Translate

miercuri, 26 octombrie 2016



                                             1 Timotei 2
                                     Expunere verset cu verset
                                               - VII -

                                           


          Bremicker E.A


     8     1 Timotei 2:7 - Pavel: predicator, apostol, invatator al                  natiunilor

          " ... pentru ca eu am fost randuit predicator si apostol (spun adevarul, nu mint), un invatator al natiunilor in credinta si adevar" (1 Tim. 2:7).


     8.1    Pavel, un instrument in mana lui Dumnezeu

          "Pentru ca", se refera la marturia din v. 6. Pavel era un instrument cu totul deosebit in mana lui Dumnezeu. El era apostol al natiunilor. Dupa ce a avut o intalnire personala, langa portile Damascului, cu Domnul inviat si glorificat in cer, si dupa ce L-a primit prin credinta, Anania fiindu-i trimis cu urmatoarele cuvinte: "Du-te, pentru ca acesta Imi este un vas ales, ca sa poarte Numele Meu inaintea natiunilor si a imparatilor si a fiilor lui Israel" (Fapte 9:15). Pavel si-a indeplinit cu credinciosie aceasta misiune. Aceasta este, printre altele, ceea ce versetul 7 ne arata.
          Pavel a fost "randuit". Aceasta nu vrea sa spuna in niciun fel ca el a primit o "ordinare" printr-o ceremonie bisericeasca. "Ordinarea" este o nascocire a oamenilor religiosi. Noul Testament nu da nicio indicatie in acest sens. Pavel nu a primit nicio pregatire teologica despre adevarurile crestine. Nu a trecut prin nicio scoala sau instruire omeneasca, ci Dumnezeu l-a pregatit si l-a randuit. Pavel a fost randuit de Dumnezeu Insusi in slujba. Astazi, nu este alt fel.


     8.2   Predicator, apostol si invatator al natiunilor

          Pavel citeaza trei titluri care caracterizeaza in mod special slujba sa. El era predicator, apostol si invatator al natiunilor.

               - Un predicator (sau: crainic,vestitor) este cineva care vorbeste pentru altul. Accentul este pus pe actul de a predica, de a anunta. Autoritatile politice trimiteau in timpul imperiului roman un crainic atunci cand aveau ceva de comunicat subordonatilor lor. Un crainic era un proclamator. Niciun crainic nu ar fi indraznit sa modifice mesajul, nici sa adauge, nici sa scoata ceva. La fel si Pavel a vestit cu toata credinciosia ceea ce i-a fost incredintat. Nu a scos nimic. Nu a adaugat nimic. Nu a modificat nimic. Era atat de strans unit cu ceea ce predica, incat el numea de multe ori "Evanghelia mea" (Rom. 2:16 ; 16:25 ; 2 Tim. 2:8). Totusi, totdeauna era constient ca aceasta era Evanghelia lui Dumnezeu, adica mesajul isi avea originea sa in Dumnezeu Insusi.
               - Pavel nu era doar predicator. El era in acelasi timp apostol. Literal aceasta semnifica "trimis". Dar aceasta indicatie face in mod special referire la autoritatea care i-a fost incredintata pentru a vesti mesajul. El era un apostol chemat de Dumnezeu. Aceasta dadea cuvintelor sale o greutate deosebita. Adaugarea "spun adevarul, nu mint" subliniaza acest punct. Nu putea sa aiba nicio indoiala ca el era apostol. Fata de galateni, el subliniaza acest punct de o maniera deosebita. Incepe scrisoara sa cu aceste cuvinte: "Pavel, apostol nu de la oameni, nici prin om, ci prin Isus Hristos si Dumnezeu Tatal, care L-a inviat dintre morti" (Gal. 1;1). Au existat dintotdeauna oameni care au pus la indoiala apostolatul lui Pavel. De aceea acest punct este subliniat de multe ori.
               - In final Pavel, se numeste invatator al natiunilor. Pavel nu avea doar un mesaj pe care il vestea cu autoritate. El era, de asemenea, acela care explica faptele mantuirii lui Dumnezeu, si le punea inaintea inimilor. Aceasta slujba a sa, nu era limitata numai la natiunea iudaica, ci el era invatator al natiunilor. Acesta este caracterul slujbei sale care este in mod special subliniat aici. Romanilor, le scrie: "Pentru ca voua va vorbesc, natiunilor: Intrucat eu sunt apostol al natiunilor, imi glorific slujba mea" (Rom. 11:13).


     8.3    In credinta si adevar

          Precizarea finala "in credinta si adevar" poate fi inteleasa in mai multe feluri. Este posibil ca Pavel sa se gandeasca aici la sfera credintei si adevarului care a fost facuta publica si transmisa prin Evanghelie. In vechiul legamant nu era asa. Atunci nu era vorba nici de credinta nici de adevar, ci de fapte si de porunci.
          De asemenea, este posibil ca Pavel sa se gandeasca la caracteristica misiunii sale. El traia in ceea ce prezenta altora. Viata sa era cu adevarat o viata de credinta si predicarea sa corespundea adevarului divin.


     9    1 Timotei 2:8 -  cum trebuie sa se roage

          "Vreau deci ca barbatii sa se roage in orice loc, ridicand maini sfinte, fara manie si fara indoiala" (1 Tim. 2:8).


     9.1    Vreau deci

          Cu acest verset 8, apostolul Pavel pune capat primei parti a invataturilor sale din acest capitol. In acelasi timp el abordeaza un nou subiect, in care ii da lui Timotei invataturi speciale pentru barbati si pentru femei.
          Formula "vreau deci" inseamna ca Pavel vorbeste cu autoritate apostolica, dar chiar si atunci prin porunca lui Dumnezeu. S-ar putea traduce astfel: "va poruncesc". Desi era legat de Timotei printr-o legatura de dragoste si prietenie, el ataseaza mesajului sau o insistenta puternica. Era clar ca avea motive concrete pentru aceasta la Efes, acolo unde se afla Timotei. Timotei avea raspunderea de a veghea ca aceste instructiuni sa fie puse in practica.
          In acest verset si in versetele urmatoare, nu era vorba de un punct de vedere personal pe care Pavel il transmitea, ci era vorba de poruncile lui Dumnezeu. Aceste porunci erau valabile atunci ca si astazi, fara nicio modificare. Este atat de uimitor cum aceste cerinte sunt ignorate astazi in multe locuri din crestinatate.


     9.2    Resposabilitatea barbatului si a femeii

     9.2.1    Tinerea invataturilor divine

          Tocmai aceste instructiuni biblice despre barbat si femeie sunt atacate cu violenta de cateva decenii. Totusi invataturile divine sunt clare si lamurite. In cel putin cinci pasaje din epistole este abordat subiectul referitor la barbat si la femeie. In trei dintre ele, Efeseni 5, Coloseni 3 si 1 Petru 3, este vorba in mod special despre barbat si femeie in casatorie, in timp ce in celelalte doua pasaje, 1 Corinteni 11 si 1 Timotei 2, se face referire la barbat si femeie in general. Este bine sa luam in considerare aceasta. Paragraful nostru nu vizeaza casatoria, ci are o aplicatie generala. Bineinteles, sunt inclusi sotii si sotiile. Este important de vazut aceasta mai clar atunci cand vom cerceta aceste versete. Pavel da aici instructiuni despre comportamentul barbatilor si femeilor atunci cand ei sunt impreuna in public.


     9.2.2    Instructiunile divine arata ordinea lui Dumnezeu in creatia naturala

          Instructiunile lui Dumnezeu referitoare la barbat si femeie arata ordinea lui Dumnezeu in creatie. Aproape toate pasajele indicate arata aceasta. In aceasta ordine, totul vine de la Dumnezeu. El a creat si intocmit barbatul si femeia. De aceea El are "dreptul de a decide". El a hotarat in intelepciunea Sa ca barbatul si femeia sa fie diferiti in insasi fiinta lor, si ca ei sa aiba misiuni diferite corespunzatoare fiintei lor. Barbatul a primit de la Dumnezeu responsabilitatea de a conduce. El este "capul". Femeia, dimpotriva, alcatuita din coasta lui Adam, este "inima". Dumnezeu vrea ca aceste diferente sa fie vizibile, in timp ce vrajmasul lui Dumnezeu cauta sa le camufleze. Acesta este terenul tensionat in care traim noi astazi.
          Acolo este foarte important sa vedem ca aceste diferente se refera in primul rand la creatia naturala si nu la noua creatie. In ce priveste pozitia noastra ca si creaturi, barbatul si femeia sunt diferiti. Referitor la pozitia noastra in Hristos, aceste diferente nu mai exista (Gal. 3:28); dar ordinea naturala de la creatie, asa cum a randuit-o Dumnezeu, nu este neutralizata de noua creatie in Hristos.


     9.2.3    Nicio diferenta de valoare sau de demnitate

          In al doilea rand trebuie sa vedem clar ca existenta diferentelor dintre barbat si femeie nu are nimic de-a face cu chestiunea de "valoare" sau de "demnitate". O diferenta de "rang" nu inseamna deloc o diferenta de "valoare" sau de "demnitate". Barbatul si femeia sunt in mod absolut egali in ce priveste valoarea, dar ei nu sunt de acelasi fel. Tinand cont de aceasta ne va ajuta mai bine sa intelegem versetele care urmeaza, si in primul rand sa acceptam mai usor lucrurile.


     9.3     Rugaciunea

          Versetul 8 arata clar patru lucruri:

          - Mai intai este indicat ca trebuie sa ne rugam in public.
          - In al doilea rand, el raspunde la intrebarea cine trebuie sa se roage in public. Acestia sunt barbatii, si nu femeile.
          - In al treilea rand, raspunde la intrebarea unde trebuie sa ne rugam: peste tot (in orice loc).
          - In al patrulea rand, invata in ce atitudine interioara trebuie sa se roage barbatii. Ei trebuie sa ridice maini sfinte, fara manie si fara indoiala.

          Pavel vorbeste in primul rand despre barbati, si ii indeamna sa se roage in public. Prin rugaciune noi Ii vorbim lui Dumnezeu. Daca citim Cuvantul Sau, atunci El este Cel care ne vorbeste. Ambele sunt importante si indispensabile pentru o viata de credinta sfanta. Una din caracteristicile casei lui Dumnezeu, este ca se roaga. Ceea ce este scos in evdenta aici este rugaciunea publica.
          Atunci cand ne rugam lui Dumnezeu in public, aceasta inseamna ca aducem inaintea lui Dumnezeu subiectul nostru de rugaciune, fie ca este vorba de lauda, de multumire, de adorare sau de mijlocire. Aceasta o facem scurt, clar si concret. Rugaciunea publica nu este data pentru a face expuneri lungi inaintea lui Dumnezeu. In orice caz, Dumnezeu nu are nevoie sa I se faca expuneri, El cunoaste lucrurile mai bine decat noi. Aceasta este valabil si pentru cei care asculta. Invatatura isi are locul ei in predicare, nicidecum in rugaciune. Nu este potrivit ca in rugaciunile noastre sa facem introduceri lungi, nici formule de incheiere care suna bine. Sa ne gandim bine ca noi chemam ca Tata pe Cel care judeca fara sa priveasca la infatisare (1 Pet. 1:17). Aceasta vrea sa spuna ca exista un model de pastrat, dar nu in public. Aici trebuie ca rugaciunea sa fie scurta si precisa. Sa ne gandim la indicatiile date de Domnul in predica de pe munte: "Si, cand te rogi, sa nu fii ca fatarnicii, pentru ca lor le place sa se roage stand in picioare in sinagogi si la colturile strazilor, ca sa se arate oamenilor; adevarat va spun ca si-au luat rasplata" (Mat. 6:5). Cel care se roaga in public este purtatorul de cuvant al celorlalti; si el se adreseaza lui Dumnezeu, nu pentru a fi auzit si vazut mai intai de ceilalti.


     9.4     Barbatii

          Pavel se adreseaza acum barbatilor. Barbatii trebuie sa se roage. Deducem fara greutate ca femeile nu trebuie sa se roage in public. Atunci cand barbatii si femeile se gasesc impreuna in public, si cand este rostita o rugaciune, atunci acesta este privilegiul si responsabilitatea barbatului de a se ruga. Libertatea de a se ruga peste tot ( "in orice loc") in public este data barbatilor - si nu femeilor. Porunca este usor de inteles. Cu toate acestea, abaterile nu au intarziat sa apara, deseori cu explicatii si motivatii false.
          De o maniera cu totul generala, rugaciunea este privilegiul fiecarui copil al lui Dumnezeu, atat barbati cat si femei. Gasim in Biblie diferite femei care s-au rugat. Ne gandim la rugaciunea Anei (1 Sam. 2), si a Mariei (Luca 1). Continutul rugaciunii lor arata ca ele erau mature spiritual. Dar erau rugaciuni personale, nicidecum publice. Femeile nu s-au rugat in public. Asa a prevazut si stabilit Dumnezeu. Am vazut deja ca cel care se roaga este purtatorul de cuvant pentru altii, si ca prin aceasta el ia un anume "rol de conducator". Acesta este adevaratul motiv pentru care femeile nu trebuie sa se roage in prezenta barbatilor. Conducerea in rugaciune apartine barbatului si nu femeii. Aceasta nu are nimc a face ca multe surori sunt mai mature spiritual decat barbatii, dar aceasta dispozitie arata ordinea lui Dumnezeu in creatie. "In Hristos" nu este nicio diferenta, toti, barbati si femei, sunt egali. Dar daca este vorba de pozitia in ordinea din creatie si in casa lui Dumnezeu, atunci exista diferente, si Dumnezeu vrea ca ele sa fie vizibile.
          In anumite situatii in care surori rostesc o rugaciune inaintea altora, - de exemplu intr-un loc privat, sau cand sunt intre ele, sau o mama cu copiii sai,- aceasta nu intra in incidenta acestui verset. Intr-un astfel de caz, totusi este voia lui Dumnezeu ca femeia sa-si acopere capul. Aceasta reiese clar din instructiunile din 1 Corinteni 11.
          Pe de-o parte "barbatii" sunt vazuti aici in contrast cu femeile. Pe de alta parte, prin termenul "barbati", nu trebuie sa intelegem un grup special de frati care se diferentiaza de ceilalti, de exemplu prin "varsta", sau prin "functia" lor, sau printr-o pretinsa "maturitate". Este vorba de toti barbatii. Pentru rugaciune nu este nevoie de niciun dar. Orice frate poate rosti o rugaciune in public. Toti fratii au aceasta libertate, bineinteles intr-o atitudine interioara corecta si sub calauzirea Duhului Sfant.


     9.5    In orice loc

          Pavel spune clar unde trebuie sa se roage. Barbatii trebuie sa se roage in orice loc. Aceasta arata clar ca este vorba de rugaciune publica. Este vorba de imprejurari in care credinciosii se afla impreuna si unde este rostita o rugaciune. Intalnim aceasta expresie in 1 Cor. 1:2 ; 2 Cor. 2:14 si 1 Tes. 1:8. Reiese clar ca este vorba de locuri publice unde oamenii se aduna. Poate sa fie in adunarea locala, dar poate sa fie si in alte situatii. Peste tot unde se strang, fie la conferinte, studii biblice, in timpul vacantelor, lucrari evanghelice, intalniri ale tinerilor, grupe de case, inmormantari, casatorii, botezuri, etc..., barbatii sunt cei care trebuie sa se roage. Nu este vorba deci de o  anumita cladire sfanta, de o slujba de inchinare speciala, sau de un anume loc de rugaciune special, ci este vorba de momentul cand credinciosii sunt adunati public si se roaga.
          Acest verset contine in acelasi timp o incurajare generala de a ne ruga in public. Natural, stim de strangerile de rugaciune din adunarea locala. Dar ar fi prea putin sa limitam rugaciunea in comun doar la acestea. De fiecare data cand ne strangem ca si credinciosi, este un privilegiu al barbatilor sa rosteasca o rugaciune. Fie ca noi sa folosim mai mult acest privilegiu.


     9.6    Maini sfinte

          Pavel arata apoi destul de clar in ce atitudine trebuie sa se roage barbatii. Ei trebuie s-o faca ridicand maini afinte. In lumina altor pasaje din Noul Testament, nu este nevoie sa intelegem aceasta expresie literalmente, ci in sens figurativ. In cu totul alt context, Evrei 12:12, de exemplu, vorbeste de asemenea in sens figurativ, de mainile si de genunchii nostrii. Nu este nimic special cu privire la pozitia corporala pentru rugaciune. Aceasta poate sa fie in genunchi, in picioare, sau asezati. Este de la sine inteles ca trebuie, atat cat este posibil, sa luam o atitudine de onoare inaintea lui Dumnezeu, inclusiv in exterior. Dar nu acesta este subiectul principal aici. Acest lucru este valabil si pentru rugaciunea noastra personala. Daca avem insomnii pe timpul noptii, sau daca suntem pe un pat de spital, se poate ruga foarte bine in pat. Daca suntem pe drum, in masina sau in tren, se poate ruga si acolo. Daca ne plimbam pe jos, putem de asemenea sa vorbim cu Tatal nostru din cer, indiferent de situatia in care ne gasim.
          Ceea ce vrea sa spuna versetul nostru, este ca cel care se roaga public, si este prin aceasta "glasul" altora, nu poate sa se amestece cu lucruri care nu sunt in acord cu marturisirea sa de credinta. Cel care se roaga trebuie sa fie in armonie morala cu Dumnezeu. Nu putem sa ne apropiem de Dumnezeu decat avand mainile curate. In acest pasaj cuvantul "sfant" nu este cel folosit frecvent cu sensul de "despartit". "Maini sfinte" inseamna maini "induratoare" sau "pline da har", deci maini care nu sunt murdare. Mainile vorbesc de atitudinea si de activitatea de traire. In purtarea lor barbatii trebuie sa fie plini de har si induratori. Daca facem dimpotriva lucruri care nu se potrivesc cu marturisirea noastra, atunci nu ne putem ruga in public. Avem maini sfinte atunci cand ne curatim, si cand stam permanent in judecata de noi insine inaintea Dumnezeului nostru. Noi suntem familiarizati cu gandul judecati de sine in vederea frangerii painii si de a regla lucrurile care nu sunt in ordine. Aceasta se aplica destul de bine si in privinta rugaciunii publice. 1 Petru 3:7 arata ca barbatii pot cauza impiedicarea rugaciunii lor, de exemplu prin atitudine nepotrivita fata de sotiile lor (acolo este vorba de rugaciunile personale sau in cuplu). Putem de asemenea, printr-o purtare gresita, sa facem ca rugaciunile noastre sa nu aiba efect. Iata de ce sunt necesare maini sfinte. Psalmistul scria deja: "Daca as privit nelegiuirea in inima mea, Domnul nu m-ar fi ascultat" (Ps. 66:18).


     9.7    Fara manie si fara indoiala

          A ridica maini sfinte implica a face fara manie si fara duh de indoiala.
          Mania, sau furia, descopera o stare de suferinta interioara care izbucneste in afara, sau care exprima un temperament usor excitabil. Mania are de-a face cu altul. Este iritabil fata de altii. Biblia ne cere in mod repetat sa ne intelegem unul cu altul, si da o mare valoare faptului de a nu avea nimic impotriva unui frate sau a unei surori. Intr-o atitudine interioara de manie, noi nu putem rosti rugaciuni publice, ci trebuie sa tacem. "Fara manie", implica de asemenea sa nu facem niciodata abuz de rugaciunea publica, atacand sau predicand unui frate sau unei surori.
          Rationamentele, sau duhul de indoiala, par sa aiba mai mult a face cu Dumnezeu. Trebuie sa fim convinsi de lucrul pentru care ne rugam. Daca nu suntem, alunecam in pericolul ca indoiala noastra sa contamineze si pe altii. Trebuie sa lasam deoparte ceea ce nu este imprimat cu claritate si siguranta in rugaciunea publica. Trebuie, in acelasi timp, sa ne rugam cu o incredere ferma ca Dumnezeu ne asculta si raspunde. Gasim un exemplu de duh de indoiala in Fapte 12. Adunarea s-a rugat pentru Petru. Cand Domnul a raspuns la rugaciune si cand Petru statea in fata portii, nimeni nu a vrut sa creada ca aceasta este real.
          Domnul Isus a zis El Insusi odata ucenicilor Sai: "Adevarat va spun ca oricine va zice muntelui acestuia: Ridica-te si arunca-te in mare, si nu se va indoi in inima lui, ci va crede ca ceea ce va spune se va face, va avea orice va spune" (Mc. 11:23). Iacov zice: "dar sa ceara cu credinta, fara sa se indoiasca deloc. Pentru ca cine se indoieste seamana cu valul marii, dus de vant si aruncat incoace si incolo; pentru ca, sa nu se gandeasca omul acela ca va primi ceva de la Domnul: este un om nehotarat in gandurile sale, nestatornic in toate caile lui" (Iac. 1:6-8).
          In concluzie putem spune ca atitudinea de rugaciune a barbatilor intr-o rugaciune publica trebuie sa fie caracterizata de urmatoarele puncte:
               - trebuie sa aiba maini sfinte fata de sine,
               - trebuie sa fie in dragoste si pace cu ceilalti oameni,
               - trebuie sa aiba o incredere deplina fata de Dumnezeu.


           

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze