Translate

miercuri, 16 noiembrie 2016




                               CASATORIA - O BINECUVANTARE                                                             SAU UN BLESTEM ?

                                                               - III -



     Bremicker E.A


     3.3    Al treilea principiu : Casatoria este o unitate creata de Dumnezeu

          Al treilea punct pe care am vrea sa-l privim este faptul ca Dumnezeu a creat casatoria ca o unitate. Este spus: "Dumnezeu l-a creat pe om" [rasa umana]; aceasta este la singular. apoi este zis: "parte barbateasca si parte femeiasca i-a creat" ; aceasta este la plural. Barbatul si femeia merg impreuna.


     3.3.1    Nu este bine ca omul sa fie singur

          Dupa ordinea divina de la creatie - insist: dupa ordinea divina de la creatie - nu este bine ca omul sa fie singur. Noi am citit: "Nu este bine ca omul sa fie singur; ii voi face un ajutor potrivit". Barbatul si femeia merg impreuna dupa ordine divina de la creatie. Ei alcatuiesc impreuna o unitate minunata. Aceata unitate, Dumnezeu a numit-o "om"  [fiinta umana] - si cat de bine este aceasta. Noi, barbatii [fiintele masculine] realizam destul de clar ca Dumnezeu a luat natura feminina pentru a completa natura noastra masculina, si invers. Barbatul si femeia merg impreuna, - iata ce a facut Dumnezeu in creatie.


     3.3.2    A se casatori sau a nu se casatori

          Cu toate acestea, as vrea sa va spun ca, in crestinism, exista o cale mai inalta; in acest sens permiteti-mi sa spun un cuvant pentru cei care nu sunt casatoriti si nu vor sa se casatoreasca. Daca este vorba doar de ordinea din creatie, Dumnezeu zice: "nu este bine ca omul sa fie singur". Daca vom privi in Noul Testament, atunci Dumnezeu zice: "Cel care se casatoreste bine face, cel care nu se casatoreste mai bine face" (1 Cor. 7:38). Acest verset a ridicat multe intrebari. La prima vedere se pare ca este o contradictie. Dar nu este decat la prima vedere. Pavel confirma ca este bine sa se casatoreasca, dar el arata ca in crestinism exista o cale mai inalta si mai buna. Pentru omul natural, nu este nimic mai bun decat sa se casatoreasca. Pentru crestin, exista totusi ceva mai bun. Ce este? A se dedica in intregime pentru Domnul : trebuie sa mentionam in mod categoric ca in 1 Cor. 7 citim de asemenea ca, pentru a nu se casatori este nevoie in mod special de un dar de har (v. 7).
          Deci, daca nu esti casatorit sa nu-ti faci un complex de inferioritate. Cu siguranta, pe de-o parte pierzi ceva, dar pe de alta parte primesti mai mult. Daca Domnul nu ti-a dat un sot (sotie), atunci foloseste aceasta stare pentru a-L sluji pe Domnul tau. Acesta este punctul principal despre ceea ce este vorba in 1 Cor. 7. Cel care este casatorit trebuie sa dedice mult timp ingrijindu-se de caminul sau. Daca nu este casatorit, el are timp liber. Liber pentru ce? Liber pentru sine? Nu, ci pentru Domnul. Cel care nu este casatorit, acela trebuie sa foloseasca aceasta stare pentru Domnul. Nu trebuie sa intri in panica inaintea unei usi inchise. Sa nu ai complexe, foloseste starea ta de necasatorit pentru a fi in slujba Domnului.


     3.4    Al patrulea principiu : Dumnezeu vede dorinta de a avea un sot (sotie)

          Al patrulea punct pe care-l vedem la acest inceput din Geneza, este faptul ca Dumnezeu vede dorinta de a avea o sotie (sot). Dumnezeu este Cel care a vazut ca Adam era singur. El a condus lucrurile cu buna stiinta astfel incat si Adam a remarcat aceasta (Gen. 2:20). De aceea Dumnezeu zice: "Nu este bine ca omul sa fie singur; ii voi face un ajutor potrivit" (Gen. 2:18). Adam nu avea nevoie sa se ingrijoreze el insusi de acest ajutor. Este interesant ca Dumnezeu, dupa ce a zis aceasta, spune apoi ca diferitele animale au venit la Adam si el le-a dat nume. Animalele au fost create de Dumnezeu doua cate doua, de fiecare data un mascul si o femela, si asa ele au venit la Adam. Adam a vazut aceasta si le-a dat nume. Ce ar fi putut gandi in acel moment? Si-ar fi putut zice in sinea lui: "Cat de straniu este ca animalele vin la mine doua cate doua, in timp ce eu sunt singur. Pentru mine nu exista niciun omolog care sa-mi corespunda si cu care sa pot discuta". Nu stim ce-ar fi zis, dar poate a fost framantat de astfel de ganduri din interiorul sau.
          Cu toate acestea, Dumnezeu a avut grija de el. El a vrut sa-i dea lui Adam o femeie cu care el sa poata comunica ca fiinte umane. Dumnezeu voia sa-i dea chiar mai mult. Era necesar ca femeia sa-i corespunda. Eu ma indrept in mod special spre tineri: sotia care este pregatita pentru tine provine de la Dumnezeu, fie ca este vorba de viitoarea ta sotie sau de viitorul tau sot. Biblia zice intr-un alt pasaj: "O sotie chibzuita este de la Domnul" (Prov. 19:14). Slujitorul din Geneza 24 s-a rugat pentru ca el sa gaseasca exact sotia pe care Dumnezeu a pregatit-o pentru Isaac. Aceasta este partea lui Dumnezeu. El cunoaste aspiratiile inimii unei fiinte umane, a unui tanar, de a avea o sotie. el are un raspuns, raspunsul Sau.
          Dar, bineinteles, exista de asemenea si o alta parte, cea a propriei noastre cautari, a propriei noastre responsabilitatii. Pana in prezent nu exista niciun bilet cazut din cer pe care sa scrie cu cine trebuie sa te casatoresti. Tu nu vei primi un e-mail in care sa scrie care va fi sotia (sotul) ta. Cu siguranta, nu se va intampla asa. In legatura cu alegerea unei sotii (sot), Dumnezeu vorbeste in Biblie de "a gasi".  "Cine va gasi o femeie virtuoasa?" (Prov. 31:10). "Cine va gasi un om credincios?" (Prov. 20:6). Daca tu vei gasi ceva, inseamna ca ai inceput sa cauti. Iata deci partea noastra. La inceputul cartii Exod, este vorba despre un om din casa lui Levi. Ce a facut el? A mers si a luat o fiica de-a lui Levi. El nu a asteptat in liniste fara sa faca nimic, ci el insusi a fost activ. Vedem deci cum ambele parti lucreaza impreuna.


     3.5    Al cincilea principiu : un barbat si o femeie

          In al cincilea principiu, avem acum inaintea noastra gandul ca Dumnezeu conduce barbatul si femeia unul spre altul. Am citit aceasta fraza importanta reluata de mai multe ori in Noul Testament: "De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa" (Gen. 2:24).


     3.5.1   O maturitate finalizata

          As dori mai intai sa insist asupra faptului ca este vorba de un om si de o femeie pe care Dumnezeu ii uneste. Nu este vorba de adolescenti care sunt in crestere, si chiar mai putin de copii. Atunci cand Dumnezeu zice : "un om si o femeie", aceasta presupune o anumita maturitate, atat intelectuala, cat si de duh, suflet si trup. Casatoria este ceva minunat pe care Dumnezeu ni l-a dat. Dar noi trebuie sa fim capabili pentru aceasta. Casatoria nu este pentru tinerii care sunt in procesul pubertatii lor. Trebuie spus aceasta foarte clar. Eu nu vreau sa stabilesc varsta precisa. Aceasta poate varia mult de la un caz la altul. Procesul de maturizare al unui tanar sau al unei tinere nu se deruleaza totdeauna la fel. Dar multe exemple rezultate din slujba de pastorat arata un lucru : casatoriile incheiate intre persoane foarte tinere, sunt, ca o regula generala, in mod special in pericol. Ca fiinte umane, noi trebuie sa avem o anumita maturitate pentru a ne angaja in casatorie. Trebuie sa fim capabili sa ne asumam responsabilitatile. Trebuie sa fim capabili de a creste copii, trebuie sa fim capabili de a intretine caminul. Trebuie sa fim capabili de a face fata responsabilitatilor pe care Dumnezeu le-a dat sotului si sotiei. Ori este imposibil daca dezvoltarea nu este finalizata, - cel putin pana la un anumit punct. Deci, Dumnezeu doreste ca cei care se casatoresc sa fie persoane mature, atat omul cat si femeia.


     3.5.2    Nu cupluri de acelasi sex

          Este vorba de asemenea, efectiv si biologic vorbind, de un om si o femeie. Cu ceva timp in urma nu era nevoie sa spunem ce am zis mai sus, dar astazi trebuie. Un parteneriat intre doi oameni, sau doua femei, este ceva strain pentru un crestin. Biblia se opune categoric homosexualitatii. Dumnezeu nu vrea ca aceasta sa fie practicata de fiintele umane. In Vechiul Testament ca si in Noul Testament Dumnezeu condamna atat iubirea homosexuala cat si parteneriatul homosexual. Acestea sunt contrare Cuvantului lui Dumnezeu.


     3.5.3     Un singur om si o singura femeie

          Gasim inca ceva in versetul nostru. Este vorba de un singur om si de o singura femeie. "Omul", vreau sa citesc si sa spun "un singur om va lasa pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa". Nu vreau sa vorbesc aici de poligamie. Aceasta nu este o problema pentru noi astazi, pentru ca este reglementata prin lege, cel putin in zonele noastre. O remarca numai: oamenii lui Dumnezeu din Vechiul Testament au avut mai multe sotii; Dumnezeu a permis in indurarea Sa, dar aceasta nu vrea sa spuna ca era voia Lui. Intentia initiala a lui Dumnezeu nu a fost aceasta. El i-a dat lui Adam o singura femei, si nu mai multe.
          Dar exista o alta problema care poate afecta caminele noastre. Vreau sa vorbesc despre pericolul ca un sot sa aiba o legatura stransa cu o alta femeie decat a sa, sau invers, ca o femeie sa aiba legatura cu un barbat, altul decat sotul sau. Nu vorbesc acum de legaturi sexuale, - caci este clar ca acestea nu trebuie sa aiba loc - ci eu vorbesc de relatii spirituale sau intelectuale, desi este rar sa ramana acolo (statisticile actuale au aratat ca prieteniile dintre un barbat si o femeie nu raman decat rareori fara contact sexual; prieteniile reale si durabile fara relatii intime nu se gasesc, chiar si in lume. Daca un barbat intretine o relatie emotionala cu o alta femeie in afara propriului camin, aceasta este o povara grea pentru el, si in final mortala. Si la fel se poate intampla atunci cand o femeie intretine o relatie emotionala cu un alt barbat, eventual mai stransa decat propriul sot. Imi amintesc de o tanara al carei sot era credincios, dar fara o relatie practica reala cu Domnul sau. La putin timp dupa casatoria sa, aceasta tanara a luat hotararea sa se indrepte spre Domnul. Dar ea avea tendinta sa vorbeasca despre problemele si framantarile sale mai degraba cu alti oameni decat cu sotul ei. La fel si discutiile din Cuvantul lui Dumnezeu erau purtate mai degraba cu alti oameni. Sotul suporta cu greu aceasta. Aceasta casnicie a continuat mai multi ani fiind marcata de aceasta problema. In acest caz Domnul a ajutat. Cei doi duc astazi o casnicie cu adevarat buna. Sotul si-a luat locul sau de cap al caminului, si este un real ajutor pentru sotie. Dar comportamentul sotiei a fost o povara grea pentru acest cuplu.


     3.6    Al saselea principiu : o noua unitate autonoma

          Al saselea punct pe care il abordam acum este deosebit de important. Barbatul si femeia parasesc mediul anterior al casei parintesti, si alcatuiesc prin casatorie o noua unitate, o entitate autonoma. "Omul va lasa pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa".


3.6.1     A lasa pe tatal sau si pe mama sa

          Sa vedem mai intai procesul de a lasa. Relatia parinte-copil este o relatie extrem de frumoasa. Cat de frumos este atunci cand cineva are copii care cresc si devin persoane adulte autonome. Si mai frumos este atunci cand, ca parinti, se pastreaza o relatie intacta si buna cu acesti copii care au crescut, - mai mult, o relatie reciproca de parinti fata de copii si de copii fata de parinti. Dar aceasta relatie de parinti-copii, cat de frumoasa ar fi ea, intr-o zi trebuie sa cedeze locul unei alte relatii, aceea dintre sot si sotie. Atunci cand tinerii se casatoresc, ei trebuie sa se detaseze de casa parinteasca, si parintii trebuie sa-i lase liberi pe copiii lor. Exista din nefericire numeroase exemple, extrase din lucrarea pastorala, in caminele crestine care dovedesc ca aceasta constiuie o mare problema pentru multe familii tinere. Problema poate proveni din doua parti: Sau tinerii casatoriti nu pot sa se detaseze de casa parinteasca, sau parintii nu pot sau nu vor sa-i lase liberi pe copiii lor. Uneori exista amandoua. Eu stiu bine, inclusiv din experienta personala, ca este greu de a lasa liberi pe copii. Dar aceasta este necesar. Atunci cand parintii se amesteca in casnicia tinerilor, aceasta este ceva dezastruos. Este absolut daunator si nefast cand tinerii alearga la mama si la tata sa se planga de toate micile lor probleme. Si chiar mai grav atunci cand parintii, poate printr-o lipsa de intelepciune, intarata pe copilul lor impotriva sotiei (sotului). Din nefericire sunt multe exemple care pot confirma aceasta. Vina este de multe ori de ambele parti. Ca parinti care ar trebui sa avem mai multa intelepciune si din experinta de viata, avem cu siguranta o responsabilitate deosebita.
          Iubiti tineri, daca v-ati intemeiat sau vreti sa va intemeiati un camin, trebuie sa intelegeti ca este necesar sa va detasati de casa parinteasca, - ca distanta si material, dar de asemenea emotional. Voi sunteti acum o unitate autonoma. Si noi parintii, trebuie sa intelegem, sa lasam copiilor nostri libertatea de a-si lua aceasta autonomie. Aceasta nu vrea sa spuna ca relatia parinte-copil inceteaza. Bineinteles ca nu. Trebuie sa va iubiti totdeauna parintii si sa-i onorati. Aceasta nu vrea sa spuna ca tinerii soti nu vor mai cere sfatul parintilor, si ca parintii nu le vor mai da sfaturi. Ci aceasta inseamna ca noi parintii nu ne vom amesteca in casnicia tinerilor. Ambele parti trebuie sa inteleaga, si este bine sa fie consecventi de la inceput. Aceasta este o zona cu probleme la care multe casnicii tinere sunt expuse.


     3.6.2     Se lipeste : un ansamblu unit

          "Va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa". Mai intai lasa, apoi se lipeste. La prima vedere, acest cuvant "se va lipi" poate parea oarecum ciudat. Ar putea fi tradus "alatura", "aranja, fixa", "a se lipi impreuna", "a se suda", "a alcatui o planta". Dumnezeu doreste deci sa fie o unitate. Aceasta unitate incepe prin faptul ca omul se lipeste de sotia sa, si ca se sudeaza cu ea de o maniera inseparabila, - in acelasi timp prin duh, suflet si trup. Casatoria este un ansamblu sudat intre barbat si femeie. Permiteti-mi sa spun aceasta foarte clar: casatoria nu este data de Dumnezeu  ca o legatuta surub-piulita, ci ca o legatura a unui colaj aderent, o sudura. Daca vrei sa-i desfaci unul de altul, atunci exista intotdeauna ceva foarte greu de desfacut. Nu se poate desparti pur si simplu un cuplu casatorit desfacandu-l dupa bunul plac. Nu, o casnicie, un cuplu casatorit, este ceva bine sudat impreuna. Este o unitate. Este "un singur trup". Daca o casatorie este desfacuta, exista totdeauna ceva neplacut. De aceea Dumnezeu nu vrea divortul. El uraste despartirea in casatorie (Mal. 2:16). Divortul nu este o optiune pentru un crestin. Vom reveni. De aceea Dumnezeu spune aici de la inceput ca omul se va lipi de sotia sa.
          Vom vedea mai departe problema dragostei. Dar as vrea sa spun deja aceasta aici: "banda adeziva" prin care casatoria devine o unitate de nedespartit, este dragostea. Sa citim personal acasa 1 Corinteni 13. Acest capitol ne arata ceea ce Dumnezeu intelege prin dragoste. Aratarea dragostei nu consta in a spune sotiei noastre ca o iubim. Bineinteles ca trebuie s-o facem, este indiscutabil. Dar dragostea nu se arata mai intai in cuvinte, ea se arata inainte de toate in fapte. Dragostea se arata in ceea ce noi suntem gata sa facem pentru altul, a cauta binele sau. Dumnezeu a iubit si a dat. Ioan 3:16 zice: "Pentru ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat L-a dat pe singurul Sau Fiu". Dragostea inseamna darul devotamentului, intelegere reciproca, timpul petrecut unul pentru altul, interesul purtat unul pentru altul, comuniunea impreuna, slujire reciproca. Iata dragostea, iata "banda adeziva puternica" care pastreaza coeziunea casatoriei.


     3.6.3    O singura carne [un singur trup, n.t.]

          Am ajuns acum la ultimul punct: omul si femeia devin o singura carne. S-a inceput prin "a lasa" pe tata si pe mama, apoi "se va lipi" si in final devin "o singura carne". Acum eu stiu ca multi au limitat acest fapt de a fi o singura carne, la unirea intima din casatorie, si deci la faptul ca barbatul si sotia sunt impreuna sexual. Unirea intima este un fapt real, dar eu sunt totusi convins ca "a fi o singura carne" este mai mult decat a fi impreuna din punct de vedere trupesc. Un pastor apreciat a spus odata ceva plin de bun simt: "casatoria este o comunitate de dragoste, de viata, si de slujire, si aceasta dupa duh, suflet si trup". Aceasta mi se pare ca este cu adevarat ce vrea sa exprime "a fi o singura carne". Casatoria nu inseamna pur si simplu ca sotul si sotia se culca impreuna. Aceasta este un fapt real, dar este mult prea putin. Altfel spus "a fi o singura carne" este o unitate spirituala, intelectuala, emotionala si trupeasca.
          Daca Dumnezeu zice aici "o singura carne", aceasta expresie arata maniera in care casatoria, cupulul, este o unitate. O singura carne nu se poate desface. O singura carne este o unitate minunata pe care Dumnezeu a dat-o, o unitate de duh, suflet si trup. Doresc sa insist asupra acestei succesiuni. In 1 Tes. 5:23, apostolul Pavel vorbeste calauzit de Duhul Sfant. El mentioneaza mai intai duhul, apoi sufletul si in final trupul. Succesiunea nu este fara importanta pentru unitatea in casatorie. In lume, aceasta succesiune este uneori intoarsa pe dos. Se vrea mai intai sa se testeze cum este celalalt la pat, si apoi se va vedea daca se poate trai impreuna. Nicio casatorie crestina nu functioneaza dupa aceasta maniera.
          Nu. mai intai este o unitate de "de duh". Aceasta inseamna ca impreuna cu sotia (sotul) pot avea discutii intelectuale si spirituale. Vom vedea deja ca o casatorie cu un necredincios nu este posibila, caci discutiile spirituale cu o astfel de persoana nu sunt posibile. In al doilea rand, casatoria este o unitate "de suflet", adica o unitate emotionala, unitate in care se ia la cunostinta de lumea sentimentelor si a senzatiilor sotiei (sotului) si in care se deschid unul pentru altul. Atunci cand are loc aceasta, cand exista o unitate spirituala si o unitate de suflet, atunci, in al treile rand, vine ca un fel incununare finala unitatea trupului, unitatea intima in casatorie.


     3.6.4    Valoarea si insemnatatea sexualitatii in casatorie

          Uniunea sexuala in casatorie este importanta, dar ea nu este totul. Noi traim astazi intr-o lume orientata spre sex, si cateodata am putea avea impresia ca relatia intima este alfa si omega a unei vieti comune. Inca odata, uniunea intima este importanta. Dumnezeu a dat viata sexuala impreuna pentru bucurie. Dar aceasta nu este buricul vietii de casatorie. Exista timpuri si situatii (de ex. boala) in care trebuie renuntat complet, si cu toate acestea casatoria merge bine. As dori sa compar uniunea sexula cu un punct pe "i". Noi stim ca un "i" se compune dintr-o linie si un punct. Cele doua merg impreuna. Sexualitatea este punctul de sus. Daca se indeparteaza linia, punctul pluteste in gol. El nu mai este important, dar in fapt este real. Viata sexuala singura nu iti da plinatate. Daca te casatoresti doar pentru a avea pe cineva cu care sa ai relatii sexuale, casnicia ta nu va functiona niciodata. Daca aceasta este totul, atunci nu vei avea satisfactie de durata. Nu, casatoria este mai intai o unitate de duh si suflet, si apoi este adaugat sexul. Si sexul, doresc sa spun aici, Dumnezeu l-a dat pentru cel putin doua motive:

               - Mai intai sexualitatea in casatorie foloseste la reproducere. Am citit ca Dumnezeu i-a zis lui Adam si lui Eva: "Fiti roditori si inmultiti-va". Aceasta este una din rarele, daca nu singura misiune data de Dumnezeu pe care omul a implinit-o cu adevarat, cel putin intr-o anumita masura. Vreau sa aplic acest mesaj la cuplurile noastre de astazi, caci el este inca valabil : Dumnezeu vrea ca noi sa fim roditori si ca noi sa ne inmultim. Atunci cand un cuplu tanar se casatoreste, este normal ca sa se nasca copii. Acela care se casatoreste cu o intentie hotarata de a nu avea copii, lasa deoparte sensul esential al casatoriei, si nu va avea binecuvantarea lui Dumnezeu. Aceasta este altfel atunci cand Dumnezeu nu da copii. Stiu ca multe cupluri tinere sufera. Ar trebui sa ne gandim mai mult la ei si sa ne rugam pentru ei. Poate fi o boala care impiedica de a avea copii. Sau poate fi un alt lucru. Dar daca in imprejurari normale, ca principiu nu se doreste copii, atunci lipseste scopul lui Dumnezeu pentru casatorie. "Fiti roditori si inmultiti-va si umpleti pamantul", si eu vreau sa adaug : "Umpleti cerul Meu". Dumnezeu vrea ca, copiii care se nasc, sa umple intr-o zi cerul Sau.
               - Exista o a doua parte necunoscuta. Dumnezeu ne-a dat sexualitatea in casatorie pentru bucuria noastra, atat a barbatului cat si a femeii. Biblia este in aceasta privinta foarte naturala, uneori mult mai naturala decat noi. Intreaga carte Cantarea Cantarilor, atunci cand se ia in totul in mod practic, este o minunata istorie de dragoste care vorbeste de relatiile a doi tineri unul pentru altul. Tanarul israelit care se casatorea nu trebuia sa mearga la razboi timp de un an. Dumnezeu a dat aceasta porunca spunand: "Cand un om a luat de curand o sotie, sa nu mearga la oaste, nici sa nu i se impuna vreo povara; sa fie liber pentru casa lui un an si sa-si inveseleasca sotia pe care si-a luat-o" (Deut. 24:5). Aceasta include cu siguranta uniunea intima. Eclesiastul zice: "Bucura-te de viata cu sotia pe care o iubesti" (Ecl. 9:9). Inteleptul Solomon a scris aceste cuvinte deosebite care ne arata cat de mult se ocupa Cuvantul lui Dumnezeu intr-un mod natural de sexualitate in casatorie: "Bea ape din fantana ta, si ape curgatoare din putul tau. Sa se reverse izvoarele tale ca paraiele de apa pe strazi? Sa fie numai ale tale, nu si ale strainilor care sunt cu tine! Izvorul tau sa fie binecuvantat si bucura-te de sotia tineretii tale. Ca o cerboaica iubita si o caprioara placuta, sanii ei sa-ti faca placere in orice timp, fii imbatat neincetat de dragostea ei" (Prov. 5:15-19). Este deci indiscutabil ca este permis sa ne gasim bucuria ca soti in uniune intima. Orice altceva ar fi complet nenatural.

          Exista cupluri crestine care sufera pentru ca ei sunt complet blocati in ce priveste sexualitatea.. Uneori parintii sunt cei care sunt de vina. Daca se "limiteaza" uniunea intima doar la reproducere, se lasa deoparte adevaratul sens al sexualitatii. Daca se face contrariu, aceasta nu este bine. Ambele isi au locul lor, si amandoua sunt un subiect de multumire care se ia din mana Creatorului nostru.    

         

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze