temelia si adevarul

                                      CASATORIA - O BINECUVANTARE                                                            SAU UN BLESTEM ?

                                                                    - VI -


     Bremicker E.A


     6.5    Care sunt responsabilitatile femeii

          Am ajuns acum la a doua parte, si anume la domeniul special de sarcini si responsabilitati al femeii. Doresc de asemenea sa va prezint aici cinci indemnuri extrase din versetele Scripturii.

     6.5.1    Supuse sotilor lor

          Primul indemn care este dat femeii este ca ea sa fie supusa sotului ei (Efes. 5:22 ; Col. 3:18). Este evident ca pentru multi oameni acest cuvant supunere are o conotatie negativa. Presupun ca unele surori au scos deja acele. Natural, in lume nu se vad lucrurile in aceasta maniera. Dar voi, iubite surori, avem de-a face aici cu Cuvantul lui Dumnezeu. Asa vorbeste Biblia. Ori, supunerea nu are in totul aceasta latura negativa, pe care poate i-o atribuim. Ceea ce vrem sa spunem foarte clar, este ca acest termen nu se refera la o supunere umila fata de barbat. Nu este vorba de o ascultare a femeii fata de barbat ca a unui caine de stapanul sau. Aceasta nu a fost niciodata dupa gandul lui Dumnezeu.

          Supunerea incepe in primul rand prin faptul ca femeia accepta ordinea lui Dumnezeu in creatie Sa, in care a randuit ca barbatul sa fie cap cu responsabilitatea de a conduce. Aceasta supunere este, pentru femeia credincioasa, o supunere in Domnul (sau: ca Domnului). In aceasta exista pe de-o parte o masura si pe de alta o limita.

               - Masura supuneri femeii fata de sot, este supunerea fata de Hristos. O sotie care este supusa sotului sau, o face cu gandul ca ea arata prin aceasta ca este supusa lui Hristos ca Domn. In spatele sotului sau, ea Il vede pe Hristos. Daca ea are astfel de gandire, atunci aceasta supunere nu i se pare apasatoare.

               - Dar "in Domnul" arata in acelasi timp limita. Daca un sot ar vrea sa ceara sotiei sale ceva in mod direct impotriva gandului lui Dumnezeu, atunci se aplica cuvantul din Fapte, ca trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni.

          Supunerea in Domnul (sau: ca Domnului) implica absenta impotrivirii fata de ceea ce i s-a dat sotului. Femeia nu trebuie sa stapaneasca (sa-si asume autoritate) peste barbat, citim in 1 Timotei 2:12. Exista astazi multe casnicii care sufera pe drept datorita faptului ca sotiile au luat conducerea. Aceasta poate sa aiba diverse cauze. Aceasta poate fi ca barbatul nu-si exercita responsabilitatea in mod potrivit. Dar poate fi datorita faptului ca sotia nu se achita de responsabilitatea sa.

          De asemenea, este zis sa fie "supuse propriului sot". Exista un pericol foarte real ca surorile sa compare pe sotii lor cu alti barbati, si sa-si zica poate: 'femeia acelui barbat are o viata mai usoara, doarece o iubeste mai mult'. Aceasta comparare, - nu are importanta de cine este facuta, de sot sau de sotie - creeaza intotdeauna probleme. Daca vom incepe sa comparam pe sotul (sotia) nostru cu altii, atunci suntem intr-un mare pericol, si probabil chiar am parasit prima clasa de casnicie de mult timp.

     6.5.2    A se teme de sot

          Al doilea indemn care este dat femeii este ca sa se teama de sotul sau (Efes. 5:33). La prima vedere acesta pare mai putin acceptabil decat a fi supusa. Dar ce semnifica aceasta? Este vorba ca unei sotii sa-i fie frica de sotul ei? Aceste situatii exista din nefericire in practica, dar aceasta nu este in mod categoric semnificatia pasajului. La fel cum teama de Dumnezeu nu este frica de Dumnezeu, "a se teme de sot"  nu inseamna sa-i fie frica de el. A se teme de sot semnifica pe de alta parte a-i acorda respect, recunoscand ca el este capul randuit de Dumnezeu. Dar "a se teme" ar putea de asemenea sa fie tradus prin "a onora" sau "a acorda incredere sotului sau". Dumnezeu a dotat-o in general mai mult pe femeie decat pe barbat in ce priveste domeniul sufletesc, emotional. Dumnezeu a dat la femeie cheia pentru a dezvolta sau a impiedica anumite virtuti ale sotului ei. Daca o femeie se teme sau onoreaza pe sotul sau, atunci ea il ajuta sa-si dezvolte capacitatile sale. Iata ce inseamna a onora pe sotul sau. Ea il ajuta. In acelasi timp aceasta se potriveste cu ceea ce am spus mai inainte, referitor la onoarea data sotiei de catre sot.

          In 1 Petru 3:6, citim ca Sara asculta de Avraam si-l numea domn, si este adaugat: "ai carei copii ati devenit, facand binele". Acest verset este pus uneori in legatura cu Efeseni 5:33 si interpretat in maniera ca "a se teme de sot" semnifica obligatia pentru femeia credincioasa sa asculte de sotul ei. Nu cred ca putem sa mergem atat de departe. Nicaieri in Noul Testament femeia nu este indemnata s-o faca. Ea trebuie sa-l onoreze si sa se teama de sotul ei , dar ea nu este la ordinele sale. Copiilor, le este spus sa asculte de parinti. Robilor, le este spus sa asculte de stapanii lor. Ca si credinciosi, noi trebuie sa ascultam de conducatorii nostri (Ev. 13:17). Dar niciun indemn de acest fel nu este dat sotiei. Exemplul Sarei in 1 Petru 3 este mentionat pentru a arata atitudinea sa interioara fata de Avraam, dar nu se spune ca femeile credincioase de astazi devin copiii sai spirituali atunci cand ele asculta de sotii lor, ci atunci cand fac binele.

     6.5.3    A convinge prin purtare

          Al treilea indemn pe care il gasim pentru sotie este ca ea trebuie sa convinga mai mult prin purtare decat prin cuvintele sale. Am citit in 1 Petru 3:1-2. Este vorba aici, inainte de toate, de sotii care au venit la credinta iesind din lume, si care au acum un sot necredincios. Totusi, principiul se aplica de o maniera generala. O femeie nu ar trebui sa convinga prin cuvintele sale, mai degraba prin purtarea sa, adica comportamentul sau. Comportamentul unei femei trebuie sa fie caracterizat prin teama de Dumnezeu si curatie, asa cum am citit in 1 Petru 3.

          Fara a vrea acum sa deranjam pe iubitele noastre surori, recunoastem aici un anumit pericol. El rezulta din faptul ca unele femei se fac mai mult remarcate prin discursuri decat prin faptele lor. Atentionarea este pentru toti, de a veghea asupra ceea ce spunem si cum o facem. Dar, poate este in natura femeii sa aiba, asupra acestui punct, mai multa slabiciune decat multi barbati. Iacov, in epistola sa, ne avertizeaza cu insistenta asupra pericolului in ce priveste limba. In mod categoric, trebuie sa luam nota de aceste avertismente. O femeie prea vorbareata poate deveni o povara pentru casnicia sa.

     6.5.4    A-si iubi sotul

          In al patrulea rand, pasajul din Tit 2:4 ne spune ca sotia trebuie sa-si iubeasca sotul. Am vazut deja acest indemn pentru soti, dar aceasta este spus de asemenea in mod special pentru sotie. Eu stiu ca textul original foloseste aici un cuvant grec diferit de cel folosit pentru indemnul dat sotului ca sa-si iubeasca sotia. Aici este vorba mai mult de gandirea afectiva a sotului. Cu toate acestea dorim, de asemenea, sa tinem cont de acest indemn pentru sotii.

          Contextul arata ca pericolul la o femeie este putin diferit de cel care poate exista la un barbat. Pentru o femeie exista pericolul ca sa iubeasca mai mult copiii si casa decat pe sot. Este evident ca numarul unu in viata, atat pentru soti cat si pentru sotii trebuie sa fie intotdeauna Domnul Isus. Dar referitor la relatiile de pe pamant, sotul este cel caruia ii revine cea mai mare dragoste si afectivitate din partea sotiei. Poate fi in natura femeii ca sa-si manifeste mai mult dragostea fata de copii decat de sotul ei. O femeie ii poarta pe copiii sai timp de noua luni aproape de inima sa; rezulta in mod natural o alta relatie cu ei decat cu sotul sau. Cu toate acestea, copiii nu trebuie sa ia locul sotului in ce priveste dragostea dintai. Impotriva acestui pericol suntem avertizati in acest pasaj. Ordinea de succesiune, cu siguranta, nu este fara importanta : mai intai sotul, apoi copiii, apoi casa. Daca schimbam ordinea de succesiune, viata in casnicie ia o intorsatura nepotrivita. Casa se poate situa de asemenea pe primul loc de prioritati al unei femei. Noi, sotii, ne bucuram bineinteles, atunci cand sotia pastreaza casa frumoasa; dar casa nu trebuie sa treaca pe primul loc. Mai intai sotul, copiii pe al doilea si casa pe ultimul. Iata ordinea divina.

     6.5.5     Ocupata cu treburile casei

          Este inevitabil astazi sa nu atingem anumite aspecte, care la prima vedere, vin ca un fragment din secolul trecut. Dar gandurile lui Dumnezeu nu isi pierd valabilitatea. Biblia spune in mod categoric ca femeia trebuie sa se ocupe cu treburile casei. Sa nu va ganditi imediat la renumita "servitoare din bucatarie" care trebuie sa stea mai mult acasa si sa faca menajul, in timp ce sotul se distreaza si se relaxeaza in afara. Daca ati inteles aceasta, cititi putin in liniste Proverbe 31. Acest capitol este deseori citit, si pe buna dreptate, cu ocazia casatoriei. Vedeti o femeie virtuoasa, - asa o numeste in mod expres Dumnezeu, - ce face ea? Se ocupa de casa. Administreaza, supravegheaza casa, cu ravna, entuziasm si bucurie. Dar vedem de asemenea ca aceasta femeie merge in afara. Ea este activa, actioneaza.

          Dupa gandul lui Dumnezeu nu-i este interzis femeii sa mearga in afara. Totusi, primul sau domeniu este in interiorul casei, - inainte de orice, atunci cand acolo se afla copii. Se pune mereu aceeasi intrebare: o sotie crestina poate sa exercite o activitate profesionala? Nu vreau sa dau aici un raspuns categoric la aceasta intrebare. Mai degraba doresc sa spun: atunci cand exista copii mici, trebuie sa ne sfatuim mult mai bine. Nu este gandul lui Dumnezeu sa se debaraseze de copii cat mai devreme posibil, ducandu-i la gradinita sau la scoala intrega zi, pentru ca femeia sa poata prospera intr-o profesie. Exista evident si exceptii, dar in general principiul este ca, atunci cand sunt copii, femeile si mamele, trebuie sa se retraga dintr-o activitate profesionala.

          In lume, sunteti intrebati despre profesia voastra; daca femeia raspunde "casnica", unele dintre voi au un complex de inferioritate, am auzit de multe ori. In lume, se zice "doar casnica". Dar este corect? Trebuie sa se spuna cu adevarat: "doar casnica" ? Eu vad aceasta total diferit. Iubite surori, in ochii lui Dumnezeu, cu siguranta, voi nu sunteti "doar casnice". In ochii lui Dumnezeu este un loc de cinste pe care voi il aveti ocupandu-va de treburile gospodaresti. Ce este mai important pentru voi? Onoarea din partea oamenilor sau din partea lui Dumnezeu? Femeia casnica este cea mai inalta profesie. Vreau sa spun ca este o vocatie de a fi casnica, mama, sotie. Nu, inversez ordinea: a fi sotie, mama, casnica. Am cea mai mare stima pentru toate femeile care se lanseaza in aceasta provocare.