Translate

luni, 12 decembrie 2016




                                                       Rut


          Argaud Élie


          Dupa Mara urmeaza Elim (Ex. 15:22-27).  Cartea Rut este asemenea unei oaze pe care o intalnim dupa ce am parcurs pustia din cartea Judecatori. Nu ne propunem sa exploram toate bogatiile pe care le cuprinde, ci pur si simplu, asemeni Sulamitei din Cantarea cantarilor sa ne desfatam de umbra sa, si sa gustam cateva din roadele sale, atat de dulci inimii noastre (Cant. 2:3).
          In zilele in care judecatorii judecau in Israel, "fiecare facea ce era drept in ochii sai" (Jud. 17:6 ; 21:25), dar de opt ori ne este spus in aceeasi carte ca aceasta era rau in ochii Domnului! Sa retinem avertismentul: a face voia proprie, aceasta nu place Domnului. Astfel, Dumnezeu aduce peste poporul Sau o disciplina aspra: foametea (Rut 1:1).
          Elimelec, sotia si cei doi fii ai sai, au hotarat sa se sustraga judecatii lui Dumnezeu. Ei au plecat in tara Moabului. Ce au gasit in aceasta tara straina? Poate ceva mai bine, dar pe deasupra... moartea. Elimelec moare. Si fiii sai, care au luat sotii moabite, au murit de asemenea. Trei vaduve in aceeasi casa. Naomi ar fi putut sa spuna ca si Iuda: "Ce sa vorbim si cum sa ne indreptatim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tai" (Gen. 44:16). Acesta este primul pas: recunoasterea greselilor sale. Trebuia facut al doilea: intoarcerea spre Dumnezeu. "Intoarce-te, tu, necredincioasa Israel! zice Domnul... Numai recunoaste-ti nelegiuirea" (Ier. 3:12,13).
          Naomi s-a intors atunci in tara lui Iuda. Ea plecase, in urma cu zece ani, bogata, fericita impreuna cu sotul si cei doi fii ai sai. Se intorcea in varsta, ruinata, rusinata si indoliata prin cele trei decese succesive.
          Dar, s-a intors! Ea s-a intors intr-un moment potrivit, un timp ales de Dumnezeul harului, "la inceputul secerisului orzului" (Rut 1:22)
          Una din nurorile sale, Rut, vrea s-o insoteasca. Hotararea sa este categorica. Ea i-a zis soacrei sale: "Nu starui de mine sa te parasesc... Pentru ca incotro vei merge tu voi merge si eu; si unde vei gazdui tu, voi gazdui si eu; poporul tau va fi poporul meu si Dumnezeul tau, Dumnezeul meu" (1:16). Alegerea sa era clara: aceasta este alegerea credintei. Dar, in aceasta tara, nu va fi respinsa ea ca o starina? Va avea ea paine sa manance? Nu va regreta tara sa, tara Moabului? Ea nu-si face calcule, caci credinta nu face calcule. Deviza ei era: Dumnezeu, Dumnezeul lui Naomi, Dumnezeul lui Israel va fi Dumnezeul meu. Dumnezeu nu a ramas niciodata dator la nimeni. Cel care se increde in El nu va fi dezamagit niciodata.
          Cu umilinta, Rut merge sa culega pe camp. Ea a cerut seceratorilor ingaduinta sa adune, dupa ei, cateva spice. Boaz, proprietarul ogorului, a observat-o pe tanara. O va alunga el pe aceasta straina? Nu, Dumnezeu nu rupe o trestie franta si nu stinge mucul care abia fumega (Is. 42:3). El o ia sub protectia sa si se ingrijeste de nevoile sale (Rut 2:9,10). Rut este uimita: "Cum am capatat eu favoare in ochii tai... o straina?" (2:10). Raspunsul lui Boaz este foarte frumos: Te cunosc si stiu ca ai venit sa te adapostesti sub aripile Dumnezeului lui Israel. Si la timpul mesei, Boaz o invita la masa seceratorilor. O vedeti pe aceasta femeie, aceasta vaduva tanara care a plans mult, aceasta straina care nu are dreptul de a intra in adunarea lui Israel, invitata la masa de omul bogat si puternic! Celei mai mari umiliri ii raspunde cea mai mare dragoste, dragostea lui Dumnezeu.
          Seara, ea se intoarce acasa unde o astepta Naomi. Ce-i va spune ea? Ii va vorbi de bogatia ogorului lui Boaz, de bunatatea seceratorilor care au lasat cateva spice pentru ea, de masa la care a luat parte impreuna cu ei? Nu. Ea vorbeste de stapan, de domnul secerisului si de nimic altceva. Si Naomi ii zice: "Sa nu fii gasita in alt ogor" (2:22). Poate ar fi gasit sa culega si in alte ogoare. Poate ar fi intalnit si alti seceratori prietenosi si draguti. Dar intrebarea adevarata este: Era Boaz acolo? Adica, pentru noi, Domnul este recunoscut acolo ca Stapan, este Cuvantul singura autoritate?
          Naomi, in ciuda esecurilor sale, era o femeie evlavioasa. Ea intelege ca Rut trebuie sa faca un pas mai departe, si o invata. Pana aici, Rut era ca si Marta din Betania, care slujea; ea va deveni ca Maria, care, asezata la picioarele lui Isus, asculta, plangea si adora. Ea coboara la arie unde era culcat Boaz. Ii dezveleste picioarele, si atunci cand el se trezeste, ea ii zice: Eu sunt Rut... tu ai drept de rascumparare. Ce intalnire! O femeie straina, vaduva, fara resurse si un om bogat, puternic, cu o inima plina de dragoste. Si ne gandim la intalnirile lui Isus cu samariteanca (Ioan 4), cu femeia adultera (Ioan 8), cu talharul rastignit alaturi de El (Luca 23:40-43), ... cu mine, cu voi poate.
          Dar, in cartea Rut ne gasim inca in perioada legii. Legea, putea ea sa rascumpere pe omul pacatos? Boaz, in fata a zece martori, il intreaba pe cel care avea drept de rascumparare. Si aceasta trebuie sa recunoasca: "Eu nu pot sa rascumpar" (Rut 4:6). Apostolul Pavel va confirma: "Omul nu este indreptatit din faptele legii, ci prin credinta in Isus Hristos... pentru ca din faptele legii nimeni nu va fi indreptatit" (Gal. 2:16). Iar Petru ne aminteste ca noi nu am fost rascumparati cu argint sau cu aur, ci prin sangele pretios al lui Hristos (1 Pet. 1:19).
          Rut devine deci sotia lui Boaz. Ea nu a avut copii cu fiul  lui Naomi, dar Dumnezeu, in harul Sau, I-a dat un fiu lui Boaz, Obed, care va fi bunicul imparatului David. Ah! minunat har al lui Dumnezeu! Nu ne asemanam si noi cu ea? Iat-o pe Rut, straina, Moabita, care intra in linia genealogica a lui Mesia (Mat. 1:5).
          Noi traim in zilele care se aseamana mult cu cele din Judecatori. Fiecare, in familia credintei, face ce este bine in ochii sai. Pentru binele nostru, Dumnezeu ne face sa trecem prin discipline serioase. Vom pleca noi, ca si Elimelec, sa parasim "tara lui Iuda" unde Dumnezeu ne-a acoperit cu atatea binecuvantari, pentru a merge sa cautam in alta parte ceea ce nu vom gasi? Ah! fara indoiala, in "campiile Moabului", se poate gasi ceva hrana, si apoi, ele sunt atat de aproape (Moabul se gasea la o zi sau doua de mers de tara lui Iuda). Se aude zicandu-se uneori: "Sunt atat de putine diferente. Ei se strang ca si noi si adora pe acelasi Dumnezeu". Sa nu ne lasam inselati. Intrebarea care se pune este aceasta: Am gasit acolo pe Acela pe care Il reprezinta Boaz, Acela care este nu doar Mantuitorul sufletelor noastre, ci Domnul Caruia vrem sa-I fim supusi?
          Sa nu ne descurajam. Oricat de intunecosi ar fi norii de deasupra capetelor noastre, zdrobite si umilite, sa privim in sus: lumina straluceste. Dumnezeu nu S-a schimbat, si Acesta este Dumnezeul harului. Daca noi suntem necredinciosi, El ramane credincios. Pana la sfarsit El va pregati martori pentru gloria Sa, chiar daca trebuie sa indeparteze pe unii pentru a chema pe altii.
          Asa cum cineva a scris: "Micul izvor al harului pe care l-am urmarit in istoria lui Rut va sfarsi in oceanul fara margini al gloriei eterne".    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze