Translate

sâmbătă, 7 ianuarie 2017




                                       Meditatii de J. N. Darby
                                                 - I -


          1          1 Imparati 13 ; Efeseni 3
                                       

          Scopul pentru care am citit acest intai pasaj este ca sa intelegem importanta care o are pentru noi ascultarea simpla, ascultarea care nu se abate nici la dreapta, nici la stanga, chiar la glasul unui profet, atunci cand cunoastem deja voia lui Dumnezeu.
          Al doilea pasaj (Efes.3) ne arata imensa importanta pe care Cuvantul lui Dumnezeu o acorda Bisericii. Hristos Insusi este centrul tuturor planurilor lui Dumnezeu, dar nimic nu-I este mai pretios decat Biserica. Prin ea a facut cunoscut intelepciunea Sa fata de stapanirile din locurile ceresti. Pavel a fost facut in mod special slujitorul acestei descoperiri, caci daca Duhul Sfant a invatat aceleasi adevaruri pe toti apostolii si profetii, El a dat fiecaruia dintre ei revelatia unei parti din bogatiile lui Hristos. Petru, de exemplu, insista mai mult asupra gloriei personale a Domnului; Pavel asupra unirii Bisericii impreuna cu El. Ioan scoate in evidenta principiul ca Dumnezeu este dragoste. Petru Il prezinta pe Isus ca piatra cea vie, in virtutea invierii si gloriei Sale; el ne arata ca noi vom lua parte la aceasta glorie. Pavel, dupa cum am spus, vorbeste de unirea actuala a Bisericii impreuna cu Hristos. Toti apostolii L-au insotit pe Isus ca Om aici jos. Doar Pavel, oprit de El pe drumul Damascului, L-a cunoscut in glorie, si acesta este de acum punctul de plecare pentru toate gandurile sale, in timp ce aceeasi glorie este dimpotriva tinta gandurilor celorlalti apostoli.
          Unire absoluta, unitatea ucenicilor prigoniti impreuna cu Isus, devine mijlocul de convertire al lui Pavel. Aceasta o gasim in mod special in Efeseni unde ne este prezentata aceasta unitate. Cand vorbeste despre pozitia noastra, el o prezinta in Hristos: noi suntem alesi in El inainte de intemeierea lumii, si binecuvantarile noastre sunt actuale in locurile ceresti in El. Lumea este scena pe care sunt manifestate aceste lucruri, dar ea nu are nimic. Chiar minunile care s-au facut sunt "puteri ale veacului viitor". Aceasta unire este o taina care nu a fost descoperita mai inainte, caci in Vechiul Testament Il gasim pe Hristos, nu si Biserica. Asa este, de exemplu, pasajul din Isaia 50:7-9, care se refera la Hristos, si care, in Romani 8:33,34, este aplicat prin Duhul Sfant la Biserica. In Vechiul Testament, poporul a vazut manifestarea gloriei lui Hristos, dar taina unirii lui Hristos si a Bisericii, nu i-a fost descoperita. Isus Hristos a fost slujitorul circumciziei, este zis in Rom. 15:8.
          Inainte de moartea lui Hristos, Biserica nu a fost prezentata ca asezata in locurile ceresti, ci atunci cand, dupa inaltarea Sa, a trimis Duhul Sfant, Acela care, prin puterea care lucreaza in noi cu eficacitate, a despartit de lume un popor ales. Uniti de El cu Hristos, noi suntem un singur Duh cu El. Prezenta Duhului Sfant este cea care distinge Biserica lui Dumnezeu: aceasta manifesta pe de-o parte, in mijlocul lumii actuale, prezenta Duhului Sfant prin roadele pe care egoismul lumi este in stare sa le inteleaga. De alta parte, ea manifesta inaintea stapanirilor si autoritatilor din locurile ceresti, intelepciunea nespus de felurita a lui Dumnezeu. Ingerii erau administratori ai guvernarii lui Dumnezeu fata de Israel, si aceasta este ceea ce semnifica scara lui Iacov. Dar in Biserica, Il vedem pe Dumnezeu, unind cu El, in Persoana Fiului Sau, fiinte care altadata nu erau decat sarmani pacatosi, si asezandu-i mai presus de orice stapanire si de orice autoritate in locurile ceresti.
          De indata ce micsoram in inimile noastre semnificatia Bisericii, pierdem atunci scopul pe care Dumnezeu si L-a propus, si Dumnezeu nu ne va da puterea decat pentru a implini ceea ce este potrivit cu gandul Sau. Cum am putea sa ne bucuram de bunatatea si indurarea lui Dumnezeu, daca nu cunoastem ceea ce El si-a propus? Vom ajunge sa ne sprijinim pe intelepciunea si puterea noastra pentru a face lucruri care nu sunt dupa gandul lui Dumnezeu aratat in Cuvantul Sau?
          Sa cautam deci cu umilinta, cu sentimentul responsabilitatii noastre, pentru a raspunde in toata umblarea noastra, la scopul si la gandurile lui Dumnezeu, cu certitudinea fericita ca Dumnezeu este cu noi pe acest drum.
 
       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze