temelia si adevarul

                                       Poate un crestin sa ia parte la viata politica ?

                                                                     - I -


           H. P. Barker

          La acesta intrebare, multi raspund: "Bineinteles ca da! Crestinii vor fi cei mai buni oameni politici".

          Este de necontestat ca numerosi crestini fac politica. Ei o fac in numele dreptatii si pentru binele semenilor lor. Totusi, pentru slujitorul Domnului, intrebarea primordiala trebuie sa fie: Ce Ii place Stapanului meu? Trebuie sa cautam ce ii place Lui. Domnul nu a spus nimic in Cuvantul Sau referitor la subiectul de care vrem sa ne ocupam? Sa vedem deci ce zice El.

          1          Ce este un crestin ?

          Personajele Vechiului Testament ca Avraam, Moise, sau David erau ei crestini? Ca ei au avut o credinta adevarata, ca au fost adevarati sfinti ai lui Dumnezeu, nu este nicio indoiala, dar acestia nu erau crestini.

          Un crestin Il cunoaste personal pe Isus Hristos ca Mantuitor al sau, mort pentru el pe cruce. Prin credinta in Isus, a fost indreptatit si a fost facut copil al lui Dumnezeu. El apartine de sfera binecuvantarilor deosebite in care a fost introdus prin venirea Duhului Sfant pe pamant, in urma mortii, invierii si inaltarii lui Hristos in glorie. Duhul Sfant locuieste in el si la unit cu Hristos in locurile ceresti. Impreuna cu fratii si surorile sale in credinta, el este chemat cu o chemare cereasca, si este binecuvantat cu orice binecuvantare spirituala. El este vazut ca fiind mort impreuna cu Hristos, si inviat impreuna cu El. Pozitia sa este cea de identificare cu Hristos. Si pana cand toate vor fi descoperite, el este chemat sa umble in lumina acestor adevaruri, ca strain si calator pe pamant.

          Toate acestea sunt prezentate clar in Sfanta Scriptura. Trebuie numai sa le privim de aproape pentru a ne convinge.

          Sunteti siguri, iubiti cititori, ca sunteti un crestin? Sunteti indreptatiti de orice pacat si Duhul Sfant locuieste in voi? Sunteti un madular al trupului lui Hristos in care El Insusi este Capul glorificat in cer? Poate Dumnezeu sa vorbeasca despre voi ca despre un copil al Sau?

          2          Israel si Biserica

          Pentru a avea o vedere de ansamblu referitor la subiectul de care ne ocupam, sa ne amintim ca I-a placut lui Dumnezeu, in planurile Sale fata de oameni, sa aleaga doua popoare dupa buna Sa placere.

          Primul a fost Israel. Iubit cu o dragoste eterna si ales de la intemeierea lumii, acest popor a fost chemat de Dumnezeu sa ocupe un loc unic pe pamant, pentru binecuvantarea tuturor celorlalte popoare. Cu toate acestea, el a falimentat in chemarea sa. Dupa multe secole de pacat si razvratire, rautatea sa a culminat prin rastignirea lui Mesia promis. Datorita acestui act ingrozitor, Dumnezeu a suspendat relatiile Sale cu acest popor vinovat, chiar daca aceasta pedeapsa nu este definitiva. Multe profetii ne vorbesc clar de o zi in care Dumnezeu va intoarce inimile fiilor lui Israel spre Hristos. El va restabili atunci relatiile Sale directe cu ei, si ei vor deveni canalul prin care Dumnezeu va putea sa binecuvanteze toate natiunile pamantului.

          Pana la restaurarea lui Israel, Dumnezeu a facut cunoscut planul pe care l-a alcatuit inainte de intemeierea lumii cu privire la Biserica. Oameni,scosi dintre natiuni si dintre iudei de asemenea, trebuiau sa fie adunati intr-un singur trup pentru a-I apartine in mod special lui Hristos, pentru a fi impreuna-mostenitori cu El si de a fi uniti cu El prin cele mai stranse legaturi. Acest fapt era o taina ascunsa in secolele trecute. Descoperirea acestei taine constituie una din trasaturile caracteristice crestinismului, deosebindu-l de tot ceea ce a fost mai inainte, ca si de tot ce va urma (Efes. 3).

          Israel, ca sa zicem asa, a fost pus deoparte, astfel ca Biserica ( alcatuita din adevaratii crestini, incepand de la Cinzecime) sa poata ocupa primul plan. Atunci cand ea isi va incheia alergarea sa pe pamant si va atinge destinatia glorioasa in cer, atunci Israel va fi reabilitat si va redeveni centrul binecuvantarii lui Dumnezeu pentru pamant.

          Se vorbeste deseori despre Israel si Biserica ca fiind "poporul pamantesc" si "poporul ceresc" al lui Dumnezeu. Aceste expresii sunt foarte adevarate. Israel a fost chemat cu o chemare pamanteasca, cu promisiuni legate de pamant, in timp ce chemarea Bisericii este cereasca. Chemarea sa este cereasca si binecuvantarile sale sunt in locurile ceresti. Aceasta diferenta este evidenta atunci cand se refera la pasajele din Scriptura care ne vorbesc de aceste doua mari categorii de binecuvantari, una pentru iudei, alta pentru crestini.

          3          Doua mari categorii de binecuvantari

          Sa ne uitam mai intai la Deutoronom 28 si sa vedem de ce natura sunt binecuvantarile promise. "Toate aceste binecuvantari vor veni peste tine... Vei fi binecuvantat in cetate si vei fi binecuvantat in camp. Rodul pantecelui tau va fi binecuvantat, si rodul ogorului tau, si rodul animalelor tale, fatul vacilor tale si inmultire turmei tale. Cosnita ta va fi binecuvantata, si albia ta de framantat". Si asa mai departe.

          Se vede imediat ca binecuvantarile promise israelitilor in urma ascultarii lor erau legate de prosperitatea pamanteasca.

          Sa trecem acum la Efeseni 1. Cat de diferite sunt binecuvantarile pe care le gasim aici! "Binecuvantat fie Dumnezeul si Tatal Domnului nostru Isus Hristos, care ne-a binecuvantat cu orice binecuvantare spirituala in cele ceresti, in Hristos" (v. 3).

          La cine se refera expresia "ne-a binecuvantat", din acest verset? La crestini! Binecuvantarile noastre sunt spirituale, sunt ceresti, in contrast cu binecuvantarile temporare si pamantesti promise israelitilor evlaviosi si ascultatori.

          Crestinii nu au primit nicio promisiune care sa faca referire la prosperitatea pe pamant. Dimpotriva, crestinii cei mai evlaviosi au fost deseori cei mai saraci. Uitati-va, de exemplu, la apostolul Pavel. El spune despre sine: "Pana in ceasul acesta flamanzim si insetam; si suntem fara imbracaminte si loviti cu pumnii si pribegim fara casa" (1 Cor. 4:11). Exista diferenta mare intre a fi binecuvantat in cosnita si albia sa de framantat si ceea ce zice acest pasaj.

          Este nevoie sa insistam mai mult asupra faptului ca cetatenia crestinului este in ceruri (Filip. 3:20). Cuvantul cetatenie are aici aceeasi semnificatie cu dreptul de a locui intr-o tara (patrie); aceasta este deci in conexiune directa cu subiectul de care ne ocupam, politica. "Dreptul nostru de a locui (sau patria noatra) este in ceruri", am putea citi aici.

          Un crestin ar putea spune: "As dori sa am un caracter cat mai ceresc". Aceasta dorinta este buna, daca se refera la umblare si la purtare. Lui Dumnezeu ii place sa fim cu totii cat mai ceresti! Dar multele noastre slabiciuni nu trebuie sa ne faca sa micsoram adevarul fundamental, ca noi, crestinii, suntem un popor ceresc dupa planul si chemarea lui Dumnezeu. Fata de Israel, noi apartinem cerului; acolo este cetatenia noastra.

          4          Respingerea lui Hristos

          Atunci cand Domnul Isus era pe pamant, existau deja oameni care se ocupau cu intemeierea unui mare sistem mondial. Religia isi gasea locul in aceasta structura, dar pentru El nu era niciun loc. El era ca un corp strain. Era "Piatra pe care au lepadat-o ziditorii" (Mat. 21:42).

          Oamenii sunt totdeauna gata sa intemeieze ceva, si vedem in jurul nostru marea constructie a sistemului mondial. Ce sistem fabulos este acesta! Exista loc pentru toti cei care vor. Dar remarcam destul de bine, acest sistem ramane inchis pentru Hristos. Capeteniile acestei lumi I-au refuzat un loc si L-au rastignit.

          Pentru o inima sincera, acest fapt capital va pune toate lucrurile in adevarata ei lumina. Nu trebuie sa uitam niciodata ca noi suntem calatori printr-o lume care nu L-a vrut pe Domnul nostru, dispretuindu-L si acoperindu-L de rusine. Suntem noi constienti de aceasta? Acest singur fapt nu ne duce la gandul de a privi aceata lume ca "valea umbrei mortii"? Cum am putea sa luam parte la sperantele si ambitiile acestei lumi in timp ce Acela pe care Il iubim a fost si inca este exclus de ea?

          Mai mult, aceasta lume a devenit marele vrajmas al lui Hristos, avand pe Satan capetenie si dumnezeu. Din punct de vedere politic, Satan este capetenia acestei lumi (Ioan 14:30), iar din punnct de vedere religios, el este dumnezeu (2 Cor. 4:4).

          Ne este dificil atunci sa intelegem ca veacul de acum este rau? Asa este infatisat in Galateni 1:4. Acest pasaj ne invata ca Hristos "S-a dat pe Sine Insusi pentru pacatele noastre, ca sa ne scoata din veacul rau de acum". Noi apartinem unei alte sfere. Astazi este timpul in care Satan stapaneste. Vorbind despre rascumparatii Sai, Domnul Isus spune in mod explicit: "Ei nu sunt din lume, dupa cum Eu nu sunt din lume" (Ioan 17:16). Niciun pasaj nu ne spune ca crestinul este chemat sa imbunatateasca lumea. Nu, datoria sa este de a da marturie despre Acela care a fost lepadat, de care noi suntem legati de acum si pentru eternitate.

          Sa ne lasam patrunsi de marele fapt ca Hristos a fost lepadat si sa ne intrebam sincer daca este potrivit sa ne ocupam cu altceva decat de a fi straini in aceasta lume.