temelia si adevarul

                                Subiecte referitoare la Adunare

                                                - VI -


          Paul Fuzier


          7          Puterea marturiei colective


                    7.1     Puterea nu se afla in numar

          Puterea marturiei colective nu se afla in numarul celor care o constituie, ci in caracterul pe care si-l asuma si este legata de principiile pe care ei sunt adunati. Adunarea (sau ceea ce este expresie) va fi un centru de atragere pentru suflete, marturia colectiva va avea cu adevarat putere, in masura in care cei care sunt adunati in Numele Domnului vor realiza practic ceea ce este Adunarea lui Dumnezeu, caci sursa de putere este in Dumnezeu.

          In momente cand nu este vorba decat de "mase", de "grupuri", cand puterea unei asociatii este in functie de numarul aderentilor sai, este un pericol mare de a crede ca marturia va avea mai multa putere daca cei care se aduna vor vedea crescand numarul lor. S-ar putea sa fie tentati atunci, in laudabila intentie de a intari marturia, de a introduce elemente care nu-si au locul acolo si care vor fi, dimpotriva, o sursa de slabire. Fara indoiala, ne bucuram cand vedem suflete in numar foarte mare venind in jurul Domnului, la masa Sa, dar sa nu uitam ca, ajungand la sfarsitul istoriei Bisericii, ne aflam in timpurile de extrema slabiciune. Cuvantul lui Dumnezeu ne prezinta caracterele unei marturii credinciose intr-o vreme de ruina; primul dintre ele este acesta: putini la numar si fara importanta (a se vedea Jud. 7). "Cu cei trei sute de oameni care au lipait va voi salva", ii spune Domnul lui Ghedeon; cei douazeci si doua de mii faceau de asemenea parte din popor, dar ei nu prezentau trasaturile de martori si ar fi fost un motiv de slabiciune. Daca ar fi dupa gandirea noastra, am zice: douazeci si doua de mii de oameni vor fi mult mai puternici decat trei sute. Dar puterea nu este in numar!

                    7.2     Martori in toate timpurile

          In mijlocul falselor doctrine raspandite in Tiatira, in sanul formalismului fara viata din Sardes, Dumnezeu a avut martori care, acolo unde ei se aflau, au dat dovada de responsabilitatea lor, potrivit cu lumina pe care au avut-o, manifestand de multe ori o credinciosie care nu poate decat sa ne umileasca. De asemenea, promisiunile le sunt asigurate; suferind impreuna cu Hristos, ei vor imparati impreuna cu El (Apoc. 2:24-27) ; 3:4-5).  Cu siguranta, avem datoria, daca ni se ofera ocazia, de a lumina aceste suflete si a le arata care este adevaratul teren de strangere laolalta al celor credinciosi. Dumnezeu, daca gaseste de cuviinta, ii va scoate din locul in care se afla pentru a-i conduce, El Insusi, acolo unde "doi sau trei" sunt adunati pentru Numele Domnului. Dar daca gandul Sau este, dimpotriva, sa pastreze un credincios printre martorii pe care El doreste sa-i aiba si-i va avea la Tiatira sau la Sardes pana la intoarcerea Domnului, noi vom actiona impotriva a ceea ce El si-a propus, fortand acel credincios sa paraseasca locul unde il vrea Dumnezeu si unde el isi are slujba sa. Daca acel suflet nu a inteles ce este Adunarea ca Trup al lui Hristos, daca el nu cunoaste caracterul marturie care este dat la masa Domnului. daca el nu realizeaza ca o marturie adevarata nu poate fi data decat in despartire (de rau, n.t.), cu siguranta, el va suferi si poate chiar, ii va face sa sufere si pe altii.

          "Sileste-i sa intre", ii spune robului sau stapanul casei care a pregatit o "cina mare" (Luca 14:16-24). Atunci cand este vorba de a prezenta unui necredincios singurul Nume prin care el poate fi mantuit, este potrivit de a starui, de al "sili" pe cel care este in afara sa intre, pe cel care este pierdut sa primeasca mantuirea - si aceasta cu atat mai mult cu cat timpul preseaza: astazi este timpul potrivit. Dumnezeu doreste ca sa-i silim sa "intre" pe toti cei care sunt inca fara Hristos! Dar nu putem sa ne folosim de aceasta staruinta pentru a face pe credinciosi sa se alature marturiei colective, caci riscam sa mergem impotriva gandului Aceluia care I-a placut sa recunoasca, in Tiatira ca si in Sardes, credinciosi care dau marturie in aceste locuri pana la intoarcerea Sa.

                    7.3     Marturia isi pierde puterea daca despartirea este pierduta

          Sa ne amintim ca, in vremurile grele din zilele de la urma, exista o marturie in despartirea pe care suntem chemati sa o mentinem. Marturia noastra nu va avea nicio putere daca despartirea este pierduta. Aceasta este adevarat pentru marturia personala: o marturie slaba ca a lui Isaac in Gherar, desi patriarhul cunoscuse acolo o prosperitate materiala remarcabila; dimpotriva, atunci cand "se suie" la Beer-Seba, dupa ce parasise totul, isi aseaza cortul, zideste un altar, sapa o fantana, marturia sa avand un puternic efect moral asupra lui Abimelec, Ahuzat si Picol care puteau sa-i zica atunci: "Am vazut lamurit ca Domnul este cu tine... tu acum esti binecuvantatul Domnului" (a se vedea Gen. 26). De asemenea, aceasta este valabil si pentru marturia colectiva. Nu putem sa pastram o marturie potrivita in sanul "casei mari" daca ignoram indemnurile din a doua epistola catre Timotei: "departeaza-te de nedreptate - curateste-te de vasele care sunt spre dezonoare - departeaza-te de acesti oameni" (2 Tim. 2:19-21 ; 3:5). Pentru ca sa putem da putere marturiei colective trebuie sa ne despartim de tot ceea ce ne porunceste Cuvantul.

          Dar lucrarea de evanghelizare nu ar fi ea o scuza valabila pentru a justifica astfel de asocieri? Cuvantul este cel care ne da raspunsul: apostolul ii scria lui Timotei: "fa lucrare de evanghelist" (2 Tim. 4:5), dupa ce i-a poruncit: departeaza-te... curateste-te... departeaza-te... Cele doua lucruri nu sunt incompatibile. Si Dumnezeu sa ne pazeasca de a scarifica marturia pentru evanghelizare!

                    7.4     Pericolul ingaduintei

          La sfarsitul lungii sale cariere, unul din iubitii nostri conducatori a dorit sa ne lase un mesaj de-o asemenea importanta, incat multi dintre noi, cu siguranta, l-au recitit de multe ori si au meditat asupra lui. Ne-am dori ca fratii s-o faca mai mult. (Messger Evangelique, anul 1928, pag. 81). Voi transcrie ultimile randuri: "In incheiere, as dori sa atentionez in mod deosebit pe frati cu privire la doua pericole: primul, cel al mondenitatii care se manifesta astazi prin interesul pentru lucrurile din lume, in timp ce scade interesul pentru Cuvant - al doilea, toleranta (ingaduinta in principiile crestine) care duce la ruinta absoluta a marturiei pe care Domnul ne-a incredintat-o. Dragostea frateasca este cu atat mai adevarata, cu cat ea este legata de o umblare mai ingusta, adica de o ascultare cat mai stricta de intreg Cuvantul lui Dumnezeu. Aceasta este dorinta fierbinte a umilului vostru frate in Hristos, ... - Sa nu uitati, iubiti frati, ca, indiferent de diviziunile pe care vrajmasul le-a semanat printre noi, spre propria si profunda noastra umilinta, marturia noastra este despre unitatea trupului lui Hristos, si ca tot ceea ce tinde sa ne apropie de diversele secte independente din crestinatate, ar fi o negare absoluta si pierderea acestei marturii". H.R.

                    7.5     Evanghelizarea nu indeamna la ingaduinta

          Diferite scrisori ale aceluiasi autor au fost publicate, in anii care au urmat, scrisori in care gasim atentionari extem de serioase. Este suficient sa citam din cateva: "Daca slujitorii dinainte au esuat, eu cred ca energia necesara pentru a pastra principiile marturiei va slabi foarte repede, caci tot mai mult punctele de vedere ingaduitoare si mondenitatea par sa castige teren". " Am scris cateva cuvinte iubitului D. referitor la ideea sa de a colabora cu sectele in lucrarea de evanghelizare. Sper ca sa nu ia in nume de rau. Departe sa fim gelosi de ceea ce Domnul lucreaza prin altii, caci "vantul sufla incotro vrea", trebuie sa ne bucuram, si sa ne rugam pentru ei, si pentru sufletele carora se adreseaza; dar pentru noi insine, noi trebuie sa umblam, fata de evanghelizarea ca marturie, in campul pe care Domnul ni-l deschide. Daca el este limitat, sa ne umilim, desi eu nu vad, vazand numarul nostru mic, ca el sa fie de fapt limitat. Sa ne amintim de cuvantul: "am pus inaintea ta o usa deschisa". Aceasta nu implica nicidecum o asociere cu cei care s-au asociat cu principiile Sardesului sau Laodiceei". - "Tendinta cea mai periculoasa la care cred ca trebuie sa fim atenti este efortul de a atrage fratii la o asociere cu crestinii din sisteme pe terenul Evangheliei. Veti gasi in editia viitoare a Messagerului, sub titlul: Filadelfia si Evanghelia, raspunsul pe care cred ca trebuie sa-l dam la aceste invitatii" (Messagerul Evanghelic. Anul 1932, pag. 303 si 304; 1934, pag. 87).

          Asemenea asocieri nu pot decat sa slabeasca marturia. Ori, acesta este astazi unul din marile scopuri pe care le urmareste vrajmasul: slabirea, daca nu chiar ruinarea completa a marturiei colective. Pentru a-si atinge scopurile, ne prezinta in general lucrurile bune in aparenta, dar acestea sunt cele mai periculoase.

          " Satan stie sa se prefaca in inger de lumina si slujitorii sai in mesageri ai dreptatii. El stie sa raspandeasca eroarea, diluand-o, si prezentand-o sub forme foarte atractive, necunoscuta chiar de instrumentele pe care le foloseste, si care nu ar putea fi banuiti de intentii sau doctrine rele. El nu incepe niciodata prin a-si prezenta deschis gandurile sale. Pregateste terenul udandu-l din belsug, printr-o dragoste frateasca larga, printr-o actiune de caritate care apreciaza binele oriunde el este facut, printr-o indulgenta care se multumeste cu intentii laudabile acolo unde procedeele nu ar fi scripturistice... Pastrarea adevarului si a sfinteniei este o conditie esentiala a marturie pentru Domnul. Vrajmasul face tot ce-i sta in putinta pentru a ne face sa trecem cu usurinta peste lucruri atat de importante. Toti recunosc ca adevarul trebuie sa fie pastrat, dar dorinta de unire printre crestini, lucrarea de evanghelizare, dragostea intre toti, il fac sa fie privit ca un lucru secundar.

          Astazi, marele scop al vrajmasului este de a slabi, slaba marturie pe care Domnul a ridicat-o pana la apropiata Sa intoarcere. Dar vai! noi ii facem usoara lucrarea vrajmasului, prin starea noastra lumeasca, prin slabiciunea noastra spirituala, prin indiferenta care ne face sa tratam ingustime si lipsa de dragoste pentru mentinerea adevarului. Dupa ce a slabit marturia prin numeroase diviziuni, el doreste s-o ruineze chiar mai mult; de aceea el cauta sa-i uneasca pe cei care i-a divizat, nu pe terenul adevarului, ceea ce cu siguranta ar fi de dorit, ci tagaduind sau atenuand erorile care au cauzat aceste diviziuni, erori cu care nu pot umbla cei care doresc sa fie credinciosi fata de Domnul, pazind Cuvantul Sau si netagaduind Numele Sau". (Messager Evanghelique, anul 1923, pag. 320 ; "Predicarea Cuvantului", de S.P.)

                    7.6  Cum sa atragem suflete

          Sa ne rugam mult pentru propasirea marturiei - propasire care cere, inainte de toate, teama si dependenta de Dumnezeu, pastrarea sfinteniei si adevarului, ordine si pace in adunare. Atunci cand este asa, Duhul Sfant poate sa lucreze liber, sufletele sunt hranite si cresc, "tinandu-se strans de Capul, din care tot trupul, hranit si strans unit prin incheieturi si legaturi, creste cu cresterea de la Dumnezeu" (Col. 2:19). Astfel este adevarata propasire a marturiei, adevarata crestere de la Dumnezeu! Atunci sufletele sunt atrase! Ce puterea ar avea marturia colectiva, daca am sti sa realizam mai bine gandul divin! Chiar in timpuri de ruina, Duhul Sfant ramane un "duh de putere... " (2 Tim. 1:7). Dumnezeu doreste ca aceasta putere spirituala sa fie manifestata mai mult in strangerile laolalta, astfel ca sufletele sa fie aduse in prezenta lui Dumnezeu (1 Cor. 14:25).

          Fara indoiala, este extrem de necesar sa vorbim de Hristos la cei cu care venim in contact, de a folosi ocaziile care ne sunt oferite pentru a le prezenta adevarul. Dar, de multe ori noi punem carul inaintea boilor: incercam sa atragem sufletele, in timp ce atatea lucruri lasa de dorit, atat de putina putere in marturiei, incat ele sunt abandonate. Ele vor fi atrase doar daca simt puterea unei marturii dupa gandul lui Dumnezeu. Sa incepem prin a cauta aceasta putere, deoarece cunoscandu-i secretul - atunci adunarea va fi un centru de atragere pentru suflete!