temelia si adevarul

                                           Subiecte referitoare la Adunare

                                                - II -


          Paul Fuzier


          3          Strangerea pe terenul unitatii Trupului


                    3.1  Introducere : Sa ne amintim cateva adevaruri esentiale

          Ne propunem doar sa amintim, in linii mari, cateva adevaruri esentiale cu privire la strangerea in Numele Domnului la masa Sa, adevaruri care au fost expuse si dezvoltate in multe scrieri de inaintasii nostri. Desi mare parte dintre noi le cunoastem deja, este bine totusi sa ni le amintim. Apostolul Petru nu scrie el, in a doua sa epistola: "De aceea, ma voi stradui sa va amintesc intotdeauna aceste lucruri, desi le stiti si sunteti intariti in adevarul pe care il aveti"? (2 Pet. 1:12, si de asemenea v. 13 la 15). Poate este cineva pentru care ele (adevarurile) sunt mai putin familiare, care nu stiu foarte exact de ce sunt aici si nu in alta parte. Dumnezeu doreste sa-i faca sa inteleaga principiile de strangere si sa fie deplin constienti ca sunt pe terenul adevarului. Fie ca El sa-i conduca, de asemenea, pe acei dintre copiii Sai care nu au facut-o inca, sa-si ocupe locul lor la masa Domnului, in marturie, realizand astfel, in mijlocul tuturor erorilor gandirii omenesti, care este gandul Domnului, singurul care este important de cunoscut si implinit. De asemenea, El sa-i lumineze pe cei care sunt ai Lui si care, dornici totusi sa-I fie credinciosi si sa mearga pe calea ascultarii, sunt "batuti de valuri si purtati incoace si incolo de orice vant de invatatura prin inselaciunea oamenilor, prin viclenia lor in uneltirea ratacirii" (Efes. 4:14). Fie ca El sa raspandeasca binecuvantarea Sa potrivit cu nevoile particulare ale fiecaruia, astfel ca Numele Sau sa fie glorificat in Adunare. Aceasta este rugaciunea noastra asternuta prin aceste randuri.

                    3.2  Ruina, despartire si unitate

          Privind la starea de ruina a Bisericii, orice crestin evlavios si sincer nu poate decat sa fie profund intristat. In ce priveste increderea in om, Biserica a falimentat complet in responsabilitatea sa; crestinii se gasesc astfel imprastiati in numeroasele secte din crestinatate, in mijlocul unei marturisiri fara viata. Un gand vine imediat in mintea multora: de ce nu se reunesc sau, cel putin, sa incerce s-o faca? Nu se poate realiza unitatea Bisericii, unitatea tuturor credinciosilor adevarati intr-o singura adunare?

          Cat de surprinzator ar putea parea aceasta la prima vedere, unitatea Bisericii nu trebuie sa se faca; ea este facuta, ea exista - nu este lucrarea omului, ci lucrarea lui Dumnezeu. Este adevarat ca crestinatatea a devenit "o casa mare", in care exista vase de "onoare", si altele spre "dezonoare"; totusi "temelia tare a lui Dumnezeu ramane" (2 Tim. 2:19, 20). In ciuda tuturor aparentelor, noi trebuie s-o recunoastem, asa cum a recunoscut Ilie - zidind altarul din doisprezece pietre (1 Imp. 18:30-32) - unitatea poporului care era despartit in doua imparatii; asa cum a facut si Pavel de asemenea, atunci cand poporul era in imprastiere (Fapte 26:7). Chiar daca "Casa" este in aceasta stare, ramane valabil adevarul ca este "un singur trup si un singur Duh" (Efes. 4:4).

          Adevaratii credinciosi fiind risipiti prin atatea denominatiuni crestine, incat daca privim in jurul nostru, nu mai putem vedea aceasta unitate pe care suntem chemati s-o recunoastem. Dar ea este proclamata la masa Domnului: "Paharul binecuvantarii, pe care-l binecuvantam, nu este el comuniune cu sangele lui Hristos? Painea, pe care o frangem, nu este ea comuniune cu trupul lui Hristos? Pentru ca noi, cei multi, suntem o singura paine, un singur trup, pentru ca toti luam parte dintr-o singura paine" (1 Cor. 10:16, 17).

                    3.3  Participarea madularelor Trupului lui Hristos la masa Domnului

          Atunci se pune intrebarea: cine trebuie sa ia parte la masa Domnului? Trei locuri din Scriptura permite sa raspundem la aceasta. In 1 Corinteni 10:16 ne este spus ca paharul este "comuniune cu sangele lui Hristos", painea "comuniune cu trupul lui Hristos"; ca cei care iau parte la "o singura paine" sunt "o singura paine, un singur trup". Apoi, 1 Corinteni 12:13 ne invata ca, prin Duhul Sfant care a coborat pe pamant in ziua Cincizecimii, trimis de Tatal si de Fiul (Ioan 14:16, 26 ; 15:26 ; 16:7) pentru a intemeia Biserica, "noi am fost botezati de un singur Duh intr-un singur trup" : si Efeseni 1:13, ca cei care au crezut au fost pecetluiti cu Duhul Sfant: "Crezand, ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant". Deci, cei care au crezut in Numele singurului Fiu al lui Dumnezeu si au astfel "viata in Numele Lui" (Ioan 20:31) au primit Duhul Sfant care ii face sa se bucure de relatia cu Dumnezeu, ca copii ai Sai (Rom. 8:15, 16). Duhul Sfant locuieste in ei, si doar in ei, caci "daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui" (Rom. 8:9). Ei alcatuiesc un singur trup in care Hristos este Capul, glorificat in cer (Efes. 1:20-23 ; Col. 1:18), si aceasta unitate a Trupului lui Hristos este proclamata la masa Domnului, potrivit cu 1 Corinteni 10:16, 17.

          Masa Domnului este deci asezata, si ea nu poate fi asezata decat pe principiul unitatii Trupului. Poate fi fi numita masa Domnului, acolo unde acest mare adevar al unitatii Trupului nu este recunoscut? sau acolo unde acest adevar, desi recunoscut, este tagaduit in practica?

                    3.4  Responsabilitatea adunarii in ce priveste primirea

          Toti adevaratii credinciosi, si doar ei, isi au locul la masa Domnului, asezata pe terenul unitatii Trupului. Ce consecinte decurg din acest fapt? In primul rand, ar fi un lucru grav daca se permite cuiva sa participe la Cina, sa ia parte la masa Domnului doar pe baza responsabilitatii sale. O adunare unde se actioneaza astfel ar putea sa fie ea considerata o adunare a lui Dumnezeu, in timp ce lasa deoparte invataturile din Cuvant referitoare la un punct atat de important? Adunarea este responsabila de a nu permite comuniunea la masa Domnului decat a adevaratilor credinciosi, deoarece ea este "Adunarea Dumnezeului celui viu, stalp si temelie a adevarului" (1 Tim. 3:15). Daca ea lasa lucrurile la responsabilitatea fiecaruia, va fi la masa Domnului un amestec de adevarati credinciosi si de simpli marturisitori, astfel ca adevarul nu va mai fi pastrat si Adunarea isi va pierde caracterul sau de "stalp si temelie a adevarului". Deoarece aceasta este responsabilitatea ei, Adunarea trebuie sa cerceteze fiecare caz in mod particular, in teama si dependenta de Acela care este "Capul trupului, al Adunarii" (Col. 1:18). Daca ea realizeaza aceasta dependenta, va fi pazita de acceptari care pot fi false si nu va fi la masa Domnului decat aceia care isi au cu adevarat locul, potrivit invataturii din Cuvant.

          Cu toate acestea, adunarea nu mai trebuie s-a faca (cercetarea), atunci cand este cazul de un credincios, purtator al unei scrisori de recomandare (Fapte 18:27 ; Rom. 16:1, 2 ; 2 Cor. 3:1, 2) deoarece el este deja primit la masa Domnului intr-o alta localitate unde masa Domnului este asezata pe acelasi teren al unitatii Trupului. El este un madular al Trupului lui Hristos, avandu-si locul sau la masa Domnului, oriunde ea este asezata pe terenul unitatii Trupului.

                    3.5  Atunci cand nu este posibila comuniunea

          Exista crestini despre care nu este nicio indoiala ca nu ar fi copii ai lui Dumnezeu si totusi nu pot fi primiti de adunare la masa Domnului. De ce? Deoarece o adunare a lui Dumnezeu nu poate fi in comuniune cu crestini care au invataturi gresite sau care iau parte la o masa unde astfel de invataturi sunt tolerate, chiar daca umblarea lor individuala ar fi fara vina. Primindu-i, adunarea locala va pune in comuniune masa Domnului cu celelalte mese la care participa astfel de persoane. Aceasta vedem in 1 Corinteni 10:18-22) care ne invata cu privire la acest subiect. Acest pasaj arata un principiu foarte important care a fost exprimat prin aceste cuvinte: comuniunea este stabilita la masa la care se participa si, si mergand de la una la alta, se pun in comuniune unele cu altele.

          Adunarea are deci o responsabilitate importanta. Masa este masa Domnului. Doua caractere esentiale pe care ea trebuie sa le pastreze: sfintenia si adevarul, caci El este "Cel Sfant, Cel Adevarat" (Apoc. 3:7). In consecinta, cel care a infaptuit un rau nu mai poate sa-si ocupe locul la masa Domnului atat timp cat nu si-a marturisit pacatul, intr-o adevarata smerenie si sinceritate care va duce la o restaurare deplina. Si aceasta, daca este vorba de un rau moral sau doctrinar: primul, este o "intinare a carnii", in timp ce al doilea o "intinare a duhului" (2 Cor. 7:1). Un credincios vinovat de un rau moral ar putea sa aiba comuniune cu Acela care este "Cel Sfant", sau vinovat de un rau doctrinar, cu Acela care este "Cel Adevarat"? Cuvantul il numeste "cel rau"; adunarea este responsabila de a-l exclude, sfintenia la masa Domnului o cere. A nu o face, inseamna necunoasterea invataturii Scripturii: "Indepartati aluatul vechi, ca sa fiti o plamadeala noua, dupa cum voi sunteti fara aluat". In Hristos, adunarea este "fara aluat", caci pacatul a fost indepartat prin moartea Sa; ea trebuie deci sa indeparteze "aluatul vechi" care este imaginea raului. Apostolul adauga: "Inlaturati pe cel rau dintre voi" (1 Cor. 5:7, 13). O adunare care pierde din vedere aceasta obligatie va fi intinata in intregime; ea nu mai este "o plamadeala noua", caci nu a indepartat "aluatul vechi"; ea este vinovata inaintea Domnului ( "Dar am... impotriva ta" Apoc. 2:14, 20).

          "Cel rau" care este astfel exclus, nu va fi exclus doar din adunarea locala care cunoaste starea sa, ci din orice adunare unde masa este asezata pe terenul unitatii Trupului. Fiecare adunare locala trebuie deci sa accepte hotararea care a fost luata de una dintre ele, in Numele Domnului, potrivit cu Matei 18:18-20. Aceea care refuza sa o faca, paraseste prin aceasta insasi terenul unitatii Trupului; ea adopta un principiu de independenta care este contrar cu ceea ce ne spune Scriptura.

          Este mai usor de acceptat si actionat cand este vorba de un rau moral, dar este tendinta sa se treaca cu usurinta peste raul doctrinar. Se zice ca acestea sunt puncte de vedere diferite, ca fiecare poate sa aiba parerea sa, sau chiar ca acestea sunt chestiuni secundare. Astfel, se uita ca o invatatura gresita, mai ales cand ea poate atinge gloriile Domnului, Il dezonoreaza mai mult decat o "intinare a carnii". Consecintele doctrinelor false nu sunt ele, foarte adesea, dezastruoase? Nu au fost ele, in mare parte, la originea diviziunilor aparute in sanul crestinatatii?

                    3.6  Un drum care este dupa Cuvant

          Numerosi sunt cei care sufera de aceste diviziuni - de care fiecare trebuie sa ne smerim - si, dintre ei, multi ar dori remedierea acestei stari de lucruri prin alcatuirea de "grupuri" sau chiar prin "fuziuni de biserici". Aceste eforturi sunt si vor ramane in zadar, caci inseamna sa zidesti pe nisip. In mijlocul acestei ruine, care este drumul trasat de Cuvant?

          Primul lucru care trebuie facut, este de a se desparti de cei care resping sau tagaduiesc in practica adevarul despre unitatea Trupului, si aceasta este o responsabilitate personala: "Oricine rosteste Numele Domnului sa se departeze de nedreptate" (2 Tim. 2:19-21). A actiona dupa propriile ganduri, fara a cunoaste gandul Domnului, este "nedreptate". Aceasta "nedreptate" a antrenat despartirea copiilor lui Dumnezeu in numeroase secte, in timp ce Hristos a murit pentru ai aduna "intr-unul singur" (Ioan 11:52).

          Al doilea, este de a se alatura la "cei care-L cheama pe Domnul dintr-o inima curata" (2 Tim. 2:22), adica o inima supusa invataturilor Scripturii, fara niciun amestec cu gandurile omului. Domnul a promis prezenta Sa in mijlocul a doi sau trei adunati in Numele Sau (Mat. 18:20). Acest pasaj nu zice "acolo unde doi sau trei se intalnesc", sau chiar: "se aduna", ci "sunt adunati". Exista deci, nu un aranjament sau o conventie omeneasca pentru a alcatui o asociatie, ci o energie care vine din afara celor "doi sau trei", o putere care ii aduna si care este puterea Duhului. Prin Duhul adevaratii credinciosi sunt astfel adunati, intr-un singur trup, in jurul Persoanei Domnului, la masa Sa, adunati pe terenul unitatii Trupului, caci "este un singur trup si un singur Duh", "o singura paine, un singur trup" (Efes. 4:4 ; 1 Cor. 10:17).

                    3.7  Dragoste si ascultare

          Trebuie sa raspundem la o obiectie deseori auzita. Exista totusi, se spune, copii ai lui Dumnezeu in mare parte din sectele din crestinatate, poate chiar in toate. Nu trebuie sa-i iubim? Filimon, de exemplu, nu era plin de dragoste "pentru toti sfintii"? (Filim. v. 5). Cu siguranta. Dar aceasta dragoste nu poate sa ne faca sa ne alaturam celor care se aduna pe un teren unde invataturile Cuvantului sunt date la o parte. Cuvantul lui Dumnezeu este cel care traseaza drumul: "Prin aceasta cunoastem ca-i iubim pe copiii lui Dumnezeu, cand Il iubim pe Dumnezeu si tinem poruncile Lui" (1 Ioan 5:2). A nu asculta de poruncile Sale, a iesi de pe drumul trasat, pentru a fi impreuna cu cei pe care-i iubim, desi ei nu merg pe acest drum, aceasta nu este iubirea pe care Dumnezeu ne-o cere. Aceasta ar fi poate dragostea care-i face pe oameni sa se inteleaga, dar nu dupa gandul lui Dumnezeu. Ascultarea de Dumnezeu este dovada dragostei fata de frati.

          In timpurile dificile ale zilelor in care ne aflam, vrajmasul isi inmulteste vicleniile si subtilitatile pentru a ruina marturia. Sa veghem si sa ne rugam. Fie ca Dumnezeu sa ne faca sa pastram invataturile din Cuvantul Sau, sa ramanem credinciosi si sa tinem cu tarie! Cel pe care Il asteptam ne spune: "Eu vin curand: tine cu tarie ceea ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa" (Apoc. 3:11).