Subiecte referitoare la Adunare
- IV -
Paul Fuzier
5 A aduna intr-unul singur
5.1 O singura turma dar oile risipite
Domnul a murit "ca sa-i adune intr-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiti" (Ioan 11:52). Este vorba, in acest pasaj, de strangerea copiilor in aceeasi familie. Este aceeasi unitate la care se face referire in Ioan 17:20: unitatea din v. 11 este unitatea apostolilor; cea din v. 22, unitatea in glorie, in timp ce la v. 20 avem unitatea familiei lui Dumnezeu - si nu a Bisericii ca Trup al lui Hristos (este bine stiut ca adevarurile cu privire la Biserica, Trupul lui Hristos, fac parte din misiunea speciala a apostolului Pavel, a se vedea Efes. 3:1-13, printre alte pasaje. Ioan nu se ocupa de acest subiect nici in Evanghelia sa si nici in epistolele sale). Ioan 10 ne vorbeste de asemenea, in acelasi sens, de o strangere intr-unul singur: Pastorul cel bun Si-a dat viata pentru oile Sale; El a suferit moartea pe cruce pentru a-L glorifica pe Tatal si pentru a avea "o singura turma" (Ioan 10: 15-17).
Aceasta unitate a turmei va fi efectiv dovedita daca toate oile asculta glasul Pastorului: "si vor auzi glasul Meu; si va fi o singura turma". Unitatea familiei, daca ea va fi manifestata, va fi o marturie puternica pentru lume, marturia ca Tatal L-a trimis pe Fiul aici pe pamant (Ioan 17:20-21). Dar, in loc de a asculta de glasul Pastorului, multe oi din turma se lasa conduse de glasuri straine. Ar trebui sa fuga si, cu toate ca ele "cunosc", pierd din vedere ca unul din caracterele oilor este ca: "nu cunosc glasul strainilor" (Ioan 10:5). Copiii lui Dumnezeu ar trebui sa fie supusi cu totii autoritatii Tatalui lor, adica ascultatori de Cuvant care ne descopera voia lui Dumnezeu. Dimpotriva, cat de mult actioneaza dupa propriile lor ganduri! Cu toate ca, Pastorul cel bun Si-a dat viata Sa ca sa aiba "o singura turma", Domnul a murit "ca sa adune intr-unul pe copiii lui Dumnezeu cei risipiti", nici unitatea turmei, nici cea a familiei nu sunt inca manifestate. Aceasta risipire este lucrarea vrajmasului (Ioan 10:12), si fiecare credincios, evlavios si sincer, nu poate fi decat intristat privind la o astfel de stare.
5.2 Care este remediul?
Am putea sa remediem noi aceasta stare, si cum s-o facem? Unii au afirmat : toti copiii lui Dumnezeu care fac parte din aceeasi familie si fiind oi in acea singura turma, alipindu-ne de acest gand, sa facem abstractie de orice altceva si unindu-ne impreuna pentru a gusta in comun binecuvantarile strangerii laolalta, pentru a comemora moartea Domnului, adunati in jurul mesei Sale. Si poate se adauga: refuzand a actiona astfel, este dovada unui duh sectar.
Cat de viclean este vrajmasul in lucrarea pe care o urmareste cu perseverenta pentru distrugerea marturiei! Se bazeaza pe faptul ca Domnul a murit "ca sa adune intr-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiti" si pretinzand ca suntem obligati, cel putin pentru a nu deveni sectari, sa frangem painea cu toti, fara a ne ocupa de altceva; aceasta ar fi o grava eroare. O eroare care duce in mod inevitabil la ruina intregii marturii dupa Cuvant.
5.3 Comuniunea la masa Domnului: Responsabilitatea care este legata de ea
Dupa cum am observat, Ioan 11:52 nu vorbeste de strangerea laolalta in jurul mesei Domnului. Acest pasaj ne prezinta unitatea familiei lui Dumnezeu, in timp ce de masa Domnului este legata ideea de comuniune. In 1 Corinteni 10:14-22 gasim trei exemple de comuniune exprimate prin actul de a manca:
1 - Comuniunea realizata la masa Domnului. A manca, a frange painea la masa Domnului (ca la orice masa), aceasta este asociere, se exprima comuniunea cu toti cei care se afla acolo.
2 - Israel, mancand jerfele, avea comuniune cu altarul.
3 - Cei care mancau, in templele pagane, lucrurile jerfite idolilor, prin aceasta, se faceau una cu masa si cu paharul demonilor.
Cina ne prezinta memorialul, masa Domnului comuniunea. Comuniunea este mai intai cu sangele lui Hristos: cei care sunt spalati in sangele lui Hristos sunt singurii care au privilegiul de a bea din pahar. Este de asemenea comuniunea cu trupul lui Hristos: painea pe care o frangem este simbolul trupului lui Hristos pe pamant, alcatuit din madularele Sale pe pamant. A participa la frangerea painii la masa Domnului semnifica unitatea noastra cu Hristos, ca madulare ale trupului Sau.
La masa Domnului este exprimata aceasta comuniune. Dumnezeu ne-a chemat "la comuniunea cu Fiul Sau Isus Hristos, Domnul nostru" (1 Cor. 1:9). Pentru a raspunde la aceasta chemare, trebuie sa manifestam ascultare si credinciosie fata de Domnul, atat in umblarea noastra personala cat si in legaturile noastre. Numeri 19:22 stabileste un principiu care ar fi grav sa fie ignorat: "Si orice va atinge cel necurat sa fie necurat; si sufletul care se atinge de el sa fie necurat pana seara". Gasim de altfel acelasi principiu in alte pasaje: Hagai 2:13-14 ; 2 Ioan 10-11 ; 1 Cor. 5:6-7 ; Gal. 5:9. Deci, daca un copil al lui Dumnezeu este "necurat" (fie ca el traieste in pacat, fie ca are invataturi gresite, fie ca s-a "atins" de cineva vinovat de unul sau de altul din cele doua rele) orice asociere cu el antreneaza aceeasi necuratie. Acest adevar, de o importanta capitala in ce priveste strangerea copiilor lui Dumnezeu la masa Domnului, este foarte putin inteles. Si totusi, al respinge, inseamna neascultare fata de Cuvant!
In consecinta, nu putem afirma ca trebuie sa primim pe un credincios la masa Domnului fara a fi preocupati de "intinarea" pe care ar putea sa o aduca, fie din cauza umblarii sale personale, fie din cauza legaturilor sale. A se dori, din dragoste pentru frati, sa avem comuniune cu toti copiii lui Dumnezeu, fara a fi interesati de altceva decat sa stim ca sunt nascuti din nou, ar insemna sa manifestam o dragoste care nu este dupa gandul lui Dumnezeu (1 Ioan 5:2) si, ceea ce este si mai grav, se uita cu nu putem asocia Numele Domnului cu raul moral sau doctrinar. Sa fim gelosi in aceasta privinta, cu o gelozie dupa voia lui Dumnezeu!
Asa intelegem invatatura din 1 Cor. 10:21. Un copil al lui Dumnezeu nu poate frange painea la masa Domnului si la o alta masa. Intr-adevar, comuniunea fiind exprimata prin actul de a manca, ea poate fi atat la masa Domnului, cat si la o alta masa asezata dupa gandurile oamenilor. Astfel, "intinarea" ar fi adusa la masa Domnului. Aceasta ar fi o foarte grava responsabilitate, inaintea lui Dumnezeu si fata de Domnul, din partea celui care o face, si adunarea nu poate ingadui asa ceva.
Caci adunarea are responsabilitatea sa. Am vazut deja ca Cina si masa Domnului prezinta doua ganduri diferite: memorialul (amintirea, n.t) pe de-o parte, si comuniunea pe de alta. Dar, de asemenea, de Cina este legata o responsabilitate personala (1 Cor. 11:28), in timp ce, in legatura cu masa Domnului, este o responsabilitate colectiva (1 Cor. 10:17). Adunarea are responsabilitatea de a pastra sfintenia la masa Domnului (1 Cor. 5:6-13), si daca o adunare locala respinge aceasta responsabilitate, refuzand sa judece raul, ea isi pierde caracterul sau de adunare a lui Dumnezeu. Atat masa cat si prezenta Domnului nu se gasesc acolo unde nu este pastrata sfintenia potrivta - si aceasta, chiar daca sufletele credincioase pot sa se bucure de Domnul si sa-si aminteasca de El luand Cina. Poate sa fie o credinciosie personala in mijlocul unei necredinciosii colective; dar atunci, responsabilitatea credinciosului este aceasta: sa intelega ce inseamna comuniunea si sa se desparta de ceea ce Cuvantul numeste "nedreptate" (2 Tim. 2;19).
5.4 De-a lungul intregii Scripturi, Dumnezeu a despartit
Exista, intr-adevar, un principiu de despartire pe care-l gasim in Scriptura. In creatie (Gen. 1:1-5), Dumnezeu Si-a revelat deja caracterul Sau: "El este lumina si in El nu este nicidecum intuneric" (1 Ioan 1:5). Apoi, istoria lui Avraam este cea a unuia pe care Dumnezeu l-a scos din mijlocul idolatriei, pe care l-a chemat sa iasa din tara si din familia sa, despartindu-l pentru El. Avraam este "tatal circumciziei", adica: "cel in care, prima, si adevarata despartire a lui Dumnezeu si pentru Dumnezeu a fost stabilita in mod public" (*). Avraam a devenit astfel radacina unui popor, poporul pamantesc al lui Dumnezeu, pus deoparte pentru El: "V-am despartit dintre popoare ca sa fiti ai Mei" (Lev. 20:26). Astazi, in crestinatate, devenita "o casa mare" in care se afla "vase spre onoare", si altele spre "dezonoare", responsabilitatea personala a fiecarui copil al lui Dumnezeu este de a se "curati de acestea" - necesar, pentru a fi un "vas spre onoare" (v. 21) - despartindu-se astfel de "nedreptate", pentru a putea fi "folositor Stapanului, pregatit pentru orice lucrare buna" (2 Tim. 2:19-21). Foarte multi sunt cei care socotesc despartirea ca o lipsa de dragoste si gandesc ca trebuie sa ramana acolo unde se afla - oricat de rau ar fi - crezand ca pot fi utili pentru impiedicarea raspandirii raului, sau, pur si simplu, pentru ca acolo este "religia pe care au mostenit-o de la parintii lor". Aceasta este gandirea omului, fiind in totala contradictie cu gandirea lui Dumnezeu.
(*) nota din subsolul pagini, in Biblie, versiunea J.N.D. Rom.4:12
5.5 A cauta locul unde Domnul a promis prezenta Sa
Realizand aceasta despartire, este potrivit de a "cauta locul" (Deut. 12:5) in care Domnul a promis prezenta Sa. Nu exista, in Israel, decat un singur loc ales de Domnul pentru a face sa locuiasca Numele Sau. Capitolul 12 subliniaza contrastul intre "toate locurile" (v. 2) si "locul". Astazi, acest singur loc este acela unde "doi sau trei sunt adunati in Numele Domnului". Acolo Se afla El (Mat. 18;20). Numele Sau aminteste inimilor noastre tot ceea ce a fost si ceea ce este El, tot ceea ce a facut si va face pentru ai Sai. Dupa ce a implinit lucrarea de rascumparare, inviat si glorificat in cer, El a trimis pe pamant pe Duhul Sfant care ne-a unit cu El ca madulare ale trupului Sau. A fi adunati in Numele Domnului, inseamna a-L recunoaste ca si Cap al trupului, Domnul Adunarii, si aceasta este de nedespartit de o deplina supunere fata de autoritatea Sa. Masa Domnului este asezata pe terenul unitatii trupului, adevar care este proclamat acolo (1 Cor. 10:17). Cuvantul lui Dumnezeu nu ne vorbeste de un alt trup decat de trupul lui Hristos. Prin aceasta, nu condamna el orice strangere, orice masa care, in fapt, tagaduieste unitatea trupului? Acesta este singurul teren de strangere potrivit Scripturii. Unii gandesc ca, copiii lui Dumnezeu, adunati in Numele Domnului, in jurul mesei Sale, ca madulare ale trupului lui Hristos, nu constituie decat o secta ca multe altele. Dar, principiu unei astfel de strangeri nu este unul sectar. Dimpotriva, ea este asezata pe terenul cel mai larg posibil: toti copiii lui Dumnezeu isi au locul acolo, , toate madularele trupului lui Hristos ar trebui sa se afle aici. O astfel de strangere, s-a spus pe buna dreptate, nu este mai buna decat celelalte, ea este singura pe care Cuvantul o recunoaste. Cat este de dorit ca toti rascumparatii lui Hristos, care au inteles ce inseamna comuniunea la masa Domnului, sa realizeze ca locul lor este acolo!
Cu siguranta, am fi vinovati daca ne-am limita sa vorbim despre o pozitie eclesiastica de despartire de nedreptate, in timp ce in practica aratam ca si cum nu am fi despartiti. Trebuie sa ne smerim mult in aceasta privinta. Dar remediul pentru acest rau - foarte real, din nefericire! - nu este in abandonarea unei pozitii de despartire care este dupa invatatura Scripturii; este in ascultare de 2 Tim. 2:22: "Dar fugi de poftele tineretii si urmareste dreptatea, credinta, dragostea, pacea, cu cei care-L chema pe Domnul dintr-o inima curata".
5.6 Cel care nu strange cu Mine risipeste. Luca 11:23
Luand in considerare, pe de-o parte, risipirea familiei si, pe de alta parte, invataturile Cuvantului referitoare la strangerea laolalta a copiilor lui Dumnezeu la masa Domnului, trebuie sa ne amintim ce a zis Domnul: "Cine nu aduna cu mine risipeste" (Luca 11:23). Cuvant potrivit pentru a atinge constiinta la multi iubiti copii ai lui Dumnezeu care, insufletiti de cele mai bune intentii, nu ne indoim de aceasta, implinesc totusi o lucrare de risipire - lucrare care este, de fapt, a vrajmasului! A lucra pentru a strange sufletele in alta parte decat la Hristos, in alta parte decat la masa Domnului asezata pe terenul unitatii trupului, aceasta este risipire in loc de strangere. Acesta inseamna a impiedica sufletele pe care le-ar putea strange, de a se alature la "cei care-L cheama pe Domnul dintr-o inima curata", pe singurul teren adevarat de strangere laolalta. Si aceasta, in ciuda ravnei si devotamentului pe care le pot manifesta! Este atat de adevarat si necesar de a asculta de indemnul din 2 Tim. 2:19-21 pentru a fi "folositor Stapanului". In ochii lui Dumnezeu, s-a spus, nu este risipire mai reala ca strangerea crestinilor pe principii false; aceasta este mai rau decat daca ei nu s-ar fi strans deloc. Acolo exista, cu siguranta, subiecte de discutie si rationamente pentru inima omului, dar Domnul declara: "Cine nu aduna cu Mine risipeste". Este nevoie de altceva pentru un suflet credincios?
5.7 Unitate proclamata de o ramasita in umilinta
Poate se va obiecta ca unitatea trupului este de asemenea mai putin vizibila decat cea a familiei. Este adevarat. Ar putea fi altfel daca noi ne-am supune in intregime autoritatii Cuvantului? In zilele cele mai intunecate, Dumnezeu a avut intotdeauna martori, necunoscuti uneori de oameni, dar bine-cunoscuti de El. In timpul lui Ilie, erau sapte mii care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal si profetul, chemat sa dea o marturie publica, putea sa afirme unitatea lui Israel dupa gandul lui Dumnezeu (desi ea nu mai era vizibila) zidind altarul din doisprezece pietre (1 Imp. 18:31). La fel si astazi, intr-un timp de ruina, unitatea trupului, desi nu mai este vizibila in aceasta lume(*), este proclamata la masa Domnului; marturia lui Dumnezeu este pastrata - in ciuda slabiciunii extreme a celor care au pe inima de a fi credinciosi - pretutindeni unde rascumparatii lui Hristos sunt adunati in jurul Lui, la masa Sa, ca madulare ale trupului Sau.
Zidindu-ne pe credinta noastra preasfanta (Iuda 20), tinand cu tarie invataturile pe care le-am primit. Fara niciun gand de mandrie - caci, totul este har din partea Dumnezeului nostru si ce avem pe care sa nu-l fi primit? - sa fim profund convinsi ca suntem adunati pe terenul adevarului si ca nu exista, dupa Cuvant, un alt teren de strangere laolalta a copiilor lui Dumnezeu ca cel al unitatii trupului. Sa nu uitam ca responsabilitatea adunarii este de a pastra sfintenia la masa Domnului si de a respinge orice doctrina care tinde sa ruineze marturia pe care Dumnezeu a dorit s-o pastreze in ciuda tuturor eforturilor vrajmasului, si pe care El ne-a incredintat-o, oricat de nevrednici am fi. Sa ne amintim ca o doctrina care nu este dupa Cuvant, o invatatura falsa, tulbura si bulverseaza (Fapte 15:24 ; 2 Tes. 2:2). De asemenea, prezentata prin "cuvinte dulci si vorbiri frumoase", poate insela inimile sincere (Rom. 16:17-18). A tulbura, a insela inimile sincere, acesta este dublul rezultat pe care il aduce intotdeauna o doctrina falsa. Dimpotriva, o invatatura dupa Cuvantul lui Dumnezeu zideste si intareste sufletele (Fapte 15:32 ; 20:32).
(*) Unitatea trupului a fost vizibila la inceput, Fapte 2:41-47, si va fi vizibla la sfarsitul istoriei Bisericii, la momentul rapirii, 1 Tes. 4:16-17 (n.t.).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu