Subiecte referitoare la Adunare
- XI -
Paul Fuzier
13 Lucrarea in adunare
13.1 Fratii, surorile
Invatatura Scripturii fiind cat se poate de clara in aceasta privinta, ar parea de prisos sa amintim ca privilegiul lucrarii in adunare este incredintat numai fratilor. Pasaje care nu permit divergente de interpretare sunt totusi necunoscute de o parte din crestinatate, care nu doar ca accepta slujba femeilor, dar chiar se lauda cu ceea ce ei considera o evolutie fericita; sa citam aceste pasaje: "Femeile sa taca in adunari, pentru ca nu le este permis sa vorbeasca... pentru ca este rusine pentru femeie sa vorbeasca in adunare" - "Femeia sa invete in liniste, in toata supunerea; dar nu-i permit unei femei sa invete pe altii, nici sa exercite autoritate peste barbat, ci sa ramana in liniste" (1 Cor. 14:34, 35 ; 1 Tim. 2:11, 12). Pentru o inima credincioasa, supusa Scripturii, nicio ezitare nu este posibila, nu este decat ascultare. Adaugam ca un credincios care doreste sa se conformeze invataturilor din Cuvant nu ar trebui sa se gaseasca intr-o strangere care permite slujba femeilor; el intelege ca locul sau nu este acolo.
Fratii, si numai fratii, au deci privilegiul, libertatea de a actiona. Dar acest privilegiu, ca orice privilegiu pe de alta parte, comporta responsabilitati; libertatea de a actiona este pe departe de a fi fara limite. A actiona in adunare, in prezenta Domnului, este un lucru extrem de serios; nu riscam sa-l pierdem din vedere de multe ori? Aceasta nu poate fi realizata dupa gandul Domnului decat in dependenta de Duhul Sfant; o actiune care nu are pe Duhul Sfant ca sursa trebuie sa fie exclusa, ea nu are niciun loc in adunare. Trebuie multa teama atunci cand un frate doreste sa deschida gura intr-o strangere laolalta sau ar fi mai bine sa se abtina daca nu are sentimentul ca actioneaza sub calauzirea Duhului.
13.2 Duhul, nu carnea: 1 Cor. 14 : pentru zidire
Scopul oricarei actiuni, ne invata 1 Cor. 14, este zidirea adunarii. Doar Duhul lui Dumnezeu poate sa dea ceea ce este potrivit pentru zidire, ceea ce poate sa raspunda nevoilor sfintilor, nevoilor de moment ca si nevoilor permanente. Daca deci actiunea exercitata de un frate, care de obicei nu zideste adunarea, poate sa duca la concluzia ca nu Duhul Sfant este cel care il calauzeste si, in consecinta, este potrivit ca el sa inceteze. Este o datorie de dragoste fata de acest frate, fata de adunare si fata de Domnul. Unul din conducatorii nostri a scris: "Daca cineva vorbeste in adunare si de obicei lucrarea sa nu zideste, eu cred ca trebuie oprit. Nu pot sa inteleg niciodata cum adunarea lui Dumnezeu poate sa fie singurul loc unde carnea este libera sa actioneze fara sa fie oprita; este o nebunie sa gandesti ca asa trebuie sa fie. Doresc mai multa libertate sa fie data Duhului, dar niciuna carnii" (J. N. D). Este necesar de intervenit in astfel de cazuri caci nu doar ca adunarea nu primeste nicio zidire dar ea chiar sufera din pricina unei lucrari care nu este spirituala. Aceasta interventie trebuie sa se faca intotdeauna in dragoste, cu blandete, in asa fel incat sa nu produca nicio tulburare, ci dimpotriva sa fie utila si profitabila celui in cauza. Pe de-o parte, nu trebuie lasata adunarea sa sufere, iar pe de alta, trebuie actionat cu intelepciune si discernamant, cautand binele celui a carui lucrare nu zideste.
13.3 Inceputul strangerii poate influenta ceea ce urmeaza
Desigur, orice actiune este dificil de exercitat, dar exista una in mod special, este actiunea de inceput, indicarea unei cantari, rugaciuni, citirea din Cuvant, prin care un frate incepe strangerea. Dimpotriva, unii considera ca fiind ceva mai usor: deoarece nu a fost nimic mai inainte, ei gandesc ca nu este pericolul de a se indeparta de linia Duhului. Se uita ca, "sosind" ceasul, strangerea incepe in liniste: in mijlocul adunarii stranse Duhul actioneaza, lucrand in inimi, si prima actiune care se exercita trebuie sa fie in acord cu linia de gandire astfel produsa, pe care numai Duhul Sfant ne face s-o discernem. Astfel ca prima actiune poate foarte bine sa nu fie spirituala, avand consecinte grave, caci aceasta poate de multe ori sa strice tot cursul strangerii. - Vom sublinia aici un aspect de o anumita importanta: fiind exercitata o actiune, urmeaza altele in acord cu prima, care da impresia ca este o adevarata calauzire a Duhului in derularea strangerii, in timp ce poate nu este nimic. De fapt, duhul omenesc este perfect capabil sa gaseasca cateva fraze, sau cantari, sau chiar anumite parti din Cuvant pe care sa le lege la o idee deja exprimata, in asa fel ca impreuna par coordonate; nu inseamna ca prin acestea este inspirat si calauzit de Duhul lui Dumnezeu. Un frate spiritual va discerne destul de repede ca aceasta inlantuire nu este rezultatul unei actiuni a Duhului, neavand nici ungere nici putere, si actiunea (initiativa) pe care el (este vorba de fratele spiritual) ar putea sa o aiba va constitui atunci un fel de ruptura, ceea ce unii vor interpreta ca o intrerupere in linia de calauzire a Duhului, in timp ce, de fapt, ea (initiativa fratelui spiritual) va avea ca efect restabilirea, sau stabilirea (liniei de calauzirea a Duhului, n.t.).
Daca un frate propune o cantare din cartea de cantari la inceputul unei strangeri de zidire, un altul de la care ne asteptam mai mult sau mai putin sa prezinte Cuvantul si care poate avea inaintea lui un mesajse pe care sa-l spuna, cu o clara calauzire a Duhului, descurajandu-se si temandu-se de a nu fi dispretuit cu privire la ceea ce trebuia sa spuna, sau mai bine sa taca sau sa continuie pe linia gandurilor introduse prin cantare, si strangerea putand fi in mare parte pierduta daca cantarea propusa nu este rodul unei actiuni spirituale. Faptul este cu atat mai izbitor atunci cand un frate este in trecere intr-o alta adunare unde i se incredinteaza raspunderea unei strangeri, fie ca ea a fost convocata special, fie ca i s-a incredintat raspunderea unei strangeri obisnuite: indicarea unei cantari neinspirata de Duhul risca sa-l incurce pe slujitor, impiedicandu-l poate, daca spiritualitatea sa este momentan slabita, de a prezenta ceea ce avea de dat pentru zidirea adunarii. Pe de alta parte, este de retinut ca, atunci cand este vorba de a incredinta raspunderea unui frate, este bine de a lasa sa aleaga el prima cantare. - Toate acestea, fara a pierde din vedere ca un frate chemat sa prezinte Cuvantul va fi uneori foarte bucuros de a avea o indicatie, care sa-i fie data prin cantarea propusa, daca este sub calauzirea Duhului Sfant. Fie ca in toate lucrurile Duhul Sfant sa fie Acela care ne conduce!
Daca insistam asupra acestui aspect, este datorita importantei sale. Amintim din nou: nu este actiune mai dificila de exercitat, care necesita mai mult discernamant si spiritualitate, ca actiunea initiala. Si daca orice actiune cere dependenta, teama si tremur, cu cat mai mult aceasta! Daca exista un moment in timpul strangerii cand, in mod special, nu trebuie sa fie graba, este in totul la inceput. In cazul in care niciun frate nu are o calauzire spirituala foarte clara, un moment de asteptare si de rugaciune - in tacere sau exprimata - este cu mult mai mult de preferat, chiar daca trebuie sa se prelungeasca!
13.4 Unitatea. Fiecare madular isi are locul sau in trup
Unul din gandurile dominante prezentate de apostol in capitolele 10 la 14 din prima epistola catre Corinteni este unitatea. La fel ca si Cina Domnului celebrata la masa Sa, prezenta si darurile Duhului sunt in relatie cu unitatea trupului si fiecare credincios este responsabil in aceasta privinta de a folosi darurile care i-au fost incredintate, asa cum este responsabil cu privire la participarea sa la Cina. Noi nu realizam, practic, unitatea trupului atunci cand un madular nu isi ocupa locul care ii este atribuit prin Duhul Sfant. Este indispensabil ca madularele trupului sa-si mentina fiecare locul sau, indeplinindu-si fiecare functia sa, fiecare adapandu-si puterea din sursa sa si primind de la Duhul Sfant calauzirea necesara. Daca este asa, vom fi paziti de actiuni grabite si deplasate, de natura sa produca o anumita indispozitie mai mult decat zidirea sfintilor. Fie ca niciunul dintre frati sa nu piarda din vedere propria sa responsabilitate pentru orice actiune pe care vrea s-o exercite, "iar ceilalti sa judece" (1 Cor. 14:29). Daca un frate vorbeste in adunare, si daca, in mod obisnuit, actiunea sa nu aduce nicio zidire, cei care il lasa s-o faca sunt responsabili de aceasta stare la fel ca si el, desi responsabilitatile nu sunt la fel de o parte si de alta. Dificultatea interventiei, intr-adevar foarte reala, nu trebuie sa fie considerata ca o justificare sau o scuza pentru a nu interveni. Acolo, ca in orice alt lucru, rugaciunea ramane marea noastra resursa: putem fi siguri ca Dumnezeu va da intelepciunea necesara si cuvinte potrivite, care vor inclina inima celui a carei actiune apasa adunarea in loc sa o zideasca, astfel ca el va fi dispus sa primeasca cuvantul de indemn si de atentionare. Dumnezeu este mai mare decat toti, noi uitam de multe ori!
13.5 Pregatirea : a fi hraniti de Hristos
Cat este de dorit ca in adunare fiecare sa-si ocupe locul sau si sa-si implineasca slujba care i-a fost incredintata, fara a depasi masura sa si fara a ramane mai jos! Ce binecuvantare daca Duhul Sfant ar putea intotdeauna sa actioneze fara ca nimic sa-L intristeze, folosind instrumente pregatite prin care ar putea zidi adunarea! Pentru ca sa fie asa, este potrivit, intr-adevar, in primul rand, ca fratii - si surorile de asemenea, dar fratii in mod special pentru ca ei au responsabilitatea de a actiona - sa fie hraniti de Hristos. O viata individuala caracterizata de evlavie, de teama de Dumnezeu, alipit de Domnul, va avea urmari fericite in viata si strangerile adunarii. Daca Cuvantul a fost citit cu rugaciune, meditatie, studiere, ei vor fi atunci in strangerea laolalta instrumente la dispozitia Duhului Sfant. In timp ce de multe ori vietile noastre individuale sunt in mare parte ocupate si umplute de toate lucrurile de pe pamant, asa ca venim la adunare intr-o astfel stare incat Duhul Sfant nu poate sa Se foloseasca de noi - vorbim aici despre frati, desigur. Venim de multe ori cu inimile goale, daca nu chiar pline de lucrurile pamantesti, si ne asteptam la unul sau altul din frati care actioneaza de obicei! Intelegem astfel de ce strangerea laolalta potrivit cu 1 Corinteni 14 este dificil de realizat: sufletele noastre sunt in general prea putin hranite de Hristos, de Cuvant, astfel ca prea putine sunt instrumentele de care Duhul Sfant ar putea sa Se foloseasca pentru o actiune utila si profitabila.
13.6 Libertatea Duhului de a actiona. A vorbi ca oracol (gura) a lui Dumnezeu
Insistam asupra acestui aspect cu riscul de a ne repeta: realizarea practica a prezentei Duhului Sfant si libertatea Sa de a actiona in mijlocul ei sunt indispensabile vietii de adunare si conditioneaza prosperitatea sa. Necunoasterea acestui adevar lasa teren liber actiunii carnii si arunca dezonoare asupra Numelui Domnului, Capul trupului, al Adunarii. Totul trebuie facut in dependenta si prin puterea Duhului Sfant; cea mai mica slujba in adunare, cea mai mica functie in trupul lui Hristos, o citire, o multumire, o rugaciune, totul trebuie sa fie rezultatul singurei activitati a Duhului. Aceasta actiune a Duhului Sfant, daca nimic din noi nu o impiedica, ne va pazi de orice nerabdare, de orice graba; ea ne va conduce in a-L astepta pe Domnul, neimpiedicand pe nimeni sa actioneze si nerefuzand sa deschidem gura daca suntem calauziti. Trebuie sa fie intotdeauna o deplina libertate in strangerile laolalta, dar singura libertate adevarata trebuie sa fie cea a Duhului; o anumita stanjeneala poate exista uneori si aceasta este foarte regretabil, totusi mai putin decat indrazneala celui care iese in evidenta deoarece are posibilitatea de a se exprima si nu pentru ca Domnul i-a dat ceea ce este potrivit pentru a zidi adunarea. Cat de mult ne-ar fi de folos daca n-am uita niciodata ceea ce a scris apostolul Petru in prima sa epistola: "Daca vorbeste cineva, sa fie ca si cuvinte ale lui Dumnezeu" (4:11)! Cineva poate spune ganduri in totul adevarate, conforme cu Scriptura, si totusi sa dea altceva decat ceea ce Dumnezeu ar dori sa puna inaintea adunarii in acel moment. Daca un frate nu este pe deplin sigur ca ceea ce ar dori sa spuna este potrivit pentru adunare in acel moment, ar fi de preferat ca el sa astepte.
13.7 Pericol dublu : a nu vorbi sau a vorbi prea mult
Exista deci un dublu pericol: pe de-o parte, a tacea cand ar fi de spus "cinci cuvinte" pentru zidirea adunarii; pe de alta parte, a fi gata intotdeauna de a iesi in evidenta fara a avea siguranta calauzirii Duhului si atunci cand fratii, chemati "sa judece" (1 Cor. 14:29), au, ei insisi, sentimentul ca actiunea exercitata nu este spirituala. Fie ca Dumnezeu sa ne tina aproape de El, pazindu-ne de noi insine si dependenti de Duhul Sau, astfel ca in adunare sa putem evita pe unul si pe altul din aceste doua capcane, facandu-ne in stare de a exercita o actiune binefacatoare care poate sa aduca zidire si binecuvantare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu