Translate

marți, 23 mai 2017




                                                       AJUTOR sau PIEDICA

                                                - II -


          George Andre


          2     In cadrul  familial (exemple din Vechiul Testament)

          "In casa celui drept este o mare comoara" (Prov. 15;6). "O comoara scumpa si undelemn sunt in locuinta unui intelept" (Prov. 21:20). Ucenicii din Emaus L-au rugat pe Domnul Isus: "Ramai cu noi, pentru ca este spre seara". " Si a intrat ca sa ramana impreuna cu ei" (Lc. 24:29). Nu este dorinta oricarui nou camin crestin? Ar putea fi o comoara mai pretioasa decat prezenta Domnului Insusi, mai presus de toate prin Cuvantul Sau? Daca ne intoarcem inapoi la trei sau patru generatii de credinciosi, aceasta prezenta le-a marcat viata. Anii au trecut; societatea a devenit mult mai permisiva, pana acolo incat a lasat familia sa fie distrusa. Concubinaj, homosexualitate, cupluri despartite prin divort ... de multe ori chiar in caminele crestine (2 Tim. 3:5). Vrajmasul a stiut sa rapeasca "comoara". Unde este ajutorul de care a avut nevoie? Care a fost prilejul de poticnire? - Dumnezeu stie. Sa fim nespus de recunoscatori Domnului nostru atunci cand o familie a fost pastrata impreuna, si copiii au fost adusi la Mantuitorul: familia ramane unita pentru El. Este un har de la Dumnezeu ca parintii primesc aceasta ca venind de la El.
          Dar vrajmasul este abil si stie cum sa tulbure si sa desparta famiile copiilor lui Dumnezeu: tatal impotriva mamei, copiii impotriva parintilor, copiii intre ei. Cum putem fi noi un ajutor pentru cei care ne inconjoara? In primul rand, fara indoiala, recunoscand situatiile in care noi insine am esuat. Apoi cerandu-I Domnului sa fim din "cei care fac pace" (Iac. 3:18).
          Deja in Vechiul Testament, Cuvantul ne prezinta multe situatii unde binecuvantarea lui Dumnezeu a venit peste o familie; altele in care au existat curse, piedici; dar, de asemenea, ocazii in care harul Sau a intervenit pentru a restabili. Din nefericire! altele care au inceput bine dar care au sfarsit rau.


             2.1     Noe

          Una dintre primele familii despre care Biblia ne vorbeste cu cateva detalii. In Geneza 6:9, Noe este prezenta ca "un om drept, integru printre contemporanii lui"; el "umbla cu Dumnezeu", in timp ce pamantul era stricat si plin de violenta. Ce mangaiere sa-l vedem, cum construia corabia urmand instructiunile divine, intrand inauntru impreuna cu "fiii lui si sotia lui si sotiile fiilor lui cu el" (7:7). Credinta lui era insusita nu doar de sotia lui, ci, de asemenea, de fiii sai si de sotiile lor. Fara credinta, cu siguranta ei nu ar fi intrat in corabie: potopul nu a venit decat sapte zile mai tarziu! O familie unita traverseaza apele, in siguranta, si primeste binecuvantarea lui Dumnezeu (9:1).
          Dorinta parintilor crestini este, inainte de toate, ca copiii lor sa fie mantuiti si adusi intr-un mod personal la Domnul. Ei se vor stradui sa-i invete din Cuvant in fiecare zi; rugandu-se impreuna cu ei si pentru ei; mai intai de toate, atmosfera crestina familiala ii va influenta, exemplul pe care le va da in toate detaliile vietii parintii care ii iubesc, ei insisi "nefiind ascultatori uituci, ci implinitori cu fapta" (Iac. 1:25). Domnul i-a zis lui Noe: "Fa-ti o corabie"... "Si Noe asa a facut". Domnul i-a zis lui Noe: "Intra in corabie" - "Si Noe a intrat in corabie". Judecata a fost anuntata dinainte, ca si in zilele noastre, si trebuie ca copiii nostri sa stie. Dar, pentru cel credincios, exista promisiunea: "Te voi pazi si Eu de ceasul incercarii, care va veni peste tot pamantul locuit" (Apoc. 3:10). Credinta si-a construit corabia, in timp ce "indelunga-rabdare a lui Dumnezeu este in asteptare". Inainte de judecata iminenta, familia credintei intra in corabie si ei "au fost salvati prin apa" (1 Pet. 3:20).
          Si iata ca Noe, deja inaintat in varsta, s-a imbatat (9:21). Dezordine in familie. Sem si Iafet, cu discretie, "acopera" raul. Dar Ham, dimpotriva, il descopera si isi atrage blestemul parintesc. Sem si Iafet sunt, pentru Noe, un prilej de recunostinta fata de Dumnezeu; ei primesc o binecuvantare de durata. In perioada dificila si ostila din timpul constructiei corabiei, familia a ramas unita. Dupa izbavirea care a venit prin potop, vrajmasul a intervenit si Noe a fost, din nefericire, un prilej de poticnire pentru fiul sau.


               2.2     Avraam

         Iesit din tara sa prin credinta si din familia sa la chemarea divina, Avraam a luat impreuna cu el pe sotia sa Sara si pe nepotul sau Lot. Sub influenta unchiului sau, lucrarea harului lui Dumnezeu a avut efect asupra lui Lot, deoarece el este numit "drept" in 2 Petru 2:7. Urmand exemplul lui Avraam. a mers un timp impreuna cu el. Dar patriarhul, lipsindu-i credinta, a coborat in Egipt (Gen. 12:10), si tanarul Lot nu va uita impresiile culese acolo. In ziua cand a trebuit sa decida de a se desparti de unchiul sau, el este atras de campia Iordanului, udata "ca tara Egiptului" (13:10), si alege Sodoma: piedica incostienta din partea lui Avraam, dar consecinta fatala pentru nepotul sau.
          Paraseste Lot aceasta lume corupta atunci cand unchiul sau ii vine in ajutor impreuna cu imparatul Sodomei si il elibereaza de coalitia care l-a facut prizonier? Nu, Lot nu se intoarce pe munte; el se intoarce in cetatea blestemata (Gen. 14). Avraam mijloceste pentru el (18:32); Lot singur impreuna cu cele doua fiice ale sale vor scapa de nimicire; el isi va incheia in mod rusinos viata sa. In perioada dificila a calatoriei prin credinta, dupa plecarea din Ur, trecand prin Haran, pana la rasarit de Betel, Avraam i-a fost un ajutor. Dupa coborarea in Egipt a fost o piedica care a contribuit la ruinarea vietii nepotului sau.
          Cuvantul nu ne da niciun detaliu - in afara de Isaac si Ismael - referitor la ceilalti copii ai sai, in afara de faptul ca Dumnezeu a zis: "L-am cunoscut ca va porunci copiilor sai si casei sale dupa el sa tina calea Domnului, sa faca dreptate si judecata" (18:19).


               2.3     Iacov

          Atat timp cat nu au avut copii, Isaac si Rebeca au trait mai mult sau mai putin in armonie. Totusi ne este spus, numai despre Isaac, ca timp de douazeci de ani el s-a rugat ca sa aiba un copil. In ce o priveste pe Rebeca, ea merge singura sa intrebe pe Domnul atunci cand este insarcinata. Dar din moment ce au avut copii, masura ajutorului reciproc care a mai ramas s-a transformat in piedica. Deoarece ii placea vanatul, Isaac avea preferinta pentru Esau, si Rebeca, de partea ei, pentru Iacov, deoarece lui ii placea sa stea la corturi, adica sa ramana aproape de mama sa (25:27-28).
          Nici unul nici altul nu au fost un ajutor pentru fiii lor deveniti barbati. Dupa ce si-a vandut dreptul de intai nascut, Esau si-a luat o sotie dintre hetiti; si Iacov, care, la instigarea Rebecai, insala pe tatal sau, trebuie sa fuga mai mult de douazeci de ani si nu o va mai revedea pe mama sa.
          Ce se va intampla cu familia lui Iacov? Ce ajutor va fi el pentru copiii sai? Gelozie intre Leea si Rahela; o preocupare prea mare cu turmele lui Laban, de care era responsabil; in ciuda problemelor cu care se confrunta: "ma mistuia caldura ziua si frigul noaptea; si somnul meu fugea de la ochii mei" (Gen. 31:40). Dupa sapte ani de asteptare, au venit copiii. Leea, urata de Iacov, avea mai multi; Rahela, geloasa, provoaca mania sotului sau (30:2). Iacov insusi nu are timp sa se ocupe de descendentii sai, nici in copilaria lor, nici mai tarziu.
          Nu este acesta un avertisment pentru noi? In dorinta de a progresa in cariera, de a atinge scopurile fixate, se poate intampla sa se neglijeze familia. Prea putin timp pentru copii; de multe ori citirea zilnica a Bibliei in familie este neglijata; chiar si dedicarea la o slujba crestina, din diferite motive, poate fi un obstacol pentru familie. Sa-I cerem Domnului sa ne dea un echilibru in acest "triunghi", care poate duce la "indepartare" intre familie, profesie, si pe deasupra, o eventuala activitate crestina. Daca Domnul este in centru triunghiului, acolo va fi binecuvantare. Timpul in care putem sa ne ocupam de copiii nostri inainte ca ei sa paraseasca caminul paternal este de fapt atat de scurt; sa ne luam timp pentru ei!
          O familie destramata va lua drumul Canaanului; Rahela luase terafimii tatalui sau; Iacov era preocupat mai mult de probabila razbunare a fratelui sau Esau. Si atunci cand Dumnezeu ii spune: "Ridica-te, suie-te la Betel si locuieste acolo si fa acolo un altar lui Dumnezeu care ti S-a aratat cand fugeai de fata fratelui tau Esau" (Gen. 35:1), Iacov realizeaza in final ca in familia sa au predominat "dumnezeii straini". I-a ingropat sub terebintul care este langa Sihem. Familia se urca cu bine la Betel, dar Iacov este singurul care se inchina. Rahela nu va ajunge la capatul calatoriei, ea moare pe drumul spre Efrata, care este Betleem (35:19). Dina a fost necinstita (34:5); Simeon si Levi i-au nimicit atunci pe barbatii din Sihem, mania lor fiind "blestemata" (49:7). Ruben l-a inselat pe tatal sau si pierde dreptul de intai nascut (35:22).
          Harul lui Dumnezeu ii da totusi lui Iacov copii din Rahela, pe Iosif si Beniamin; dar aceasta va fi disciplina patriarhului, inselat de ceilalti fii ai sai, sa creada in moartea celui preferat, si, timp de douazeci de ani, sa tina doliu. Mai tarziu va trebui sa-l dea, de asemenea, pe Beniamin: "Si eu, daca este sa fiu lipsit de copiii mei, lipsit voi fi!" (43:14).
          Ce de consecinte si de piedici au rezultat in urma inselatoriei lui Iacov! Si daca bunatatea lui Dumnezeu a stralucit la apusul vietii lui, prilejurile de poticnire semanate pe drumul copiilor sai totusi au ramas. Prin har el poate sa-i spuna lui Iosif  "Dumnezeu care a fost pastorul meu de cand sunt pana in ziua aceasta, Ingerul care m-a rascumparat din orice rau" (48:15-16); dar ce regret ca nu i-a invatat pe cei zece fii ai sai cele doua experiente de la Betel (35:9-15), atunci cand, intors acolo, si-a amintit de ziua intristarii sale. De Peniel, niciun cuvant care ar fi putut sa le fie de ajutor. In final, pe patul de moarte, el ii vorbeste despre Betel lui Iosif (48:3-4).


             2.4    Iosif

          Obiectul urii fratilor sai, in ciuda a tot ceea ce a trebuit sa indure din partea lor atatia ani, Iosif le este in final o binecuvantare. Pentru ai restabili cu adevarat, el nu li se descopera imediat, atunci cand ei au venit sa-i ceara grau in Egipt, ci ii pune la incercare de mai multe ori. Era nevoie sa fie atinsa constiinta lor. Cu ce tact stie el sa-i ajute, fiind mai intai ferm apoi plin de har atunci cand fratii sai au recunoscut si marturisit, prin gura lui Iuda, pacatul lor ascuns mai bine de douazeci de ani. Marturisirea a adus unitate in familie.


            2.5     Eli

          Preotul Eli este un om al lui Dumnezeu, un conducator spiritual - cel putin ar fi trebuit sa fie - dar el nu ia seama la ce se intampla in familia sa. Foarte batran, el afla in final purtarea fiilor sai (1 Sam. 2:22). El i-a lasat sa faca ce vor; si atunci cand ii mustra, este destul de slab: "Ce aud spunandu-se despre voi, nu este bine; voi faceti pe poporul Domnului sa pacatuiasca" (v. 24). Nu doar ca nu a fost un ajutor pentru ei, ci delasarea lui a fost cu siguranta o piedica; lipsa sa de energie va aduce ruina peste familia sa si peste Israel.


              2.6     David

          Imparat dupa inima lui Dumnezeu, "a slujit voii lui Dumnezeu in generatia lui" (Fapte 13:36), David este unul dintre cei mai remarcabili barbati din Vechiul Testament. Format in tineretea sa la scoala divina, el devine imparat.
          Un imparat nu trebuia sa aiba multe sotii (Deut. 17:17). Contrar poruncii divine, David a avut mai multe, intre care si o pagana, Maaca, fiica imparatului din Ghesur, viitoarea mama a lui Absalom, care a provocat tatalui sau atatea necazuri. Cat de important este de a-i avetiza pe copiii nostri, si de a veghea cu rugaciune, pentru ca, ajunsi mari, sa nu-si aleaga un sot (sotie) care sa nu fie al Domnului. Intreaga viata poate fi afectata intr-un mod dureros.
          La Hebron, David are copii (2 Sam. 3:2-5); fiind cu totii tineri, ei au fost mutati la Ierusalim. Imparatul nu avea timp pentru ei. Multe razboaie, administrarea imparatiei, si atatea alte lucruri care il absorbeau mult. El este slab cu copiii sai. Cedeaza la cererea lui Amnon, intaiul nascut al sau. Pretinzand ca este bolnav, acesta doreste ca sora sa vitrega Tamar sa vina si sa-i pregateasca turte (2 Sam. 13:6-7); imparatul, lipsit de discernamant, nu realizeaza cursa pe care fiul sau o intinde tinerei fete pe care o va necinsti, si faciliteaza chiar planul sau. Tamar a ramas parasita in casa lui Absalom, fratele sau. David s-a maniat foarte tare, dar nu a luat nicio masura.
          Absalom o razbuna pe sora sa si il ucide pe Amnon, prezumtivul mostenitor la tron. David plange; Absalom fuge; cu timpul David nu inceteaza sa doreasca sa-si revada fiul, si cand acesta se intoarce Davis il saruta, fara sa ia nicio masura impotriva lui (14:33).
          Absalom se razvrateste apoi impotriva tatalui sau care trebuie sa fuga din Ierusalim. Cand Ioab si ostirile sale castiga biruinta asupra fiului rebel, David, disperat si foarte abatut, plange: "O, fiul meu Absalom! Fiul meu, fiul meu Absalom! De as fi murit eu in locul tau, Absalom, fiul meu, fiul meu!" (18:33). De ce atatea lacrimi pentru Absalom, in timp ce pentru copilul Bat-Sebei, el accepta situatia spunand: "Eu ma voi duce la el, dar el nu se va intoarce la mine" (12:33), expresii, voalate desigur, ale credintei sale in inviere. Dar pentru Absalom nicio speranta, el nu va invia impreuna cu "cei care sunt ai lui Hristos". El era pierdut.
          Adonia, al patrulea prezumtiv mostenitor, care s-a ridicat impotriva tatalui sau pentru a deveni imparat inaintea mortii acestuia, ne este spus despre el ca "tatal sau nu-l mustrase niciodata" (1 Imp. 1:6).
          Fara indoiala, David si-a pierdut o parte din discernamantul sau spiritual dupa imprejurarea cu Bat-Seba. Cate consecinte poate avea o cadere grava, chiar daca a existat o reabilitare! Nu a stiut sa-si ajute fiii in educatia lor, si in final, ii vede murind de o moarte violenta, unul dupa altul. Numeroasele sale ocupatii in timpul tineretii lor si slabiciunea sa de tata, nu au fost un ajutor, ci mai degraba o piedica in viata acestor trei oameni.


             2.7    O femeie virtuoasa - Prov. 31:10-31

          Eva a fost data lui Adam pentru a-i fi un ajutor potrivit. Dar, din nefericire, ea a fost exact contrariul. Dimpotriva, ce ajutor este pentru familia sa aceasta femeie care incheie cartea Proverbe: "Inima sotului ei se increde in ea ... Ea ii face bine si nu rau, in toate zilele vitii ei". Neobosita in activitatea ei, "putere si demnitate sunt imbracamintea ei ... Ea isi deschide gura cu intelepciune si pe limba ei este legea bunatatii".
          Si la apusul vietii ei: "Fiii ei se ridica si o numesc fericita". Sunt plini de recunostinta fata de o astfel de mama. Sotul ei, de asemenea, o lauda: "Multe fiice au lucrat cu vrednicie, dar tu le intreci pe toate". Fara indoiala, multe sotii au actionat cu vrednicie, dar tu cu care am parcurs drumul vietii, tu le intreci pe toate! Cu siguranta, este subiectiv, dar fericit este sotul care poate sa zica asa de aceea pe care Dumnezeu i-a dat-o. "Cine a gasit o sotie a gasit un lucru bun si a primit un har de la Domnul" (Prov. 18:22).


             2.8    Izabela si Atalia

          Doua sotii ale  imparatilor lui Israel care au fost, dimpotriva, nu doar o piedica, ci un dezastru pentru soti si familiile lor. Ahab a luat de sotie pe Izabela, fiica unui imparat sidonian (1 Imp. 16:31); ea l-a atras spre inchinarea la idoli. Ahab a ajuns chiar sa ridice un altar lui Baal in Samaria. Cu timpul Ahab "s-a vandut ca sa faca rau in ochii Domnului dupa cum il intarata Izabela, sotia sa" (1 Imp. 21:25). Izabela insasi, a cazut de la fereastra sa, fiind sfasiata de caini (2 Imp. 9:36). Iosafat era un imparat evlavios, o binecuvantare pentru poporul sau. Dar el a permis ca fiul sau Ioram sa ia de sotie o fiica a lui Ahab (2 Cr. 21:6), "si a facut rau in ochii Domnului". Dupa opt ani de domnie, Ioram "a murit fara sa fi fost regretat" (2 Cr. 21:20).
          Imparatul lui Israel Omri a facut "rau in ochii Domnului si a facut mai rau decat toti cei care au fost inaintea lui" (1 Imp. 16:25). El a fost tatal lui Ahab si al Ataliei (2 Cr. 22:2), ea insasi mama lui Ahazia. Dupa moartea fiului ei, Atalia ucide toata samanta imparateasca (2 Cr. 22:10). Doar micutul Ioas a fost salvat de matusa sa Ioseba (2 Imp. 11:1-2). Astfel, Atalia a putut sa imparateasca peste tara. Aceasta femeie rea "si fiii ei devastasera casa lui Dumnezeu si intrebuintasera pentru baali toate lucrurile sfintite ale casei Domnului" (2 Cr. 24:7).  Dupa domnia sa rusinoasa, capeteniile ostirii au ucis-o in casa imparatului (2 Cr. 23:15).
          Nu doar ca aceste doua femei nu au fost un ajutor pentru poporul lui Dumnezeu, ci au fost spre nenorocirea sa.


              2.9    Familia - Psalmul 127 si 128

          "Daca nu zideste Domnul casa, in zadar lucreaza cei care o zidesc", verset care, prin contrast, poate sa se aplice foarte bine pentru cel care isi intemeiaza un camin cu Domnul. Fiii vor fi "o mostenire de la Domnul ... o rasplata". Tatal va fi fericit, expresie repetata de trei ori in acesti doi psalmi, cu atat mai mult daca se teme de Domnul si umbla in caile Sale. Dar, de asemenea, "Sotia ta va fi ca o vita roditoare inauntrul casei tale; fiii tai, ca niste ramuri de maslin in jurul mesei tale". Iata familia reunita, sotia, izvorul bucuriei (via), fiii, ramuri de maslin care produc ulei, imaginea Duhului Sfant. Binecuvantarea lui Dumnezeu se afla acolo. Ea vine din Ierusalim (pentru noi imaginea adunarii); vor fi si nepoti: "fiii fiilor tai". Intr-adevar Domnul a zidit casa si tatal a fost binecuvantare pentru toata familia sa.
          Acesti psalmi subliniaza cat este de dorit ca citirea Bibliei in familie sa fie o bucurie pentru copii; ca ei sa nu ajunga sa spuna: sa nu mai citim in aceasta seara! Dimpotriva, citirea Bibliei trebuie sa le fie placuta si atat de interesanta incat sa fie bucurosi ca pot lua parte la ea. In copilaria lor, le va ramane mai degraba povestirile concrete, pentru a inainta in mod progresiv spre adevaruri doctrinare, in special in Noul Testament. Le putem pune intrebari potrivit varstei lor, care ii vor face sa participe efectiv. Tipurile (imagini ale personelor, n.t) ii pot ajuta. Nu este suficient de a citi simplu cateva versete, a spune trei cuvinte, a ne ruga, si gata, acesta este totul ... Copiii se simt usurati! Ci dimpotriva, trebuie data multa atentie, chiar pregatit textul avut in vedere, si a scoate, cu ajutorul Domnului si a Duhului Sau, ganduri care sunt accesibile copiilor nostri pentru binele si bucuria lor. Este unul din cele mai fericite momente ale familiei in jurul mesei. Domnul Isus a zis: "Lasati copilasii sa vina la Mine"; facand aceasta ei Il vor iubi pe Domnul Isus si vor veni la El. Dar pot fi "impiedicati", bineinteles nu in mod constient, facand citirea Cuvantului plictisitoare pentru ei, impunandu-le subiecte sau comentarii pe care ei nu le inteleg inca la varsta lor.
          Si mai ales le putem face cel mai mare rau barfind un anume frate, o anume invatatoare de la scoala duminicala, un prieten de familie, sau pe unul din parinti.
          Sa-i facem sa doreasca in special sa vina la Isus, fara sa le punem inainte raspunderi descurajante, sau fortandu-i la reguli rigide, ci mai degraba sa invete sa se supuna, "pentru ca aceasta este placut in Domnul" (Col. 3:20). Astfel, crescand si devenind tot mai responsabil, tanarul va avea pe inima sa incerce el insusi "ce este placut Domnului" (Efes. 5:10).

     
     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze