Translate

luni, 29 mai 2017




                                                    AJUTOR sau PIEDICA
                                              - IV -


          George Andre


          4    In adunarea locala (in mod colectiv - exemple din Noul Testament)

          "Hristos Isus a venit in lume ca sa-i mantuiasca pe pacatosi" (1 Tim. 1:15). Mantuirea este personala; fiecare este chemat, sa se pocaiasca si sa-L primeasca pe Mantuitorul: "Oricine crede in El ... sa aiba viata eterna" (Ioan 3:16). Dar credinciosul nu este destinat sa mearga singur; poate ar fi mai usor intr-un anumit sens, dar nu dupa gandul lui Dumnezeu. "Isus urma sa moara ... ca sa-i adune intr-unul singur pe copiii lui Dumnezeu cei risipiti" (Ioan 11:51-52).
          "Pastorul cel bun Isi da viata pentru oi" (Ioan 10:11). Unele erau tinute in staul, imaginea iudeilor incadrati de poruncile legii si traditiilor. Dar Isus Isi cheama pe nume propriile Sale oi, si le scoate afara. Apoi El merge inaintea lor, si oile Il urmeaza (v. 3-4).
          El are si "alte oi", dintre natiuni, care nu au fost niciodata in relatie cu Domnul, si nu erau din "acest staul". "Si pe acelea trebuie sa le aduc, si vor auzi glasul Meu; si va fi o singura turma, un singur pastor" (v. 16).
          Oile din staul  erau tinute impreuna printr-un gard. O turma este pastrata impreuna printr-un centru: Pastorul.
          Isus nu a venit sa descopere taina adunarii, dar aici El face aluzie: iudeii si natiunile vor fi adunati impreuna. Era nevoie de epistola catre Efeseni pentru ca Pavel, in mod special, sa faca cunoscut aceata taina care i-a fost relevata: "Ca natiunile sunt impreuna-mostenitoare si din acelasi trup si impreuna-partase ale promisiunii in Hristos Isus, prin Evanghelie" (Efes. 3:6). Acest Trup, in care Hristos este Capul (Col. 1:18) va fi alcatuit la venirea Duhului Sfant, prin care "noi toti am fost botezati de un singur Duh intr-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie robi, fie liberi; si tuturor ni s-a dat sa bem (sa, "sa fim adapati", n.t.) dintr-un singur Duh" (1 Cor. 12:13).  Evanghelia contine samanta a ceea ce va fi revelat in epistole. Astfel "toate madularele trupului, fiind multe, sunt un singur trup": diversitate in unitate (1 Cor. 12:12).
          Se pot aduna ca oile unei turme. Fiecare pastrandu-si personalitatea sa, si cu cat oile vor fi mai aproape de pastor, cu atat ele vor fi mai aproape unele de altele.
          Dar a fi madularul unui trup este cu totul altceva. Aceasta inseamna a face parte dintr-un organism viu; si "Dumnezeu a pus madularele, pe fiecare din ele, in trup, dupa cum a dorit" (1 Cor. 12:18). Nu este vorba de a intemeia o organizatie cu statutul sau, marturisirea sa de credinta, nici de a reinoi poruncile, ci de a se aduna fiindca au fost puse impreuna de Domnul si de Duhul Sau, si ca El Insusi este centrul: "Pentru ca unde sunt doi sau trei adunati in (sau, "pentru") Numele Meu, acolo Eu sunt in mijlocul lor" (Mat. 18:20).  Nu este zis "s-au adunat", ci literal "au fost adusi impreuna" spre (acuzativ directiv)(*) Numele lui Isus. Duhul Sfant este Cel care realizeaza aceasta unitate, si chiar daca un numar mic de crdinciosi se gasesc adunati impreuna pe acest temei, se bucura in inima lor ca, pentru Dumnezeu si pentru Domnul Isus, toate madularele Trupului sunt una, lor li se poate spune, ca si corintenilor: "Voi sunteti trup al lui Hristos, si madulare ale Sale fiecare in parte" (1 Cor. 12:27). (**)
          Cum se poate, intr-o astfel de adunare locala, sa fii un ajutor si nu o piedica? Putem lua in considerare trei aspecte diferite:
               - cuvintele
               - atitudinile pe care le luam si atmosfera care decurge
               - slujirea (***)

          - (*) Complementul directiv indica o schimbare de locatie sau directie, n.t.
          - (**) In textul original este spus: voi sunteti trup al lui Hristos, nu: voi sunteti trupul lui Hristos
          - (***) Vom raspunde la aceste intrebari din punct de vedere practic, nu doctrinar, subiect despre care exista o multime de brosuri, asa cum sunt:

               C.H.M. "Numele lui Isus ne este indeajuns"
               A.G. "Adunarea Dumnezeului Celui viu"
               A.L. "Cina si Masa Domnului"
               G.A. "Numele care ne aduna"
               C.H.M. "Ce sunteti voi: Un ajutor sau o piedica?"
               H.R. "Ce este o strangere ca adunare?"
               J.N.D. "Ce este o secta?"


               4.1    Cuvintele noastre

          Ele traduc ceea ce Dumnezeu vede in inimile noastre: "Omul bun, din comoara buna a inimii lui, scoate ce este bun si omul rau din comoara rea scoate ce este rau: pentru ca din prisosul inimii vorbeste gura"
          Limba poate fi o frana pentru exprimarea gandurilor care vin din inima; intr-o zi gandurile rele se vor exprima! Important este de a ne da seama la timp, si de a le marturisi lui Dumnezeu fara intarziere.


               4.1.1    Multumirea

          "Multumiti cu ce aveti" ne spune Evrei 13:5. Domnul ne-a dat promisiuni; daca ni le insusim, deplin increzatori, vom zice: "Domnul este ajutorul meu". Multumire si recunostinta fata de Dumnezeu; dar, de asemenea, aceasta atitudine trebuie sa fie in adunare. Ne putem bucura de orice hrana spirituala pe care Domnul ne-o da, in ciuda slabiciunilor noastre; vom sti sa apreciem, trecand prin diferite imprejurari, binele lucrat prin harul Sau.
          Ce atitudine de inima vom aduce prin cuvintele noastre intr-o astfel de strangere? Cel care este multumit de imprejurarile in care Dumnezeu l-a asezat, de bucuria pe care o are impreuna cu fratii in jurul Domnului, va fi de un mare ajutor intr-o astfel de adunare. Daca se complace sa "vorbeasca impotriva" lor (Iac. 4:11), cata tulburare poate sa aduca! Si de unde provin aceste acuzatii, aceasta nemultumire? Din faptul ca ne comparam prea usor cu altii, fie in domeniul material, fie in ce priveste locul pe care il ocupam in aceasta strangere. Ne vom comporta noi dupa modelul societatii omenesti, cu diversele sale valuri de nemultumiri care degenereaza in contestatii si chiar mai mult? Sau aducem pacea in adunare? Iacov adauga: "Nu va plangeti", literal "nu gemeti unii impotriva altora, fratilor, ca sa nu fiti judecati" (5:9). Plangerile sunt mai intai in interior; duhul nostru se lupta impotriva unui frate sau unei surori, sau impotriva unei atitudini colective; cautam argumente pentru a ne da noua insine intotdeauna dreptate. Si nemultumirile acumulate sunt in final exprimate! Cate piedici poate produce o astfel de atitudine intr-o adunare!


               4.1.2   A acoperi (1 Pet. 4:8; Iac. 5:20b) - A vorbi de rau (1 Pet. 2:1)

          Nu inseamna sa tratam un rau grav in adunare ca si cum el nu ar exista, crezand ca ajutam acoperindu-l. 1 Corinteni 5 ne invata cu privire la acest subiect. Un alt lucru este de a nu spune in stanga si in dreapta despre raul de care am auzit: "Daca il vede cineva pe fratele sau faptuind un pacat care nu este spre moarte, sa ceara ... pentru cei care nu pacatuiesc spre moarte" (1 Ioan 5:16). In Matei 18:15, se incearca al "castiga".
          Intervine o disputa intre doi frati. Nu se mai saluta, nu-si mai vorbesc, dar fiecare merge si se plange la un altul de raul pe care fratele i l-a facut. Un frate intelept (Filip. 4:3) are pe inima sa-i faca sa se intalneasca si sa puna in practica  Iacov 5:16: "Marturisiti-va deci unii altora greselile si rugati-va unii pentru altii, ca sa fiti vindecati". Astfel, prin harul lui Dumnezeu, comuniunea poate fi restabilita.
          Este ceea ce Petru a prevazut: "Avand intai de toate dragoste fierbinte intre voi, pentru ca dragostea acopera o multime de pacate" (1 Pet. 4:8).
          Fara a exagera, se poate spune ca barfirea este un dezastru printre crestini. A barfi nu este inventarea unui rau, ci pur si simplu raspandirea unui rau existent. A calomnia, inseamna a spune o minciuna, sau ceva mult exagerat. In ambele cazuri, scopul ascuns este de multe ori de a se pune pe sine intr-o lumina buna! Proverbe 18:8 ne spune: "Cuvintele unui purtator de vorbe sunt ca niste bucate alese si coboara in camarile sufletului".
          Barfirea, si chiar mai mult calomnia, poate discredita sau descuraja un frate si, in ochii altora, sa impiedice slujba sa. Daca vrajmasul nu poate discredita invatatura, deoarece este dupa Cuvant, el va face sa se vorbeasca de rau persoana. Dusmanii apostolului ziceau: "Epistolele lui sunt cu greutate si cu putere; dar prezenta trupului lui, slaba, si vorbirea lui, de dispretuit" (2 Cor. 10:10).
          Nu ne spune nimic ca 1 Petru 2, inainte de a ne cere sa aducem "jertfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos", insista asupra "lepadand ... fatarnicii si invidii si orice vorbiri de rau" (v. 5 si 1)? Daca s-ar continua (starea din v. 1), "preotia sfanta" (v. 5) nu ar mai putea fi exercitata "prin Duhul" (Filip. 3:3). Si "preotia imparateasca" ar mai putea sa vesteasca, fara a fi discreditata, "virtutile Celui care v-a chemat din intuneric la lumina Sa minunata" (v. 9)?
          "Un raspuns bland abate furia, dar un cuvant aspru starneste mania", ne zice Proverbe 15:1. Judecatori 8:1-3 ne aminteste cum raspunsul impaciuitor al lui Ghedeon a potolit mania efraimitilor, in timp ce in Judecatori 12:1-6 violenta lui Iefta a dus la razboi civil.
          Se mandreste ca poate sa scoata paiul din ochiul fratelui sau (Mat. 7:3-5). "Fatarnicule, scoate intai barna din ochiul tau si atunci vei vedea limpede sa scoti paiul din ochiul fratelui tau". Este usor de a reprosa fratelui sau de ceva de mica importanta, fara sa-si dea seama ca el insusi, deja prin atitudinea sa de superioritate, este departe de a imita pe Invatatorul.
          Dar sa privim partea pozitiva a cuvintelor noastre: "Niciun cuvant stricat sa nu iasa din gura voastra, ci, daca este vreunul bun, pentru zidire, dupa cum este nevoie, ca sa dea har celor care-l aud" (Efes. 4:29). Si Coloseni 4:6 precizeaza: "Cuvantul vostru sa fie intotdeauna in har, dres cu sare, ca sa stiti cum trebuie sa raspundeti fiecaruia". Avem mare nevoie de a-I cere Domnului sa ne ajute sa avem cuvinte care sa fie un ajutor si nu o piedica, fie pentru fratele nostru, fie pentru Evanghelie (Ioan 4:39).
          "De orice cuvant nefolositor, pe care-l vor rosti oamenii, vor da socoteala in ziua judecatii" (Mat. 12:36).


               4.2    Atitudini, atmosfere

               4.2.1    A se bucura; A plange (Rom. 12:15)

          Romani 12:15 ne spune: "Bucurati-va cu cei care se bucura; plangeti cu cei care plang". Cat ajutor poate sa aduca aceasta atitudine! Este mai usor poate sa se planga cu cei care plang, care sufera de o boala grava sau sunt in doliu. Dar a se bucura cu cei care se bucura, cere o totala lipsa de egoism sau de invidie. Ce incurajare pentru un cuplu tanar la inceputul vietii comune, de a simti comuniunea numerosilor frati si surori in timpul rugaciunii si prezentarii Cuvantului in strangerea care urmeaza imediat casatoriei lor!
          Mai mult: a se alatura la bucuria Pastorului care Si-a gasit oaia pierduta si zice prietenilor si vecinilor Sai: "Bucurati-va impreuna cu Mine". Sau, cum zice apostolul Ioan: "M-am bucurat foarte mult ca i-am gasit pe unii din copiii tai umbland in adevar". A se bucura vazand tineri care cauta sa-L urmeze pe Domnul, si nu a privi cu rezerve, cu o anumita indoiala, primii lor pasi pe drumul credintei. Dimpotriva, a-i ajuta, si cand se ofera ocazia, a-i invata "dupa cum pot ei sa inteleaga" (Marcu 4:33).


               4.2.2   Frecventarea regulata a strangerilor (Ev. 10:25). - Obiceiul de a parasi. Dima (2 Tim. 4:10).

          Evrei 10:24-25 ne spune: "Sa veghem unii asupra altora, ca sa ne indemnam la dragoste si la fapte bune, neparasind strangerea noastra laolalta, dupa cum obisnuiesc unii, ci incurajandu-ne, si cu atat mai mult cu cat vedeti apropiindu-se ziua". Acest indemn urmeaza aproape imediat "indrazneala" (sau, "libertate deplina", n.t.) pe care o avem de a intra in locurile sfinte, de a ne "apropia". Privelegiu necunoscut lui Israel altadata, cand numai preotii puteau patrunde in locul sfant, si doar marele preot odata pe an in locul preasfant. Si acum,

                         Spalati, indreptatiti, desavarsiti, noi intram in locul                                      preasfant,
                         In lumina deplina a fetei lui Dumnezeu.
                         H.R.

          De unde vine obiceiul, atat de frecvent, de a nu participa regulat la strangeri? Totul depinde de modul cum fiecare isi gestioneaza timpul. Tinerii zic ca studiile le ocupa tot timpul. Totusi, aceasta este perioada din viata cea mai propice cand se poate rezeva cateva ore pe saptamana pentru a profita de strangeri. Cand vine casatoria si copiii, obligatiile profesionale, trebuie mai multa energie. Aceasta frecventare regulata va fi un profit pentru sine insusi, dar si un ajutor, o incurajare pentru fratii si surorile noastre. Spinii din parabola: excesul de munca, ingrijorarile, placerile lumesti, pot sufoca planta tanara care se dezvolta, indepartand credinciosul de adunare. Acesta a fost cazul lui Dima, care "iubea veacul de acum"; el l-a parasit pe apostol si s-a dus la Tesalonic, cu ce scop? In orice caz, el nu a dus incurajarea produsa altadata prin vizita lui Timotei (1 Tes. 3:2-6).
          Sa-L binecuvantam pe Domnul pentru fratii si surorile cu care El ne strange impreuna; El sa lucreze ca aceasta sa fie cu bucurie, in dragoste pentru sfinti (Ev. 6:10), ingaduind si iertand, dupa cum ne spune Coloseni 3:12-13, "dupa cum si Hristos v-a iertat", fara preferinte (Iac. 2:1-4), si fara vreo radacina de amaraciune (Ev. 12:15b). Matei 18:28-30 ramane totdeauna actual! Uneori trebuie sa primim, atunci cand nu este vorba de doctrine fundamentale, anumite diferente in practica, obiceiuri locale, inaintare in cunoastere pe care unii inca nu o au, si de a contribui la depasirea ignorantei acelora care au fost adusi de curand la Domnul (Rom. 14; Filip. 3:15-16): "Daca ganditi ceva altfel, Dumnezeu va va descoperi si aceasta. Dar la ceea ce am ajuns, sa umblam(*) pe aceleasi urme".

          (*) aici sensul este mai degraba de a umbla in rand, nu unul langa altul


               4.2.3    Primirea

          Pavel are o mare bucurie, o mare mangaiere cu privire la dragostea lui Filimon "fiindca inimile sfintilor au fost inviorate prin tine, frate". Lui Gaiu, Ioan ii va zice: "Tu lucrezi cu credinciosie in tot ce faci fata de frati ... care au marturisit despre dragostea ta inaintea adunarii, de a caror calatorie bine vei face sa ingrijesti intr-un mod vrednic de Dumnezeu" (3 Ioan 5-6).
          A-i primi cu bucurie pe cei care doresc sa se apropie de Mantuitorul pe care ei inca nu-L cunosc; a-i primi pe cei slabi in credinta, "nu pentru hotararea intrebarilor indoielnice" (Rom. 14:1); a intari si incuraja un tanar care doreste sa participe la Masa Domnului si nu a-l face sa astepte prea mult timp pana a-i permite sa-si ocupe locul pe care Domnul i l-a dat.
          Cu siguranta, un Diotref nu era un ajutor in adunare. El voia sa fie primul; nu primea pe frati si-i impiedica pe cei care voiau sa-i primeasca. Ce piedica in adunare! (3 Ioan 9-10).


               4.3    Atitudinea noastra fata de slujire

          Pentru zidirea si grija fata de adunare, au fost incredintate daruri slujitorilor alesi de Dumnezeu. In Romani 12, aceste daruri de har sunt diferite "dupa harul care ne-a fost dat". Darurile lucreaza "dupa masura de credinta pe care Dumnezeu a impartit-o fiecaruia". In Efeseni 4, Hristosul inviat si inaltat a dat daruri oamenilor "pentru desavarsirea sfintilor", pentru ca acestia sa se ocupe de "lucrarea de slujire, pentru zidirea trupului lui Hristos", ca sa nu mai fim "prunci, batuti de valuri si purtati incoace si incolo de orice vant de invatatura".
          In 1 Corinteni 12, Duhul Sfant da "diferite daruri de har" "spre folos". Acestea sunt incredintate "fiecaruia" (v. 7).
          "Dumnezeu a pus madularele , pe fiecare din ele, in trup, dupa cuma dorit" (v. 18). "Dumnezeu a intocmit trupul dand mai multa onoare celor lipsite de onoare ... pentru ca madularele sa ingrijeasca deopotriva unele de altele" (v. 24-25). In final, Dumnezeu a pus diferite daruri in adunare, daruri pe care fiecare este chemat sa le exercite in dragoste (cap. 13), fara de care nu ar fi de niciun folos.
          Ce atitudine avem fata de astfel de daruri de har?
          Mai intai de toate, "sa recunoasteti pe cei care se ostenesc intre voi si va conduc in Domnul si va sfatuiesc; si sa-i pretuiti nespus de mult, in dragoste, datorita lucrarii lor" (1 Tes. 5:12-13), atunci cand poate sunt "dispretuiti", asa cum faceau unii corinteni fata de apostolul Pavel (2 Cor. 10:10); sa luam spre folosul nostru slujirea scrisa pe care Domnul ne-a dat-o, si s-o apreciem.
          In Fapte 11:23, Barnaba ajunge la Antiohia. El nu vine ca un anchetator, ci "vazand harul lui Dumnezeu, s-a bucurat". El este recunoscator de binele pe care Dumnezeu l-a facut si va contribui, mai intai singur, apoi cu Saul, sa indemne pe credinciosi sa ramana "cu Domnul"; o mare multime este adaugata la Domnul; in final cei doi se strang in adunare si invata o mare multime. Acesti slujitori au fost un ajutor nepretuit la inceputul crestinismului, si de-a lungul istoriei sale, prezentand Cuvantul lui Dumnezeu. Dupa 1 Petru 4:10, amandoi au folosit darul de har pe care l-au primit. Fiecare este invitat, "ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu". Nu pentru a se glorifica pe sine insusi, ci, primind "din puterea pe care o da Dumnezeu", cu scopul "ca in toate sa fie glorificat Dumnezeu prin Isus Hristos". Remarcam, de asemenea, cum cuvantul "fiecare" revine de mai multe ori in aceste pasaje, si ne intrebam daca noi stim sa fim un ajutor fratilor nostri "dupa masura campului de lucru pe care ne-a impartit-o Dumnezeul masurii" (2 Cor. 10:13).
          Se poate, in schimb, sa stingem Duhul (1 Tes. 5:19), fie vorbind cand nu trebuie, fie sa nu vorbim atunci atunci cand Duhul ne indeamna s-o facem, fie dispretuind ceea ce Duhul transmite printr-un instrument pe care l-a ales.
          Slujitorul este chemat mai intai de toate sa se prezinte pe el insusi "un model de fapte bune", "in invatatura, nestricaciune; seriozitate, vorbire sanatoasa necondamnabila" (Tit 2:7-8). El va fi astfel un adevarat ajutor pentru fratii sai, impotrivindu-se unora care evanghelizeaza altceva decat ceea ce a evanghelizat apostolul. Aceasta este foarte grav, si pedeapsa lui Dumnezeu poate sa vina peste cel care adauga la Evanghelie, sau o strica: "Daca va vesteste cineva alta evanghelie decat ceea ce ati primit, sa fie anatema" (Gal. 1:8-9); si daca cineva va duce mai inainte si nu ramane la invatatura lui Hristos, si daca vine la voi si nu aduce  aceasta invatatura, sa nu-l primiti (2 Ioan 9-10). Astfel de oameni nu sunt doar o piedica, ci ei pot falsifica Cuvantul lui Dumnezeu, si chiar sa tulbure pe adevaratii slujitori.
          De asemenea, ne amintim ca printre darurile enumerate la sfarsitul capitolului 12 din 1 Corinteni, exista daruri de "ajutorari" (v. 28), frati si surori care in simplitate raspund la ceea ce Dumnezeu le-a incredintat si sunt o binecuvantare pentru cei din jurul lor.
          Profetiile, cunostinta va avea sfarsit, dar "dragostea nu piere niciodata" (13:8).


       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze