Translate

joi, 25 mai 2017




                                            AJUTOR sau PIEDICA
                                               - III -


          George Andre


          3     Fata de prieteni (exemple din Vechiul Testament)


               3.1    Ce este o prietenie adevarata

          Adevaratele prietenii se formeaza in general la inceputul vietii, uneori mai tarziu; cat de pretioase sunt acelea care rezista de-a  lugul intregii vieti. Deutoronom 13:6 ne spune: "prietenul tau, care iti este ca sufletul tau". O alta traducere zice: " ... un alt tu insuti". Daca este dominata de o adevarata incredere si de o discretie totala, intimitatea este reciproca: ce ajutor poate fi atunci cand prietenia este "in Domnul". Credinciosia este sora prieteniei: "Prietenul iubeste oricand" (Prov. 17:17); si "exista un prieten mai apropiat decat un frate" (18:24). Niciun prieten de pe pamant nu poate fi desavarsit; doar Domnului Isus I Se poate aplica cu adevarat aceste versete. In Ioan 15 El zice ucenicilor Sai: "V-am numit prieteni, pentru ca toate cate am auzit de la Tatal Meu vi le-am facut cunoscut". In Luca 12:4: "Va spun voua, prietenii Mei", ... atunci cand le intarea inimile in vederea dificultatilor si impotrivirilor pe care ei aveau sa le intalneasca.
          Domnul il numeste pe Avraam "prietenul Meu" (Is. 41:8). Iacov (2:23) confirma ca Avraam a fost numit "prieten al lui Dumnezeu". Cat de insemnata era aceasta comuniune de care se bucura patriarhul! Domnul a vorbit cu Moise fata in fata, asa cum un om vorbeste cu prietenul sau (Ex. 33:11). Apropierea a fost de asa maniera incat Moise chiar a indraznit sa vada gloria Domnului. Care a fost raspunsul? - "Voi face sa treaca toata bunatatea Mea pe dinaintea fetei tale ... voi fi indurator cu cine voi fi indurator si voi avea mila de cine voi avea mila ... Tu nu-Mi poti vedea fata, pentru ca omul nu poate sa Ma vada si sa traiasca" (Ex. 33:19-20). Ce intimitate avea Dumnezeu, care locuieste "intr-o lumina de care nu te poti apropia, pe care niciun om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea" (1 Tim. 6:16), cu slujitorul Sau!


               3.2    Iov si prietenii sai

          Dumnezeu a vrut sa consacre o intrega carte din Cuvantul Sau unui singur om. Avea sa ne invete o lectie speciala. Primele doua capitole ne descriu incercarile pe care Domnul Le-a ingaduit pentru slujitorul Sau: bunurile materiale, sanatatea, sotia sa, tacerea prietenilor sai. Timp de sapte zile, acestia, asezati in jurul lui, au pastrat o tacere din ce in ce mai apasatoare. Atunci Iov explodeaza si provoaca discursurile fara intelegere ale celor trei prieteni. Ei venisera totusi "pentru ... a-l mangaia", si voiau sa-i arate adevarata lor prietenie. Ei venisera de departe, dar ce au adus cu ei? "Il condamnau pe Iov" (32:3). Ei nu au stiut sa-l convinga: "Dumnezeu il va supune, nu omul" (32:13). Nu l-au adus pe Iov in prezenta lui Dumnezeu.
          Cu toate acestea, Domnul Insusi a zis despre patriarh ca el era "integru si drept, temator de Dumnezeu si care se abate de la rau". O spune de doua ori (1:8; 2:3).
          Poate ca in ospetele lor, fiii sai pacatuiau; Iov aducea arderi de tot pentru ei, "dupa numarul lor, al tuturor" (1:5). Dar nu aducea pentru el insusi! El nu stia ce este in adancul inimii sale; incercarea avea sa-i deschida ochii. Prietenii nu au stiut s-o faca. Ca si sotia sa, ei au fost o piedica; nu au avut un cuvant de mangaiere. Rationamentele lor puteau fi corecte, dar nepotrivite:
          Elifaz vorbeste de experienta sa: "Dupa cum am vazut eu" (4:8). El nu intelege suferinta lui Iov.
          Bildad pune inainte traditia parintilor: "Intreaba, te rog, generatia dinainte si ia aminte la cercetarile parintilor lor ... Nu te vor invata ei?" (8:8-10).
          Tofar acuza direct: "Pentru ca ai zis: Invatatura mea este curata si sunt fara pata in ochii Tai. Dar daca ar vorbi Dumnezeu si Si-ar deschide buzele impotriva ta ... Dumnezeu lasa uitarii din nelegiuirea ta" (11:4-6). Iata legalismul: Dumnezeu impune; El este impotriva ta; este un creditor.
          Si problema lui Iov nu se rezolva. Dimpotriva, prietenii sai il exaspereaza cu acuzatiile lor. Atunci Iov, pentru a se indreptati, vine si spune "Nu voi indeparta integritatea de la mine ... inima mea nu-mi reproseaza niciuna din zilele mele" (27:5-6). Il acuza pe Dumnezeu: "Dumnezeu mi-a luat dreptul de judecata", "Sunt curat, fara nelegiuire ... El gaseste ocazii de impotrivire fata de mine" (34:5; 33:9-10).
          Dumnezeu ingaduie sa vina atunci un adevarat prieten, mai tanar, Elihu. El il va aduce pe Iov in prezenta lui Dumnezeu pentru ca El stie, El Insusi, ce a condus la solutia dureroasei sale probleme. Duhul care era inauntrul acestui tanar il constrangea (32:18), suflarea Celui Atotputernic ii dadea viata (33:4).
          Elihu se coboara la nivelul lui Iov: "Iata, inaintea lui Dumnezeu eu sunt ca tine: si eu sunt framantat din lut" (33:6). El nu vrea nici sa-l flateze, nici sa-l umileasca, ci ii prezinta clar mustrarea "Da, ai vorbit ... Sunt curat, fara nelegiuire ... El gaseste ocazii de impotrivire fata de mine ... in aceasta, tu nu esti drept, pentru ca Dumnezeu este mai mare decat omul ... Dumnezeu vorbeste odata si de doua ori ... El deschide urechea oamenilor ... ca sa intoarca pe om de la fapta ... Daca ar fi un inger (sau, un "mesager", n.t.) cu el, un mijlocitor, unul dintr-o mie, ca sa arate omului datoria lui (judecata de sine), atunci va fi indurator cu el si va spune: Scapa-l ... am gasit o rascumparare (sau, "o ispasire")" (33:8-24). Atunci se va intampla ceea ce corespunde in Noul Testament nasterii din nou. Iov va zice: "Am pacatuit si am strambat ce era drept si nu mi-a rasplatit. El mi-a scapat sufletul ca sa nu mearga in groapa ... toate acestea le lucreaza Dumnezeu ... cu omul ... ca sa fie luminat cu lumina celor vii" (33:27-30).
          Elihu are cuvinte pentru Dumnezeu: "Dumnezeu este puternic, dar nu dispretuieste ... deschide urechea spre disciplina ... cine invata pe altii ca El?" (36:5, 10, 22).
          Elihu, prieten credincios, ajutor pretios, tace; Iov nu mai are nimic de adaugat (31:40); Dumnezeu poate atunci sa-i vorbeasca direct (cap. 38-41).
          In cele din urma Iov se pleaca si recunoaste maretia lui Dumnezeu: "Stiu ca Tu poti face orice si ca nicio hotarare a Ta nu poate fi impiedicata ... De aceea am rostit ce nu am inteles, lucruri prea minunate pentru mine ... Tu ma vei invata. Auzisem de Tine, cu auzul urechii, dar acum ochiul meu Te vede. De aceea mi-e scarba de mine si ma pocaiesc in tarana si cenusa" (42:2-6). Groaza de a-L acuza pe Dumnezeu, in loc de a se judeca pe sine!
          Si Domnul restabileste vechea stare a lui Iov atunci cand se roaga pentru prietenii sai care l-au facut sa sufere atat de mult si nu au vorbit despre Dumnezeu asa cum ar fi trebuit (42:7). El ii da de doua ori fata de ceea ce a avut inainte, in afara copiilor sai, deoarece ei nu erau pierduti: a fost adusa arderea de tot pentru ei, ca si pentru prietenii lui (1:5; 42:8).


          3.3    Samuel si David la Naiot (1 Sam. 19:18)

          David a trebuit sa fuga dinaintea maniei lui Saul. El se refugiaza la Samuel la Rama si ii spune tot ce i-a facut Saul. Cei doi merg pentru un timp la Naiot, de-o parte (la fel ca si Isus cu ucenicii Sai, Mc. 6:31). Viitorul imparat a intrat in scoala lui Dumnezeu din care batranul slujitor urma sa iasa. Cat de mult a putut acesta sa fie un ajutor pentru tanarul sau prieten, asa cum mai tarziu Chifa pentru tanarul Saul ... timp de cinsprezece zile (Gal. 1:18).
          Ce ajutor poate gasi un tanar sau o tanara, la un frate sau o sora cu experienta, fata de care poate sa-si deschida inima, spunandu-i problemele si intrebarile sale, la care poate sa primeasca un sfat potrivit!
          Samuel a tinut doliu dupa Saul. Domnul l-a condus sa-l unga pe David in intimitatea familiei sale (1 Sam. 16:13). Acum batranul il vede pe imparat detronat in toata lumina lui, si invata sa-l cunoasca mai bine pe acela despre care Domnul i-a zis ca va fi "un imparat dupa inima Mea". Batranul profet a fost gata sa-l unga pe tanarul pastor; in aceasta zi de grea incercare pentru David, el este gata sa il primeasca. Poate fi in diferite adunari, cei sau cele care, umbland cu Domnul, pot sa fie un adevarat ajutor pentru tinerii care li se destainuie, asa cum bunicii sunt gata sa incurajeze pe nepotii lor.


               3.4   Abigail (1 Sam. 25)

          Femeie de bun simt, frumoasa la infatisare, ea avea un sot dur si rau, Nabal. El ii refuza lui David hrana pe care o merita tinerii sai pentru serviciile aduse. Plini de gandul razbunarii, cu sabiile incinse, David si oamenii sai se duc sa-l ucida pe Nabal. Abigail, informata, se grabeste sa-i intalneasca pe atacatori, aducand alimente si oprindu-l pe David: "Si va fi asa: cand Domnul va face domnului meu dupa tot binele pe care l-a vorbit despre tine si te va pune conducator peste Israel, atunci aceasta nu va fi un prilej de cadere pentru tine, nici mustrare de inima pentru domnul meu, ca ai varsat sange fara motiv si ca domnul meu s-a razbunat singur" (25:30-31). David Il binecuvanteaza pe Domnul care a trimis-o inaintea sa; prin ea, Dumnezeu a dejucat planul vrajmasului care voia sa-l faca pe David sa cada. Ea cere ca el sa-si aminteasca de ea. David ii raspunde: Te-am primit bine ... Admiratie si respect reciproc, chibzuinta in atitudini si cuvinte. Dar Abigail este legata prin casatorie de Nabal. Doar dupa moartea acestuia o va lua David de sotie; ea ii spune ca vine ca o roaba! Ea i-a fost un ajutor remarcabil la momentul oportun, si amandoi au stiut sa astepte ceasul lui Dumnezeu pentru a se uni.
          Prieteniile intre sexe diferite pot fi folositoare spiritual, in dependenta de Domnul, dar o rezerva, o prudenta se impune. Un camin poate sa fie foarte usor distrus, mai ales daca contactele sunt prea frecvente sau prea lungi. Colegii de munca de care se poate atasa. Atractii vinovate. Fie ca Dumnezeu sa ne fie de ajutor! Sunt situatii in care separarea imediata este indispensabila, chiar daca ea este dureroasa, dupa cum a zis Isus Insusi (Mat. 5:28-29).


               3.5    Ionatan

          David se intoarce dupa ce l-a lovit pe filistean, avand capul lui Goliat in mana. Plin de admiratie pentru el, Ionatan se leaga de inima lui David. "L-a iubit ca pe sufletul sau" (1 Sam. 18.1). Prieten credincios, el a trecut prin situatii dureroase atunci cand Saul voia sa se debaraseze categoric de David prin moarte.
          Ionatan se dezbraca de mantaua sa imperiala, de hainele sale, de sabia sa, de arcul sau, de braul sau: totul pentru David (aici imaginea lui Hristos!). De multe ori el l-a incurajat pe prietenul sau, expunandu-se geloziei ucigatoare a tatalui sau.
          Dupa ultima intalnire a lor, cei doi se despart pentru a nu se mai vedea niciodata (1 Sam. 23:16-18). Daca ne gandim la circumstantele istorice, Ionatan ar fi trebuit, in ciuda Exod 20:12: "Onoreaza pe tatal tau ... ", sa-l paraseasca pe nefericitul sau tata, care a vrut sa-l ucida de doua ori? L-ar fi urmat astfel pe David la filisteni si s-ar fi gasit in situatia de a lupta impotriva propriului sau popor. Ramanand langa Saul, el a murit pe muntele Ghilboa. Tragica dilema pe care nici unui nici altul din cei doi prieteni nu au prevazut-o. Bineinteles, daca vedem in David o imagine a lui Hristos, Domnul poate printr-o analogie sa aduca, in cazuri extreme, pe un credincios sa se desparta de parintii sai pentru a se alipi de Isus, desi o marturie credincioasa intr-o familie ostila poate prin har sa fie binecuvantata. Indiferent de situatie, David nu a avut niciun resentiment fata de Ionatan. Dimpotriva, in Cantarea Arcului (2 Sam. 1) el aminteste in mod special de prietenul sau "foarte placut si de iubirea sa minunata" (v. 26).


               3.6   Ahitofel, Husai (2 Sam. 15:31-37; 16:15-17, 23)

          David a trebuit sa fuga din Ierusalim pentru a scapa de fiul sau Absalom. Printre altii ne sunt prezentati doi prieteni: Ahitofel si Husai. Vedem ca primul, sfetnicul sau, ramane la Ierusalim printre cei razvratiti impreuna cu Absalom. Tradarea unui prieten.
          Ajuns pe varful muntelui Maslinilor, David il intalneste un alt prieten, pe Husai, caruia imparatul ii cere sa se intoarca la Ierusalim pentru a dejuca sfatul lui Ahitofel. Acesta se sinucide (17:23), in timp ce Husai, prietenul credincios care si-a riscat viata intorcandu-se la Absalom, ramane alipit de imparat. Fiul sau Baana va fi unul din administratorii lui Solomon (1 Imp. 4:16).


               3.7    Ionadab (2 Sam. 13:3-5, 32-33)

          Prieten si var al lui Amnon, intaiul nascut al lui David, Ionadab era un sfatuitor rau, foarte abil, viclean, dar cinic. Fara nicio retinere, el ii da prietenului sau un sfat trist cu privire la Tamar, sora sa vitrega. Amnon il urmeaza spre propria sa pierdere.
          Atunci cand Absalom il omoara pe Amnon, Ionadab stia dinainte. L-a linistit pe David, zicandu-i: "Sa nu creada domnul meu ca i-au omorat pe toti tinerii, pe fiii imparatului! Pentru ca numai Amnon este mort. Pentru ca lucrul acesta a avut loc din porunca lui Absalom, pe care o hotarase din ziua cand a injosit-o el pe Tamar, sora lui". Ionadab ar fi putut preveni aceasta crima avertizandu-l pe prietenul sau Amnon sau pe David. Dar nu a facut nimic. Sa fim atenti la prietenii din lume care nu se tem de Dumnezeu, ei pot fi din motive egoiste, si pot duce la piedici uneori mortale.


               3.8    Daniel

          Deportat la Babilon impreuna cu multi alti tineri din samanta imparateasca, Daniel gaseste printre ei trei prieteni. Impreuna, in ciuda riscurilor, i-au hotararea ferma, sub influenta lui Daniel, de a refuza alimentele alese ale imparatului care au fost aduse mai intai idolilor. Dumnezeu onoreaza credinciosia lor. Venind alte incercari, ii gasim impreuna la rugaciune (2:18). Dumnezeu le raspunde in mod minunat. Mai tarziu, cei trei prieteni, fara Daniel, se impotrivesc curajosi imparatului, refuzand sa se inchine statuii, si Dumnezeu raspunde credintei lor. Daniel insusi, va avea alte incercari, fara a se putea sprijini pe prietenii sai; amintirea zilelor traite impreuna va ramane un ajutor pentru unii si pentru altii.


               3.9   Ebed-Melec (Ier. 38:7-13)

          Ieremia a fost aruncat in groapa din curtea inchisorii unde s-a afundat in noroi si urma sa moara (Plan. 3:52-54). El a strigat atunci la Domnul care i-a raspuns: "Nu te teme". Dumnezeu se foloseste de Ebed-Melec, acest famen etiopian, care era in casa imparatului. Miscat de tot raul pe care i l-au facut profetului, el merge inaintea lui Zedechia si mijloceste pentru acest nenorocit, caruia voia sa-i vina in ajutor. Imparatul ii da treizeci de oameni pentru a-l scoate pe Ieremia afara din groapa. Ebed-Melec, cu multa grija, a cautat petice vechi si zdrente vechi pe care le-a coborat cu funii pentru a fi puse la subsiorile lui Ieremia, pentru a-l scoate din aceasta groapa unde era afundat in noroi. Ajutor oportun al unui strain care are mila de un nefericit om al lui Dumnezeu. Blandete ce aminteste de cea a lui Dumnezeu fata de poporul sau: "I-am tras cu legaturi omenesti, cu funii de iubire" (Osea 11:4). Ebed-Melec nu va fi uitat de Domnul care promite ca-l va salva (Ier. 39:16-18).
          Pentru a ajuta cu adevarat pe prietenii nostrii, trebuie mai intai sa avem "radacina si temelia pusa in dragoste" (Efes. 3:17).  


                 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze