Translate

marți, 6 iunie 2017





                                                     AJUTOR sau PIEDICA

                                               - VI -


          George Andre


          6    Intre frati sau surori (in mod individual - exemple din Noul Testament)

          Din ziua chemarii lor, Petru si Ioan L-au urmat pe Domnul. Intre ei s-a format o legatura speciala. Si totusi, fara sa-si dea seama, in ultima zi a vietii lui Isus, Ioan a fost o pricina de poticnire pentru prietenul sau. Simon Petru i-a insotit de departe pe soldatii care-L duceau pe Domnul la palatul lui Caiafa. El a ajuns inainte unei usi inchise, obstacol pe care Dumnezeu l-a ingaduit. Dar Ioan profita de relatiile sale pentru a face ca Petru sa poata intra (Ioan 18:15). Consecinta dubla: Petru Il tagaduieste pe Invatatorul sau in ciuda atentionarii primite; apoi el plange cu amar; dar, pe de alta parte, a invatat sa se cunoasca pe sine. Domnul i-a zis : "Eu M-am rugat pentru tine ... si tu, cand te vei intoarce, sa-i intaresti pe fratii tai" (Luca 22:32). Va fi fi deci o restabilire.
          Inainte de aceasta, pe muntele transfigurarii, si Petru si Ioan "erau ingreuiati de somn" (Luca 9:32). In Ghetsimani, amandoi erau "adormiti de intristare" (Luca 22:45). Nu au putut sa vegheze un ceas cu Isus. Nici unul nici altul nu au fost un ajutor pentru tovarasul sau pentru a-l trezi, si totusi Invatatorul a venit de trei ori la ei. Nu puteau ei sa "vegheze impreuna cu El", asa cum le-a cerut"?
          In dimineata invierii, Maria din Magdala le spune lui Petru si lui Ioan: "L-au luat pe Domnul din mormant si nu stim unde L-au pus". Petru a iesit primul si se grabeste spre mormant. Ioan il va lasa singur, deoarece Petru L-a tagaduit pe Invatatorul sau? - "Si cei doi alergau impreuna" - ce incurajare! Amandoi sunt martori ai invierii.
          Mai tarziu, Petru antrenand si alti ucenici, printre care si Ioan, merge sa pescuiasca (Ioan 21). S-au trudit toata noaptea fara sa prinda nimic. Facandu-se dimineata, Isus statea pe tarm. Ucenicii nu stiau ca este Isus. Dupa un timp - acesta este glasul Sau, atitudinea Sa? - Ioan Il recunoaste; si ucenicul pe care-l iubea Isus ii zice prietenului sau: "Este Domnul". Petru se arunca in apa si se duce spre El. Ceilalti ucenici s-au alaturat "aceluiasi Isus" pe care ei Il stiau impreuna din timpul lucrarii Sale: pescuirea minunata, painile si pestii ... Urmeaza o conversatie de neuitat a lui Isus cu Simon, pe care il va restabili pentru slujba. Ce binecuvantarea a pregatit Ioan pentru prietenul sau!
          Cateva saptamani mai tarziu, cei doi "se suiau impreuna la templu, la ceasul rugaciunii" (Fapte 3:1). Impreuna il primesc pe Pavel la Ierusalim si ii dau mana dreapta de insotire (Gal. 2:9).
          Saul a fost convertit pe drumul Damascului. El este condus de mana in cetate, nevazand pe nimeni; timp de trei zile el posteste. Cine va veni sa-l ajute? "Si in Damasc era un ucenic cu numele Anania. Si Domnul i-a zis ... Ridica-te ... cauta ... pe unul cu numele Saul din Tars. Pentru ca iata, el se roaga". Lui Anania ii este teama sa mearga la acest om cunoscut ca prigonitor al crestinilor, dar el asculta, si duce noului convertit un ajutor pe care Saul nu-l va uita niciodata (Fapte 9:10-19).
          Mai tarziu, tanarul Saul se suie la Ierusalim. Voia sa se alature ucenicilor, dar toti se temeau de el. trebuia sa ramana singur? - "Dar Barnaba l-a luat si l-a dus la apostoli"; atunci ei l-au primit (Fapte 9:27).
          Dupa cativa ani, Saul, deja format de Domnul, se suie la Ierusalim "ca sa faca cunostinta cu Chifa", si ramane "la el cinsprezece zile" (Gal. 1:18). Saul nu L-a "cunoscut pe Hristos dupa carne". Fratele mai in varsta, care a trait el insusi cu Domnul, ii vorbeste amanuntit despre El tanarului ucenic. Cat de multe lucruri a invatat in aceste cateva zile!
          Trei oameni ai lui Dumnezeu au fost un ajutor remarcabil pentru cel care va deveni un "vas ales ca sa duca" Numele lui Isus "inaintea natiunilor si a imparatilor si a fiilor lui Israel".
          Din partea sa, Saul a trebuit sa invete sa primeasca sa fie ajutat. Maini credincioase l-au condus la Damasc, unde i s-a spus ce trebuie sa faca. Anania este trimis de Domnul Isus si Pavel primeste cu recunostinta vizita sa si punerea mainilor sale. Plecat spre Damasc, sufland amenintare si moarte, el trebuie sa accepte sa paraseasca cetatea coborat intr-un cos pe zid. Ajuns la Ierusalim, trebuie sa accepte ca Barnaba sa-l duca la apostoli. Mai tarziu primeste, in casa lui Chifa, toata invatatura pe care acesta i-o putea da. A fi un ajutor este o bucurie, - a accepta ajutorul este, de asemenea, o bucurie, daca in ambele cazuri Domnul este Cel care conduce.
          Totusi, este intotdeauna dificil de a da sfaturi unui frate sau unei surori. Daca asculta, voia lui Dumnezeu se va implini in viata lor spre binecuvantarea lor; dar cel care sfatuieste o cunoaste el cu adevarat?: "Nu fiti nepriceputi, ci intelegeti care este voia Domnului" (Efes. 5:17). Cei interesati poate vor fi surprinsi; Domnul o permite. El se poate folosi de unul din ai Sai pentru a lumina pe altii. Dar cata precautie trebuie inainte de a indrepta pe cineva pe o cale care poate nu este aceea pe care Domnul o are in vedere pentru el, fie in ce priveste slujba, casatoria, sau in alte circumstante din viata. Putem fi un ajutor, dar, de asemenea, o piedica.
          In Galateni 2:11, Chifa vine in Antiohia. El cunoaste libertatea crestina. Altadata, el a fost la Corneliu, condus de Duhul lui Dumnezeu; dupa aceea a explicat batranilor din Ierusalim cum a fost condus. De asemenea, a mancat cu cei dintre natiuni. Dar iata ca unii, "veniti de la Iacov", au ajuns in Antiohia; acestia sunt legalisti, traditionalisti. Si Chifa se teme. El se separa de cei dintre natiuni; atunci el este o cursa pentru ceilalti iudei, chiar pentru Barnaba, care se preface impreuna cu el. Chifa paraseste adevarul Evangheliei. Pavel trebuie sa-l mustre inaintea tuturor. Am putea sa fim un ajutor pentru multi; dar atunci cand, in loc sa contam pe aprobarea Domnului, ne lasam influentat de legalism, putem deveni o cursa pentru fratii nostri. Era vorba desigur, in cazul lui Pavel si Chifa din capitolul nostru, de adevaruri esentiale, nu doar puncte de vedere diferite, sau de-o anumita interpretare a unui verset din Cuvant. Dar, atunci cand este vorba de adevaruri fundamentale, expuse clar in Cuvantul lui Dumnezeu, nu trebuie sa ne fie teama de a prezenta invatatura asa cum ea ne-a fost data.
          Aquila si Priscila au fost un ajutor pentru Pavel, primindu-l in casa lor la Corint, lucrand impreuna aceeasi meserie. Toti trei merg apoi la Efes (Fapte 18:1-3; 19).
          Apolo soseste din Alexandria, un barbat cu darul vorbirii si puternic in Scripturi, cu un duh inflacarat, dar nu cunostea decat botezul lui Ioan. Pavel nu era acolo; Va trebui Aquila sa-i spuna deschis lui Apolo: invatatura ta este insuficienta, tu nu cunosti invatatura despre Isus? Impreuna cu sotia sa, ei il invita pe acest barbat invatat, si in casa lor, in liniste, i-au explicat mai exect Calea lui Dumnezeu. Ei nu l-au dispretuit; el nu avea multa cunostinta; era nevoie deci sa-l lamureasca in particular: un adevart ajutor (Fapte 18:24-26).
          Am vazut deja pe Fivi, slujitoarea adunarii din Chencreea. Ea merge in strainatate; ea a ajuta pe altii, si la randul lui apostolul cere ca ea sa fie ajutata "in orice lucru in care ar avea nevoie de voi": frumos exemplu pentru noi. Astfel, copiii sunt indemnati "sa-i rasplateasca pe parinti, pentru ca aceasta este placut inaintea lui Dumnezeu" (1 Tim. 5:4). Tinerii sa-si aduca aminte cat de mult s-au ostenit parintii pentru ei; deseori au muncit mult pentru a-i creste, i-au invatat din Cuvant si le-au facut vie Persoana Domnului; la randul lor, este potrivit pentru copii sa arate evlavia si recunostinta lor, si de a continua sa-i iubeasca si sa-i respecte, chiar si atunci, cand si-au intemeiat propriul camin, si nu mai depind de ei. Unii tineri si-au uitat parintii, ca si cum acestia nu au facut nimic pentru ei. Este o nedreptate pe care Dumnezeu nu o va lasa nepedepsita (Prov. 30:17). Nu este vorba de a le da bani, ci de afectiune si grija.                                                                                                                                         Evodia si Sintichia (Filp. 4:2-3) au luptat impreuna cu Pavel in Evanghelie. Acum erau anumite disensiuni intre ele, poate o rivalitate. Apostolul le indeamna, pe una si pe cealalta, de a avea acelasi gand in Domnul, aceiasi calauzire de duh. De asemenea, il roaga pe "adevaratul sau tovaras de jug" sa ajute pe aceste doua surori. Lucrul acesta nu este usor, dar daca fratele chemat sa le ajute poate sa se roage cu una, apoi cu cealalta, aducandu-le apoi sa se roage impreuna, va fi un pas mare. Acest ajutor facut in particular, va fi mult mai eficient decat a spune: Aceasta disensiune intre doua surori care au lucrat impreuna este un scandal; o rusine! Nu dramatizat, ci scos in evidenta binele, asa cum a facut Domnul in scrisorile din Apocalipsa 2 si 3; si apoi sa indemne cu smerenie si dragoste dupa cum este potrivit. Numai Domnul ne poate arata ceea ce trebuie sa spunem, si, de asemenea, cum trebuie sa spunem.
          Casa lui Stefana ne este data ca exemplu, deoarece "s-au dedicat ei insisi sfintilor spre slujire" (1 Cor. 16:15).
          In ultima sa epistola, Pavel isi aminteste cu emotie de vizita lui Onisifor,  care l-a inviorat deseori, si nu i-a fost rusine de lantul sau, ci, fiind la Roma, l-a cautat cu multa grija. Apostolul isi aminteste cat de mult a slujit el la Efes (2 Tim. 1:16-18).
          Acesti oameni nu erau toti apostoli; ci potrivit cu ocaziile pe care Domnu le-a dat, ei au avut pe inima sa fie un ajutor pentru cei din jurul lor, chiar pentru batranul apostol, intemnitat si parasit.
          Fie ca Domnul sa ne puna pe inima si noua sa cautam sa fim un ajutor pentru cei din jurul nostru. Sunt goluri afective in multe inimi, mai ales la persoanele in varsta, ele pot parea dure deoarece, de fapt, le lipseste afectiunea si respectul. Cati tineri si mai putin tineri pot da marturie despre astfel de prieteni, interesul si atentia pe care le-au dat-o. Pentru cine este disponibil, mai ales fata de cei singuri si in nevoie, Domnul Insusi va deschide o cale pentru a duce un ajutor care nu va fi uitat.

          "Pace fratilor si dragoste cu credinta, de la Dumnezeu Tatal si de la Domnul Isus Hristos"

                                          ............................................................................

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze