Mangaiere si incurajare
(Mangaieri pentru credinciosul aflat in doliu)
- I -
G. V. Wigram
1 Privirile credintei (fragmente din scrisori)
Ni se pare uneori ca avem mult har si energie; totusi, atunci cand vine incercarea, constatam ca toate acestea dispar imediat, duse ca pleava de vant. Si astfel suntem adusi sa invatam lectii umilitoare.
Sunt sigur ca unii dintre noi sunt dispusi sa priveasca la moartea in Adam mai degraba decat la viata in Hristos; la ruina si la raul care au intrat in lume prin primul om, mai degraba decat la eliberarea introdusa prin al doilea om.
Purtam in noi ceea ce se raporteaza atat la stricaciune cat si la glorie. Lazar, saracul, este o ilustratie in aceasta. A fost un timp, pentru el, cand asezat la usa unui bogat, cainii ii lingeau bubele sale; dar, mai tarziu, prin ingeri, el a fost dus sus in scenele glorioase. Acest gand este incurajator; el ne ajuta sa ne detasam privirile noastre de ceea ce este supus stricaciunii pentru a le indrepta spre ceea ce este glorios. Unii dintre noi sunt tentati de a se ocupa doar cu ceea ce se raporteaza la stricaciune si nu se ocupa decat rareori de ceea ce este glorios.
Dar Isus inviat ne captiveaza atentia si spre El trebuie sa se indrepte privirile credintei.
* * *
Ne place sa vorbim impreuna de Acela care ne-a unit, unii cu altii.
Este atat de trist cand inima este indiferenta si rece; incapabila de a intelege, lipsita de viata, distanta de atmosfera Celui Preaiubit, din nefericire! Toate acestea sunt cunoscute si realizate in fiecare zi. Limitam libertatea Duhului in taina sufletului nostru. Ma tem ca ne grabim sa acumulam doar cunostinta, fara ca sufletul sa fie miscat. Este mult mai bine ca inima sa fie miscata de un singur adevar decat ca mintea sa fie ocupata cu multe adevaruri.
Ce bucurie de nespus pe care nimic nu o poate opri! Gandirea fiecarui madular din aceasta nenumarata multime va fi ca el apartine lui Hristos. "Eu sunt a preaiubitului meu si preaiubitul meu este al meu".
Faptul de a fi al lui Hristos va fi atunci o sursa de adanca bucurie si nimic altceva, dar nu ar trebui sa fie asa inca de acum? Obiectul atractiei viziuni lor ceresti prin Duhul, va fi Hristos; a fi pentru totdeauna cu El, a-L vedea, a arunca la picioarele Sale cununile lor, a aduce din inimile lor o profunda adorare, in acelasi gand, zicand si cantand: "Vrednic esti ... pentru ca ai fost junghiat si ai rascumparat pentru Dumnezeu, prin sangele Tau, din orice semintie si limba si popor si natiune si i-ai facut imparati si preoti pentru Dumnezeul nostru".
Puterea invierii lui Hristos va avea acelasi efect asupra trupurilor sfintilor Sai; ei vor invia deoarece El a inviat, pentru ca au viata Lui si ca Duhul locuieste in ei; vor fi aratati in desavarsirea acestei vieti, in deplinul triumf asupra mortii si asupra celui care avea putere asupra ei; vor invia, nu pentru judecata (care a trecut peste ei, deoarece Hristos a purtat-o in locul lor), ci pentru ca ei sunt ai lui Hristos.
Hristos inviat este parga si garantul acestui imbelsugat seceris.
El este primul snop prezentat inaintea Domnului, Modelul si Garantul secerisului care va fi strans atunci in granarul lui Dumnezeu; ei vor invia si vor fi infatisati impreuna cu El in glorie. El Insusi este expresia gloriei, si ei vor fi in El. Trupul lor de tarana va fi inghitit de viata divina; slabiciunea va fi schimbata in putere; putrezirea in neputrezire; rusinea in glorie; trupul natural in trup spiritual care va purta amprenta Celui ceresc dupa cum El va purta chipul pamantesc.
Unde este, o moarte, tepusul tau? A disparut!
Unde este, o Locuinta mortilor, biruinta ta? Locuinta mortilor este invinsa.
Triumful este in intregime, complet, etern. Satan este zdrobit pentru totdeauna sub picioarele sfintilor.
Ei vor apare inaintea scaunului de judecata a lui Hristos pentru a primi rasplatile Imparatiei, dar ei vor apare aici ca sfinti glorificati. Nu vor mai avea nicio umbra de pacat; blestemul va fi indepartat pana la ultima urma; ocara "Egiptului" nu va mai fi. Moartea Mielului junghiat va fi un subiect de meditatie in lumina gloriei si in prezenta lui Dumnezeu.
Se poate ca pamantul sa-si urmeze drumul sau si lumea planurile ei, asa cum a fost cand lumina a fost acoperita de intunericul de la cruce; de asemenea, religia ar putea continua, cu trasaturile in care Dumnezeu nu are nimic, pana cand judecata va rupe vraja iluziei si va pune capat inselaciunii. Atunci, oamenii se vor trezi in prezenta ingrozitoarei realitati: vor cadea in mainile Dumnezeului celui viu.
Lumina lui Dumnezeu isi va afla atunci propria sfera in reflectarea stralucirii speciale a fiecaruia. Toti vor straluci pe firmament asemeni soarelui in Imparatia Tatalui lor, fiind impreuna cu Acela care este soarele si centrul sistemului ceresc pe care niciun nor de necredinta sau indoiala nu-L va intuneca. Ei vor fi impreuna cu Hristos in actiunile Sale dupa planurile lui Dumnezeu in ceea ce priveste atat cerurile de sus cat si pamantul jos. In prezenta gloriei Sale, ei vor fi fara pata si se vor bucura. Apoi, atunci cand Hristos Isi va lua marea Sa putere in Imparatie, purtand sceptrul unei drepte suprematii pe un pamant judecat si reinoit, ei vor fi impreuna cu El.
Atunci cand se va sfarsi Imparatia si El o va da in mainile Tatalui, El va locui impreuna cu ei. In cerul si pamantul cel nou, va fi locuinta dreptatii. Sfintii vor fi impreuna cu El. Ei sunt partea prezenta si eterna a lui Hristos; locul lor este "totdeauna cu Domnul". Fie ca aceasta va fi in Imparatie, sau in cerul si pamantul cel nou, ei se vor bucura de odihna lui Dumnezeu in desavarsire si vor da marturie despre gloria Sa in aceasta sfera inalta unde harul ii va aseza, sfera pentru care harul ii va pregati.
* * *
Speranta noastra nu este nici judecata nici Imparatia in putere; nu este nicidecum restaurarea lui Israel sau eliberarea creatiiei actuale din robie (fiecare din acestea vor fi asezate cu adevarat la locul lor); ci noi Il asteptam din cer pe Fiul lui Dumnezeu. El va veni, nu doar pentru a implini profetia, ci ca sa implineasca promisiunea: "Vin din nou si va voi lua la Mine Insumi, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi" (Ioan 14:3). Iata ce asteapta credinciosul. Restaurarea lui Israel, ca si eliberarea creatiei, amandoua trebuie sa astepte ca sa fie rapiti "cei care sunt ai lui Hristos, la venirea Sa".
Dupa ce Domnul Isus va aduna pe ai Sai la Sine in cer, El va implini cuvantul Sau profetic cu privire la pamant si la eliberarea creatiei, introducandu-l in libertatea rascumpararii.
O astfel de perspectiva este de natura sa miste inima si simtamintele. Aceasta invatatura binecunoscuta este demna de a fi prezentata omului dinauntru: "Iata, Eu vin curand". Da, El vine, de a intra astfel in posesiunea a ceea ce El a cumparat cu un mare pret si de a Se inconjura de trofeele dragostei rascumparatoare.
Voia lui Dumnezeu va fi deplin implinita prin invierea si prin glotificarea acelora care-I apartin; pentru acest scop ei au fost mantuiti. Nu nevoile noastre au fost cauza initiala; Dumnezeu este glorificat prin rascumpararea pe care El a implinit-o, si obiectele dragostei Sale sunt pregatite pentru gloria care-i asteapta. Ei vor fi in lumina curata si fara nori a dreptatii divine, si acolo se vor simti in largul lor. Vor fi imbracati in haina dreptatii divine; este haina care se potriveste pentru aceasta pozitie.
Dumnezeu, odihnindu-Se in placerea dragostei atotputernice, ii va primi. Prezenta Sa va fi odihna lor. Dumnezeu si Mielul vor fi lumina si templul lor; El va locui in mijlocul lor; ei vor fi poporul Sau si El va fi Dumnezeul lor.
Ce perspectiva minunata! Numai anticiparea unei astfel de sperante inalta duhurile noastre mai presus de norii si atmosfera pamantului, dar avem nevoie de inimi curatite pentru ca razele acestei glorii sa poata patrunde si sa-si raspandeasca lumina lor.
Nu trebuie ingaduit nimic care nu este in armonie cu aceasta scena de sfintenie, nimic care sa intunce aceasta viziune sau sa o faca confuza in simtamintele noastre. Astfel, Duhul Sfant ne va calauzi cu privire la omul nostru dinauntru, pentru a indeparta tot ceea ce nu este potrivit, si pentru a lasa sa patrunda lumina cerului nou care lumineaza gloria sa.
Oh! fie ca pozitia celor care s-au intors de la idoli la Dumnezeu pentru a sluji Dumnezeului viu si adevarat, sa fie aceea care Il asteapta din cer pe Fiul Sau, avand ochiul curat, inima curatita, toiagul in mana, mijlocul incins, gata pentru momentul cand se va face auzit strigatul, gata, fara a fi preocupati cu ceva care ar putea intarzia rapirea noastra sau care nu ar fi in armonie cu aceasta dorinta: "Amin! Vino, Doamne Isus!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu