Translate

marți, 31 octombrie 2017




            Istoria profetica a crestinatatii vazuta in cele sapte                adunari din Asia in Apocalipsa 2 si 3
                                                   - I -


          Raymond K. Campbell


          1     Introducere

          "Descoperirea lui Isus Hristos, pe care I-a dat-o Dumnezeu, ca sa le arate robilor Sai ce trebuie sa aiba loc in curand; si a facut-o cunoscut, trimitand-o prin ingerul Sau robului Sau Ioan" (Apoc. 1:1). Acest verset arata ca intreaga carte Apocalipsa trateaza lucruri care trebuie sa aiba loc in curand, adica ea are un caracter profetic in legatura cu lucrurile viitoare. Subiectul scrisorilor catre adunarile din Asia care sunt inantea noastra, au un caracter atat profetic cat si istoric. Avem nu doar o relatare istorica a conditiilor existente in aceste sapte adunari la momentul cand aceasta viziune si aceste mesaje au fost date apostolului Ioan, dar si un tablou profetic al istoriei bisericii marturisitoare, sau crestinatatea, din timpul apostolilor pana la sfarsit. Este ceea ce vom vedea in detaliu.
          "Eu, Ioan, fratele vostru si impreuna-partas la necazul si imparatia si rabdarea in Isus, eram in insula numita Patmos, pentru Cuvantul lui Dumnezeu si pentru marturia lui Isus. Eram in Duh in ziua Domnului si am auzit inapoia mea un glas puternic ca de trambita, spunand: Ce vezi, scrie intr-o carte si trimite celor sapte adunari: la Efes, si la Smirna, si la Pergam, si la Tiatira, si la Sardes, ai la Filadelfia si la Laodiceea".


          1.1     Biserica, sau Adunarea, vazuta ca un sfesnic

          Aici, in Apocalipsa, avem biserica, sau adunarile, simbolizate prin "sfesnice de aur". "Cele sapte sfesnice (pe care le-ai vazut) sunt sapte adunari" (Apoc. 1:20). Aceasta inseamna ca Adunarea este considerata de Domnul ca un vas al marturiei care raspandeste o lumina in aceasta lume de intuneric. Iata ceea ce Adunarea si fiecare credincios trebuie sa fie: o lumina in aceasta lume. Domnul a zis: "Voi sunteti lumina lumii ...Astfel sa lumineze lumina voastra inaintea oamenilor" (Matei 5:14,16). Aceasta este un privilegiu si o responsabilitate, si Domnul se adreseaza Adunarii in responsabilitatea ei de a raspandi o lumina si o marturie pentru Sine. In aceasta privinta El are ceva de spus pentru fiecare din cele sapte adunari, si de asemenea, pentru fiecare dintre noi astazi.


          1.2    Domnul in mijlocul sfesnicelor

          "Si, in mijlocul celor sapte sfesnice, pe Cineva asemenea unui Fiu al Omului, imbracat cu o mantie care-I ajungea pana la picioare si incins la piept cu un brau de aur: capul si parul Lui erau ca lana alba, ca zapada; si ochii Lui, ca o flaca de foc; si picioarele Lui, ca arama stralucitoare, ca arzand intr-un cuptor; si glasul Lui, ca un vuiet de ape multe; si in mana dreapta avea sapte stele; si din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri; si infatisarea Lui era ca soarele care straluceste in toata puterea lui" (Apoc. 1:13-16).
          Aceasta este viziunea pe care Ioan a avut-o despre Domnul Isus, Fiu al Omului, stand in mijlocul celor sapte sfesnice de aur. Aici, Il avem pe Domnul intr-un caracter special, si este important, inainte de a aborda subiectul scrisorilor catre cele sapte adunari, de a-L privi sub acest caracter special. Privind aceste sapte descrieri ale Domnului, pe care le-am citit, putem cu usurinta sa vedem ca Cel pe care Il avem inaintea noastra nu este Domnul Isus ca Mire care Isi iubeste Adunarea Sa. Nu este nici in caracterul Sau de Mare Preot. Il vedem aici in mantia lunga judiciara si in imbracamintea unui judecator care vede tot ce se intampla in Adunarea Sa.
          Este un gand solemn pentru noi, credinciosii, de a intelege mai bine ca avem a face cu Domnul, nu doar ca si Cap al Adunarii, sau ca Mirele nostru preaiubit, dar si ca judecator caruia trebuie sa-I dam socoteala. Viziunea Domnului de aici corespunde gandului exprimat in Iacov 5:9 : "Iata, Judecatorul sta inaintea usii". El vede tot ce se intampla, si trimite un mesaj fiecarei adunari despre ceea ce El vede in mijlocul lor.
          Domnul este vazut imbracat intr-o mantie lunga pana la picioare si incins la piept cu un brau de aur. El este Judecatorul, si braul peste pieptul Sau arata o retinere a afectiunilor Sale. El nu este liber sa-Si lase iubirea Sa sa se reverse spre Adunarea Sa deoarece in ea erau lucruri de care El nu este multumit.


          1.3     Cele sapte descrieri

          In descrierea Persoanei Sale (1:12-16), avem :

          - In primul rand, capul si parul Lui descrise ca fiind "albe ca lana, ca zapada". Aceasta aminteste de Daniel 7:9, unde Cel Batran de zile este descris in termeni similari. El este Cel care este din toata eternitatea. Noi avem a face cu Cel care este etern, Cel Batran de zile.
          - In al doilea rand, ochii Sai erau "ca o flacara de foc". Focul este patrunzator si arzator, o imagine a sfinteniei lui Dumnezeu cercetand toate lucrurile.
          - In al treilea rand, "picioarele Lui, ca arama stralucitoare, ca arzand intr-un cuptor". Aceasta vorbeste de judecata, caci arama in Scriptura este o imagine a dreptatii lui Dumnezeu in legatura cu judecata omului.
          - In al patrulea rand, glasul Sau era "ca un vuiet de ape multe". Aceasta vorbeste de maretia si de taria cu care zgomotul apelor mari impresioneaza.
          - In al cincilea rand, "in mana dreapta avea sapte stele". Aceasta vorbeste de putere, dreptul puterii. El are toate lucrurile in mana Sa dreapta. "Cele sapte stele sunt ingeri ai celor sapte adunari" (1:20), mesageri sau reprezentanti ai adunarilor, dupa cum vom vedea mai departe in detaliu. El este Acela care a zis inainte de a Se inalta la cer: "Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant" (Matei 28:18). El este Acela spre care ar trebui sa priveasca si de care ar trebui sa depinda, dar Biserica a uitat repede pe Domnul ei si toata puterea Sa si s-a indreptat spre om pentru a primi ajutor.
          - In al saselea rand, "din gura Lui iesea o sabie ascutita cu doua taisuri". Este Cuvantul lui Dumnezeu care judeca toate lucrurile. Astfel, gasim ca in aceste scrisori catre cele sapte adunari, El este Cel care vorbeste, Cuvantul Sau judeca si ochiul Lui discerne toate lucrurile, chiar si ceea ce in exterior pare foarte bine, asa cum vom vedea cu Efes, unde putea sa laude toate lucrurile minunate, dar acest ochi sfant a putut vedea mai jos de toate acestea radacina decaderii si a indepartarii, parasirea dragostei dintai, dragoste de o valoare superioara, si acest ochi putea sa judece. Oh! sa putem realiza mai mult ca avem de-a face cu Cuvantul lui Dumnezeu, aceasta sabie ascutita cu doua taisuri, si sa-l putem folosi mai mult in judecata de noi insine.
          - In al saptelea rand, "infatisarea Lui era ca soarele care straluceste in toata puterea lui". Aici, avem gandul autoritatii supreme caci, in Geneza 1:16, soarele a fost intocmit pentru a stapani peste zi, iar luna peste noapte. Asadar, soarele in toata puterea si stralucirea lui vorbeste de maretia si autoritatea suprema. Asa este Domnul nostru, Acela spre care adunarea Sa ar trebui sa priveasca si sa ia aminte.

          "Si, cand L-am vazut, am cazut la picioarele Lui ca mort" (Apoc. 1:17a). Asa a fost, asupra lui Ioan, efectul de a-L vedea pe Domnul sub aceste caractere judiciare de maretie, stralucire si autoritate. Si noi, de asemenea, avem nevoie mai mult sa-L vedem pe Domnul  sub acest caracter sfant si judiciar in mijlocul Adunarii Sale, si de a cadea la picoarele Lui in supunere si reverenta. Ne place sa gandim la promisiunea invioratoare din Matei 18:20, unde Domnul pe care-L iubim este in mijlocul nostru pentru a ne conduce si a avea grija de noi atunci cand suntem adunati in Numele Sau. Dar sa nu uitam caracterul sfant al Celui care este in mijlocul nostru, asa cum este prezentat El aici in Apoc. 1:13-16. El este Cel Sfant si Cel Adevarat, si are ochii prea curati pentru a vedea raul (Apoc. 3:7 ; Habacuc 1:13). Exista o responsabilitate legata de faptul de a-L avea pe Domnul in mijlocul nostru.
          Atunci, daca si noi cadem la picioarele Lui ca Ioan, vom auzi, de asemenea, cuvintele minunate: "Nu te teme! Eu sunt Cel dintai, si Cel din urma, si Cel viu; si am fost mort si iata, sunt viu in vecii vecilor" (Apoc. 1:17-18). Vom realiza atunci puterea invierii Sale in mijlocul nostru.


          1.4     Taina celor sapte stele

          "Taina celor sapte stele pe care le-ai vazut in mana Mea dreapta si cele sapte sfesnice de aur" (1:20). Cele sapte stele si cele sapte sfesnice din viziune erau simboluri ale celor sapte adunari.
          Cuvantul "taina" sugereaza, de asemenea, ca este vorba de ceva mai mult decat simple mesaje catre cele sapte adunari din acea vreme din Asia. In aceste cap. 2 si 3, se afla inaintea noastra mai mult decat o simpla stare prezenta din aceste adunari din acea vreme. Vom vedea ca ele ne dau un tablou profetic al celor sapte perioade distincte din toata istoria Bisericii marturisitoare. Exista astfel un caracter tainic pentru toata aceasta scena de sapte stele si de sapte sfesnice de aur si pentru mesajele fiecarei adunari in parte.
          Cu siguranta, existau mai multe adunari in Asia decat aceste sapte care sunt inaintea noastra in Apoc. 1 la 3. Pentru ce a ales Domnul doar aceste sapte pentru a le trimite scrisorile? Sapte este un numar complet, si diferitele situatii intalnite in aceste sapte adunari speciale din Asia prezinta o imagine profetica completa a sapte faze distincte a Bisericii marturisitoare incepand din zilele apostolului Ioan pana la sfarsitul Bisericii.
          Am numit subiectul nostru "Istoria profetica a crestinatatii". Vom aplica termenul "crestinatate" la tot ceea ce pretinde a fi crestin si marturiseste ca imbratiseaza crestinismul. Stim ca o mare parte din aceasta multime are o marturisire falsa si nu este cu adevarat crestina sau fidela lui Hristos. Este istoria acestei mase de adevarati si falsi credinciosi, pe care o numim "crestinatate", si care este inaintea noastra in scrisorile catre cele sapte adunari din Asia in aspectul lor profetic. Adevarata Biserica a lui Hristos este alcatuita doar din crdinciosi autentici care au fost botezati prin Duhul  pentru a fi Trupul Sau (vezi 1 Cor. 12:13 ; Efes. 1:13, 22-23).


          1.5     Ingerii adunarilor

          Ne vom intreba despre semnificatia expresiei "ingerii celor sapte adunari". Cuvantul grec tradus prin "inger" inseamna de asemenea "mesager", si este tradus astfel in alte pasaje. Deci se poate citi: "mesagerii celor sapte adunari". Mesagerul ar fi elementul responsabil al bisericii sau adunarii, reprezentantul ei inaintea lui Dumnezeu. Asa cum cineva a scris, ingerul adunarii reprezinta "cei la care Hristos priveste referitor la starea Adunarii Sale datorita apropierii lor de El si datorita comuniunii lor cu El si deci a responsabilitatii de care este legata". Este reprezentantul simbolic al adunarii vazut in cei care sunt responsabili, ceea ce intr-un anumit sens toti sunt de fapt.
          In Fapte 20, il vedem pe apostolul Pavel chemand pe batranii adunarii din Efes pentru a le da o misiune speciala; el le spune printre altele: "Luati seama deci la voi insiva si la toata turma in care v-a pus Duhul Sfant supraveghetori, ca sa pastoriti Adunarea lui Dumnezeu, pe care a cumparat-o cu sangele Propriului Sau Fiu" (Fapte 20:28). Ei erau astfel responsabili sa aiba grija de turma in mijlocul careia Duhul Sfant i-a randuit supraveghetori.
          Asa este si in scrisorile catre cele sapte adunari. Ele sunt adresate catre ingerul adunarii, catre cei care poarta responsabilitatea in adunare si la care Domnul priveste referitor la starea adunarii. Ei au transmis, fara nicio-ndoiala, intregii adunari ceea ce Domnul a avut de spus si de lucrat pentru a corecta ceea ce era in neregula.
          Toate acestea sunt pline de insemnatate si pentru noi astazi. Exista cei pe care Duhul Sfant i-a randuit supraveghetori in turma lui Dumnezeu si cei care Ii sunt responsabili de starea adunarilor Sale si la care El priveste referitor la conditia spirituala a poporului Sau. Vom putea sa raspundem la acest privilegiu si la aceasta responsabilitate?
          "Cele sapte stele sunt ingerii celor sapte adunari". Stelele sunt luminatori ceresti si ne fac sa gandim la cei care sunt randuiti in adunare pentru a da lumina cereasca. Aceste stele sunt in mana Sa dreapta. Domnul are autoritate peste toti cei care sunt reprezentativi pentru lumina cereasca; El tine in mana Lui dreapta pe toti slujitorii Sai si are controlul asupra lor.


          1.6     Schita celor sapte perioade

          Asa cum am aratat mai inainte, situatiile intalnite in cele sapte adunari din Asia, descrise in Apocalipsa 2 si 3, prezinta o vedere profetica a conditiei si starii de ansamblu a bisericii marturisitoare in sapte perioade diferite a istoriei sale. Vom vorbi acum pe scurt de aceste sapte perioade pe care le vom vedea in detaliu atunci cand vom analiza pe fiecare din aceste adunari.
          In adunarea din Efes, avem un tablou a ceea ce era adevarat despre intrega Adunare la momentul cand a fost data aceasta viziune apostolului Ioan, si aproximativ pana in anul 167 dupa I.H. Adunarea din Smirna prezinta ceea ce era adevarat despre intreaga Biserica in timpul persecutiilor romane pana aproape de anul 313 dupa I.H.. In adunarea din Pergam, avem o situatie diferita care corespunde starii bisericii marturisitoare dupa sfarsitul persecutiilor romane, pana aproape de anul 600 dupa I.H. Intre timp, a fost introdusa idolatria, Biserica si statul s-au unit si biserica a inceput sa umble impreuna cu lumea.
          Urmatoarea adunare este Tiatira care pune inaintea noastra a patra perioada a istoriei crestinatatii marturisitoare. Perioada a inceput spre anul 600 dupa I.H. si a continuat pana la trezirea din timpul Reformei. Intre timp, paganismul a patruns in Biserica si sistemul papalitatii de la Roma s-a dezvoltat pe deplin.
          A cincia perioada ne este data de starea adunarii din Sardes care prezinta conditia protestantismului dupa Refeorma de la inceputul sec. 16. In adunarea din Filadelfia, avem o imagine profetica a perioadei de trezire din istoria Bisericii. Aceasta a avut loc in ultima parte a sec 18 si prima jumatate a sec 19, atunci cand Dumnezeu a lucrat intr-un mod minunat, aducand o trezire din amorteala protestantismului si o ramasita care s-a intors la Hristos si la Cuvantul Sau. Aceasta este a sasea perioada.
          Adunarea din Laodiceea ne prezinta a saptea si ultima faza a Bisericii marturisitoare, sau crestinatatea. Ea a inceput in secolul 19 si continua pana in zilele noastre. Este starea de caldicel, de indiferenta, de materialism si de apostazie care caracterizeaza biserica marturisitoare de astazi.


          1.7     Trei puncte de vedere

          Putem privi aceste scrisori catre cele sapte adunari din Asia in trei moduri:

          1- Se pot vedea ca descriind ceea ce se intampla de fapt in aceste diferite adunari la momentul cand aceste mesaje au fost scrise. Acesta este punctul de vedere istoric.
          2- Se pot privi din punct de vedere profetic, asa cum este schitat mai sus.
          3- Se pot vedea ca aplicatii practice pentru oricare adunare sau persoana intr-un mod individual, in orice moment cand starea sa ar corespunde cu cele descrise. Acesta este punctul de vedere practic, cu lectii pentru noi insine scoase din fiecare adunare.
          Prin urmare, avem inaintea noastra un studiu foarte bogat in aceasta parte, care este una din cele mai instructive si interesante din Cuvantul lui Dumnezeu.


          1.8     Caracterul mesajelor

          Cercetand aceste scrisori catre cele sapte adunari, vom gasi un model general de cinci caracteristici pe care le vom intalni aproape la toate.

          1.8.1     Mai intai, maniera Domnului se a Se prezenta.

          In fiecare mesaj, este primul lucru care se citeste. Fiecare prezentare este diferita, si am face bine sa notam cu grija maniera in care El abordeaza fiecare adunare sau cum se prezinta ei, caci aceasta este cheia situatiei si, de asemenea, remediul pentru ceea ce este rau in ochii Domnului.
          De exemplu, la Efes Domnul Se prezinta ca Cel care tine cele sapte stele in mana Lui dreapta, si umbla in mijlocul celor sapte sfesnice de aur. La inceputul adunarii si pe parcursul acestei prime perioade de la Efes, Domnul era cunoscut si recunoscut ca si Cap al adunarii, ca Acela care era Domnul tuturor si care avea totul in mana Lui dreapta. Adunarea privea spre El si depindea de El pentru tot, asa ca Domnul putea sa Se prezinte astfel la Efes.
          Acum, observati prin contrast modul in care Domnul Se prezinta la Sardes in cap. 3 v. 1. Acolo El zice ca are cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele si ca El cunoaste lucrarile sale, dar nu spune ca El are cele sapte stele in mana Lui dreapta. Motivul acestei omiteri este ca Sardesul nu-L recunostea ca si Cap al Adunarii, si este in special adevarat pentru protestantismul pe care Sardesul il reprezinta din punct de vedere profetic. Biserica dupa Reforma a incetat de a-L recunoaste pe Domnul ca singurul ei Cap, si nu a mai depins de El pentru calauzire, putere si ocrotire: ea privea spre conducatorii guvernelor, etc. Deci, Domnul Se prezinta la Sardes ca Cel care are cele sapte Duhuri, toata puterea si toata intelepciunea si calauzirea.


          1.8.2     In al doilea rand, aprobarea

          In scrisoarea catre fiecare adunare, Domnul scoate in evidenta ceea ce putea sa laude. Daca are ceva de criticat, de interzis sau de dezaprobat, El incepe prin a lauda tot ceea ce era bun; este un mod foarte practic de observat in caile Domnului nostru. Ar fi bine sa ne amintim, caci de multe ori incepem prin a interzice sau a critica si uitam ceea ce este laudabil la altii, si omitem sa-l mentionam. Domnul nostru nu facea asa. Acesta este modul in care citim adesea in aceste pasaje "Stiu lucrarile tale". El stia toate lucrurile si lauda tot ce era bun, inainte de a vorbi de ceea ce nu-I placea.


          1.8.3     In al treilea rand, mustrarea si dezaprobarea pentru ceea ce Domnul nu aproba

          Pentru toate cele sapte adunari, cu exceptia a doua, Domnul vorbeste de lucruri pe care le are impotriva lor sau nu le aproba. Aceasta caracteristica este o parte importanta a scrisorilor si este plina de instructiuni si invataminte pentru Adunare in toate timpurile. Cele doua adunari necenzurate sunt Smirna, adunarea in suferinta, si Filadelfia, o slaba ramasita; cele doua sunt incurajate foarte mult de Domnul.


          1.8.4     In al patrulea rand, chemare sau promisiunea invingatorului

          In fiecare scrisoare este vorba de invingator si de promisiunile speciale de incurajare care ii sunt date pentru a-l incuraja in mijlocul greutatilor si al raului la care este chemat sa-l depaseasca. Aceasta trasatura speciala a acestor invingatori arata ca Domnul cauta invingatori in toate perioadele istoriei Bisericii si Se bazeaza pe unii pentru a invinge prin puterea Sa situatiile nepotrivite care nu Ii face placere. Acestora, El le da promisiuni de rasplatire minunate si binecuvantari viitoare. Aceste promisiuni pot face in ele insasi un obiect minunat de studiu, si sunt o sursa de multa incurajare pentru sfintii din toate timpurile.


          1.8.5     In al cincile rand, chemarea de a asculta adresata celui care are urechi

          Gasim in cele sapte scrisori: "Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul spune adunarilor". Domnul cauta inima exersata si ureche dispusa sa asculte si sa ia seama la ceea ce El spune cu privire la ceea ce Ii face placere si la ce nu-I face. Aceasta este chemarea adresata personal pentru ca el sa fie exersat cu ceea ce Duhul spune la toate cele sapte adunari, si nu doar la una dintre ele. Atunci cand era pe pamant, Domnul a spus :"Daca are cineva urechi de auzit, sa auda" (Marcu 7:16).


          1.9     O repartizare in doua grupe de trei si patru

          Trebuie subliniat ca, in scrisorile catre primele trei adunari, chemarea la ascultare vine inaintea promisiunii facute invingatorului care incheie mesajul. Astfel, cele sapte scrisori se impart in doua grupe de trei si apoi de patru, o impartire pe care o intalnim de multe ori in Cuvantul lui Dumnezeu. Parabolele din Matei 13, cele sapte trambite si cele sapte potire de judecata din Apocalipsa sunt exemple ale unei astfel de impartiri.
          Situatiile intalnite in primele trei adunari nu continua pana la sfarsitul istoriei Bisericii, in timp ce situatiile manifestate in ultimile patru adunari persista. Perioada Efesului a trecut la situatia persecutiei din Smirna cand intrega biserica suferea sub cruda opresiune mergand uneori pana la moarte pentru Domnul. Atunci cand perioada de persecutie a luat sfarsit, situatia din Smirna se incheie si incepe perioada Pergamului cu uniunea dintre biserica si stat. Biserica s-a asociat cu lumea pagana; de aici a rezultat starea Tiatitei si a sistemului catolic.
          Astfel, situatiile descrise in Efes, Smirna si Pergam au disparut, in timp ce acelea prezentate in Tiatira au continuat pana astazi si vor continua pana la sfarsit. De asemenea, situatia din Sardes (protestantismul) continua si astazi. Si credem ca cel putin ceva din situatiile morale din Filadelfia au continuat intr-un mod punctual si vor continua pana la venirea Domnului pentru adevarata biserica. Apoi, avem ultima faza sau situatia din Laodiceea, care continua pana la sfarsit.
          In primele trei adunari, chemarea de a asculta este adresata intregii adunari; dar pentru Tiatira, Sardes, Filadelfia si Laodiceea, este mai intai promisiunea invingatorului, ceea ce semnifica ca exista o ramasita de adevarati credinciosi in masura sa invinga. Apoi vine indemnul de a asculta ceea ce Duhul spune adunarilor. Aceasta distinge pozitia ramasitei in aceste ultime patru adunari ca fiind separata de corpul general al bisericii. Chemarea de a asculta este adresata in special invingatorilor, caci numai ei vor auzi glasul Domnului prin Duhul Sau.
          Plecand de la Tiatira, nu mai este nicio speranta de restaurare a intregii biserici. Starea de apostazie este ireparabila, astfel incat o ramasita este recunoscuta si ca venirea Domnului este introdusa ca singura speranta (Apoc. 2:21, 24-25).
          Dupa aceste observatii generale asupra scrisorilor catre cele sapte adunari, acum suntem in masura sa studiem in detaliu fiecare din aceste comunicari. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze