Translate

joi, 28 decembrie 2017




               Istoria profetica crestinatatii vazuta in cele sapte                   adunari din Asia in Apocalipsa 2 si 3
                                                - IX -


          Raymond K. Campbell


          7          Mesajul catre Filadelfia - Apoc. 3:7-13 (continuare)


          7.5          2) Aprobarea

          "Stiu lucrarile tale: iata, am pus inaintea ta o usa deschisa, pe care nimeni nu poate s-o inchida, pentru ca ai putina putere si ai pazit Cuvantul Meu si nu ai tagaduit Numele Meu" (3:8).

          Ce mesaj mangaietor de aprobare din partea Domnului pentru aceasta slaba dar fidela adunare din Filadelfia, si pentru slaba marturie a ramasitei din perioada profetica pe care aceasta adunare o infatiseaza! Cel al carui ochi sfant a vazut, a cunoscut si a evaluat totul cu dreptate, spune: "Stiu lucrarile tale... am pus inaintea ta o usa deschisa". Lucrarile de ascultare fata de Cuvantul Sau si credinciosia pentru Numele Sau erau atat de placute si incantatoare inimii lui Hristos incat El a deschis o cale pentru acesti credinciosi pentru a inainta in slujba si marturia pentru El. El a pus inaintea lor o usa deschisa pe care nimeni nu putea s-o inchida. Desi erau atat de slabi incat nu puteau impinge usa sa se deschida, ei au privit la Domnul, in dependenta si ascultare fata de El, si El le-a dat o usa larg deschisa pe care nimeni nu a putut s-o inchida.
          La Filadelfia era o usa deschisa pentru marturia despre Hristos si pentru tot ce era pentru gloria Lui. Calea era deschisa pentru ca ei se despartisera de tot ceea ce era contrar Cuvantului si Numelui Sau si pentru a se strange, in simplitate, in singurul Lui Nume. Apostolul Pavel a vorbit de-o usa mare si eficace care i-a fost deschisa la Efes si, de asemenea, o usa care i-a fost deschisa la Troa, pentru a predica Evanghelia lui Hristos (1 Cor. 16:9 ; 2 Cor. 2:12). Chiar si astazi, El deschide usi pentru cei care asculta de Cuvantul Sau si merg in dependenta si devotament pentru Numele Lui.
          O usa deschisa a caracterizat secolul XIX de-o maniera speciala. Dumnezeu a pregatit totul, chiar si guvernarile, pentru ca autoritatile sa acorde crestinilor o mai mare libertate de strangere pentru inchinare si slujire. Mari miscari misionare au avut loc in aceasta perioada, in timp ce credinciosii au realizat din nou speranta venirii Domnului pentru Adunarea Sa si iminenta acestei veniri. Crestinii au mers in tinuturi indepartate pentru a predica Evanghelia si "tot planul lui Dumnezeu", increzandu-se doar in Domnul pentru sprijin, si usile le-au fost deschise peste tot.
          Cu toate acestea, usile deschise pentru marturie si posibilitatile de slujire nu ar trebui sa fie  preocuparea noastra principala. Uneori credinciosii raman in locuri unde nu se respecta principiile biblice deoarece gandesc ca au oportunitati mai mari pentru slujire si o sfera de activitate mai larga. Ei isi spun ca daca se despart de ceea ce stiu ca este gresit, vor fi limitati in activitatile lor si vor avea o sfera de slujire mai restransa. Acest rationament este gresit si nebiblic. Principala preocupare ar trebui sa fie starea noastra personala si relatiile noastre sa fie de asa natura incat Domnul sa le poata aproba si sa ne foloseasca in marturie si slujire. Daca umblam in ascultare de voia Sa revelata si de Cuvantul Sau, Domnul va deschide usile pentru ca noi sa intram prin ele si ne va da mai multe posibilitati de slujire pentru El decat cea de care am profita noi(*). Cuvantul lui Dumnezeu ne invata ca, daca ne despartim de vasele de dezonoare, vom fi atunci vase de onoare, sfintite, folositoare Stapanului, pregatite pentru orice lucrare buna (2 Tim. 2:20-21). Domnul doreste vase curate si sfintite care sa fie despartite de ceea ce intineaza si dezonoreaza. Astfel de vase sunt utile pentru folosul Stapanului si gata pentru orice lucrare buna.

          (*) Este vorba de slujirea pe care am alege-o noi prin vointa sau cautarea proprie fara a primi neaparat o chemare la aceasta. Aici este vorba ca daca ascultam de Dumnezeu, El ne va da mai multe posibilitati de a-I sluji decat slujba pe care o gasim noi insine si de care cautam sa profitam cu orice pret (n.t.).

          Am putea numi aceasta asigurare a Domnului de a pune o usa deschisa inaintea adunarii din Filadelfia MANGAIEREA LUI HRISTOS, al treilea punct din seria noastra. Cu siguranta, este o mangaiere divina sa stim ca El deschide usi pe care nimeni nu poate sa le inchida.
          In aprobarea Domnului fata de Filadelfia, cele trei caracteristici mentionate sunt un subiect de bucurie pentru inima Lui:
          1- "ai putina putere",
          2- "ai pazit Cuvantul Meu",
          3- "nu ai tagaduit Numele Meu". 


          7.5.1          Ai putina putere

          Nu exista nicio pretentie de energie sau de putere mare, asa cum a fost manifestata in Adunare in ziua Cincizecimii. Cand ne gandim la perioda Filadelfiei, cat de potrivit era acest caracter de "putina putere" atunci cand intreaga biserica marturisitoare era in ruina si cand credinciosii din Filadelfia nu erau decat o ramasita slaba in mijlocul a ceea ce caracteriza starea detestabila din Tiatira si Sardes. A avea un aspect exterior mare si a revendica o mare putere ar fi fost practic o negare a ruinei si stricaciunii din crestinatate. Putina putere si lipsa unei aparente exterioare si a revendicarilor pretentioase, iata ceea ce trebuie sa caracterizeze intotdeauna pe crestinii care cauta sa-I placa Domnului in starea haotica actuala a bisericii marturisitoare. Celor care umbla in ascultare si umilinta li se va da o masura de putere spirituala, care va fi manifestata in masura in care ea este folosita pentru Domnul.


          7.5.2          Ai pazit Cuvantul Meu

          Al doilea caracter, a pazi CUVANTUL (al patrulea punct) Domnului, este ceea ce asigura cu adevarat tarie si putere sufletului. Apostolul Ioan a scris: "V-am scris tinerilor, pentru ca sunteti tari, si Cuvantul lui Dumnezeu ramane in voi, si l-ati invins pe cel rau" (1 Ioan 2:14b). Cuvantul lui Dumnezeu in inima ca o forta care guverneaza si controleaza viata este ceea ce face un crestin puternic. Domnul a spus: "Daca Ma iubeste cineva, va pazi Cuvantul Meu" (Ioan 14:23a). Dragostea noastra pentru Domnul se manifesta astfel prin ascultare.
          Dupa cum bine a scris cineva: "A pazi Cuvantul Sau inseamna a-l pastra ca pe o comoara in inima, astfel incat el sa modeleze, guverneze si sa produca ascultare. Pe de alta parte, termenul "cuvant", este foarte complet; el cuprinde suma si substanta tuturor comunicarilor Domnului pentru ai Sai. Deci, cand El zice la Filadelfia: "Ai pazit Cuvantul Meu", vrea sa spuna ca aceasta adunare il pretuia ca pe cea mai mare comoara a sa, si ca ei erau, in mod colectiv si individual, guvernati de el, si ca ii erau supusi; si ca, in consecinta, isi avea locul sau legitim de suprematie in inimile lor si in mijlocul lor. Ce adunare fericita! Domnul sa faca ca sa fie mai multa disponibilitate de inima colectiva pentru a primi aceeasi binecuvantare si aceeasi aprobare!" (Edward Dennett).
          In acest timp din perioada Filadelfiei, crestinii au fost invatati sa intrebe "ce zice Scriptura?" in legatura cu orice aspect din viata lor, personala si colectiva, referitor la ordinea si comuniunea in adunare. Ei au vrut un "Asa zice Domnul" pentru tot ceea ce ei credeau si practicau; si tot ceea ce nu avea incuviintarea Cuvantului lui Dumnezeu era abandonat ca fiind o simpla traditie si invatatura omeneasca lipsita de autoritate divina. Astfel, ei au actionat dupa Cuvantul lui Dumnezeu, ascultand de acesta; de multe ori aceasta i-a costat foarte mult, pierzand aprecieri sociale si civile si parasind pozitii in Biserica marturisitoare si in lume. Astfel de actiuni au aratat cat de mult apreciau ei Sfanta Scriptura si cat de mult Il pretuiau pe Hristos si Cuvantul Sau. Domnul a vazut toata aceasta ascultare si acest devotament aratat prin sacrificii, si deosebita Sa apreciere este exprimata in aceasta aprobare calduroasa fata de Filadelfia, unde credinciosii din toate timpurile au putut gasi inviorare daca se aflau intr-o situatie asemanatoare.


          7.5.3          Nu ai tagaduit Numele Meu

          Dupa ce am examinat al patrulea punct din mesajul Domnului, care este CUVANTUL LUI HRISTOS, pe care Filadelfia l-a pretuit si l-a pazit, vom examina acum al cincilea punct, NUMELE LUI HRISTOS, despre care se spune ca nu l-au tagaduit. Un nume este expresia a ceea ce este o persoana. Astfel, Numele lui Hristos exprima in mod explicit ce este El si cine este El. Numele "Hristos" este forma greaca a cuvantului ebraic "Mesia" si vorbeste de El ca Unsul lui Dumnezeu care trebuia sa fie un triplu eliberator: un Profet pentru a-i scoate (poporul, n.t) din inselaciune; un Preot pentru a deschide calea spre Dumnezeu; un Imparat pentru a guverna dupa gandul Dumnezeu. Minunatul Nume al lui Isus inseamna "Iehova (Domnul) este mantuire". "Si-I vei pune Numele Isus; pentru ca El va mantui pe poporul Sau de pacatele sale" (Matei 1:21). Astfel, pretiosul Sau Nume de Isus Hristos este o afirmatie remarcabila a adevarului Persoanei Sale, a lucrarii si autoritatii Sale, si acest Nume este incredintat alor Sai pentru a-L pazi cu tarie si a-L pastra in mijlocul unei lumi care L-a lepadat. Trebuie sa marturisim si sa nu tagaduim Numele Sau minunat inaintea oamenilor.
          A marturisi Numele Sau inseamna a recunoaste divinitatea Sa absoluta, umanitatea Sa desavarsita, mantuirea Sa pe care a adus-o poporului Sau, si de a-L recunoaste ca Mantuitorul nostru, ca Stapan, Domn, Avocat, Mare Preot si Imparat. Intreaga pozitie si umblare a celui credincios este legata de Numele Lui minunat. Pacatele noastre sunt iertate prin (datorita) Numelui Sau (1 Ioan 2:12); suntem indreptatiti in Numele Domnului Isus (1 Coe. 6:11); rugaciunile noastre trebuie aduse in Numele Sau (Ioan 16:23); tot ceea ce spunem si tot ceea ce facem trebuie facut si spus in Numele Domnului (Col. 3:17); si strangerea noastra laolalta ca crestini trebuie sa fie doar in Numele Lui (Mat. 18:20 ; 1 Cor. 5:4). Pastorul nostru ne conduce pe "carari ale dreptatii, datorita Numelui Sau" (Ps. 23:3), astfel ca, pentru a nu tagadui Numele Sau, trebuie sa umblam in sfintenie si in dreptate. Credem ca cele de mai sus arata unele din trasaturile morale care se gaseau in Filadelfia, si ca ele au fost incluse in cuvintele de aprobare ale Domnului, cand a spus ca ei nu au tagaduit Numele Sau.
          In mod inspirat Iacov vorbeste despre "numele cel bun pe care-l purtati (lit. "care a fost chemat peste voi"), si Petru vorbeste de fi "batjocoriti pentru Numele lui Hristos" si de a suferi ca crestin (1 Pet. 4:14,16). Numele de "crestin" indica pe acela care apartine lui Hristos si este "vrednic de acest nume", cu care un credincios in Hristos este numit in mod potrivit. Ucenicii lui Hristos ar trebui sa se bucure de acest nume si sa refuze orice al nume decat acest nume binecuvantat de "crestin", sau de "ucenici", "frati" si "sfinti" care sunt folosite de Duhul Sfant in Scriptura in legatura cu toti credinciosii (Fapte 9:10,25 ; 11:1,26,29 ; 16:40 ; 20:7 ; 28:15 ; Efes. 1:1).
          Pentru un crestin, a se numi cu unul din numeroasele nume ale sectelor actuale sau ale denominatiunilor omenesti, aceasta este sectarism, si o tagaduire practica a pretiosului nume al lui Isus Hristos ca Cel caruia Ii apartine si caruia Ii datoreaza totul. Adunarea (Biserica) este sotia lui Hristos, si El a numit-o cu Numele Sau. Pentru ea, a se numi cu oricare alt nume ar fi o tagaduire a Numelui Sau minunat, la fel cum ar face o femeie daca si-ar lua un alt nume decat cel al sotului ei si s-ar numi prin acel nume. Daca crestinii se strang in alte nume decat Numele binecuvantat al lui Isus Hristos si sustin aceste nume, ei tagaduiesc cu siguranta Numele Sau care nu poate fi comparat cu nimic. Filadelfia a recunoscut Numele lui Isus Hristos in orice aspect; sa facem si noi la fel.


          7.5.4          Cuvantul rabdarii Mele

          "Pentru ca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii, care va veni peste tot pamantul locuit, ca sa-i incerce pe cei care locuiesc pe pamant" (3:10).

          Aici, avem o alta trasatura morala frumoasa  a Domnului pentru care a putut sa laude adunarea din Filadelfia. Ei au pazit cuvantul rabdarii Sale. Aceasta ne duce la al saselea punct din seria noastra, RABDAREA LUI HRISTOS.
          Apocalipsa 1:9 ne lumineaza putin asupra sensului "cuvantul rabdarii Mele". Ioan vorbeste acolo despre sine astfel : "Eu, Ioan, fratele vostru si impreuna-partas la necazul si imparatia si rabdarea in Isus". Domnul este Imparatul de drept, dar singura imparatie pe care o are acum este imparatia in rabdare. Ai Sai L-au lepadat si au zis: "Nu vrem ca acesta sa imparateasca peste noi" ; "Sa fie rastignit" (Luca 19:14 ; Mat. 27:22). Astfel, lumea I-a dat lui Hristos crucea lepadarii, dar Tatal L-a inviat dintre morti si L-a inaltat sus in cer. Promisiunea care I-a fost facuta, dupa limbajul profetic de altadata din Ps. 110:1, este: "Sezi la dreapta Mea, pana ii voi pune pe vrajmasii Tai ca asternul al picioarelor Tale". Si din nou: "Cere-Mi si-Ti voi da natiunile de mostenire si marginile pamantului in stapanire" (Ps. 2:8). Domnul asteapta cu rabdare momentul cand Tatal ii va pune pe vrajmasii Sai ca asternut al picioarelor Sale si va da Fiului Sau Preiubit mostenirea Sa, stapanirea Sa, Imparatia Sa, si mai ales, sotia Sa cereasca, Adunarea (Biserica). Astfel, toata aceasta perioada actuala de har incepand de la cruce este timpul rabdarii lui Hristos, "imparatia si rabdarea in Hristos".
          Adunarea din Filadelfia simtea impreuna cu Domnul si era in comuniune cu El prin faptul ca pazea cuvantul rabdarii Sale. Ei asteptau rabdatori impreuna cu Hristos intoarcerea Sa. Nu urmareau o pozitie in aceasta lume, caci Hristos Preiubitul lor nu a avut un loc aici pe pamant. Domnul lor asteapta cu rabdare timpul Tatalui pentru Imparatia in putere si in glorie pe pamant, de asemenea, ei au voit sa astepte impreuna cu El cu rabdare in mijlocul raului si al ambitiilor de inaltare ale omului. Aceasta este o stare binecuvantata a sufletului care a placut Domnului si a meritat aprobarea Sa.
          Fie ca si noi, credinciosii de astazi, sa stim ce inseamna pazirea cuvantului rabdarii Sale! Atunci vom fi despartiti de veacul rau de acum si de toate ambitiile omului religios si vom astepta cu rabdare venirea Domnului si Mantuitorului nostru pentru a ne lua la El si apoi sa imparatim impreuna cu El. Sfintii caracterizati astfel nu vor sa imparateasca acum, acolo unde Hristos este dispretuit si lepadat. Ei au lasat politica lumii celor care locuiesc pe pamant, si umbla ca straini si calatori aici pe pamant, asteptand pe Imparatul imparatilor, si Domnul domnilor, si Imparatia Sa de dreptate. Pavel scria astfel tesalonicenilor: "Domnul sa va indrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos" (2 Tes. 3:5). Fie ca si noi sa-L lasam cu adevarat pe Duhul lui Dumnezeu sa conduca inimile noastre in aceasta binecuvantare.
          Am vorbit deja de redescoperirea, pe parcursul acestei perioade din Filadelfia, a adevarului binecuvantat despre venirea Domnului pentru Adunare (Biserica) inainte de aparitia Sa publica pe pamant ca Judecator si ca Imparat. Aceasta fericita speranta a fost pierduta din perioada Pergam cand se credea ca Imparatia lui Hristos venise sub forma imparatiei lui Constantin deoarece mii de oameni imbratisasera in mod deschis crestinismul. Dar acum Domnul, prin Duhul Sfant, i-a trezit din nou pe ai Sai pentru a descoperi speranta venirii Sale in vazduh pentru a rapi la Sine adunarea Sa rascumparata cu sangele Sau si de a introduce pe sotia Sa in casa Tatalui (Ioan 14:1-3 ; 1 Tes. 4:16-17). Ca si in parabola celor zece fecioare din Matei 25:1-13, in aceasta perioada s-a auzit prin Duhul Sfant strigatul de la miezul noptii: "Iata mirele, iesiti-i in intampinare!". Adunarea lui Hristos, adormita, a fost trezita si candelele au fost pregatite si inimile unei mici ramasite au iesit in asteptarea Domnului, ca Mirele care vine. Ca si adunarea de la inceput din Tesalonic, ei Il asteptau pe Fiul lui Dumnezeu din cer si aveau : "rabdarea sperantei in Domnul nostru Isus Hristos" (1 Tes. 1:3,10). De-o maniera foarte reala, a avut loc o manifestare practica a faptului de a pazi cuvantul rabdarii lui Hristos.


          7.6          5) Promisiunea lui Hristos

          Ce incurajare si provocare pentru a starui in luptele  si conflictele Filadelfiei pentru a pazi cuvantul rabdarii Sale, Domnul le-a dat lor si Bisericii Sale PROMISIUNEA binecuvantata de a fi paziti "de ceasul incercarii, care va veni peste tot pamantul locuit". "Pentru ca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii" (3:10). Acesta este al saptelea punct.
          Ceasul incercarii care trebuie sa vina peste tot pamantul locuit pare sa fie un timp de testare si incercare care va fi inaintea "necazului cel mare", despre care este vorba in ceea ce spune Domnul in Matei 24:21, un timp "pentru ca atunci va fi un necaz mare, asa cum nu a fost de la inceputul lumii pana acum, nici nu va mai fi vreodata". In plus, aceasta perioada de necaz mare, unde nenorocirile, ruina si starea grozava de rau a omului sub Satan vor atinge grozavia cea mai inalta, va incepe prin unele tulburari, numite de Domnul, "inceputul durerilor", cand "se va ridica natiune contra natiune si imparatie contra imparatiei; si vor fi foamete si epidemii, si cutremure in diferite locuri" (Mat. 24:7-8). Aceste timpuri vor fi marcate de o energie speciala a lui Satan, cand Fiara si Antihristul vor fi adorati. Cu siguranta, evenimentele din Apocalipsa 6 la 10 vor avea loc in timpul acestui ceas de incercare peste tot pamantul locuit.
          Scopul acestui ceas de incercare este aratat in cuvintele Domnului: "ca sa-i incerce pe cei care locuiesc pe pamant" (Apoc. 3:10). In aceasta fraza este remarcata aici o clasa speciala: "cei care locuiesc pe pamant". Aceasta expresie se regaseste de zece ori in Apocalipsa si se refera la cei care de-o maniera  morala sunt caracterizati prin faptul ca si-au ales in mod expres pamantul in locul cerului, cei care s-au instalat pe pamant si au gandurile, afectiunile si dorintele limitate la aceasta lume actuala (vezi Apoc. 6:10 ; 11:10 ; 13:8 ; 14 ; 17;8). Cu siguranta, aceasta clasa de oameni isi are originile in cei despre care apostolul Pavel vorbeste in Filipeni 3:18-19: "pentru ca multi, despre care v-am spus deseori si spun si acum plangand, umbla ca vrajmasii crucii lui Hristos, al caror sfarsit este pieiriea, al caror dumnezeu este pantecele, si gloria le este in rusinea lor, care gandesc cele pamantesti". Ei sunt oameni religiosi care marturisesc crestinismul, dar in realitate ei sunt vrajmasi ai crucii lui Hristos. Dupa ce au respins marturia lui Dumnezeu prin Evanghelia lui Hristos, s-au preocupat cu lucrurile de pe pamant si au devenit astfel locuitori ai pamantului. Domnul va pune la proba toata aceasta marturisire golita de crestinism in acest ceas al incercarii, si se pare ca, dupa Apoc. 14:6-7, chiar adevarul lui Dumnezeu ca Creator a toate va fi abandonat de crestinatatea apostata din acel timp.
          Dar promisiunea binecuvantata a celor care au pazit cuvantul rabdarii lui Hristos si au asteptat venirea Sa este ca ei vor fi pastrati in afara acestui grozav ceas de incercare si a marelui necaz care va urma. Domnul va veni pentru adevarata Sa biserica inainte sa inceapa acest grozav ceas si deci ii va elibera de nenorocirile si de ororile sale. Nu mai citim ca adevarata biserica va mai fi pe pamant dupa Apocalipsa 3. La inceputul capitolului 4, o usa este deschisa in cer si i se spune apostolului Ioan sa se urce acolo. Rapirea biserici se incadreaza fara nicio indoiala aici, cronologic vorbind, in Apocalipsa, apoi vor urma cesul incercarii si necazul cel mare.
          Domnul nu promite Filadelfiei ca o va pazi prin acest ceas de incercare, ci El o va pazi in afara lui. Aceasta este speranta pretioasa a adunarii. Crezand in promisiunea incurajatoare a Domnului, noi nu ne asteptam sa trecem, chiar partial, prin ceasul incercarii si necazul cel mare, ci noi asteptam mai intai venirea Sa, pentru a ne lua la El in casa Tatalui. "Pentru ca Dumnezeu nu ne-a randuit la manie, ci spre dobandirea mantuirii prin Domnul nostru Isus Hristos" (1 Tes. 5:9). Perioada necazului va fi momentul cand mania Sa se va revarsa peste crestinatatea apostata. Adevaratii credinciosi nu sunt cuprinsi in aceasta, ci ei sunt randuiti pentru dobandirea mantuirii depline in Hristos care va fi partea noastra la venirea Sa si, de asemenea, eliberarea de pacatul din aceasta lume. Noi nu asteptam aparitia lui Antihrist, ci venirea lui Hristos, Mirele nostru.
          "Iata, iti dau din sinagoga lui Satan pe cei care spun ca sunt iudei si nu sunt, ci mint; iata, ii voi face sa vina si sa se inchine inaintea picioarelor tale si vor cunoaste ca Eu te-am iubit" (3:9). Am vazut mai inainte versetul 10,  unde avem una din trasaturile laudabile ale Filadelfiei si promisiunea Domnului de a-i pazi de ceasul incercarii. In acest verset 9, avem o alta promisiune a Domnului fata de aceasta credincioasa adunare. Aici se sugereaza ca unii se impotriveau acestor credinciosi fideli care cautau sa-L onoreze pe Domnul si sa asculte de Cuvantul Sau. Acesti impotrivitori pretindeau ca sunt iudei si nu erau; ei si-au insusit terenul iudaic in ordinile lor preotesti, in vesminte, in ritualuri, in ceremonii si in cladiri sacre, si revendicau in mod eclesiastic o religie succesorala randuita de Dumnezeu. In mandria si in pretentia lor religioasa, ei defaimau si dispretuiau adunarea atasata Domnului, dar Hristos promite aici ca El le va arata adversarilor lor cat de mult i-a iubit. El ii va face sa se inchine inaintea picioarelor lor si ei vor sti ca cei pe care i-au dispretuit si defaimat erau obiectele dragostei si afectiunilor Domnului.
Astfel mangaie Domnul pe ai Sai care au o inima curata si smerita. In ziua care va veni, atunci cand El va fi aratat in glorie, totul se va schimba. Cei care sunt acum dispretuiti si batjocoriti datorita lui Hristos vor fi inaltati, si cei care s-au inaltat prin revendicari si pretentii vor fi atunci respinsi si fortati sa-i recunoasca pe adevaratii credinciosi care L-au onorat pe Domnul si Cuvantul Sau in zilele lepadarii Sale. Domnul va indreptati intotdeauna, la timpul Sau, pe cei ale caror inimi sunt hotarate sa-I faca placere.
          Cititorul isi va aminti ca in adunarea din Smirna am descoperit o clasa asemanatoare cu cei despre care Domnul vorbeste aici in legatura cu Filadelfia. Acolo, El vorbeste despre "hula celor care isi zic ca sunt iudei si nu sunt, ci sunt o sinagoga a lui Satan" (2:9). Ei au intr-adevar acelasi caracter ca cei care sunt inaintea noastra aici in Filadelfia. In meditatia noastra despre Smirna, am discutat in detaliu despre aceasta clasa de pretinsi religiosi, care se baza pe o autoritate derivata din traditie si porunci facute de oameni, si il trimitem pe cititor sa revada comentariile facute atunci. Acest sistem pamantesc de pretentii religioase a fost dezvoltat mai intai in perioada Smirnei, in timpul persecutiei pagane, si acum ca Duhul lui Dumnezeu a lucrat o redescoperire a principiilor de la inceput ale adunarii si o intoarcere la Cuvantul lui Dumnezeu in perioada Filadelfiei, acest sistem a reaparut ca o contrafacere a vrajmasului, un real antagonism a marturie Domnului. Filadelfia a luptat impotriva acestui sistem, pe care Domnul l-a numit "sinagoga lui Satan", care este moral sub puterea lui Satan.
          De asemenea, s-a putut observa ca aceasta grupare din biserica, bazata pe traditie sau pe o ordine de succesiune si o pozitie de pretinsa superioritate eclesiastica, este prezenta si activa in zilele noastre ca o contrafacere a lui Satan si un antagonism fata de adevaratii credinciosi ai Domnului. Astfel, cuvintele incurajatoare ale Mantuitorului pentru Filadelfia sunt cuvinte de mangaiere si importante, de asemenea, si pentru noi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze