Istoria profetica a crestinatatii vazuta in cele sapte adunari din Asia in Apocalipsa 2 si 3
- XII -
Raymond Campbell
8 Masajul catre Laodiceea - Apoc. 3:14-22 (continuare)
8.4 3) Sfatul Domnului
"Te sfatuiesc sa cumperi de la Mine aur curatit prin foc, ca sa fii bogat, si haine albe, ca sa fii imbracat si sa nu se arate rusinea goliciunii tale" (3:18).
Desi starea Laodiceei era atat de dezgustatoare si dureroasa pentru Domnul, incat El are s-o verse din gura Sa, in harul Sau duios si indurarea Sa rabdatoare El da un sfat divin acestei adunari plina de sine si caldicica, si ar dori sa-i atraga atentia spre Sine ca singura sursa de vindecare si de adevarata bogatie. El nu a parasit-o inca, ci ii ofera in har ceea ce ar raspunde din plin nevoilor ei.
8.4.1 Aur curatit prin foc
In sfatul Domnului catre Laodiceea, vom observa trei nevoi principale ale acestei adunari: 1) saracia lor, 2) goliciunea lor, 3) orbirea lor. El ii raspunde cu blandete: "te sfatuiesc sa cumperi de la Mine". "Aur curatit prin foc" este un simbol al dreptatii divine. Isaia afirma in adevar ca toate faptele noastre drepte sunt "ca o haina manjita" (64:6). Pentru credinciosul in Hristos, Cuvantul spune:"Iar din El, voi sunteti in Hristos Isus, care a fost facut pentru noi intelepciune de la Dumnezeu si dreptate si sfintenie si rascumparare" (1 Cor. 1:30). De asemenea, apostolul Pavel dorea sa fie "gasit in El nu avand ca dreptate a mea pe cea din lege, ci pe aceea care este prin credinta in Hristos, dreptatea de la Dumnezeu, prin credinta (sau, pe temeiul credintei)" (Filip. 3:9). Toti cei care au aceasta credinta in Hristos sunt intr-adevar bogati, si toti cei care nu o au si se incred in propria dreptate sunt nefericiti, nenorociti, saraci si goi, dupa cum Domnul a spus Laodiceei. Cat de multi in biserica marturisitoare din zilele noastre laodiceene sunt fara acest aur al dreptatii divine si deci foarte saraci si goi inaintea lui Dumnezeu! Daca cineva din acestia citeste aceste randuri, va indemnam sa luati seama la sfatul Domnului si sa primiti de la El aceasta dreptate divina prin credinta - "aur curatit prin foc".
Referitor la sfatul Domnului de a cumpara de la El aur curatit prin foc, etc., Isaia 55:1 ne ofera conditiile prin care El il vinde. "Voi, toti cei insetati, veniti la ape, si cei care n-aveti bani, veniti, cumparati si mancati. Da, veniti, cumparati vin si lapte, fara bani si fara plata!". Cel care isi recunoaste saracia ca un pacatos pierdut, care vine la Hristos in setea adevarata a sufletului si cu nevoia sa, va descoperi ca poate sa cumpere sau sa dobandeasca dreptatea divina fara bani si fara plata, deoarece pretul cel mare a fost platit in intregime de catre Domnul la crucea Calvarului.
8.4.2 Haine albe
"Hainele albe" reprezinta dreptatea practica a credinciosilor in Hristos. Apocalipsa 19:8 ne spune ca sotia Mielului, Biserica adevarata, va fi imbracata in in subtire, stralucitor si curat; "pentru ca inul subtire sunt faptele drepte ale sfintilor". Atunci cand o persoana este in posesia dreptatii divine prin credinta in Hristos, roada credintei in Mantuitorul, prin puterea Duhului care locuieste in el, va fi manifestata in viata sa. Se va vedea in viata lui sfintenia si trasaturile morale ale lui Hristos, si aceasta persoana va fi vazuta inaintea oamenilor imbracata in haine albe, pe care Duhul lui Dumnezeu le va produce in cel credincios ca urmare a posesiunii dreptatii divine.
Dreptatea divina si dreptatea practica in viata merg impreuna. Fara dreptatea divina in Hristos, nu se poate avea dreptatea spirituala practica, nici faptele sfinte ale hainelor albe. Si daca cineva are aurul dreptatii divine prin credinta launtrica in Hristos, ar trebui sa se vada in afara ca este imbracat cu haina alba a dreptatii practice a vietii. Ambele sunt obtinute numai de la Hristos. Credinciosul nu este doar in Hristos in ce priveste pozitia sa inaintea lui Dumnezeu, ci Hristos este in credincios si trebuie aratat in viata sa practica. "Ca Hristos sa locuiasca prin credinta in inimile voastre, fiind inradacinati si intemeiati in dragoste" (Efes. 3:17).
Desi se credea bogata si credea ca nu are nevoie de nimic, Laodiceea nu avea aceasta haina alba care doar ea putea sa-i acopere rusinea goliciunii sale. Cei din Laodiceea se imbracau cu fapte, cautand ca Adam si Eva sa-si acopere goliciunea lor cu sorturi din frunze de smochin, facute de ei insisi. Dar Domnul i-a vazut ca sunt goi si a cautat sa le trezeasca constiinta pentru ca ei sa poata primi de la El haina alba de care aveau nevoie. Ce cuvant pentru crestinatatea de astazi atat de ocupata cu o evanghelie sociala a faptelor pentru imbunatatirea omului in carne, si respingand Evanghelia mantuirii prin sangele lui Hristos si inoirea prin Duhul lui Dumnezeu! Astfel de persoane, Dumnezeu le vede in rusinea goliciunii omului pacatos fara imbracaminte in prezenta Lui sfanta, asa cum a fost cazul primilor nostri parinti dupa caderea in Eden. Dar ochii bisericii din Laodiceea, si ai omului religios de astazi, sunt inchisi datorita ingamfarii si nu pot vedea goliciunea si nevoia lor de haina divina.
8.4.3 Alifie pentru ochi
Domnul le vorbeste apoi de a treia nevoie, de a avea ochii unsi cu alifie pentru ca sa vada. Acesta este discernamantul spiritual care vine prin "ungerea de la Cel Sfant", "ungerea pe care ati primit-o de la El" (1 Ioan 2:20,27a). Este ungerea Duhului Sfant, singurul care poate indeparta orbirea naturala si sa dea o adevarata vedere spirituala. In aceasta perioada din Laodiceea, se laudau cu abilitatile mintii omenesti si cu competenta sa de a judeca lucrurile, dar necesitatea de a fi nascut din nou prin Duhul lui Dumnezeu si de a avea o vedere spirituala data de Duhul este ignorata; era deci o orbire totala in mijlocul tuturor pretentiilor religioase. Domnul da aceasta ungere prin Duhul celor care vin la El printr-o credinta adevarata ca pacatosi in nevoie, saracie, orbire si goliciune.
8.5 4) Laodiceea astazi
Credem ca urmatoarea descriere a unei miscari actuale din crestinatate ofera o imagine vie despre activitatea religioasa a acestei perioade din Laodiceea si ne arata spre ce se indreapta ea.
"Miscarea pentru o biserica mondiala promovata de Consiliul National al Bisericilor (*) si Consiliul Mondial al Bisericilor (**).
(*) CONSILIUL NATIONAL al BISERICILOR din SUA, identificat de obicei ca CONSILIUL NATIONAL al BISERICILOR (NCC), este cel mai mare corp ecumenic din Statele Unite. NCC este un partener ecumenic al 38 de grupuri de credinta crestina din Statele Unite. Comunitatile care sunt membre la aceasta miscare includ principalele biserici protestante, ortodoxe, afro-americane, evanghelice, etc. Impreuna cuprind mai mult de 100 000 de congregatii locale si 40 de milioane de adepti. A inceput ca Consiliul Federal al Bisericilor in 1908 si s-a extins prin fuziune cu alte organizatii ecumenice pentru a deveni CONSILIUL NATIONAL al BISERICILOR in 1950 (wikipedia, n.t.)
(**) Consiliul Mondial al Bisericilor (WCC) a fost infiintat la 23 august 1948 si este de atunci organul central al miscarii ecumenice cu sediul in SUA (wikipedia, n.t.)
Ei doresc:
- reformularea vechilor adevaruri ale Bibliei, traditiile Bisericii, liberalismul modern si o neo-ortodoxie, intr-un limbaj nou, ecumenic.
- a re-expune totul intr-o noua apologetica(*) eclectica (**), filozofica si teologica pentru marea biserica viitoare.
- a regandi credinta crestina pana acolo incat toti sa avem un singur gand in Hristos, gandul ecumenic.
(*) Ramura a teologiei care are ca scop apararea credintei crestine (n.t.)
(**) Ecletismul este un sistem de gandire neunitar, care alege din diverse sisteme de gandire, stiluri artistice etc. ceea ce i se pare mai bun (wikipedia, n.t.).
"Dublul discurs ecumenic de astazi este mult mai perfid decat dublul discurs al modernismului. El este conceput cu scopul de a da in final protestantismul in ghearele unei noi ierarhii romane si de a construi o Biserica care nu este Biserica Noului Testament" (John I. Paton).
Un altul a scris: "Abandonarea 'fericitei sperante' (rapirea Bisericii, Adunarii, inaintea necazului cel mare) ajuta pentru a pregati calea pentru visul ecumenic al unei lumi, si al unei biserici, cu alte cuvinte 'Babilonul cel mare' " (PW). Iata dezvoltarea Laodiceei de astazi care va sfarsi in marele Babilon din Apoc. 17.
Observatie : De la data de cand aceste articole despre Laodiceea au fost scrise si publicate pentru prima data in 1959, au intervenit multe lucruri in crestinatate pentru dezvoltarea apostaziei credintei crestine adevarate si, de asemenea, o mare miscare ecumenica. Aceste eforturi care inainteaza rapid pentru o Biserica mondiala unita au luat o forma bine definita. Rotile eclesiastice s-au pus in miscare si formarea "Babilonului cel mare" din Apocalipsa 17 si 18 se realizeaza astazi sub ochii nostri (1971).
8.6 Domnul Se ocupa de ai Sai
"Eu ii mustru si ii disciplinez pe toti cati ii iubesc; fii plin de ravna deci si pocaieste-te!" (3:19).
Pana aici, Domnul a adresat mesajul Sau catre ingerul adunarii din Laodiceea. Acum, El anunta un principiu general in relatiile Sale guvernamentale cu poporul Sau, si anume ca El mustra si disciplineaza pe cei care-i iubeste, si ca El invita pe credinciosi in mod individual, care se afla in aceasta adunare corupta, sa fie plini de ravna si sa se pocaiasca. Adunarea, in ansamblu, nu este chemata aici sa se pocaiasca; El este gata de a o varsa din gura Sa ca pe un lucru gretos. Dar harul este intotdeauna disponibil pentru indivizi, in special pentru rascumparatii Sai, fata de care El ramane totdeauna credincios, in masura in care ei ar putea cadea in raceala sau indiferenta marturisirii religioase care-i inconjoara. El cauta mereu sa trezeasca constiintele celor pe care ii iubeste, prin disciplina si mustrare, pentru a-i face sa inteleaga cat de mult L-au intristat, si astfel sa-i elibereze de starea lor caldicica si de raul cu care s-au asociat.
Vechiul si Noul Testament afirma ca "Domnul il mustra pe acela pe care-l iubeste" sau "disciplineaza", si ca nu trebuie sa dispretuim disciplinarea Lui sau sa ne descurajam cand suntem mustrati de El (Prov. 3:11-12 ; Evrei 12:5-6). El nu disciplineaza niciodata de buna voie, dar daca ai Sai continua sa ramana insensibili la rugamintile si indemnurile inimii Sale iubitoare, El nu le poate ingadui sa continue fara ca ei sa fie mustrati si disciplinati. Astfel, Domnul atentioneaza aici pe credinciosii adevarati cu privire la nuiaua de disciplina si cu privire la necesitatea de a fi plini de ravna si de a se pocai, daca nu, mana Sa va cadea peste ei in disciplina si mustrare.
Scopul lui Dumnezeu in disciplinarea copiilor Sai este "ca sa luam parte la sfintenia Lui" (Ev. 12:10), si ca, prin imprejurarile grele si dificile si prin situatiile neplacute ale cailor Sale de disciplina fata de noi, sa fim eliberati de vointa noastra proprie si sa ne supunem vointei bune, placute si desavarsite a lui Dumnezeu (Rom. 12:2). Disciplina nu este doar o pedeapsa sau o mustrare; ea este intr-adevar formarea copiilor, instruirea si disciplina lor, ceea ce fiecare copil al lui Dumnezeu trebuie sa experimenteze din partea unui Tata ne care trateaza ca pe niste fii (Ev. 12:7).
In aceasta perioada laodiceeana actuala, vedem ca aceasta disciplina (corectie) si aceasta mustrare a Domnului fata de cei care sunt cu adevarat rascumparatii Sai sunt de o mare importanta. Acesta este modul Sau, in dragostea Lui credincioasa fata de ai Sai, de a-i elibera de trasaturile rele ale laodicianismului care-i inconjoara din toate partile. Multe greutati, incercari si necazuri sunt ingaduite peste poporul Domnului in aceste ultime zile ale Adunarii. Toate acestea fac parte din disciplina Domnului fata de noi prin faptul ca El cauta sa ne aduca sa sfarsim cu vointa noastra proprie si increderea noastra in carne, fie ca este vorba de noi insine sau de altii, astfel ca sa putem gasi odihna in voia lui Dumnezeu si placerea inimii in Hristos, "Martorul credincios si adevarat, Inceputul creatiei lui Dumnezeu". In caile Sale de guvernare fata de ai Sai, ar dori sa produca pocainta si ravna pentru Sine in inimile lor.
Observam absenta oricarei note de aprobare a Domnului in mesajul Sau catre Laodiceea. Spre deosebire de celelalte adunari, unde era ceva pe care Domnul a putut sa-l laude, nu este nimic in aceasta adunare care sa-I fie placut si pe care ar fi putut sa-l laude. Starea ei era atat de rea incat El era afara, facand apel la persoane in mod individual pentru a-I auzi glasul si sa-I deschida usa. Aceasta actiune indica o dezaprobare morala a trupului marturisitor crestin din perioada Laodiceei.
8.7 Chemarea individuala
"Iata, Eu stau la usa si bat; daca va auzi cineva glasul Meu si va deschide usa, voi intra la el si voi cina cu el, si el cu Mine" (3:20).
Aceste cuvinte arata ca Domnul era afara din biserica din Laodiceea, ceea ce este destul de grav. Starea ei morala nenorocita L-a fortat sa ia aceasta pozitie. Pe de alta parte, este la fel de adevarat ca usa Laodiceei era inchisa pentru Hristos; El este alungat si lasat afara.
Citatul urmator de E. Denett este foarte util pentru versetul dinaintea noastra: "Daca, totusi, Domnul sta in mod expres in afara Laodiceei, El nu a abandonat pe niciunul din ai Sai care sunt inca inauntru, care nu au inteles ca Domnul a plecat. De aceea El zice: "Iata, Eu stau la usa si bat". Plin de blandete si de har El asteapta pe toti cei care ar fi putut sa fie antrenati de inselatoria din jurul lor, miscati de atmosfera in care traiau si dormeau, cautand sa-i trezeasca din letargia lor prin indemnuri staruitoare.
El sta deci la usa, la usa inchisa inaintea Lui, si bate, daca din intamplare vreun sfant sincer dar slab Ii va raspunde, ca mireasa din Cantarea Cantarilor (cap. 3 si 5). Daca mai este inca cineva care sa-I auda glasul, El ii spune: "voi intra la el si voi cina cu el, si el cu Mine". Trebuie de remarcat ordinea unui eventual raspuns. Se incepe prin auzirea glasului Sau, apoi se deschide usa. Mireasa, in ce o priveste, a auzit glasul Sau, dar ii lipsea energia de a deschide usa inainte de a fi prea tarziu. Deci, nu este suficient de a auzi glasul Sau; din nefericire, multi credinciosi, care se gasesc in asocieri rele, aud glasul Sau, dar raman acolo unde sunt; ar putea sa fie asa si cu sfintii din Laodiceea, daca Domnul in indurarea Sa nu i-ar lua de mana, asa cum au facut ingerii cu Lot in Sodoma, si sa-i forteze sa deschida usa.
Usa fiind deschisa ("daca va auzi cineva... va deschide usa"), cat de bogata este binecuvantarea obtinuta. Mai intai, "voi intra la el" - nu in Laodiceea; soarta sa este pecetluita; ci la el, la acela care prin har a deschis usa. Si intrand, Isi va manifesta tot harul Sau. "voi cina cu el"; adica, voi cobori acolo unde este el. Ce condescendenta minunata! Dar, daca El incepe prin a cina cu cel care a deschis usa, aceasta este ca El sa-l duca la o binecuvantare mai inalta, de a cina cu El, adica de a avea comuniune cu El in ceea ce-L priveste, de a avea comuniune cu El Insusi, ceea ce este privilegiul cel mai inalt, chiar daca este destinat tuturor sfintilor, si care este cea mai fericita bucurie pe care cineva o poate avea acum, in timp, sau in eternitate; caci aceasta este realizarea legaturii si comuniunii noastre desavarsite cu Hristos" (E. Denett).
Aceasta este pozitia actuala a Domnului astazi. El sta la usa si continua sa bata, facand apel la inima fiecaruia pentru a-L lasa sa intre. El va continua sa faca aceasta pana cand va veni pentru sotia Sa, adevarata Adunare a celor rascumparati. Atunci marturisirea Laodiceei va fi lepadata total si varsata din gura Sa.
A cina in mod individual cu Domnul, va introduce cu siguranta persoana in comuniune cu ceea ce este in inima Domnului cu privire la Adunarea pe care El a iubit-o si pentru care S-a dat pe Sine. Apoi, aceasta persoana nu va ramane singura in ce priveste sfera gandurilor si afectiunilor sale, ci inima sa se va largi in intregime spre interesele si afectiunile lui Hristos. Domnul ar dori sa ne introduca in mod individual in binele ce apartine sfintilor in mod colectiv, ca trup, casa si familie a lui Dumnezeu, ca Trup al lui Hristos, ca templu al Sau. Credinciosia individuala si bucuria privilegiului individual de a cina cu Domnul, nu va putea niciodata sa conduca la izolare sau la independenta de alti credinciosi. Aceasta ar trebui sa ne conduca la o mai mare apreciere a altor credinciosi, si a tuturor legaturilor de comuniune pe care le putem avea cu fratii, in conformitate cu adevarul despre Adunarea lui Dumnezeu si cu sfintenia Domnului nostru.
8.8 5) Promisiunea facuta invingatorului
"Invingatorului ii voi da sa sada cu Mine pe tronul Meu, dupa cum si Eu am invins si M-am asezat cu Tatal Meu pe tronul Sau" (3:21)
Ca in fiecare mesaj catre cele sase adunari precedente, aici, de asemenea, in Laodiceea Il vedem pe Domnul cautand invingatori si dandu-le o promisiune incurajatoare. Cei care aud glasul Sau de corectare si mustrare, si care se pocaiesc, cei care-L aud pe Domnul batand, si cei care-I deschid usa si cineaza cu El, acestia vor deveni invingatori in puterea Duhului lui Dumnezeu. Acestia vor invinge starea laodiceeana caldicica si indiferenta fata de Hristos, si toate celelalte caracteristici pe care le-am examinat. Invingatorul va judeca starea Laodiceei si se va desparti moral de ea.
Promisiunea facuta invingatorului din Laodiceea este asocierea impreuna cu Hristos pe tronul Sau in manifestarea publica a gloriei Sale in timpul Imparatiei. Aceasta nu este o promisiune la fel de inalta si mare ca cea data invingatorului din Filadelfia sau Pergam, dar este o rasplata incurajatoare pentru a depasi ceea ce Domnul condamna si care Ii este atat de respingator.
Domnul Insusi este pus inaintea noastra in aceasta promisiune ca Marele Invingator. El a invins sistemul iudaic marturisitor, al propriei dreptati, al falsitatii si al vrajmasiei carturarilor si fariseilor religiosi. A biruit intreaga impotrivire si lumea lui Satan, si I-a fost acordata rasplata binecuvantata de a sta impreuna cu Tatal Sau pe tronul Sau. La fel, cel care triumfa acum pentru Domnul va avea privilegiul de a sta impreuna cu El pe tronul Sau atunci cand El va domni pe pamant ca Imparat al imparatilor si Domn al domnilor.
8.9 6) Indemnul de a auzi
"Cine are urechi sa auda ceea ce Duhul spune adunarilor" (3:22)
Ca si in scrisorile catre cele trei adunari precedente, indemnul de a auzi ceea ce Duhul spune adunarilor incheie aceasta comunicare a Domnului catre adunarea din Laodiceea. Dupa cum indemnul este de a auzi mesajul pe care Duhul il spune adunarilor, nu doar in mod special adunarii din Laodiceea din acel timp, este evident ca aceste mesaje au fost raportate si pastrate pentru beneficiul intregii Adunari din toate timpurile, inclusiv pentru noi astazi. Deci, vom face bine sa luam seama noi insine la mesajul Duhului din aceasta scrisoare, pentru a fi invingatori pentru Domnul in aceasta zi rea si caldicica, marcata de indiferenta fata de El.
8.10 A sasea si a saptea parabola din Matei 13
Am subliniat, in aceasta serie, similitudinea intre cele sapte adunari din Asia si parabolele despre Imparatia cerurilor din Matei 13. Deoarece nu am vorbit de compararea celei de-a sasea parabole, referitoare la perla de mare pret, cu adunarea din Filadelfia, atunci cand am cercetat mesajul catre aceasta adunare, vom atrage atentia asupra acestui punct in acest moment al studiului. Perla de mare pret, pe care negustorul a gasit-o si pentru care a vandut tot ce avea pentru ca s-o cumpere, este o imagine a Adunarii lui Hristos in unitatea si frumusetea ei, si, de asemenea, in pretul necesar pentru ca Domnul s-o poata avea. In perioada Filadelfiei, adevarul despre unicul trup al lui Hristos, unicitatea si unitatea adevaratei Adunari a fost realizat la cea mai inalta treapta. Biserica a fost vazuta ca "o perla de mare pret".
A saptea parabola este cea a unui "navod aruncat in mare si care a adunat de toate; din care, cand s-a umplut, tragandu-l pe tarm si stand jos, au adunat in vase pe cele bune si au aruncat afara pe cele rele. Asa va fi la sfarsitul veacului: ingerii vor iesi si vor desparti pe cei rai din mijlocul celor drepti" (Mat. 13:47-49). Ultima faza a marei marturisiri a Imparatiei cerurilor este asemenea, spune Domnul, unui navod care aduna in mare pesti de toate felurile, buni si rai. Cat de mult se aseamana aceasta perioadei bisericii marturisitoare din Laodiceea unde se depun eforturi mari pentru a atrage oameni "de toate felurile" in diferitele denominatiuni sau "navoade", indiferent de convertirea la Hristos sau nu.
In parabola, pestii buni sunt adunati in vase, iar pestii rai sunt aruncati afara. Cu toate ca aceasta se va implini la venirea Domnului pentru intemeierea Imparatiei Sale pe pamant si ca cei rai vor fi apoi aruncati de ingeri in focul etern, putem face totusi o comparatie cu ceea ce avem in Laodiceea. Atunci cand Domnul va veni sa rapeasca si sa stranga pe ai Sai la cer, El va varsa din gura Sa pe marturisitorii nemantuiti. Cei rai vor fi aruncati afara, ca in parabola, si mai tarziu vor fi luati de ingeri si aruncati in "cuptorul de foc".
8.11 Concluzie
Am ajuns acum la sfarsitul studiului nostru asupra istoriei profetice a crestinatatii vazuta in cele sapte adunari din Asia dupa scrisorile care le-au fost adresate de catre Domnul si care ne-au fost pastrate in Apocalipsa 2 si 3. Schita profetica condensata a istoriei Bisericii cuprinsa in aceste doua capitole este minunata si de-o valoare inestimabila. Dupa cum bine a zis cineva: "Avand lumina cerului aruncata asupra starii de lucruri pe parcursul acestei intregi perioade a Bisericii, de aproape doua mii de ani, este o indurare de neasemuit. Cate lectii se regasesc aici! Cat sunt de necesare atentionarile in aceste zile de usuratate morala! Cat de mult ne intaresc promisiunile in acest timp de slabiciune!" (Walter Scott).
Scrisoarea catre Laodiceea ne-a adus la sfarsitul celei de-a doua diviziuni a cartii Apocalipsa, "cele ce sunt" (1:19). Aceasta ne-a adus la sfarsitul perioadei Adunarii (Bisericii). A treia diviziune este descrisa ca "ceea ce va fi dupa acestea" (1:19). Aceasta a treia parte a cartii incepe cu cap. 4 v. 1, care incepe prin cuvintele: "Dupa acestea". Dupa sfarsitul dispensatiei Adunarii (Bisericii) si venirea Domnului pentru adevarata Sa sotie (toti cei rascumparati), asa cum este simbolizat prin chemarea lui Ioan "Suie-te aici" prin usa dechisa in cer (4:1), judecatile de la tronul lui Dumnezeu vor cadea pe acest pamant, dupa cum ne sunt prezentate in cap. 6 la 19. Acestea sunt "ceea ce va fi dupa acestea", dupa sfarsitul perioadei de har, timpul Adunarii.
Nu se mai spune nimic despre adunarea pe pamant dupa Apocalipsa 3. Sfintii rascumparati sunt vazuti in cer in cap. 4 si 5, si nunta Mielului cu sotia Sa, Biserica, au loc in cer in cap. 19 (v. 7-9). O femeie care reprezinta un mare sistem religios este vazuta pe pamant in Apocalipsa 17. Ea este numita "Babilonul cel mare, mama curvelor si a uraciunilor pamantului". Acesta este rezultatul final al crestinatatii cand Domnul va rapi din mijlocul ei pe toti copiii lui Dumnezeu, sus in casa Tatalui. Ea va sfarsi in aceasta stricaciune grozava a Babilonului cel mare, care devine "locuinta a demonilor si inchisoare a oricarui duh necurat si inchisoare a oricarei pasari necurate si urate" (Apoc. 18:2). Judecata lui Dumnezeu asupra ei ne este data in Apocalipsa 17:16 pana la 18:24.
Fie ca cititorii si autorul sa se gaseasca in pozitia buna din cuvantul catre Filadelfia: "Eu vin curand: tine cu tarie ce ai, ca nimeni sa nu-ti ia cununa" (Apoc. 3:11).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu