Istoria profetica a crestinatatii vazuta in cele sapte adunari din Asia in Apocalipsa 2 si 3
- XI -
Raymond K. Campbell
8 Mesajul catre Laodiceea - Apoc. 3:14-22
8.1 Introducere
"Si ingerului adunarii din Laodiceea scrie-i: Acestea le spune Cel care este Amin, Martorul credincios si adevarat, Inceputul creatiei lui Dumnezeu" (3:14).
Laodiceea semnifica "drepturile poporului" si descrie pe buna dreptate a saptea si ultima perioada din istoria crestinatatii marturisitoare, care este prezentata profetic prin caracteristicile acestei adunari asa cum este descoperit in mesajul Domnului, care ii este adresat. Este o epoca de democratie, atat in lume cat si in biserica marturisitoare. Este timpul cand masele populare se ridica si isi revendica drepturile si puterea ca niciodata mai inainte.
Afirmarea propriei importante a omului, a "eului" si a vointei lui, sunt ceea ce caracterizeaza ultimele zile, dupa cum a fost inspirat apostolul Pavel sa scrie in 2 Tim. 3:1-8. Aceasta corespunde cu ceea ce gasim in semnificatia numelui "Laodiceea" si in cuvintele Domnului catre aceasta a saptea adunare.Nu exista niciun gand referitor la ce I Se datoreaza Domnului, nici vreo preocupare pentru drepturile si voia Sa. Vocea si vointa poporului sunt auzite si urmate in revendicarile lor ce contin "drepturile indivizilor si ale popoarelor". Toate acestea sunt intr-un contrast categoric cu ceea ce am gasit in adunarea din Filadelfia, unde Persoana Domnului, Numele Sau si cuvantul rabdarii Sale au fost luate in considerare in mod profund si pazite.
In Laodiceea, intalnim cea mai mare indiferenta fata de Hristos si gloria Sa, precum si automultumirea in confortul sau, si laxitatea (*). Aceasta decurge din dispretul fata de marturia pentru Numele Sau si respingerea luminii adevarului regasit din perioada Filadelfiei. Starea si perioada Laodiceei sunt rodul respingerii marturiei Filadelfiei. Aceasta este ultima stare de lucruri din crestinatate, care aduce sfarsitul timpului de rabdare al lui Hristos, si respingerea tuturor acestor lucruri de catre Domnul. Perioada Laodiceei a inceput in a doua jumatate a sec. 19 si s-a dezvoltat in mod constant in sec. 20, atat de mult incat vedem astazi o manifestare completa a trasaturilor reale ale Laodiceei in crestinatatea intreaga din jurul nostru.
(*) Laxitatea (lax in latina, larg, relaxat), in sensul sau mai general, este definita ca un sistem care tinde sa limiteze interdictiile societatii, provocand astfel o toleranta excesiva. In cadrul mai restrans al eticii sau al filozofiei morale, ea consta in a sustine ca, in caz de indoiala cu privire la moralitatea unei actiuni, este permis sa se urmeze o opinie a carei probabilitate este mai joasa, impotriva standardelor morale stabilite (wikipedia, n.t.).
8.2 1) Cum se prezinta Hristos
Adunarii din Laodiceea, care se afla in aceasta stare caldicica, de indiferenta si de automultumire, Domnul se prezinta ca "Cel care este Amin, Martorul credincios si adevarat, Inceputul creatiei lui Dumnezeu" (3:14). Aceasta este ceea ce adunarea ar fi trebuit sa fie pentru Dumnezeu in lume. Domnul le-a spus ucenicilor Sai: "Veti fi martorii Mei atat in Ierusalim, cat si in toata Iudeea si Samaria si pana la marginea pamantului" (Fapte 1:8b). Dar adunarea a esuat in a fi un martor adevarat pentru Dumnezeu; ea a fost un martor infidel si fals. Acest lucru este vizibil in special in aceasta ultima stare a bisericii marturisitoare, asa cum este descrisa in Laodiceea. Biserica ar fi trebuit sa fie "Amin-ul" Aceluia in care si prin care se implinesc toate promisiunile lui Dumnezeu, dar a uitat chemarea ei cereasca si s-a asezat intr-o scena unde Domnul este lepadat, si increzandu-se in propriile resurse, devenind in acest fel negarea promisiunilor lui Dumnezeu, in loc de a fi Amin-ul. Fiind unita cu Hristos inviat si glorificat, care este astfel "Inceputul creatiei lui Dumnezeu", noua creatie, biserica ar fi trebuit sa manifeste puterea noii creatii prin Duhul Sfant, caci "daca este cineva in Hristos, este o creatie noua" (2 Cor. 5:17a). In loc de aceasta, asa cum Laodiceea o manifesta din plin, biserica a devenit expresia propriei sale maretii si lacomii, gandurile sale indreptate spre lucrurile de pamant si a materialismului sau.
Biserica falimentand atat de mult in tot ceea ce am vazut mai sus, Domnul Se infatiseaza adunarii din Laodiceea, care ne prezinta profetic ultima faza a crestinatatii marturisitoare, ca Cel care este adevaratul Amin, Martorul credincios si adevarat, si ca Inceputul unei noi creatii, atunci cand tot ceea ce tine de vechea creatie a falimentat. Totul este sigur si implinit pentru Dumnezeu in Hristos, Cel credincios in mijlocul necredinciosiei omului. Dumnezeu Isi va pastra gloria Sa; daca poporul Sau a esuat in a sustine aceata glorie printr-o adevarata marturie, El Isi va glorifica propriul Sau Nume in Fiul Sau Preiubit.
Cum Dumnezeu nu poate ramane fara martori, Hristos se prezinta indata ca "Amin, Martorul credincios si adevarat", atunci cand biserica marturisitoare a esuat in a da o marturie cereasca. Aceasta este o mare mangaiere pentru credinta. Copilul lui Dumnezeu devotat si exersat, intristat de starea laodiceeana a crestinatatii din jurul lui, poate sa priveasca astfel la Hristos, pentru a gasi in El implinirea tuturor promisiunilor lui Dumnezeu, pentru a gasi adevarata marturie incredintata Lui, si pentru introducerea noii creatii care nu poate fi atinsa de falimentul omului.
In 2 Cor. 1:20, apostolul Pavel ne spune: "Pentru ca, oricate promisiuni ale lui Dumnezeu ar fi, in El este da-ul si in El Amin-ul, pentru gloria lui Dumnezeu prin noi". Isus Hristos este afirmarea si confirmarea adevarului despre tot ce Dumnezeu a spus; El este Implinitorul si Garantul tuturor promisiunilor lui Dumnezeu. "Amin" vine dintr-un cuvant ebraic care semnifica "ceea ce s-a stabilit, adevarat si de neschimbat". Echivalentul sau in greaca este cuvantul "intr-adevar, in adevar", intalnit dublat de mai multe ori in Evanghelia lui Ioan. El implica certitudinea divina. In Hristos, avem garantia ca toate promisiunile si toate adevarurile lui Dumnezeu vor fi implinite, pe deplin realizate. Hristos este ultimul cuvant al lui Dumnezeu, Amin-ul Sau.
Cartea Apocalipsa incepe printr-un mesaj al Dumnezeului etern, din partea celor sapte Duhuri care sunt inaintea tronului Sau, "si de la Isus Hristos, Martorul credincios, Intaiul-nascut din morti si Mai-Marele imparatilor pamantului" (Apoc. 1:4-5). Un Om inviat si glorificat este "Martorul credincios si adevarat". Viata si moartea Lui aici pe pamant au fost o marturie desavarsita a tot ceea ce este Dumnezeu, harul, dragostea si sfintenia inimii lui Dumnezeu. Moartea Sa da marturie despre ruina totala si de esecul primei creatii, tot ceea ce priveste pe "primul Adam", si punerea deoparte prin judecata a omului dupa carne. Hristos, Omul glorificat in cer, este Martor ca orice binecuvantare, bucurie si placere, se gasesc acum in "al doilea Om", Cel care "a venit din cer", "ultimul Adam" (1 Cor. 15:45-57).
In Evanghelia lui Hristos, Hristos este predicat ca Martorul credincios si adevarat a ceea ce este in inima si gandurile lui Dumnezeu pentru om. Orice martor adevarat, fie ca este vorba de o persoana sau de-o adunare, prezinta in marturia sa ceea ce este Hristos. Adunarea ar fi trebuit sa fie continuatoarea lui Hristos aici pe pamant, dand o marturie credincoasa si adevarata. Cum ea a falimentat in totalitate in aceasta, Hristos ramane credincios, si slujba Lui Insusi ca Martor credincios si adevarat indreapta inimile spre El, ca Acela care ramane statornic. Aceasta este un sprijin pentru inima prin credinta si un teren tare pentru credinciosul aflat in mijlocul naufragiului si a ruinei din crestinatate. Aici, credinta este sustinuta in mijlocul valului tot mai mare al raului. Hristos este "Inceputul creatiei lui Dumnezeu". Dupa cum bine a zis cineva: "El este punctul de plecare a tot ceea ce Dumnezeu a facut sau va face". El a fost inceputul primei creatiei din Geneza 1, care a fost ruinata prin pacatul omului. In Coloseni 1:18, Il vedem pe Hristos inviat si glorificat ca Inceputul si Capul unei noi creatii: "Si El este Capul trupului, al Adunarii; El este Inceputul, Cel Intai-nascut dintre cei morti, ca El sa aiba intaietate in toate". Aici, El este Inceputul, Intaiul-nascut si Capul unei noi ordini de lucruri, o noua creatie, dupa puterea invierii dintre morti, in care omul este introdus intr-o pozitie noua, dobandita prin rascumpararea lui Hristos.
Epistola catre Coloseni ar fi trebuit citita, de asemenea, in adunarea din Laodiceea (Col. 4:16). Daca ar fi luat-o in considerare si daca ar fi realizat ca Hristos este Cel care este prezentat, nu ar fi cazut in starea ingrozitoare in care am gasit aceasta adunare in timpul apostolului Ioan in Apocalipsa 3. Acesta este un cuvant practic pentru adevaratii credinciosii de astazi. Daca vom patrunde profunzimea lucrarii lui Hristos, prezentata in epistola catre Coloseni, vom fi feriti de starea laodiceeana a crestinatatii din jurul nostru.
In prezentarea lui Hristos ca "Inceputul creatiei lui Dumnezeu", se afla un adevarat antidot al bolii materialiste, care este preocuparea cu lucrurile vechii creatii, care caracterizeaza astfel Laodiceea si crestinatatea de astazi. Bucurandu-ne, in puterea Duhului Sfant, de Hristos si de binecuvantarile care sunt ale noastre in El, Capul noii creatii, este singurul mod de a fi paziti de puterea materialismului care subjuga si caracterizeaza atat de mult Biserica astazi. Este singura putere care poate sa ne elibereze.
Am vrea sa subliniem din nou ceea ce am observat de multe ori si aratat in aceste studii din mesajele Domnului catre cele sapte adunari din Asia, ca in modul de prezentare al Domnului catre fiecare adunare, in caracterul in care El Se prezinta, avem cheia situatiei si remediul la starea spirituala si a raului pe care ochii sfinti ai Domnului il vad. Astfel, este important pentru noi de a observa cu atentie caracterul in care Domnul Se prezinta Laodiceei, asa cum am facut in situatiile precedente. Pe de-o parte, vom gasi un remediu pentru starea rea, si pe de alta parte, caracterul slujirii adaptat la nevoile din aceasta perioada a Laodiceei.
In acest mesaj catre Laodiceea, nu vom gasi promisiunea venirii lui Hristos de a lua Biserica la Sine, ca la Filadelfia, "ci Hristos Insusi luand locul unei marturii complete si desavarsite pentru Dumnezeu, si ca Acela care implineste toate promisiunile lui Dumnezeu ... In acest caracter, Hristos, intr-un anume fel, suplineste biserica in manifestarea planurilor si promisiunilor lui Dumnezeu care nu poate falimenta. Daca biserica dispare iremediabil, ramane Martorul, si Acesta este sprijinul celor credinciosi" (JND).
8.3 2) Mustrarea Domnului
"Stiu lucrarile tale, ca nu esti nici rece, nici in clocot; as vrea sa fi fost rece sau in clocot. Astfel, pentru ca esti caldicel - nici rece, nici in clocot - te voi varsa din gura Mea" (3:15-16).
In fiecare scrisoare adresata celor sapte adunari, avem expresia "Stiu".
"Stiu lucrarile tale" : gasim cuvintele "lucrarile tale" si in celelalte scrisori, in afara celor catre Smirna si Pergam. Proverbe 15:3 ne spune: "Ochii Domnului sunt in orice loc, privind la cei rai si la cei buni"; astfel, Cel care este divin si omniscient poate spune: "Stiu", "Stiu lucrarile tale". El vede si stie totul si evalueaza totul dupa masura sfinteniei din Sfantul locas al lui Dumnezeu.
Dupa versetul 17, adunarea din Laodiceea avea o foarte buna parere despre sine; zicea ca este bogata, ca s-a imbogatit, si nu duce lipsa de nimic. Dar Domnul care cerceteaza inimile si vede realitatea zice: "Stiu lucrarile tale, - ca nu esti nici rece, nici in clocot... esti caldicel". Aceasta era starea reala a adunarii din Laodiceea, starea actuala a crestinatatii, pe care Laodiceea o infatiseaza. Aceasta este adevarata ei stare, asa cum este descrisa de Hristos, care vede si stie totul.
"Nici rece, nici in clocot" - nu este raceala absentei marturisirii loialitatii fata de Hristos, nici clocotul inimii care-L iubeste cu adevarat. Era caldicel; era indiferenta si laxitate care vin din lipsa de preocupare a inimii cu Hristos. Nu mai este nicio ravna pentru El, nici o ura fata de pacat, ci mai degraba o ingaduinta pentru tot, lejeritate si multumire de sine, care considera ca toate credintele religioase sunt la fel de bune, cu conditia sa fim sinceri. Modernismul cu negarea divinitatii si a nasterii din fecioara a lui Hristos, etc., este trasatura caracteristica a bisericii astazi. Un astfel de om nu vrea adevarul, si nu-l vrea deoarece nu vrea sa faca sacrificiul pe care el (adevarul) il cere, sau pentru ca nu vrea sa se desparta de starea rea a lumii actuale.
Aceasta stare caldicica laodiceeana de netrautalitate indiferenta fata de Hristos si adevarul lui Dumnezeu, care este atat de caracteristica bisericii marturisitoare din zilele noastre, este rezultatul respingerii adevarului si a marturiei pentru Hristos, care au aparut in perioada precedenta in Filadelfia. Nu este raceala starii de moarte din perioada Sardesului. Un efect stimulator s-a resimtit in Biserica marturisitoare datorita caldurii trezirilor din timpul Filadelfiei. Multe adevaruri au fost auzite si am fost martori ai unui devotament inflacarat pentru Hristos. Dar multimilor din crestinatate nu le-au fost atinse sufletele de marturia lui Dumnezeu pentru Hristos si pentru adevarul Sau redescoperit in perioada Filadelfiei. Rezultatul este aceasta indiferenta caldicica pentru Hristos impreuna cu o falsa pretentie de adevar; era lumina, dar nu ceea ce ar fi trebuit sa produca aceasta lumina. Era multa intelegere, dar nu dragostea adevarului, nici viata prin Duhul, nici umblare in adevar. Dupa cum a zis cineva: "Imaginea Laodiceei este, cu siguranta, foarte clara, dar se pare ca este in mare masura rezultatul aversiunii si dispretului fata de marturia ridicata anterior de catre Domnul" (W. Kelly).
Aceasta stare caldicica si de indiferenta a inimii fata de Hristos, cuplata cu pretentiea mandra de a fi bogat, este atat de gretoasa si respingatoare pentru Domnul, incat El spune Bisericii din Laodiceea: "te voi varsa din gura Mea". Nu am auzit ca o expresie atat de dispretuitoare sa fi fost folosita altadata de Domnul. Ea arata ca starea caldicica fata de Hristos este cea mai rea dintre toate, si ca ea a produs toata indignarea si respingerea Sa absoluta. Aceasta stare a crestinatatii este ultima starea a declinului pe care Domnul nu-l va mai lasa sa continue mult. El a decis in mod categoric ca o va varsa pe Laodiceea, biserica marturisitoare, din gura Sa, aceasta insemnand ca o va lepada in intregime, atat ca marturia Lui publica, cat si ca lumina Sa responsabila in lume. Aceasta nu a avut loc inca, caci Domnul nu a venit inca pentru adevaratii credinciosi, pentru adunarea Sa, spalata prin sangele Sau, sotia Lui. El nu va varsa niciodata din gura Lui pe vreunul din ai Sai, caci El a promis: "cel care vine la Mine nicidecum nu-l voi scoate afara" (Ioan 6:37b)
Comentariul urmator, al lui Walter Scott, este util aici: "S-a remarcat de mai multe ori ca ultimele patru faze ale bisericii merg impreuna pana la sfarsit. Multimile din Tiatira si Sardes sunt implicate in nenorocirea rostita catre Laodiceea, in timp ce ramasitele din aceste biserici impart impreuna binecuvantarea deosebita a Filadelfiei, cea de a fi "rapiti". Nu se face referire la venirea Domnului in scrisoarea catre Laodiceea. Dezaprobarea sa publica ca martor al lui Dumnezeu va fi facuta prin rapirea sfintilor ceresti. Cu alte cuvinte, rapirea Filadelfiei si respingerea Laodiceei vor fi concomitente, ultima depinde de prima".
"Pentru ca spui: Sunt bogat si m-am imbogatit si n-am nevoie de nimic! si nu stii ca tu esti cel nenorocit si de plans si sarac si orb si gol" (3:17).
Domnul continua astfel in mesajul Sau de mustrare fata de adunarea din Laodiceea. In cuvintele dinainte, El expune adevarata ei stare de ingamfare, de automultumire si subliniaza adevarata stare spirituala a Bisericii, o stare de nenorocire, de saracie, de orbire si de goliciune. In opinia lor, nu aveau nevoie de nimic; erau multumiti de realizarile lor materiale, de numarul lor, de darurile lor, de capacitatile lor intelectuale, de influenta si de bogatiile lor si de posesiunile pamantesti. Cu siguranta, se credeau, de asemenea, bogati in bogatii spirituale. Apreciau studiile si intelectualismul in materie de religie, si aveau mari pretentii in ce priveste bogatia spirituala. Sursa bogatiei lor era uitata si totul era atribuit lor insisi. Laodiceea vorbea despre sine si nu despre Hristos. Este "eul" primului om, al lui Adam decazut, care L-a inlocuit pe Hristos. Se face mare caz de om, inaltandu-se in rationamentele si realizarile sale in domeniul stiintei, al filozofiei, al culturii si al progresului in civilizatiei.
Cat de adevarate sunt toate acestea cu privire la biserica marturisitoare de astazi! Aceste trasaturi ale Laodiceei sunt atat de evidente in starea actuala a crestinatatii. Cat de mult se lauda cu intelectualismul, bogatiile materiale si posesiunile sale. Ce programe vaste de constructii si frumuseti arhitecturale! Biserica poate fi bogata prin cultura slujitorilor sai, cu diplomelele lor in teologie si educatie, atat de bine incat ei pot decide care parte din Scriptura este inspirata si care nu, sau daca nu este nicio parte. Pe langa slujirea in domeniul stiintei, exista slujirea educatiei crestine, slujirea in muzica, si slujirea serviciilor pastorale in biserica moderna de astazi. Dar, oh! cata saracie spirituala si cata indiferenta caldicica si cata lipsa de loialitate fata de Hristos se manifesta! In ciuda a tot ceea ce are, ea nu-L are pe Hristos; El este dincolo de usa, chiar daca in exterior se proclama ca El este inauntru.
Laodiceea zice ca nu are nevoie de nimic. Acest lucru este evident in absenta unei strangeri de rugaciune, in programul incarcat al activitatilor saptamanale din mijlocul bisericii de astazi. Rugaciunea este expresia unei nevoi simtite si a dependentei de Dumnezeu. Aunci cand nu se resimte nevoia, ci este multumire de sine, aproape ca nu va exista nicio rugaciune reala. Chiar printre crestinii adevarati, nascuti din nou, de astazi, strangerile de rugaciune sunt frecventate destul de putin. Unii nu sunt niciodata sau destul de rar prezenti la strangerile pentru rugaciune din cursul saptamanii. Nu spun ei prin aceasta: "Sunt bogat si m-am imbogatit si n-am nevoie de nimic"? nimic de cerut in rugaciune! Cat de mult duhul Laodiceei a patruns atat de usor printre crestini in aceste zile de materialism si prosperitate! Daca neglijam rugaciune privata, personala, ne apropiem de asemenea de duhul Laodiceei.
Cuvintele Domnului catre aceasta adunare multumita de ea insasi, arata lipsa ei de discernamant si orbirea ei spirituala: "nu stii ca tu esti cel nenorocit si de plans si sarac si orb si gol". Nu era nicio realizare, oricare ar fi fost adevara lor stare, in ochii Domnului. In timp ce Laodiceea se desfata de bogatiile sale imaginare si de pretentiile sale in domeniul cunoasterii si de studiile superioare, Domnul cerceteaza aceasta adunare cu ochii care erau ca o flacara de foc, care testau si patrundeau in caracterul real al tuturor lucrurilor. Evaluarea Sa infailibila a starii lor este ca ei erau in totalitate ignoranti si nu aveau nicio singura bogatie adevarata. Starea lor nenorocita, saracia lor, orbirea si goliciunea lor erau pe deplin evidente in ochii Sai sfinti.
Iata deci evaluarea Domnului fata de ingamfarea si pretentia crestinatatii din zilele noastre care are trasaturile Laodiceei. Desi este plina de multumire de sine si se glorifica prin realizarile omului, neavand nevoie de ispasirea prin sange, nici de nasterea din nou, Domnul o vede in intregime nenorocita, saraca, oarba, stand inaintea Lui in toata rusinea goliciunii ei. Poate ca cea mai grava trasatura inaintea lui Dumnezeu este indiferenta si ignoranta totala fata de adevarata stare a omului religios si nenascut din nou, care se bazeaza pe bogatiile sale imaginare si pe realizarile sale spirituale. Neavand nevoie de Hristos si de lucrarea Sa rascumparatoare, nu exista nicio speranta, decat o lepadare finala din partea Domnului a marturisirii goale a crestinatatii lipsite de viata divina.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu