VIATA CEA NOUA A CREDINCIOSULUI IN HRISTOS
De la nasterea din nou la glorie
- II -
Georges Andre
2 Familia lui Dumnezeu
2.1 Copii
Aceasta este noua relatie cu Dumnezeu, in care credinciosul este introdus, ceea ce El a facut din noi. Pentru Avraam , El era Dumnezeul Cel Atotputernic (sau, "Cel Prea Inalt", Gen. 14: 22, n.t.). Lui Israel, Dumnezeu Se face cunoscut ca Domnul (Iehova), Acela care este si ramane Acelasi (Ex. 6:2). In timpul harului, Dumnezeu S-a revelat ca Tata: "Tuturor celor care L-au primit (pe Hristos), le-a dat dreptul sa fie copii ai lui Dumnezeu" (Ioan 1:12-13). Remarcam ca ei sunt "nascuti", introdusi in atmosfera calda a familiei credintei. Aceasta este nasterea din nou din Ioan 3:3 si 5. Pentru a aduce la aceasta relatie de copil pe un om indepartat de Dumnezeu, trebuie sa se nasca la o noua viata, sa se regenereze (reinnoiasca, n.t).
Israel avea o relatie de popor cu Dumnezeu, dar credinciosul de astazi are o relatie de copil cu Tatal sau. Nu este vorba de a reforma natura umana, natura cea veche, ci de un act creator al lui Dumnezeu prin Duhul Sfant care lucreaza prin Cuvantul Sau. Iacov ne spune: "El, potrivit voii Sale, ne-a nascut prin Cuvantul adevarului" (1:18). Petru precizeaza: "fiind nascuti din nou" (in fr. "regenerati", n.t.)..., prin Cuvantul viu, care ramane pentru totdeauna" (1 Pet. 1:23).
Cuvantul lui Dumnezeu este atat apa, cat si samanta.
Isus afirma: "Daca cineva nu este nascut din apa si din Duh, nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu" (Ioan 3:5). Efeseni 5:26 ne vorbeste de a fi curatiti "prin spalarea cu apa prin Cuvant". Tit subliniaza "spalarea nasterii din nou (lit. "regenerarii, renasterii") la care este adaugat "innoirea Duhului Sfant" (3:5), care il face pe credincios complet diferit de ceea ce era mai inainte (Rom. 12:2): "Daca cineva este in Hristos, este o creatie noua" (2 Cor. 5:17). Efeseni 2:10 precizeaza ca am fost "creati in Isus Hristos".
Dar, Cuvantul este, de asemenea, o samanta. Isus Insusi a spus in interpretarea parabolei semanatorului: "Samanta este Cuvantul lui Dumnezeu" (Luca 8:11) : "samanta care nu se strica", am vazut in 1 Petru 1:23.
Dar, in Ioan 3 este pusa o conditie dubla: "Trebuie sa fie inaltat Fiul Omului, pentru ca oricine crede in El... sa aiba viata eterna. Pentru ca atat de mult a iubit Dumnezeu lumea, incat L-a trimis pe singurul Sau Fiu, pentru ca oricine crede in El sa nu piara, ci sa aiba viata eterna" (Ioan 3:14-16). Remarcam cuvantul "oricine": nimeni nu este exclus; si "crede" : credinta in Cel care este Dumnezeu adevarat si Om adevarat inaltat pe cruce unde Si-a dat viata ca pret de rascumparare pentru multi.
O asigurare launtrica este produsa de Duhul Sfant: "Insusi Duhul marturiseste cu Duhul nostru ca suntem copii ai lui Dumnezeu" (Rom. 8:16).
Parintii credinciosi se pot ruga pentru mantuirea copiilor lor, prietenii pentru prietenii lor. Dar nimeni nu poate sa produca nasterea din nou. Ea este lucrarea lui Dumnezeu care El Insusi actioneaza prin Cuvantul si prin Duhul Sau. Parintii i-au prezentat Cuvantul copilului, ei l-au crescut pentru Domnul, dar numai Dumnezeu poate da viata eterna celui care crede: "Vedeti ce dragoste ne-a daruit Tatal: sa fim numiti copii ai lui Dumnezeu... acum suntem copii ai lui Dumnezeu" (1 Ioan 3:1-2). "Dumnezeu ne-a dat viata eterna si aceasta viata este in Fiul Sau. Cine Il are pe Fiul are viata; cine nu-L are pe Fiul lui Dumnezeu n-are viata" (1 Ioan 5:11-12). El ne-a facut "partasi naturii divine" (2 Pet. 1:4) care ne-a adus la comuniunea cu Dumnezeu, la legatura cu Tatal, ascultand glasul Sau care ne vorbeste despre Fiul Sau. Si pentru ca avem siguranta deplina, apostolul Ioan adauga: "V-am scris acestea voua, ca sa stiti ca aveti viata eterna, voua, care credeti in Numele Fiului lui Dumnezeu" (1 Ioan 5:13).
2.2 Fii (infiere)
Efeseni 1:4-5 ne spune ca "inainte de intemeierea lumii", Dumnezeu ne-a "randuit dinainte (lit. predestinat) pentru infiere, pentru Sine, prin Isus Hristos, dupa buna placere a voii Sale".
Copiii sunt in relatie cu Tatal. A fi fii, inseamna a avea o astfel de pozitie. Gandul etern al lui Dumnezeu era sa aiba inaintea Lui multi fii. Era dorinta, buna placere a voii Sale. A fost ca o convorbire intre Tatal si Fiul. Fiul Sau este sfant inaintea Lui, si fiii vor fi sfinti; Fiul este fara pata, si fiii vor fi fara pata; Fiul este Preaiubit, si fiii vor fi preaiubiti; Fiul este placut, si fiii vor fi facuti placuti in Cel Preiubit (v. 6).
Pentru aceasta, a trebuit ca Hristos sa vina din eternitate aici jos pe pamant, in timp, si sa implineasca lucrarea de rascumparare prin sangele Sau, iertarea pacatelor (v. 7). Astfel, fiintele cazute, intinate, vor fi fiii inaintea Tatalui.
Galateni 4:1-7 ne arata ca infierea este lucrarea lui Dumnezeu care aseaza in pozitia unui fiu matur pe cel care este eliberat de lege, de principiu legal. La implinirea timpului, "Dumnezeu L-a trimis pe Fiul Sau... ca sa-i rascumpere pe cei de sub lege, ca sa primim infierea" (Gal. 4:4-5). Si "pentru ca sunteti fii, Dumnezeu a trimis de la Sine in inimile noastre pe Duhul Fiului Sau, care striga: Ava, Tata! Astfel, nu mai esti rob,ci fiu".
Aceasta este o schimbare completa de pozitie. In Galateni, ni se arata ca suntem rupti de robia principiului legal; in Romani 8, suntem eliberati de robia "eului" : "Pentru ca toti cei care sunt condusi de Duhul lui Dumnezeu, acestia sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru ca voi nu ati primit un duh de robie, din nou spre frica, ci ati primit un duh de infiere, prin care strigam: Ava, Tata!" (v. 14-15).
Fiul risipitor avea intentia sa spuna tatalui sau: "Fa-ma ca pe unul din argatii tai" (Luca 15:19). Dar, cand tatal sau l-a vazut, plin de mila, a alergat spre el, a cazut pe gatul lui si l-a sarutat mult (lit. l-a acoperit cu sarutari); si fiul nu a mai putut sa-i ceara sa-l faca ca pe un rob; tatal a cerut sa i se aduca haina cea mai buna; s-au asezat la masa pentru "a se veseli", masa care nu va avea sfarsit, comuniunea incepe pe pamant si se va continua in cer.
Acum noi avem primele roade ale Duhului, dar asteptam infierea, "rascumpararea trupurilor noastre". Pana atunci, "Duhul ne ajuta in slabiciunile noastre" (Rom. 8:23-26).
2.3 Mostenitori
"Nu mai esti rob, ci fiu", concluzioneaza apostolul in Galateni 4:7. Dar el adauga: "iar daca esti fiu, esti si mostenitor prin Dumnezeu". Pavel le va confirma si romanilor: "Si, daca suntem copii, suntem si mostenitori: mostenitori ai lui Dumnezeu si impreuna-mostenitori cu Hristos" (8:17). Dumnezeu ne-a facut "cunoscut taina voii Sale, dupa buna Sa placere... ca sa adune din nou, impreuna, toate in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant; in El, in care am si primit o mostenite" (Efes. 1:9-11).
Ne este dificil sa ne reprezentam la sensul acestei expresii. Cuvantul ne spune: "Ati fost pecetluiti cu Duhul Sfant al promisiunii, care este arvuna a mostenirii noastre" (Efes. 1:13-14). Duhul ne este dat ca arvuna a acestei mosteniri viitoare. Isus spunea ucenicilor Sai, in Ioan 16:13-15: Duhul va vesti lucrurile viitoare; Ma va glorifica; va lua din ce este al Meu si va va face cunoscut. Epistolele ne dezvolta acesta.
In acele momente dureroase, la inceputul acelor ultime discutii avute cu ucenicii Sai, cand Iuda L-a tradat, cand Petru avea sa-L tagaduiasca, Domnul Isus a spus alor Sai: "Sa nu vi se tulbure inima" (Ioan 14:1). El le indreapta gandurile spre un alt orizont, pe care prezentul il intuneca, spre o locuinta cereasca spre care ei se vor indrepta, "casa Tatalui Meu". Calatorii sunt in drum spre cer. Ei au perspectiva mostenirii; ei au deja arvuna; aceasta este, va zice Petru (1 Pet. 1:4), "o mostenire nestricacioasa si neintinata si care nu se vestejeste, pastrata in ceruri pentru voi", in timp ce mostenirile pamantesti adesea dispar sau sunt folosite in mod nepotrivit. Dar pentru credinciosi, care asteapta mostenirea, "sunteti paziti prin puterea lui Dumnezeu, prin credinta" (1 Pet. 1:5).
2.4 Tatal
Acesta este esential, in Evanghelia lui Ioan, ca Domnul Isus Il descopera pe Tatal: "Singurul Fiu, care este in sanul Tatalui, Acela L-a facut cunoscut" (Ioan 1:18). In Matei 11:27, El a spus deja: "Nimeni nu cunoaste deplin pe Fiul, in afara de Tatal; nici pe Tatal nu-L cunoaste deplin cineva, in afara de Fiul si de acela caruia vrea Fiul sa i-L descopere". Da mai ales in ultimile Sale cuvinte, din Ioan 14 la 17, in care vorbeste despre Tatal, de Tatal Sau.
Si in celelalte evanghelii Isus a vorbit despre Tatal Sau ceresc, de Tatal care este in ceruri, care are grija de ai Sai, dar cumva de la distanta. In Ioan 15:15, Isus zice: "Nu va mai numesc robi... ci v-am numit prieteni". Chiar mai mult: Ii poate asigura de o dragoste infinita: "Tatal Insusi va iubeste" (16:27).
Trebuia sa vina dimineata invierii pentru ca Maria din Magdala sa primeasca mesajul: "Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru, si la Dumnezeul Meu si Dumnezeul vostru" (20:17). Aceasta revelatie nu este rezervata doar crestinilor mai avansati, ci apostolul spune: "V-am scris copilasilor, pentru ca L-ati cunoscut pe Tatal" (1 Ioan 2:13). Adevaratii adoratori Il adora pe Tatal (Ioan 4:23); ei inalta, de asemenea, lauda "Aceluia care ne iubeste si ne-a spalat de pacatele noastre in sangele Sau" (Apoc. 1:5).
La sfarsitul rugaciunii Sale, din Ioan 17, Isus a spus, adresandu-Se Tatalui Sau: "Le-am facut cunoscut Numele Tau si Il voi mai face cunoscut, ca dragostea cu care M-ai iubit Tu sa fie in ei si Eu in ei" (v. 26). Pe parcursul Evangheliei era vorba despre Tatal, Tatal Meu. Dupa lucrarea de la cruce si dupa inviere, vine mesajul: "Ma sui la Tatal Meu si Tatal vostru". El nu spune "Tatal nostru", caci relatia Sa cu Tatal este mai presus de toate din cele de care ar putea ai Sai sa se bucure; El ramane pentru totdeauna "Intaiul-nascut intre mai multi frati"; dar este stabilita, si comuniunea este oferita in 1 Ioan 1: "Comuniunea noastra este cu Tatal si cu Fiul Sau Isus Hristos" (v.3): comuniune cu Tatal cu privire la Fiul Sau; Comuniune cu Fiul cu privire la Tatal Sau; "si va scriem aceste lucruri, ca bucuria voastra sa fie deplina" (v. 4)
In ce masura ne bucuram noi , zi de zi, de aceasta comuniune, care se poate realiza individual in linistea unui moment din zi? si mai ales in mod colectiv in inchinare, cand
...imnul etern incepe de-aici de pe pamant.
Pe Tatal si pe Fiul slavind si inaltand.
A. Laddierre
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu