Translate

miercuri, 24 ianuarie 2018




         VIATA CEA NOUA A CREDINCIOSULUI IN HRISTOS
                                                 De la nasterea din nou la glorie
                                                                      - IV -


          Georges Andre


          4          Un singur trup

        4.1          Botezati de un singur Duh

          Gandul lui Dumnezeu nu este ca cel credincios sa ramana singur. Ci Ioan aminteste ca : "Isus urma sa moara... ca sa-i adune intr-unul pe copiii lui Dumnezeu cei risipiti" (Ioan 11:51-52).
          Isus Insusi a spus: "Pe aceasta stanca (Hristosul, Fiul Dumnezeului celui viu) voi zidi Adunarea Mea" (Mat. 16:18). Era la viitor. Era necesara venirea Duhului Sfant pe pamant, la Cincizecime, pentru ca cei rascumparati sa fie toti "botezati de un singur Duh intr-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie rob, fie liberi" (1 Cor. 12:13).
          La inceput, in Fapte, toti credinciosi erau dintre iudei. Petru este trimis la Corneliu, centurionul roman (Fapte 10); cei care au fost imprastiati datorita necazului care venise cu ocazia lui Stefan, au trecut in Antiohia si vesteau Evanghelia grecilor; cei care nu erau iudei au inceput sa faca parte din familia lui Dumnezeu, si au primit Duhul Sfat (Fapte 8).
          Prin acest botez spiritual, iudeii si natiunile alcatuiau un singur trup: "natiunile sunt impreuna-mostenitoare si din acelasi trup si impreuna-partase ale promisiunii in Hristos Isus, prin Evanghelie" (Efes. 3:6). Impreuna (iudei si natiuni) sunt impacati cu Dumnezeu, alcatuind "un singur trup, prin cruce... prin El (Hristos) avem si unii si altii intrare la Tatal, intr-un singur Duh" (Efes. 2:16-18).
          Se poate citi numeroase scrieri si brosuri cu privire la Adunare, pana la a le memora, ceea ce este foarte util. Dar aceasta nu este suficient pentru a realiza strangerea laolalta in jurul Domnului. Este nevoie ca Duhul Sfant sa descopere duhului si inimii noastre ce valoare are Biserica pentru Hristos (in greaca: ekklesia "cea care a fost chemata afara"; in engleza church, in germana: kirche, in greaca: kuriake; "cea care apartine Domnului"; adunare: "cea care se aduna in jurul Lui").
          Hristos este Capul trupului (Efes. 1:22; Col. 1:18). Cei rascumparati sunt madulare ale acestui trup (1 Cor. 12:27 ; Rom. 12:5). Madularele sunt dependente unele de altele, avand fiecare o functie particulara.
          In ochii lui Dumnezeu Adunarea (Biserica), este una. Ea este alcatuita din toti cei care, fiind nascuti din nou, au primit Duhul Sfant si sunt deci "botezati intr-un singur trup". Este important sa pastram aceasta unitate a Duhului, cea pe care Duhul a realizat-o, care este o realitate pentru ochii credintei, si de a fi adunati in mod simplu ca madulare ale acestui trup, fara nicio alta orgnizare (Efes. 4:3), "straduiti-va sa pastrati unitatea Duhului".
          De fapt, adunarea nu este o organizatie in care as putea fi membru, ci este un organism viu, trupul lui Hristos, din care fac parte ca credincios, ca stiu sau nu. Deci este important de a fi adunati in Numele Domnului, avand certitudinea prezentei Sale (Mat. 18:20) (*), in despartire de rau moral si doctrinar, in mod simplu  ca madulare ale acestui unic trup, chiar daca reprezentam decat o mica parte din aceasta Adunare. Putem astfel sa adoram cu bucurie impreuna, sa ne rugam impreuna, sa fim ziditi impreuna.

          (*) Literal: "Acolo unde doi sau trei au fost adusi impreuna la (sau, pentru) Numele Meu, Eu sunt in mijlocul lor".

   
          4.2          Unitate in diversitate

          "Dupa cum intr-un trup avem multe madulare, iar madularele n-au toate aceeasi functie, asa si noi, cei multi, suntem un singur trup in Hristos, si fiecare, madulare unii altora" (Rom. 12:4-5). Si alte pasaje ca 1 Corinteni 12, Efeseni 4, subliniaza aceeasi realitate.
          Petru trage concluzia practica: "Fiecare, dupa cum a primit un dar, slujind cu el unii altora, ca buni administratori ai harului felurit al lui Dumnezeu" (1 Pet. 4:10).
          Observam in aceste diverse pasaje diversitatea darurilor; fiecare a primit un anumit dar; suntem chemati a-l folosi unii pentru altii, constienti de harul pe care Dumnezeu ni l-a dat. Dar este esential, de asemenea, ca fiecare sa aiba ganduri sfinte, "potrivit cu masura de credinta, pe care a impartit-o Dumnezeu fiecaruia" (Rom. 12:3; Cornilescu, n.t.) - "ci dupa maura campului nostru de lucru pe care ne-a impartit-o noua Dumnezeu" (2 Cor. 10:13).
          Un pericol, cu privire la un anumit dar, este, printr-un complex de inferioritate (1 Cor. 12:15-17), de a nu-l folosi pentru binele altora; sau, din contra, exercitandu-l crezandu-se superior altora, spunandu-le, sau gandind: "Nu am nevoie de tine!" (1 Cor. 12:21-25; a se vedea, de asemenea, Romani 12:3).


          4.3          Adoratori

          "Adevaratii inchinatori se vor inchina Tatalui in duh si adevar; pentru ca si Tatal cauta astfel de inchinatori ai Lui". Aceasta este cea mai inalta slujire pe care credinciosii pot s-o implineasca pe pamant, singura care va continua in cer (Ioan 4:23 ; Apoc. 5).
          A se inchina "in duh", a se inchina "prin Duhul lui Dumnezeu" (Filp. 3:3) nu mai este, ca in Vechiul Testament, o inchinare materiala, cu ceremoniile, jertfele si ritualurile sale. Ea se exprima prin cantari spirituale, prin rugaciuni de inchinare, rodul buzelor care binecuvanteaza Numele Sau (Ev. 13:15) : inchinare care ia nastere in inima, care duce la implinirea ei prin rodul buzelor. Ea nu consta in repetarea acelorasi cuvinte prin rugaciune, sau prin cantari care se canta mai mult sau mai putin mecanic, fara a ne gandi cu adevarat la cuvinte, nici la Acela carora ele se adreseaza!
          A se inchina Tatalui "in adevar", inseamna a o face potrivit cu revelatia pe care El a dat-o despre Sine, adica ca Tata, si nu ca Domnul (Iehova), sau ca Cel Preainalt.
          Fiecare poate, in particular, "neincetat" (Ev. 13:15), in mod individual, sa aduca multumiri lui Dumnezeu pentru ca l-a rascumparat si binecuvantat. Dar, dupa Cuvant, adevarata inchinare este colectiva: "Ca niste pietre vii, sunteti ziditi o casa spirituala, o preotie sfanta ca sa aduceti jerfe spirituale bine primite lui Dumnezeu prin Isus Hristos" (1 Pet. 2:5).
          Prin calauzirea Duhului, inchinarea se va adresa Tatalui sau Fiului, nu doar pentru ca ne-a mantuit si ne-a randuit pentru glorie, ci mai ales pentr a vorbi Tatalui de perfectiunile si de lucrarea Fiului Sau, si pentru a aminti de dragostea pana la moarte a Fiului, prin care ne-a apropiat de Dumnezeu ca inchinatori. 

               O har nemarginit!
               Tu ai fost injunghiat;
               Sangele tau a curs,
               Pentru ca in Locul prea sfat, 
               De toti adorat,
               Dumnezeul nostru, Tatal Tau, 
               Sa poata fi adorat.
               H. Rossier

          Cina Domnului este centrul inchinarii. Rugaciunile de adorare, cantarile spirituale se inalta spre Dumnezeu pentru a exprima ceea ce El a pus in inimile noastre. Participarea tacuta la memorialul mortii Domnului ne aminteste, in simplitatea si profunda sa semnificatie, de Hristos care ne-a iubit pana la moartea pe cruce si a implinit totul pentru gloria lui Dumnezeu. "Vestiti moartea Domnului, pana vine El" (1 Cor. 11:26). Slujba de adorare este eterna; Cina este numai pentru pamant!
          Luand din paine la cina, exprimam, de asemenea, ca "noi cei multi , suntem o singura paine, un singur trup, pentru ca toti luam parte dintr-o singura paine" (1 Cor. 10:17). Ii avem in gandurile si in inimile noastre pe toti rascumparatii Domnului care formeaza acest trup, asa cum El il vede, chiar daca, adunati ca madulare ale acestui trup si nimic altceva, simtim absenta celor care nu sunt prezenti.


          5          Glorificati

          In rugaciunea Sa din Ioan 17, Domnul distinge trei unitati:
          In versetul 11, El vorbeste mai intai de ucenicii Sai: "pazeste in Numele Tau pe aceia pe care Mi i-ai dat, ca sa fie una ca Noi". Apoi, El Se roaga pentru "cei care vor crede in Mine prin cuvantul lor; pentru ca toti sa fie una... in Noi" (v. 20-21). In final, cand vorbeste depre glorie, Se roaga "sa fie facuti desavarsiti spre a fi una" (v. 23).
          In ochii lui Dumnezeu, si in cei ai credintei, familia Sa, toti copiii Sai sunt una in Hristos. Din nefericire, in ochii lumii, ei sunt imprastiati. Dar perspectiva care ii bucura este ca vor fi facuti "desavarsiti spre a fi una" in glorie.


          5.1 Invierea

          Cuvantul lui Dumnezeu face deosebire intre invierea spirituala de acum a sufletului, - suntem inviati impreuna cu Hristos, dupa cum am vazut, - si invierea trupurilor noastre la revenirea Domnului Isus pentru a rapi la Sine pe rascumparatii Sai.
          La Corint, unii ziceau, referitor la trup, "ca nu este o inviere a mortilor" (1 Cor. 15:12). Atunci apostolul afirma: "Daca nu este inviere a mortilor, nici Hristos nu a fost inviat. Iar daca Hristos nu a fost inviat, atunci, in adevar, zadarnica este si predicarea noastra si zadarnica si credinta voastra" (1 Cor. 15:13-14). Apoi, el adauga: "suntem cei mai nenorociti dintre toti oamenii" (v. 19, trad. Cornilescu). El incheie triumfator: "Dar acum, Hristos a fost inviat dintre morti, cel dintai rod al celor care au adormit" (v. 20). Si completeaza: "in Hristos toti vor fi facuti vii... : cel dintai rod, Hristos, apoi cei ai lui Hristos, la venirea Lui" (v. 22-24).
          Invierea este insasi temelia Evangheliei. A fost nevoie de toata puterea lui Dumnezeu pentru a-L invia pe Hristos dintre morti (Efes. 1:19-20). Aceeasi putere se va manifesta  si "fata de noi care credem". "Evanghelia... este puterea lui Dumnezeu spre mantuire, pentru oricine crede" (Rom. 1:16).
          Este vorba nu doar de existenta eterna a sufletului celui credincios, ci, de asemenea, de rascumpararea trupului: "Il asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul smereniei noastre in asemanare cu trupul gloriei Sale, potrivit lucrarii puterii pe care o are, de a-Si supune chiar toate lucrurile" (Filip. 3:20-21). Domnul Isus Insusi a spus deja: "Adevarat, adevarat va spun ca vine un ceas si acum este, cand cei morti vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu si cei care-l vor auzi vor trai" (Ioan 5:25). Aici este vorba de invierea spirituala impreuna cu Hristos. Dar, Domnul adauga: "vine un ceas in care toti cei din morminte vor auzi glasul Lui si vor iesi: cei care au facut cele bune, spre invierea vietii, si cei care au facut cele rele, spre invierea judecatii" (v. 28-29). Este vorba despre invierea trupului. El nu spune ca acest ceas  este "acum deja".
          In revelatia fundamentala din 1 Tesaloniceni 4:15-18, este foarte bine precizat: "Domnul Insusi... va cobori din cer, si intai vor invia cei morti in Hristos; apoi noi cei vii, care ramanem, vom fi rapiti in nori impreuna cu ei, pentru a-L intampina pe Domnul in vazduh: si astfel vom fi intotdeauna impreuna cu Domnul". Daca ne gandim la toti cei care au fost inmormantati si din care practic nu a mai ramas nimic; si chiar mai mult, la cei morti in mare sau arsi prin persecutii, cat timp ar trebui ca sa lucreze aceasta invierea a trupurilor? - "Intr-o clipa, intr-o clipeala din ochi", toti cei care au murit in Hristos, fie sfintii din Vechiul Testament, fie credinciosii din timpul harului vor "invia nesupusi putrezirii si noi vom fi schimbati" (1 Cor. 15:52).


          5.2 Scaunul de judecata al lui Hristos

          Domnul Isus a spus foarte clar: "Adevarat, adevarat va spun ca cine aude cuvantul Meu si crede in Cel care M-a trimis are viata eterna si nu vine la judecata, ci a trecut din moarte la viata" (Ioan 5:24). Si in Romani 8:1 se afirma: "Deci acum nu este nicio condamnare pentru cei in Hristos Isus".
          Cu toate acestea, 2 Corinteni 5:10 ne spune: "Pentru ca noi toti trebuie sa fim aratati inaintea scaunului de judecata al lui Hristos, pentru ca fiecare sa primeasca cele facute in trup, potrivit cu cele ce a facut, fie bine, fie rau". Si in Romani 14:10 si 12 se precizeaza: "Pentru ca toti ne vom infatisa inaintea scaunului de judecata al lui Dumnezeu... fiecare dintre noi va da socoteala despre sine insusi lui Dumnezeu". In aceste pasaje, nu este vorba despre judecata, ci de a fi "aratati", adica "de a pune in lumina" fie binele, fie raul. Ne putem gandi ca esecurile din viata sa vor aparea inaintea credinciosului in lumina deplina a prezentei lui Dumnezeu. Nu va fi vorba de a fi condamnat, ci de a-l face pe cel credincios constient, mai mult decat a fost vreodata pe pamant, de valoarea sangelui lui Hristos care, prin harul lui Dumnezeu, a sters toate pacatele sale, toate greselile sale. Si daca "binele" este pus in lumina si care are ca rezultat o rasplata , o cununa, aceasta lumina divina va pune in evidenta cat din binele care a fost facut de cel credincios este prin lucrarea Duhului lui Dumnezeu.
          Cu privire la slujire, "lucrarea fiecaruia va fi aratata, pentru ca ziua o va face cunoscut... focul va dovedi cum este lucrarea fiecaruia. Daca lucrarea pe care a zidit-o cineva va ramane, el va primi o rasplata. Daca lucrarea cuiva va fi mistuita, el va suferi pierdere; insa el va fi mantuit, dar asa, ca prin foc" (1 Cor. 3:13-15).
          Ca rasplata, cel care a fost credincios pentru a "pastori turma lui Dumnezeu", va primi "cununa nepieritoare a gloriei" (1 Pet. 5:2,4).
          Cel care a fost credincios in lupta si in alergare va primi o cununa "nepieritoare" (1 Cor. 9:25). "Cei care iubesc aratarea Sa", adica care nu se tem de ziua cand totul va fi pus in lumina inaintea "Domnului, dreptul Judecator", vor primi "cununa dreptatii" (2 Tim. 4:8).
          Acela care va "rabda ispita si... dupa ce va fi incercat"... acela care a fost "credincios pana la moarte", va primi "cununa vierii" (Iac. 1:12 ; Apoc. 2:10).
          Nu este potrivit sa traim inca de acum, cel putin intr-o anumita masura, anticipand lumina din acea zi cand totul va fi aratat?


          5.3 Nunta Mielului

          In legatura cu nunta Mielului, Apocalipsa 19:1-9 contine cele patru Aleluia (laudati pe Domnul) din Noul Testament. "Sa ne bucuram si sa ne veselim si sa-I dam glorie, pentru ca nunta Mielului a venit" (v. 7). Cel care a suferit atat de mult Isi va primi sotia Sa. Ea "s-a pregatit. Si i s-a dat sa se imbrace in in subtire stralucitor si curat, pentru ca inul subtire sunt faptele drepte ale sfintilor" (v. 8).
          Observand adunarea aici pe pamant, apostolul a zis: "v-am logodit cu un singur barbat , ca sa va infatisez ca pe o fecioara curata lui Hristos" (2 Cor. 11:2). Numita "logodnica" pe pamant, ea devine "sotia Sa" in glorie (Apoc 19:7). Mielul care S-a dat pe Sine Insusi pentru ea, Se poate bucura. Sotiei, i-a fost "dat" sa se "imbrace in in subtire stralucitor si curat"; nu este vorba aici de haine albe, despre care se spune de mai multe ori ca fiind spalate in sangele Mielului, ci de un vesmant de in subtire care corespunde "faptelor drepte ale sfintilor". Acest vesmant, am putea sa ne gandim, a fost pregatit pe pamant, fir cu fir, fapta dupa fapta, realizat prin Duhul Sfant (El i-a "dat"). El (vesmantul) este imbracat in cer, la sarbatoarea de nunta. Pe pamant, ea a vestit moartea Domnului; a luat parte la cina Domnului, la masa Domnului. Dar la sarbatoarea de nunta, Cel pe care il va contempla in aspectele Sale este "Mielul..., cunoscut mai inainte de intemeierea lumii" (1 Pet. 1:19-20).


          5.4 Goria

          Asa cum ne exprimam in mai multe cantari, gloria se va vedea (observam ca atunci cand Apocalipsa 2 si 3 vorbeste despre "cele ce sunt", concluzia este de "a auzi". De la capitolul 4, unde Ioan este in cer, se repeta permanent: "Am vazut").

                    Ochii nostri vor contempla scumpa Ta fata
                    De Mantuitor si Mire, de nespusa frumusete;
                    Si vom putea patrunde in taina de nepatruns
                    A harului fara margini si a dragostei Tale.
                    H. Rossier

          Rugaciunea din Ioan 17:24 va fi ascultata: "Tata, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu sa fie si ei cu Mine unde sunt Eu, ca sa priveasca gloria Mea", gloria Sa personala. In Imparatie, rascumparatii vor avea parte de gloria Sa oficiala (2 Tim. 2:12). Aceasta va fi implinirea celei de-a "opta zi" a sarbatorii corturilor (Lev. 24:36), unde "ai bucurie deplina" (Deut. 16:15).
          Dar aceasta bucurie va fi si mai mare pentru Cel care Si-a adus "sufletul Sau o jertfa pentru vina" : "Va vedea din rodul muncii sufletului Sau si va fi satisfacut" (Is. 53:10-11).

                    Centru etern al sferei ceresti,
                    Desavarsit in glorie, o Hristos, Tu vei straluci.
                    Pentru toti rascumparatii, in casa Tatalui,
                    Claritatea fetei Sale, in Tine va straluci.
                    J.N.Darby

                                                       ...............................................................
                   
             
     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze