Translate

vineri, 2 februarie 2018




                           A lua parte la pacatele altora - 1 Tim. 5:22


          Gerrid Setzer


     Este clar ca nu-I placem lui Dumnezeu prin propriile noastre pacate - resentimente, manie, necredinciosie si alte lucruri asemanatoare. Dar stim ca putem sa-L dezonoram pe Dumnezeu luand parte la pacatele altora?
     Este adevarat ceea ce Pavel scrie in prima sa epistola catre Timotei: "Nu-ti pune mainile in graba peste nimeni, nici nu te face partas la pacatele altora" (1 Tim. 5:22). Deci este posibil de a lua parte la cai, fapte si cuvinte vinovate fara a le face noi insine.

          Putem lua parte la lucruri rele, chiar daca noi insine nu le-am facut.

     Aceasta se poate intampla atunci cand "punem mainile" peste cineva, adica atunci cand ne asociem public cu o persoana (de exemplu recomandand pe cineva pentru slujire in fata altora). Daca exista un rau la acea persoana, noi luam parte la el. Ar trebui sa ne ferim sa "punem mainile" in graba pe cineva.

     1     Nu identificare cu raul, ci indepartare

     Vom vedea acum cateva pasaje care ne arata clar ca trebuie sa ne departam de rau. Aceste pasaje privesc lucruri, persoane sau locuri foarte diferite. Ele nu vor fi tratate in detaliu aici, ci dorim sa vedem marele principiu ca sfintii nu trebuie sa se identifice cu raul, ci sa se departeze.


     1.1     A nu merge in templele idolilor

     Multi crestini din Corint gandeau ca pot sa mearga intr-un templu de idoli, deoarece stiau ca un idol nu este nimic (1 Cor. 8:4). Totusi, aceasta libertate nu ne este data. Mancand in templul idolilor, carnea jerfita idolilor, ei se asociau cu idolatria si aveau comuniune cu demonii (1 Cor. 10:20-22) - indifernt daca voiau sau nu. Daca cei care participau la masa Domnului, se duceau la altarul idolilor, ei Il provocau pe Domnul la gelozie si-L facea sa-Si arate puterea Sa. Astazi in tarile noastre noi nu mai avem de-a face cu mesele demonilor, ci mai degraba cu invataturile demonilor (1 Tim. 4:1). Intreaga noastra atitudine trebuie sa arate ca nu avem nimic de-a face cu aceste invataturi.


     1.2     A nu primi si saluta pe falsii invatatori

     In 2 Ioan 10-11 este spus: "Daca vine cineva la voi si nu aduce invatatura aceasta, nu-l primiti in casa si nu-l salutati. Pentru ca cine-l saluta se face partas cu lucrarile lui rele". Nu trebuie deci sa primim in casa noastra, nici sa-l salutam pe cineva care raspandeste erezii cu privire la persoana Domnului Isus. Caci cel care il saluta, se identifica cu el si se face partas cu lucrarile lui rele. A nu saluta poate parea foarte nepoliticos, dar onoarea Marelui nostru Domn cere un astfel de comportament hotarat. Trebuie sa condamnam o invatatura rea despre Domnul, nu doar in inima si gura noastra, ci trebuie sa aratam pozitia noastra prin comportamentul nostru.


     1.3     Despartirea de "vasele de dezonoare"

     In "casa mare" a crestinatatii exista vase (persoane) de onoare si altele spre dezonoare (2 Tim. 2:19-22). Daca vrem sa fim vase spre gloria lui Dumnezeu, trebuie sa ne despartim de vasele de dezonoare.

     Nu este suficient sa ne distantam doar in interior de nedreptate


     Vasele spre dezonoare sunt cei care isi zic crestini, dar care, prin umblare, arunca dezonoare asupra Stapanului prin invataturi religioase care rastoarna credinta (2 Tim. 2:18). Trebuie sa ne despartim in exterior de aceste vase. Nu este suficient sa ne distantam doar in interior de nedreptate - desi acest lucru este bineinteles foarte important si nu ar trebui sa ezitam sa-l facem (conf. 2 Tim. 2:22).


     1. 4    A parasi sistemele rele

     Autorul epistolei catre Evrei indemna credinciosii dintre evrei sa iasa afara din "tabara' (Ev. 13:13). Aceasta tabara era iudaismul care L-a rastignit pe Hristos si inca Il leapada.Chiar daca aceasta porunca nu mai priveste in mod direct pe multi crestini de astazi, principiul ramane: trebuie sa ne separam de un sistem religios in care Fiul lui Dumnezeu nu mai are loc. Protestarea verbala nu este suficienta aici, picoarele trebuie sa urmeze (protestarea verbala, n.t.).
     In Apocalipsa 18:4-5, credinciosii sunt indemnati sa paraseasca un sistem demonic idolatru: "Iesiti din ea, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi pacatelor ei si sa nu primiti din plagile ei, pentru ca pacatele ei au ajuns pana la cer si Dumnezeu Si-a amintit de nedreptatile ei". Este vorba despre Babilon, biserica apostata care va fi dupa rapirea credinciosilor. Totusi, avand in vedere ca de-a lungul secolelor mai multe trasaturi ale acestei "anti-biserici" s-au dezvoltat, este bine sa aplicam principiul separarii. In consecinta, o separare exterioara de un astfel de sistem corupt este necesara. O aversiune interioara fata de rau sau o protestare mai mult sau mai putin puternica nu este suficienta.

          A protesta impotriva raului nu este suficient.



     1.5     Nicio prietenie cu lumea


     Prietenia cu lumea este vrajmasie fata de Dumnezeu (Iac. 4:4). In consecinta, suntem atentionati impotriva "jugului nepotrivit" dintre credincios si necredincios in 2 Corinteni 6:14; "pentru ca ce legatura este intre dreptate si faradelege sau ce comuniune are lumina cu intunericul?" In versetele urmatoare, Pavel arata ca templul lui Dumnezeu - si anume adunarea (1 Cor. 3:16-17) - nu trebuie sa aiba legatura cu idolii. Si daca amestecul are loc, indemnul este cel asemanator iudeilor: "De aceea: Iesiti din mijlocul lor si fiti despartiti, spune Domnul; si "nu atingeti ce este necurat, si Eu va voi primi" (2 Cor. 6:17 ; conf. cu Isaia 52:11).


     1.6     Indepartarea raului

     Am vazut pana aici mai intai responsabilitatea personala, a nu ne asocia cu raul, ci s-o rupem cu el. Cand este vorba de adunarea locala, exista in plus responsabilitatea colectiva, care se ocupa de raul din mijlocul ei. Era la Corint un caz de curvie neintalnit nici chiar printre natiuni. Acela care a facut aceasta fapta, trebuia - intr-o profunda umilinta inaintea lui Dumnezeu - sa fie indepartat din mijlocul corintenilor (1 Cor. 5:1,3,13). "Nu stiti", scrie Pavel, "ca putin aluat dospeste toata plamadeala? Indepartati aluatul cel vechi" (1 Cor. 5:6,7). Apostolul vorbeste, de asemenea, de "aluat" in legatura cu invatatura falsa si efectele ei nimicitoare (Gal. 5:9). Deci, daca o adunare nu indeparteaza raul (moral sau doctrinar) din mijlocul ei, prin indepartarea persoanei in cauza, isi va pierde caracterul sau de sfintenie. Aluatul face sa dospeasca toata plamadeala.


     2     Exemple din Vechiul Testament

     Sa privim acum cateva incidente din Vechiul Testament care arata principiul dupa care despartirea de rau este necesara pentru a nu lua parte la pacatele altora (nici la urmarile lor).


     2.1     Core si grupul sau

     Atunci cand Core si grupul sau s-au ridicat impotriva lui Moise si Aaron si au vrut sa ia preotia, Domnul i-a zis lui Moise: "Vorbeste adunarii, zicand: Departati-va din jurul locasului lui Core, Datan si Abiram. ... Si el a vorbit adunarii, zicand: Departati-va, va rog, de corturile acestor oameni rai si nu va atingeti de nimic din ce este al lor, ca sa nu pieriti in toate pacatele lor. Si s-au indepartat din jurul locasului lui Core, Datan si Abiram" (Num. 16:24,26,27). Apoi, s-a deschis pamantul si cei razvratiti au fost inghititi impreuna cu familiile lor (Num. 16:31-33). Cei care au vrut sa scape de aceasta grozava judecata a trebuit sa se departeze de corturile lui Core si ale grupului sau.


     2.2     Marele preot Eli

     Eli, marele preot din Israel, era un om evlavos. Dar fiii sai erau "fii ai lui Belial" care prin faptele lor rele dispretuiau sfintele jerfe din Israel. "Si pacatul acestor tineri era foarte mare inaintea Domnului" (1 Sam. 2:12,17). Eli, care era foarte in varsta, i-a mustrat pe fii sai nelegiuiti, dar aceasta nu a fost suficient: el ar fi trebuit sa-i opreasca, sa le interzica sa mai continue (conf. 1 Sam. 2:22-25 ; 3:13). Pentru ca nu a facut-o, marele preot Eli a fost impreuna responsabil de raul savarsit de fiii sai. Este ceea ce arata cuvintele profetului care i-a fost trimis de Dumnezeu: "Pentru ce calcati voi in picioare jerfa Mea si darul Meu, pe care l-am poruncit sa fie in locuinta Mea? Si onorezi tu pe fiii tai mai mult decat pe Mine, ingrasandu-va cu cele mai alese dintre toate darurile lui Israel, poporul Meu?" (1 Sam. 2:29). Pentru ca Eli nu a actionat in fata raului, a trebuit sa auda, el si toata casa lui, judecata aspra a Domnului (1 Sam. 2:30 si urmat.). Vedem ca nu este suficient de a fi drept in inima. Nu este suficient de a denunta verbal ceea ce este gresit. Unele pacate sunt atat de grave incat trebuie foarte clar sa ne departam.

     Unele pacate sunt atat de grave incat trebuie foarte clar sa ne departam.

     Nu trebuie sa avem nicio comuniune cu ceea ce dezonoreaza Numele lui Dumnezeu


     2.3     Omul lui Dumnezeu din Iuda

     Atunci cand Ieroboam a introdus inchinarea la viteii din Dan si Betel si a pus oameni din popor ca preoti pentru a aduce jertfe dupa gandul sau, Dumnezeu a trimis un profet la Betel pentru a rosti un mesaj de judecata (1 Imp. 13). El i-a poruncit in mod categoric acestui profet sa nu manance paine, nici sa nu bea apa in aceasta cetate rea. Odata mesajul rostit si dupa ce s-a rugat in mod eficient pentru vindecarea maini paralizate a imparatului Ieroboam, omul lui Dumnezeu respinge invitatia lui Ieroboam si pleaca pe drumul de intoarcere. Dar putin dupa aceea, el s-a lasat induplecat si accepta invitatia unui profet batran din Betel care a pretins ca a primit din partea unui inger misiunea divina de a-l invita in casa lui. Si ce s-a intamplat dupa ce omul lui Dumnezeu a avut comuniune cu batranul profet din Betel, "casa idolilor" (Osea 4:15 - Bet-Aven = casa idolilor)? El a fost omorat de un leu pe drumul de intoarcere, si trupul sau nu a fost inmormantat in mormantul parintilor sai. Acest om al lui Dumnezeu nu s-a inchinat inaintea vitelului de aur de la Betel si a fost chiar un martor curajos impotriva gravei lor rataciri religioase. Dar aceasta nu a fost suficient: el ar fi trebuit sa evite orice comuniune la Betel. Deoarece el nu a vegheat, si pentru ca nu a fost ascultator indicatiei clare a lui Dumnezeu, slujba sa pe pamant s-a incheiat. Cat de solemn este acest lucru!


     3     Promisiuni divine

     Separarea nu este usoara pentru nimeni. Ea poate sa ne aduca o anumita tristete interioara si o neintelegere din partea altora. Dar putem sa evaluam comuniunea cu Dumnezeu Tatal nostru si aprobarea Stapanului nostru mai presus de aceste obstacole. Sa ne gandim la promisiunile speciale pe care Dumnezeu le da celor care se distanteaza cu credinciosie de rau: cel care iese din "tabara" il gaseste pe Domnul Isus si aprobarea Sa, ceea ce este o mare onoare (Ev. 13:13) ; cel care se desparte de Babilon, scapa de plagile divine (Apoc. 18:4) ; cel care se desparte de vasele spre dezonoare devine un vas de onoare, sfintit si folositor Stapanului (2 Tim. 2:21) ; si cel care iese din mijlocul idolatriei, este primit de Dumnezeu si poate sa se bucure in pace de legatura cu El (2 Cor. 6:18). Iata marile promisiuni ale lui Dumnezeu, potrivite de a ne da curajul de a actiona de-o maniera hotarata

     Dumnezeu ne ofera promisiuni mari care ne incurajeaza sa actionam de-o maniera hotarata.


     4     Trei aspecte importante

     In final, as dori sa mentionez trei aspecte importante care sunt potrivite pentru o despartire dupa gandul lui Dumnezeu:
     - In primul rand, despartirea de rau trebuie sa fie insotita intotdeauna de sfintenie interioara si de o adevarata umilinta. Nu vrem sa fim dintre cei care spun cu aroganta: "Stai departe, nu te apropia de mine, pentru ca eu sunt mai sfant decat tine" (Is. 65:5).
     - In al doilea rand, sa ne amintim ca pacatele nu au toate aceeasi greutate si ca reactia noastra fata de pacatele altora trebuie sa difere in functie de caz. Trebuie sa ne ferim de orice fel de rau (1 Tes. 5:22) - dar exista diferente mari in modul cum trebuie s-o facem. Bineinteles, o separare exterioara sau o excludere de la comuniune sfintilor nu este necesara pentru orice pacat.
     - In al treilea rand, trebuie sa luam in considerare faptul ca nu doar ca gresim daca avem comuniune cu raul, ci ca gresim, de asemenea, daca refuzam comuniunea impreuna cu cei care-L cheama pe Domnul dintr-o inima curata.

     In toate acestea, dorim intotdeauna sa ne pazim de a nu lua parte la pacatele altora sau de a-L dezonora pe Dumnezeu in acest mod.


     5     Rezumat

     Scriptura invata ca noi putem lua parte la pacatele altora. Deci, este important de a nu avea comuniune cu raul. Nu este suficient de a protesta impotriva raului, ci trebui sa ne distantam. Dar, aceasta trebuie facut intotdeauna in umilinta si cu intelepciune, si cu dorinta de a ne bucura de comuniunea cu Dumnezeu si de a ne alatura celor care-L cheama pe Domnul dintr-o inima curata. 

     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze