temelia si adevarul

                                       Lectii practice din viata lui David


          Mark Grasso

     David a fost un om deosebit si are in mod clar un loc special in inima lui Dumnezeu. Este singurul care a fost laudat pentru ca a fost un om dupa inima lui Dumnezeu, si el ne ofera imagini miscatoare despre Domnul Isus, in special in lepadarea Sa. El s-a alipt de Domnul in multe aspecte valoroase pe care le gasim in Cuvantul lui Dumnezeu.

     Biblia vorbeste de umblarea lui David cu o foarte mare apreciere (de ex. Fapte 13:22,36); el ne este un exemplu in multe privinte. Cu toate acestea, Cuvantul lui Dumnezeu detaliaza multe situatii in care vedem slabiciuni la David, si acestea ne sunt date pentru invatatura noastra (Rom. 15:4). Dupa cum arata exemplele urmatoare, lectiile practice rezultate din viata lui David sunt foarte potrivite inca pentru timpul actual.

     1     Increderea in Dumnezeu

     David a mers cu o credinta simpla pe campul de batalie, impotriva lui Goliat, fara armura si arme de razboi, avand incredere ca Dumnezeu il va ocroti si va cauza infrangerea vrajmasului (1 Sam. 17). De asemenea, el a fost martor la felul miraculos in care Dumnezeu i-a salvat viata in alte imprejurari (de ex. 1 Sam. 19:10), el stia ca trebuie sa se abandoneze in totul in mainile Acelui care judeca cu dreptate decat sa incerce sa-si ia imparatia prin propria sa putere (1 Sam. 26:10). Cu o astfel de intelegere, este greu de explicat de ce intr-o anumita situatie credinta lui David a slabit si el a fugit de frica lui Saul (1 Sam. 21:10). Se pare uneori ca tinerii au mai multa credinta decat noi care suntem mai in varsta, dupa exemplul adolescentului David impotriva lui Goliat sau cel al tinerei slujitoare a sotiei lui Naaman (2 Imp. 5:2-3). Aceasta nu este spre cinstea noastra. Cu siguranta, David se gasea in fata unor imprejurari extreme, si lipsa credintei nu era ceva obisnuit pentru el. Totusi, lectia pentru noi este ca trebuie sa spunem intotdeauna cu indrazneala (asa cum David a spus in mod efectiv el insusi in multe alte imprejurari): "Domnul este ajutorul meu si nu ma voi teme: ce-mi va face omul?" (Ev. 13:6).

     Atunci cand incetam sa umblam prin credinta, vom umbla in mod automat prin vedere, si ne vom increde in propriile noastre puteri, ceea ce nu face decat sa agraveze situatiile. Aceasta este experienta pe care a facut-o David in cap. 21. Fugind de Saul, el minte (1 Sam. 21:2), si ia o arma facuta de om (de fapt cea a vrajmasului, 1 Sam. 21:9), si a cautat scapare la vrajmasii lui Israel si ai lui Dumnezeu (1 Sam. 21:10).

     Acest incident arata de asemenea cum un pacat duce la altul, si cum consecintele pacatelor noastre se acumuleaza: David este acum in pericol din partea filistenilor care isi amintesc de infrangerea suferita inaintea lui (1 Sam. 21:11). David minte din nou, prefacandu-se ca este nebun pentru a scapa din situatia umilitoare in care singur a intrat (1 Sam. 21:12-15). Daca pacatuim, este mult mai bine sa ne marturisim pacatele fara intarziere, - mai intai lui Dumnezeu pentru a regasi legitimitatea sprijinului Sau (Prov. 28:13), si apoi si celorlalti (inclusiv celor necredinciosi) daca aceasta este necesar, - si sa ne scoata in totalitate din orice pericol suplimentar, decat sa continuam cu propria noastra intelepciune si cu speranta zadarnica de a ajunge la un alt rezultat (*).

     (*) Nota: Se poate intampla sa fie imposibil sa ne scoata dintr-o situatie rea, sau chiar ca aceasta sa nu fie voia lui Dumnezeu. De exemplu, daca noi ne injugam la un jug nepotrivit (2 Cor. 6:14) intrand intr-un parteneriat de afaceri cu un necredincios, trebuie sa iesim din aceasta situatie numai respectand termenii acordului nostru si in maniera in care partenerul nostru necredincios sa nu fie pagubit datorita pacatului nostru. Daca jugul nepotrivit este casatoria cu un necredincios, este voia lui Dumnezeu ca sa ramana asa.

     2     A fi activ pentru Domnul

     Era un timp cand imparatii mergeau la lupta (2 Sam. 11:1) si unde imparatul David ar fi trebuit sa faca front comun cu ostirea sa, pentru a ridica sabia impotriva celor care au dispretuit bunatatea lui (2 Sam. 10:1-7); cu toate acestea, David a ramas in Ierusalim. Domnul Isus, El Insusi, a lucrat pentru Tatal Sau si pentru binecuvantarea pacatosilor pe parcursul intregii Sale vieti (Ioan 5:17 ; 17:4); dupa exemplul Lui si noi ar trebui sa staruim in lucrarea Sa (1 Cor. 15:58) si sa ne luptam lupta cea buna (1 Tim. 6:12 ; 2 Tim. 2:3-4). Daca Domnul ne da ragaz fata de atacurile lui Satan, acest timp trebuie folosit pentru a ne intari si pentru a intari pe poporul lui Dumnezeu in general (a vedea 2 Cr. 14:5-7).

     De asemenea, exista un avantaj practic in a fi activ pentru Domnul: daca suntem preocupati cu interesele Sale, nu vom avea timp sa fim absorbiti de altceva. David, uitand de responsabilitatile sale, Satan a fost, din nefericire, gata sa profite, punand o ispita inaintea lui (2 Sam. 11:2), la care David a cazut, si care a dus la pacate grave din partea lui David si la o mare suferinta pentru o familie nevinovata, precum si pentru David si familia sa si pentru tot poporul.

     3    A pastra curatia

     Raspunsul lumii de astazi fata de cele descrise in 2 Sam. 11:4-5 ar fi: "Ce s-ar fi putut face?". Fie ca nimeni dintre noi sa nu se lase influentat de atitudinea naturala a necredinciosilor fata de sexul in afara casatoriei care a patruns in societatea de astazi si care se promoveaza chiar in mod activ in multe feluri. Sa ne amintim ca pofta este la fel de grava ca si adulterul in ochii Domnului (Mat. 5:28).

     4     Exercitarea responsabilitatii parintesti

     Desi el a fost un om evlavios si ca el a apreciat avantajul de a fi disciplinat de Dumnezeu (vezi Ps. 34 si 51), David a esuat in exercitarea disciplinei pe care ar fi trebuit s-o faca in educatia copiilor sai, cel putin fata de fiii lui mai mari (1 Imp. 1:6). Rezultatul a fost dezastruos pentru David, pentru familia sa, si pentru popor, caci doi dintre fiii lui, Absalom si Adonia, au cautat sa-i uzurpe tronul (2 Sam. 15 si 1 Imp. 1). David ar fi trebuit experimenteze avertismentul dat mai tarziu de Solomon in Proverbe (29:15 : "Nuiaua si mustrarea dau intelepciune, dar un copil lasat in voia lui aduce rusine mamei lui").

          Stiind ca disciplina lui Dumnezeu fata de noi este spre folosul nostru (Ev. 12:10-11), "cine il iubeste staruie in disciplinarea lui"  (Prov. 13:24b). Prima parte a acestui verset ("Cine cruta nuiaua uraste pe fiul sau") este semnificativa prin faptul ca arata cum vede Dumnezeu lipsa exercitarii responsabilitatii parintesti. Copiii sunt un dar de la Dumnezeu (Ps. 127:3) si, in consecinta, trebuie sa fie crescuti asa cum a poruncit El, in special sub disciplina si mustrarea Domnului (Efes. 6:4).

     5     A arata indurare si simpatie

     Atunci cand David a venit sa ia Ierusalimul de la iebusiti, locuitorii l-au alungat cu o provocare aroganta: "Nu vei intra aici; pentru ca pana si orbii si ologii iti vor fi impotriva!" (2 Sam. 5:6). David stia ca Ierusalimul era iubit de Dumnezeu (Ps. 78:68) si ca acesta era locul unde Dumnezeu dorea sa-Si puna Numele Sau (1 Imp. 11:36), si acesta este probabil motivul pentru care David raspunde iebusitilor: "Oricine va bate pe iebusiti si se va sui spre canalul de apa, sa arunce in el si pe ologi si pe orbi, urati de sufletul lui David...!" (2 Sam. 5:8). Daca David a putut sa aiba o manie indreptatita fata de atitudinea pretentioasa a celor care detineau sfanta cetate a lui Dumnezeu, sentimentele sale fata de orbi si ologi sunt total diferite de cele ale Domnului nostru care avea o mila deosebita fata de barbatii si femeile care sufereau de asemenea afectiuni, si El ii primea si ii vindeca (Mat. 15:30 si 21:14). Aceasta atitudine fata de iebusiti este intr-un contrast trist cu scena miscatoare de mai inainte din pestera Adulam unde nefericitii acestei lumi au putut sa se stranga la David (1 Sam. 22:1-2).

     Domnul Isus a avut o manie indreptatita impotriva lucrurilor dezonorante care se petreceau in templu in timpul cand El era pe pamant (Ioan 2:13-17 ; Mat. 21:12-13), dar ravna Sa pentru casa Tatalui Sau era perfect echilibrata, si nu facea nimic care sa descurajeze sau sa dea cea mai mica retinere la cei care aveau o reala nevoie de a veni la El (Mat. 21:14-15).

     Din nefericire, situatia care este mai frecvent intalnita astazi este cea a unei preocupari reduse la minim cu privire la purtarea in casa lui Dumnezeu, care este Adunarea Dumnezeului cel viu (1 Tim. 3:15). O astfel de indiferenta nu poate fi potrivita, si nici in acord cu gandul lui Dumnezeu. Cu toate acestea, sa avem grija sa nu cadem in extreme opuse si sa ne amintim ca trebuie sa aratam aceeasi rabdare si acelasi har unul fata de altul, ca cel al Dumnezeului nostru fata de noi. Mustrarea, cearta, incurajarea trebuie sa fie facute cu "indelunga-rabdare" (2 Tim. 4:2).

     6     A marturisi pacatul

     David ne da un exemplu bun al unei marturisiri reale a pacatelor sale (Ps. 51). Acest punct este esential daca cineva vrea sa experimenteze partea practica a ceea ce este Dumnezeu "binevoitor si milos, incet la manie... iertand nelegiuirea si razvratirea si pacatul... " (Ex. 34:6-7 ; comp. Ioan 1:9).