Am vazut cerul deschis Apoc. cap. 19 :17-19
- III -
Christian Briem
3 Marea cina a lui Dumnezeu
3.1 O invitatie socanta - 19:17-18
Dupa ce Ioan a vazut pe Domnul glorificat, iesind din cerul deschis impreuna cu ostirile Sale ceresti, gata sa exercite cu propria Sa mana judecata finala peste puterea militara a fiarei, el vede o noua viziune care este introdusa prin aceste cuvinte: "si am vazut":
"Si am vazut un inger care statea in soare; si a strigat cu glas tare, spunand tuturor pasarilor care zboara in mijlocul cerului: "Veniti, adunati-va la marea cina a lui Dumnezeu, ca sa mancati carnea imparatilor si carnea comandantilor si carnea oamenilor puternici si carnea cailor si a celor care stau pe ei si carnea tuturor, si liberi si robi, si mici si mari" (Apoc. 19:17-18).
Inainte ca sa vina prima lovitura a judecatii, aceasta este anuntata de un inger cu un glas care este imposibil ca sa nu fie auzit. Ingerul, ascultand glasul cuvantului Sau, sta "in soare". Soarele este simbolul cel mai inalt, deseori o autoritate absoluta, cea a lui Dumnezeu Insusi. Pozitia ingerului este astfel incat toti il pot vedea si ca el insusi poate sa aiba o vedere de ansamblu a intregii scene de lupta. El invita cu glas tare pasarile cerului la "marea cina a lui Dumnezeu" care este iminenta. Cina la care pasarile rapitoare sunt invitate are loc dupa batalie, dar invitatia are loc inainte.
Aceasta este o invitatie socanta. Ea este in contrast total cu invitatia lui Dumnezeu din timpul prezent care se adreseaza celor pierduti. De asemenea, cina insasi este aici in contrast complet cu sarbatoarea nuntii Mielului pe care am gasit-o descrisa la inceputul capitolului nostru. Astazi, Dumnezeu doreste "sa faca nunta Fiului Sau" (Mt. 22), si El nu poate fi impiedicat de nimic pentru implinirea acestui plan, si invita astazi, in bunatatea si in harul Sau, pe oameni sa vina la El pentru cina de har. Cei care dau curs invitatiei Sale, nu doar ca vor lua parte la timpul respectiv la nunta Mielului, dar ei insisi vor face parte din "mireasa". Dar majoritatea nu dau atentie invitatiei; nu sunt interesati de harul Sau, si nici de Hristosul Sau. Intr-o zi vor primi raspuns la refuzul lor: vor fi aruncati in intunericul de afara, "unde va fi plansul si scrasnirea dintilor".
Rezultatul marii batalii este anticipat. Vrajmasii lui Hristos sunt ucisi prin cuvantul Sau, si trupurile lor moarte sunt date ca hrana pasarilor. Nici pozitia sociala a persoanelor, nici rangul pe care l-au avut in societate, nu vor juca nici un rol. Aceeasi judecata va lovi pe toti, mari si mici. Sunt numite sapte clase care vor fi atinse de judecata: imparati, comandanti, oameni puternici, cai, calareti, oameni liberi, robi, mici, mari. Nimeni nu scapa.
Dar atentie: in aceasta sectiune Duhul Sfant foloseste vorbirea directa, adica descrie mai intai scena fara simboluri (desi aspectul simbolic nu este complet absent), dar arata cum aceasta scena se va desfasura in mod efectiv si literalmente. In acelasi fel, nu este folosit niciun simbol pentru a identifica pe cei care vor fi ucisi prin cuvantul Domnului. Stim precis ca vor fi atinsi in mod special: imparatii si comandantii, pana la cei mici si cei mari de pe acest pamant.
Profetul Ezechiel descrie deja o invitatie asemanatoare a lui Dumnezeu, de a veni la "masa Lui", si este interesant de remarcat ca, ca si alti profeti, el arata ca judecata precede binecuvantarea lui Israel pe pamant.
"Si tu, fiu al omului, asa zice Domnul Dumnezeu: Vorbeste pasarilor de orice fel si tuturor fiarelor campului: Adunati-va si veniti, strangeti-va din toate partile la jertfa Mea pe care o jertfesc pentru voi, o jertfa mare pe muntii lui Israel, ca sa mancati carne si sa beti sange! Sa mancati carnea celor viteji si sa beti sangele capeteniilor pamantului - a berbecilor, a mieilor si a tapilor, a taurilor, toate, vite ingrasate ale Basanului. Si veti manca grasime pana va veti satura si veti bea sange pana va veti imbata, din jertfa Mea pe care o jertfesc pentru voi. Si va veti satura la masa Mea cu cai si conducatori de care, cu viteji si cu tot felul de oameni de razboi, zice Domnul Dumnezeu. Si voi aseza gloria Mea printre natiuni, si toate natiunile vor vedea judecata Mea pe care am facut-o si mana Mea pe care am pus-o asupra lor. Si casa lui Israel va cunoaste ca Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, din ziua aceea inainte. Si natiunile vor cunoaste ca ea, casa lui Israel, a mers in captivitate pentru nelegiuirea ei, pentru ca Mi-au fost necredinciosi; si Mi-am ascuns fata de la ei si i-am dat in mana vrajmasilor lor astfel ca au cazut toti prin sabie. Le-am facut dupa necuratia lor si dupa faradelegile lor si Mi-am ascuns fata de la ei. De aceea, asa zice Domnul Dumnezeu: Acum voi intoarce captivitatea lui Iacov si Ma voi indura de toata casa lui Israel, si voi fi gelos pentru Numele Meu cel sfant. Si isi vor purta rusinea si toate necredinciosiile lor prin care au fost necredinciosi fata de Mine, cand vor locui in siguranta pe pamantul lor si nimeni nu-i va infricosa, cand ii voi intoarce dintre popoare si-i voi aduna din tarile vrajmasilor lor. Si voi fi sfintit in ei inaintea ochilor multor natiuni. Si vor cunoaste ca Eu sunt Domnul Dumnezeul lor, pentru ca i-am dus in captivitate printre natiuni, si i-am adunat pe pamantul lor. Si nu voi mai lasa acolo pe niciunul dintre ei. Si nu-Mi voi mai ascunde fata de ei, pentru ca voi turna Duhul Meu peste casa lui Israel, zice Domnul Dumnezeu" Ezec. 39:17-29).
Ezechiel vorbeste despre un timp mai indepartat, dar al carui caracter este acelasi. Nu este totusi marea batalie de la Amaghedon despre care a fost vorba deja in cap 16:14-16. Elita Europei se va aduna si va cadea acolo (ce gand serios!). Vom vedea in curand acest lucru mai indeaproape. Carnea lor este literalmente data de mancare pasarilor. In acest fel se va implini Cuvantul Domnului rostit pentru a descrie aparitia Sa: "Pentru ca oriunde este cadavrul, acolo se aduna vulturii" (Mt. 24:28). Capitolul nostru se incheie, de asemenea, prin aceste cuvinte: "si toate pasarile s-au saturat de carnea lor".
Acesta va fi sfarsitul omului mandru, cu toata intelepciunea sa, arta sa, stiinta sa, tehnica sa foarte dezvoltata si civilizatia sa, - si cu toate religiile sale. De cinci ori citim aici despre "carnea"data de mancare pasarilor. Ce sfarsit umilitor pentru "puternica Europa unita" si puternica sa armata: o prada pentru pasarile rapitoare! Din nou caut sa arat ca este vorba despre Europa. Nu va fi vorba doar de unii. Nu: "si multi vor fi ucisi de Domnul" spune profetul Isaia (66:16).
Inca odata: ce "cina", ca marea cina a lui Dumnezeu! si ce contrast abisal cu sarbatoarea nuntii Mielului! Marea cina a lui Dumnezeu este dominata in intregime de moarte, in timp ce nunta Mielului este dominata de viata si fericire eterna. La una, Dumnezeu invita pasarile cerului sa se sature de trupurile moarte ale celor care s-au ridicat impotriva Lui si impotriva Hristosului Sau. La alta, vor lua parte toti cei care, la timpul potrivit, au venit la Mantuitorul lumii cu pacatele lor si care au gasit iertare de greselile lor prin credinta in sangele Sau.
3.2 Batalia de la Armaghedon - 19:19
Dupa a doua viziune in care Ioan a vazut ingerul in soare, auzim a treia oara expresia "si am vazut". Privirea se indreapta acum spre pamant, spre cea mai mare concentrare de armate pe care lumea le-a vazut vreodata.
"Si am vazut fiara si pe imparatii pamantului si ostirile lor adunate sa lupte impotriva Celui care sedea pe cal si impotriva ostirii Lui" (Apoc. 19:19).
3.2.1 Fiara
Nu s-a vazut niciodada mai inainte o astfel de concentrare de imparati impreuna cu armatele lor. Vom fi martori la puternice deplasari militare. Printre ei, "fiara" (*) este numita in primul rand. In mod clar, ea se afla in centrul miscarii.
(*) O "fiara" simbolizeaza o putere care nu are nicio relatie interioara cu Dumnezeu. Vezi Daniel 4:32-34 ; 2 Petru 2:12 ; 1 Corinteni 2:14.
Fiara vazuta de Ioan in cap. 13 ca iesind din "mare" - marea popoarelor in agitatia lor - este o imagine a imperiului roman restabilit (la acel moment), care se vede de mai multe ori personificat in acest cap: conducatorul roman. Asemanarea foarte apropiata a descrierii "fiarei" din cap. 13:1 cu cea a balaurului din cap. 12:3 arata clar cine este calauzitorul real al conducatorului roman: Satan.
Atunci cand Domnul Isus a venit prima data pe pamant, El se gasea in prezenta imperiului roman, al patrulea imperiu mondial din cartea Daniel 2; acest imperiu s-a aflat in stralucirea sa sub imparatul Augustus (*). De-a lungul secoleler, acest imperiu a decazut din ce in ce mai mult, pana la scindarea sa in doua in cursul sec. 4. In timp ce imperiul roman de apus si-a incetat deja existenta la mijlocul sec. 5 (476 d.H) datorita popoarelor germanice, imperiul roman de rasarit (bizantin) nu a cazut decat in anul 1453, prin turci. De atunci imperiul roman nu mai exista.
(*) Atunci cand Domnul Isus va veni pentru a doua oara pe acest pamant, El va avea de-a face cu aceasta lume de-o maniera cu totul diferita. Prima data, cel mai mare guvernator al acestui imperiu, de la Ierusalim, L-a condamnat la moarte, in timp ce era nevinovat, asa cum el s-a asigurat de mai multe ori. Dar a doua oara, Domnul va fi Judecatorul acestei "fiare", si judecata Sa va fi dreapta.
Restabilirea acestui imperiu este clar anuntata in Scriptura. Totusi, nu va fi vorba de o simpla restabilire, pentru ca va avea o origine satanica. In Apocalipsa 17 este spus ca el se ridica din "Adanc" (v. 8) si la cap. 13 (v. 2) "si balaurul i-a dat puterea lui si tronul lui si autoritate mare".
Imperiul roman restabilit va fi, in forma sa finala, lucrarea directa a lui Satan si va avea toata puterea. Prin urmare, nu este surprinzator ca aflam pe parcursul Apocalipsei ca "fiara" (*), adica conducatorul imperiului roman, va fi adorat in acelasi timp cu balaurul (13:4), si ca el se va inalta cu aroganta si va rosti lucruri mari (13:5), ca va huli impotriva lui Dumnezeu Insusi (13:6), si ca va face razboi impotriva sfintilor deoarece refuza sa-i aduca adorare (13:7 ; 11:7). Aici, la sfarsitul istoriei sale, vedem fiara in vrajmasie deschisa si directa fata de Hristos. Punctul culminant va fi ca impreuna cu toti "imparatii pamantului", va aduna o armata puternica la Armaghedon in Palestina, pentru a-L ataca pe Hristos atunci cand El va reveni din cer. Aceasta mandrie, aceasta aroganta, aceasta orbire si aceasta indrazneala sunt de neimaginat; totusi asa se va intampla.
(*) Este de folos sa enumeram diferitele nume care desemneaza acest personaj in profetie: "cornul cel mic" (Dan. 7:8, 24, 25), "printul care va veni" (Dan. 9:26), "(prima) fiara" (Apoc. 13:1-8 ; 19:19), "al optulea (cap)" (Apoc. 17:11), "666" numarul numelui sau (Apoc. 13:18).
3.2.2 Imparatii pamantului in razboi impotriva Mielului
Cine sunt "imparatii pamantului" ? Raspunsul la aceasta intrebare nu este simplu. Totusi, plecand de la faptul ca cei zece imparati care se unesc (17:11-18) sub conducerea conducatorului roman, fac parte dintre acestia. Avem aici inaintea noastra, fara nicio indoiala, cea mai gigantica adunare de armate din Europa de vest si de sud, cea mai mare concentrare a puteri militare din Europa care a avut loc, si aceasta in Palestina.
Din alte pasaje ale Scripturii reiese ca vor exista inca alte armate in acel timp in Palestina - armate care se opun cu inversunare puterilor aliate din Europa de vest. Astfel, prin exemplu pe care ni-l prezinta Zaharia 14:2, ca Domnul "va aduna la Ierusalim toate natiunile pentru razboi - si este vorba in mod evident de armatele imparatului din nord, Asirianul (*) - si cetatea va fi luata". Ideea destul de raspandita ca nu va fi decat o singura batalie finala la Armaghedon nu poate fi adevarata, dupa cum vom vedea imediat.
(*) Acest imparat este infatisat in diferite feluri in profetie: Asirianul (Is. 10:5, 24 ; 14:25 ; 31:8 ; Mica 5:4), urgia care navaleste (Is. 28:2, 15, 18), cornul cel mic (Dan. 8:9-14), un imparat neinduplecat la infatisare si priceput in uneltiri (Dan. 8:23-25), imparatul nordului (Dan. 11:40-45). - Daca acest imparat este numit Asirianul de mai multe ori in profeti, pe de-o parte este bine deoarece, dupa toate probabilitatile, el isi va exercita controlul peste teritoriul asirian de altadata, astazi Irak. Pe de alta parte, aceasta denumire evidentiaza, mai presus de toate, ca vrajmasia sa impotriva iudeilor in timpul de la urma va fi la fel cu aceea pe care a avut-o Asirianul de altadata fata de Israel. Asirianul va fi instrumentul special in mana lui Dumnezeu pentru a disciplina poporul iudeu apostat. De aceea si numele de "urgia care navaleste" se aplica puterii asiriene.
In timpul de la urma, in afara confederatiei din vest sub conducerea Romei, va fi o alta alianta de tari situate in nordul Palesteinei (Ps. 83:1-8). Adevarata putere a acestei aliante va fi totusi legata de Rusia (Dan. 8:23-24) ; Ezec. 38:39). Conducatorul acestei confederatii este numit "imparatul nordului" in Dan. 11:40-45. Versetul 40 arata ca imparatul sudului este Egiptul, care in timpul de la sfarsit pare sa aiba o anumita independenta, desi el este mai mult sau mai putin dependent de Roma. Imparatul nordului este echivalentul cornului mic din Dan. 8:9-14, 23-26.
Contextul si derularea evenimentelor profetice, rezumat pe scurt, pare sa fie urmatorul: Sub conducerea lui Antihrist, iudeii se vor inchina imaginii imparatului roman asezata in templu, - acest imparat care este prima "fiara" din Apocalipsa 13:14-15. Acesta va fi punctul culminant al apostaziei lor fata de Dumnezeu. Ca raspuns la aceasta, Dumnezeu va aduce judecata peste natiune apostata si va ingadui Asirianului, vechiul vrajmas al lui Israel din nord, sa invadeze Palestina. Il va folosi ca "nuiaua maniei Sale" impotriva natiunii nelegiuite (Is. 10:5-6). Ca un vartej de foc, acest Asirian va matura tara printr-o distrugere devastatoare. Ioel 2:1-11 ne vorbeste de aceasta invazie: "... un popor numeros si puternic, cum n-a mai fost niciodata si nici nu va mai fi dupa el, generatii si generatii. Focul mistuie inaintea lui si flacara arde inapoia lui; tara este ca gradina Edenului inaintea lui si un pustiu parasit inapoia lui; da, si nimic nu scapa de el .. Pamantul se cutremura inaintea lor, cerurile se zguduie" (Ioel 2:2, 3, 10).
El va inunda Palestina, dar se va indrepta de asemenea spre Egipt, si il va lua. Apoi niste vesti care vin din est si din nord il vor tulbura si se va intoarce cu o mare furie, pentru a nimici si a distruge cu totul pe multi (Dan. 11:44). In mod clar aceasta va fi o noua strangere a puterilor din vest la Armaghedon, in Palestina, care va provoca intoarcerea imparatului din nord. Exact in acest moment Domnul Isus va apare impreuna cu sfintii Sai si cu ingerii sfinti (Mt. 16:27 ; 24:30 ; Apoc. 19:11-21) (*) si va judeca pe fiara si pe profetul mincinos si va nimici armatele occidentale. Intre timp, imparatul din nord intors din Egipt va ajunge in Palestina, si acolo Il va intalni pe Hristos, si se va ridica impotriva Lui, Printul printilor. Dar el, de asemenea, impreuna cu armatele sale, va fi zdrobit dintr-o data, fara mana omeneasca (Dan. 8:25 ; 11:44-45). Dupa putin timp, Gog, conducatorul confederatiei ruse din fundul nordului, pe care primul imparat din nord se sprijinea, va purta razboi in Palestina si va patrunde in tara frumusetii cu puternicele sale armate (**). Dar, inainte ca sa ajunga la Ierusalim, el va fi nimicit in totalitate.
(*) Intrebarea daca Zah. 14:4 se va implini tocmai in acel moment nu este transata cu certitudine
(**) De aceea, in unele pasaje din Cuvantul profetic, el este numit Asirianul (Is. 10:20-34 ; 14:24-25). Deci, vor fi doi imparati din nord, strans legati unul de altul.
Ezechiel ne arata ca aceasta invazie va avea loc la inceputul domniei de o mie de ani, dupa restabilirea si intoarcerea celor douasprezece semintii in tara lor. Ele vor fi in acel moment in siguranta; vor locui in locuinte fara ziduri, fara zavoare si fara porti, adica fara fortificatii, pentru ca se vor increde in intregime in paza Domnului, care va veni la ele in putere si in glorie si care le va salva de puterea vrajmasului lor.
Va fi deci doua mari invazii ale imparatului din nordul Israelului, prin armatele venind din nord. Una va avea loc in timpul sau la sfarsitul necazului cel mare. Dumnezeu o va ingadui ca o judecata directa impotriva iudeilor apostati. Cu ea se va incheia aceasta perioada speciala a necazului cel mare. A doua si ultima invazie in Israel va avea loc prin Gog, al doilea si ultimul imparat din nord. Domnul o va ingadui de asemenea, dar nu ca o judecata impotriva poporului iudeu, ci pentru a Se glorifica prin judecata asupra vrajmasilor poporului Sau, si pentru a aduce intregul pamant sub stapanirea Sa.
"Si Ma voi preamari si Ma voi sfinti (adica nimeni nu va mai indrazni sa rosteasca Numele Sau fara sa-I dea cinstea care I Se cuvine) si Ma voi face cunoscut in ochii multor natiuni. Si vor cunoaste ca Eu sunt Domnul ... Si voi face cunoscut Numele Meu cel sfant in mijlocul poporului Meu Israel si nu voi mai lasa sa fie profanat Numele Meu cel sfant. ...Si voi aseza gloria Mea intre natiuni, si toate natiunile vor vedea judecata Mea pe care am facut-o si mana Mea pe care am pus-o asupra lor" (Ezec. 38:23 ; 39:7, 21).
Pentru a avea o intelegere mai buna, am mers destul de departe in prezentarea evenimentelor de la sfarsit ; si iata-ne ajunsi pe terenul iudaic fara sa ne dam seama. De fapt, Apocalipsa nu se ocupa decat putin de aspectul iudaic al evenimentelor din scena finala, ci mai de graba de rolul pe care il au puterile occidentale "crestine". De aceea, vrem acum sa revenim la punctul de plecare al meditatiei noastre cu Apocalipsa 19:19.
Dupa cum am vazut, prima invazie a Asirianului, va fi motivul exterior pentru strangerea si stationarea puterilor militare din Europa de vest in Palestina. Si din pasajul nostru din Apocalipsa 19 intelegem adevaratele intentii ale lui Satan: de a face razboi impotriva Mielului prin fiara si prin falsul profet. In spatele la toate acestea Se afla in mod natural Dumnezeu in suveranitatea Sa, si nimic nu se intampla fara ca El sa pastreze controlul. Totul serveste la implinirea planurilor Sale, inclusiv activitatea lui Satan. Si pentru ca El cunoaste pe deplin intentiile lui, este spus aici ca fiara si imparatii pamantului s-au adunat pentru a lupta impotriva Celui care sedea pe cal si impotriva ostirii Lui.
3.2.3 Armaghedon
Inainte de a aborda chestiunea personalitatii "falsului profet", trebuie sa mai spun ceva in legatura cu "imparatii pamantului".
Pana aici am vazut ceva despre puterile aliate din Europa de vest si despre Asirian, care vor veni in Palestina pentru a se lupta. In Apocalipsa 16 invatam altceva despre o "trinitate", daca o putem numi asa, profana si satanica. Trei duhuri necurate, iesind din gura balaurului, a fiarei si a falsului profet, merg la imparatii intregului pamant locuit, ca sa-i adune pentru razboiul zilei celei mari a lui Dumnezeu (v. 13, 14), si la v. 16 este spus ca i-a adunat ( este evident acum ca Dumnezeu Insusi este in vedere) in locul numit in evreieste "Armaghedon".
Dupa cel de-al saselea potir, fluviul Eufrat (*) va seca, ceea ce va pregati "calea imparatilor de la rasaritul soarelui" (16:12). Este vorba probabil de o putere asiatica, probabil legata de Asirian, care isi va revarsa armatele si hoardele sale in tara Canaan. Dar, Dumnezeu Insusi este Cel care ii va aduce acolo. De ce-o face? Pentru ca ei sa-si gaseasca acolo judecata finala prin Hristosul Sau. Ceea ce arata clar versetul 16, dar si citatul urmator din Tefania: "De aceea, asteptati-Ma, zice Domnul, pana in ziua in care Ma voi ridica pentru prada. Pentru ca hotararea Mea este sa adun natiunile, sa strang imparatiile, sa-Mi vars furia asupra lor, toata mania Mea aprinsa; pentru ca tot pamantul va fi mistuit de focul geloziei Mele" (Tef. 3:8). Sa ne amintim ca toate natiunile pamantului vor umple masura pacatului lor, indiferent de unde vin ele, din vest, din nord sau din est. Astfel, nu le ramane in final decat judecata.
(*) Fluviul Eufrat reprezinta limita cuceririlor orientale de catre Roma si va fi in viitor granita Palestinei (gen. 15:18).
Si de ce locul unde Dumnezeu va aduna pe imparatii pamantului se numeste Armaghedon? Cuvantul ebraic inseamna "muntele Meghido", "munte de adunare a trupelor". Acolo canaanitii au luptat altadata impotriva lui Israel si unde Dumnezeu a luptat pentru poporul Sau si i-a dat biruinta asupta vrajmasilor sai (Jud. 5:19-20).
In acelasi fel, in timpul de la urma, natiunile pamantului se vor aduna pentru a-l nimici pe Israel. Sa citim numai despre planurile lor, despre "comploturile viclene" ale lor, in Psalmul 83 care vorbeste profetic: "Ei au zis: Veniti, si sa-i nimicim ca natiune si sa nu mai fie amintit numele lui Israel" (Ps. 83:4). Apoi este enumerata o serie de natiuni, la care "Asiria" s-a alaturat de asemenea (v. 8). Dar, Dumnezeu va interveni, in Persoana Fiului Sau, Domnul nostru Isus, si va salva pe poporul Sau, ca in zilele judecatorilor.
Nu cred ca ar trebui sa interpretam cuvantul "Armaghedon" ca desemnand in mod literal muntele sau campia "Meghido". Ca si valea lui Iosafat (Ioel 3:2, 12), Armaghedon reprezinta evenimente sau o insiruire de evenimente fundamentale ale timpurilor de la sfarsit. In cazul Armaghedonului, ne este aratat cum Dumnezeu, folosindu-Se de actiunile lui Satan, va aduna natiuni diferite in Palestina (probabil in vecinatatea Ierusalimului), si acolo, printr-o serie de lovituri de judecata (*), acolo va decide definitiv cine trebuie sa exercite autoritate si stapanire peste pamant. Nimicirea completa a tuturor vrajmasilor Fiului Sau prin Hristos Insusi, va clarifica o data pentru totdeauna a cui va fi "Imparatia lumii" (11:15): "Imparatia lumii a ajuns a Domnului nostru si a Hristosului Sau si El va imparati in vecii vecilor". Da, "la urma El Se va ridica pe pamant" (Iov 19:25)! Cat de mult ne bucura aceasta!
(*) Judecata celor vii din Matei 25:41-46 face parte din acestea; ea se va exercita peste natiunile in viata din acel moment pe pamant.
Toate popoarele de pe pamant vor suferi judecata in tara lui Israel. Cu siguranta, aceasta este foarte semnificativ. Dar, in pasajul nostru din Apocalipsa 19, pe primul plan nu este Israel, nici judecatile in legatura cu Israel, ci judecata lui Antihrist si a imperiului roman care va apare din crestinatatea de nume, apostata. Aceasta este socant: Europa occidentala unita, moderna, civilizata, care se lauda inca astazi cu marturisirea sa crestina, isi va arata necredinciosia si vrajmasia impotriva lui Dumnezeu si impotriva Hristosului Sau prin faptul ca va lupta impotriva Mielului - si cat de scurt este comentariul pe care Duhul Sfant il adauga: "Mielul ii va invinge" (17:14).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu