Translate

sâmbătă, 5 mai 2018


                                 

                                   Am vazut cerul deschis                                                                                                                  Apoc.  cap. 20:6-10

                                                                     - X -

         
      Christian Briem


     6.1.3     Gog si Magog

     Gasim in Vechiul Testament, ici si colo, indicatii despre natiunile rebele din timpul Imparatiei Domnului. Am mentionat deja Psalmii 66 si 101. In Psalmul 18 se vorbeste, de asemenea, de supunere "prefacuta" : "Indata ce au auzit cu urechea lor, m-au ascultat; fiii strainului mi se supun lingusindu-ma (sau "prefacandu-se")" (v. 44). Ele se vor supune din frica de pedeapsa. Dar din momentul ce Dumnezeu va permite lui Satan sa reapara pe scena pamanteasca, ele isi vor manifesta starea lor naturala rebela, si se vor ridica impotriva Lui. Este de remarcat, pe de alta parte, ca Satan nu mai poate sa se suie in cer: lucrul acesta nu-i mai este permis.
     Atunci cand se vorbeste de Gog si Magog, la versetul 8, nu trebuie sa facem confuzie cu personajul din Ezechiel 38 si 39, unde este vorba de printul Rosului (Rusia), capetenia coalitiei nordice contra lui Israel (*), si de "Magog" care este o desemnare simbolica a tarii sale. Aici, dimpotriva, sunt reprezentate, sub numele de "Gog" si de "Magog", natiunile care sunt in "cele patru colturi ale pamantului". Expresia, de asemenea simbolica, de "cele patru colturi ale pamantului", reprezinta gandul universalitatii. Aceste natiuni vor veni deci de pe tot pamantul, din toate punctele cardinale (**).

     (*) Fata de situatia politica din Est care este astazi profund schimbata, mi se pare totusi important sa se faca referire la afirmatiile Cuvantului profetic, care semnaleaza ca Rusia va fi din nou - cel mai tarziu la sfarsitul dispensatiei harului - marele adversar al lui Israel, puterea dominanta din nordul Palestinei (deja Rusia a patruns foarte puternic, militar, in Siria, facand aliante cu Siria, Turcia si Iran, dusmanul de moarte al Israelului, n.t.). Desfasurarea evenimentelor actuale (aceste lucruri au fost scrise inaintea evenimentelor care au loc acum in Siria! n.t.) poate parea a fi in contradictie cu ceea ce se intampla in acest moment, dar asa va fi cu adevarat.

     (**) Am atins deja intrebarea referitoare la cum este posibil ca la sfarsitul mileniului sa existe un numar asa de mare de necredinciosi pe pamant. In timpul Imparatiei binecuvantate a lui Hristos, populatia pamantului va creste intr-o masura necunoascuta pana atunci - intr-un timp cand mortii vor fi foarte rari. Dar multi dintre natiuni, care se vor naste in timpul Imparatiei, nu vor avea decat o relatie de fatada cu Hristos, si inimile lor vor ramane inchise pentru El. In pofida guvernarii drepte a Domnului, Imparatia nu va fi caracterizata prin faptul ca toti oamenii din aceasta Imparatie vor fi nascuti din nou.

     Am stabilit astfel o alta distinctie cu privire la "Gog", printul Rosului. Aceasta capetenie a coalitiei din nord se va sui cu armatele si toate cetele sale "din adancurile nordului" spre Palestina (Ez. 38:6); si aceasta se va intampla, dupa cum am avut ocazia sa remarcam, tocmai dupa instaurarea de catre Hristos a Imparatiei Sale de pace. Dimpotriva, "Gog si Magog" de la sfarsit vor veni din cele patru colturi ale pamantului, si aceasta ultima invazie va avea loc, fara niciun dubiu, dupa mileniu.
     Daca deci Dumnezeu, prin aceste expresii, face aluzie la hoardele din nord, care vor invada Palestina la inceputul Imparatiei, acest lucru are in mod natural importanta sa. Noi putem sa deducem ca acest lucru arata paralela care exista intre aceste doua atacuri: In ambele cazuri este vorba de un atac al carui scop este de a nimici ceva ce face obiectul unei protectii speciale din partea lui Dumnezeu si fata de care Isi arata favoarea Sa - Israel.


     6.1.4     Ultima batalie

     "Si s-au suit pe intinderea pamantului si au incercuit tabara sfintilor si cetatea cea iubita; si a coborat foc din cer de la Dumnezeu si i-a mistuit" (20:9).

     Cu siguranta, nu a avut loc nicio invazie de-o asemenea amploare, ei "s-au suit pe intinderea pamantului". Satan va pune in miscare aceasta multime imensa din toate partile pamantului, pentru a extermina in intregime marturia lui Dumnezeu de pe pamant. Se poate observa ca Satan nu se mai foloseste, acum, de instrumente, asa cum a facut-o inainte de aparitia in putere a Domnului. In acel timp el s-a folosit de "prima fiara", conducatorul roman, si de a "doua fiara", falsul profet (Apoc. 13:1, 11 ; 19:19, 20). Aici nu mai este vorba de "imparati", ci numai de "natiuni", pe care Satan le-a adunat pentru lupta. El nu a incredintat conducerea luptei niciunei puteri omenesti subordonate, ci a luat personal lucrurile in maini. Aceasta este ca o ultima tentativa, disperata, pentru a rasturna de pe pamant stapanirea Imparatului uns de Dumnezeu, si pentru a pune mana pe Imparatie.
     Ce tentativa nebuna! Nu a experimentat el de atatea ori puterea de nebiruit a lui Dumnezeu fata de el insusi? Nu a fost el in mod direct "aruncat pe pamnt" dupa lupta violenta care a avut loc in cer, inaintea ultimilor trei ani si jumatate (20:1-3). Nu a invatat niciodata nimic? Nu. Satan este orb datorita urii sale fata de tot ce este divin, si cei care il urmeaza poarta cu toti aceasta caracteristica, nu doar in timpul de la sfarsit, ci inca deja de acum.
     Faptul ca se vorbeste aici de intinderea pamantului este, cu siguranta, pentru a sublinia contrastul cu expresia "a treia parte a pamantului" pe care o intalnim mai sus in Apocalipsa, de exemplu cap. 8:7 (conf. de asemenea cu 12:4). In timp ce aceste evenimente care nu se refera decat la o parte a pamantului profetic, si anume la partea occidentala a imperiului roman (*), aici este vorba de ultimul atac al lui Satan si al armatelor sale, pe "intinderea pamantului", asa cum ne este prezentata. Acest gand ar fi cu adevarat ingrozitor, daca nu am sti ca atunci, de asemenea, Dumnezeu nu-Si va lua ochii de la cel drept (Iov 36:7), si ca El va fi, de asemenea, Stapan pe aceasta situatie amenintatoare, si ocrotitor al sfintilor Sai.
 
     (*) Cuceririle romane nu s-au intins doar in Europa de vest, ci s-au extins departe in est, cuprinzand mari parti din Grecia, Persia si Babilonia. Adevaratul imperiu roman nu a fost constituit, in fapt, decat din partea sa occidentala. Se pare ca expresia "a treia parte a pamantului" face aluzie la aceasta parte. Se intelege, fara nicio indoiala, prin aceasta expresie "pamant", o sfera profetica, la care se raporteaza evenimentele descrise deja. Ea este caracterizata de-o anumita stabilitate a autoritatii guvernamentale - in contrast cu "marea" care simbolizeaza agitatia maselor populare.

     "Si s-au suit pe intinderea pamantului si au incercuit tabara sfintilor si cetatea cea iubita".

     Este uimitor ca nu se spune nimic despre Domnul Isus! Nu este deci El prezent? I-a lasat El singuri in acest ceas de necaz? Au trait timp de o mie de ani in pace si in siguranta, si nimeni nu i-a putut ataca sub ocrotirea Celui Preainalt. Nu au folosit niciodata arme, nici nu au invatat sa se lupte. Si iata aceasta maree de vrajmasi ucigasi care ii asalteaza din toate partile! - Aceasta poate sa ni se intample si noua, cand, dupa o anumita perioada de liniste, sa fim luati brusc de ape tumultoase, si ca vantul sa ne sufle, dintr-odata, puternic in fata. Si noua ni se pare, de multe ori, ca Domnul ne-a lasat singuri in necazurile noastre. Dar acest lucru nu este adevarat acum, ca si in ceea ce urmeaza. Sa ne gandim: daca Domnul ar interveni indata cu putere, situatia nu s-ar mai putea prezenta in acest fel. Domnul ingaduie astfel aceasta ingrozitoare punere la proba, astfel ca credinta si fidelitatea alor Sai sa poata straluci mult mai puternic. Sa tinem cu tarie acest lucru in inimile noastre, multumind ajutorului Sau.
     Sfintii, care vor trai atunci pe pamant, vor fi credinciosi. Amagirea natiunilor de catre Satan urmareste decat un singur rezultat, ca natiunile sa incercuiasca "cetatea cea iubita", Ierusalimul. Cat de frumos este aceasta! Va exista o despartire categorica, vizibila, intre cei care nu sunt nascuti din nou cu adevarat, si care acum in mod deschis iau partea lui Satan, si cei care au viata cea noua si care se incred in Domnul lor. In timpul perioadei de belsug care a domnit in Imparatie, aceste diferente nu au fost destul de clare in lumina zilei. Aceasta ne arata, din nou, ca mileniul in sine nu va aduce o perfectiune absoluta. Desi Hristos va domni cu o dreptate perfecta, si ca El va pedepsi orice razvratire, totusi El nu va schimba cu forta starea interioara a oamenilor. El nu o face nici astazi. Cuvantul Sau este "cine vrea" : "Si cine inseteaza sa vina; cine vrea sa ia apa vietii fara plata" (Apoc. 22:17)
     Imparatia cerurilor, in care noi traim astazi, este caracterizata in mare masura, in aspectul sau exterior, prin amestecul dintre bine si rau (Mt. 13). Dar in timp ce rapirea sfintilor va rezulta, in cazul nostru, la o separare definitiva, aceasta separare de la sfarsit se va produce prin faptul ca cei credinciosi, in necazul lor, se vor aduna grupati in jurul centrului de guvernare divin, si ca cei rai, separati de ei (de cei credinciosi) vor fi atinsi de judecata lui Dumnezeu. Probabil nu este nevoie de explicat mai in detaliu ca cetatea cea iubita este Ierusalimul pamantesc. Cat de mult spune aceasta denumire! Da, Dumnezeu iubeste aceasta cetate, si sfintii Sai Il iubesc de asemenea. Dar Satan o uraste. Nu este ea tronul pamantesc de guvernare al lui Hristos! Si daca nu poate sa faca razboi impotriva metropolei ceresti, el incercuieste Ierusalimul pamantesc cu armatele sale.
     Atunci cand Domnul era aici pe pamant in smerenie, El a plans pentru aceasta cetate (Luca 19:41). "Cetatea Marelui Imparat" va sfarsi prin amagirea lui Satan, si-L va lepada pe adevaratul Imparat. Din acest motiv a trebuit sa cunoasca zile dificile, care au venit efectiv peste ea, dupa aceea. Dar acum in harul Sau, El a pus-o in cinste, si "pentru totdeauna, o bucurie din generatie in generatie" (Is. 60:15). In Isaia 60 gasim o descriere minunata despre acesata cetate in timpul Imparatiei. Este spus, printre altele: "Si fiii strainului iti vor reconstrui zidurile si imparatii lor iti vor sluji ... Si portile tale vor fi mereu deschise, nu se vor inchide nici zi, nici noapte, ca sa se aduca la tine bogatiile natiunilor" (Is. 60:10, 11). Atunci cand, la sfarsitul zilelor, Satan va amagi din nou multe natiuni, Ierusalimul va ramane credincios si va constitui centru de strangere al tuturor sfintilor.
     De multe ori in Vechiul si in Noul Testament, "Ierusalim" desemneaza poporul pamantesc al lui Dumnezeu, Israel. "Tabara sfintilor" dimpotriva, desemneaza in mod clar, un cerc mult mai larg. Cu siguranta, trebuie sa intelegem prin aceasta, in primul rand, multimea credinciosilor dintre natiuni.
     Armatele celor rai care vor asedia Ierusalimul se vor grabi spre moarte, fara sa-si dea seama. In aceasta situatie, Domnul nu va aparea deloc pentru a aduce judecata lui Dumnezeu peste ei. El va ramane in spate. Dimpotriva, va fi in intregime lucrarea lui Dumnezeu: "si a coborat foc din cer de la Dumnezeu si i-a mistuit"(*). Dumnezeu a facut altadata sa ploua din cer peste Sodoma si Gomora, pucioasa si foc, din partea Domnului (Gen. 19:24); va fi la fel, la sfarsitul timpului, dar la o scara imcomparabil mai mare. Judecata va cadea dintr-odata peste ei, rapid si definitiv. Aceasta va fi, fara indoiala, cea mai grozava si cea mai mare judecata pe care Dumnezeu a adus-o peste oameni in viata datorita nedreptatii lor.

     (*) Atunci cand Domnul Isus va cobori pe pamant pentru a-Si intemeia Imparatia Sa, El va exercita personal judecata peste armatele "fiarei" (Apoc. 19:19-21). Credinciosii din timpul harului vor fi atunci in cer de mult timp. Dar judecata celor rai de la sfarsitul Imparatiei va fi facuta in mod simplu prin focul care coboara din cer. Desi este vorba, si aici, de o judecata a celor vii, totusi ea nu va avea nimic de-a face cu cea din Matei 25, unde v. 31-46 descriu o "sesiune judiciara" la inceputul Imparatiei. Dar aceasta sesiune juduciara, care isi va urma cursul in timpul Imparatiei, nu este descrisa in Apocalipsa. Cu toate acestea, putem s-o punem in legatura cu Apoc. 20:4.

     Doar un cuvant cu privire la sfintii, care, la sfarsitul intregii istorii a lumii, vor fi obiectul acestui ultim atac al lui Satan. Am vazut ca era vorba odata despre sfintii din poporul Israel, si de sfintii dintre natiuni. Ambele grupe de sfinti au fost vazute, in principiu, de catre vazator in cap. 7, inainte ca sa i se arate judecatile prin care ei aveau sa treaca.
     Dupa mentiune facuta despre ei in cap. 20, acesti sfinti dispar din scena. Ei nu mai sunt citati in mod separat in Apocalipsa. Dupa cum am amintit deja, ne gasim aici, cronologic vorbind, direct in pragul eternitatii. Si o ultima privire oferita despre acesti sfinti, face sa se vada incercuirea lor de catre armatele lui Satan. Acesti vrajmasi vor fi, cu siguranta, nimiciti dintr-odata, dar nu ni se spune nimic in plus. Nu stim nimic ce se va intampla cu acesti sfinti la sfarsitul Imparatiei.
     Iata deci un exemplu care arata ca Dumnezeu nu are totdeauna intentia de a ne descoperi fiecare detaliu. Sfintii din mileniu vor face cu siguranta parte din "oamenii" care vor locui pe pamantul cel nou (21:3). Dar nu stim cum vor ajunge acolo, nici cum vor fi pastrati in acest interval.
     Totusi, este ceva pe care Dumnezeu ni-l descopera: aceasta este partea lui Satan. Ea ne este arata la cap. 20:10. O teama sfanta ne cuprinde in descrierea cursului acestor evenimente grozave.


     6.1.5 In iazul de foc

     "Si diavolul, care i-a amagit, a fost aruncat in iazul de foc si pucioasa, unde sunt fiara si falsul profet; si vor fi chinuiti zi si noapte, in vecii vecilor"(20:10).

     Acesta este ultimul cuvant al lui Dumnezeu cu privire la diavol. El a ajuns acum definitiv in locul care a fost pregatit pentru el si ingerii lui (Mt. 25:41), si acolo trebuie sa fie, si va fi pentru toata eternitatea.
     Trecerea de la termenul de "Satan" la "diavol" este izbitor in descrierea acestui adversar. Atunci cand a fost aruncat pe pamant (12:7), si atunci cand a fost aruncat in adanc (20:2), am gasit de fiecare data patru denumiri ale lui Satan. Dar cand este dezlegat din nou, chiar inainte de sfarsitul tuturor lucrurilor, el nu mai apare inaintea noastra decat ca "Satan" si "diavol". Ca "Satan" el a pus in scena ultima razvratire impotriva lui Dumnezeu, ca "diavol" el este aruncat definitiv in iazul de foc. In acest timp, puterea sa de "balaur" si viclenia lui de "sarpe" nu mai apar in prim plan, ci mai de graba caracterul sau de adversar (Satan) si de cel care amageste (diavol).
     Am remarcat deja, la cap. 2 din aceasta carte sub titlul "de vii in iazul de foc", ca "fiara" (conducatorul imperiului roman) si "falsul profet" (Antihristul) au fost deja aruncati de vii in iazul de foc, inaintea diavolului. O mie de ani s-au scurs in acest interval, dar acest lung spatiu de timp nu a putut modifica, in niciun fel, soarta celor care se gasesc acolo, si "focul" nu i-a mistuit nicidecum. Nu, aceasta este o soarta eterna. Este deosebit de solemn! Si atunci cand diavolul li se va alatura, constrans si fortat, trinitatea profana despre care am vorbit mai inainte, se va reuni din nou.
     Satan este cel care a dat fiarei "puterea lui si tronul lui si autoritate mare" (13:2), si, de asemenea, el l-a inspirat pe falsul profet. Dumnezeu ne face sa vedem acum destinul lor comun, care este ingrozitor si etern. Nu ar trebui aceasta sa ne faca sa reflectam mai mult, in special cand ne gandim ca intr-o zi toti oamenii necredinciosi, care nu au vrut sa-L primeasca pe Mantuitorul in timpul vietii lor, vor avea aceeasi soarta cu diavolul (20:14 ; 21:8) ?
     Am cercetat deja cele doua simboluri ale "focului" si "pucioasei"; voi fi deci scurt. In Scriptura "focul" este simbolul sfinteniei lui Dumnezeu aplicata judecatii. De asemenea, am putea semnala, ca nu ar trebui sa luam in sens literal focul din acest iaz. Dar nu exista nicio indoiala ca realitatea acestei terori nu va fi cu nimic mai putin decat simbolul sau. Iadul va fi un domeniu special, izolat de Dumnezeu, din care nu se poate scapa niciodata. Adaugarea la verset: "si vor fi chinuiti zi si noapte, in vecii vecilor" arata clar ca acesta va fi un loc de suferinta psihica (a sufletului), si cu siguranta, de asemenea si trupeasca. Daca aceasta nu se refera aici, in sens strict, decat la aceste trei persoane, care, la acel moment, sunt in iazul de foc, aceasta va fi totusi partea tuturor acelora care se vor afla acolo intr-o zi.
     Ceea ce este spus in Evrei 12:29, "Dumnezeul nostru este foc mistuitor" se adreseaza, de asemenea, si noua, crestinilor. Dumnezeu are grija geloasa pentru onoarea Sa, si daca nu se tine cont de aceasta, El va raspunde in final prin judecata. Pentru mentinerea gloriei Sale, El va ridica in universul Sau o amintire care va exita vesnic pentru atentionarea impotriva oricarei forme de rau - o marturie impotriva tuturor acelora care nu au vrut sa se supuna Lui Insusi si Fiului Sau Preaiubit. Aceasta va fi o judecata meritata si prin urmare dreapta, masurata in functie de vina personala a fiecaruia, in mod individual. Dar in orice caz, ea va fi eterna. Si tot raul se va regasi in acest loc ingrozitor : iazul de foc.
     "In vecii vecilor" - aceasta semnifica o eternitate fara sfarsit. Dupa cum Dumnezeu "este viu in vecii vecilor", asa si acest chin va exista la fel "in vecii vecilor", fara sfarsit.
     Ah, daca oamenii ar accepta inca astazi, cand sunt avertizati sa nu alerge spre ruina, ci sa vina la Mantuitorul! "ca sa nu vina si ei in acest loc de chin" cum zicea altadata bogatul din Luca 16, si el stia despre ce vorbea. In plus, el nu era inca in iad, ci doar in hades (Locuinta mortilor, n.t.), locul unde merg sufletele oamenilor (nemantuiti) dupa moarte. Dar acest hades este deja un loc de chin pentru cei nedrepti: "Si in Locuinta mortilor (hades), fiind in chinuri" (Luca 16:23). Cat de mult ar trebui sa ne miste aceasta, noi care cunoastem "teama de Domnul", si care vedem aceasta multime de oameni nefericiti in jurul nostru!  
   

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze