Translate

sâmbătă, 9 iunie 2018




                                                                  Domnul este aproape
                                                                  Sâmbătă     9     Iunie

          "Aducându-ne aminte neîncetat de lucrarea credinței voastre și de osteneala dragostei și de răbdarea speranței în Domnul nostru Isus Hristos, înaintea lui Dumnezeu și Tatăl nostru". 1 Tesaloniceni 1.3

     Domnul Isus Hristos constituia izvorul și obiectul credinței, al dragostei și al nădejdii tesalonicenilor. „Lucrarea credinței“, „osteneala dragostei“ și „răbdarea speranței“ se aflau acolo; mărturia divină era lucrătoare în orice fel. De fapt, fără această energie vie, creștinismul nu poate exista. El este compus din adevărurile sale obiective și din puterea care conferă acestor adevăruri expresia lor vie. Aceste adevăruri și această putere rămân și astăzi, deși multe lucruri caracteristice Bisericii primare au dispărut; însă credința, nădejdea și dragostea rămân, iar fără ele creștinismul nu poate exista.

     N-ar trebui deci ca o prezentare corectă a adevărului și o primire la fel de corectă a lui să producă și astăzi aceleași efecte? Iar dacă ele nu sunt produse, nu înseamnă oare că evanghelia predicată este una nepotrivită? Bineînțeles că nu trebuie să limităm harul lui Dumnezeu, care lucrează chiar și în astfel de circumstanțe, însă vorbesc aici despre responsabilitatea pe care adevărul o așază asupra sufletului. În cazul tesalonicenilor, efectul evangheliei nu a fost limitat, așa cum adesea se întâmplă astăzi, doar la a căpăta pacea cu Dumnezeu și la a cunoaște că avem viața veșnică. Dacă inima se sprijină cu credință pe adevărurile divine care constituie temelia creștinismului, puterea lucrătoare și transformatoare a acestor adevăruri nu va întârzia să se facă simțită.

     Fără să minimalizez în vreun fel lucrarea pe care Dumnezeu o face, cred că în așa-numitele „treziri“ vedem două lucruri distincte: pe de o parte, acțiunea lui Dumnezeu: suflete trezite într-o manieră remarcabilă și multe dintre ele aduse la Hristos; de cealaltă parte, lucrarea omului, care caută să acționeze asupra cărnii, prezentând adesea o evanghelie trunchiată, făcând astfel ca mințile oamenilor să se concentreze prea mult asupra propriilor simțăminte. Rezultatul este, în cele mai multe cazuri, chiar și acolo unde lucrarea este reală, asemănător cu ceea ce se întâmplă plantelor de seră, care se usucă imediat ce căldura și celelalte condiții create în mod artificial încetează. Convertirea nu înseamnă totul. Înflăcărarea nu va putea niciodată înlocui adevărul sădit în suflet, iar activitatea nu este singurul semn al vieții și al puterii spirituale.

                                                                                                                                                 A H Rule

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze