Am vazut cerul deschis Apoc. cap. 21:9 la 22:5
- XVI -
Christian Briem
8 Cetatea cereasca - 21:9 la 22:5
8.1 Mireasa, sotia Mielului
Ajungem acum la ultima mare parte a acestei carti atat de solemna si totusi atat de plina de bucurie. Ea merge de la cap. 21 v. 9 pana la cap. 22 v.5. Dupa cum am observat deja, ea prezinta un fel de retrospectiva, o descriere a Bisericii in glorie in relatie cu pamantul in timpul Imparatiei de o mie de ani. De ce este o retrospectiva si pentru ce ne este data, ne vom ocupa imediat de aceste intrebari. In primul rand trebuie sa aratam cele doua sectiuni principale care alcatuiesc aceasta sectiune. Avem doua scene de glorie, primite de Ioan din partea ingerului. Una se refera la "mireasa, sotia Mielului" (21:9-27), si cealalta la "raul de apa a vietii" care iese din tronul lui Dumnezeu (22:1-5).
La inceputul acestor doua scene ceresti, gasim cuvintele: "si el (ingerul) mi-a zis". Intr-adevar, preaiubitilor, merita sa "privim" cand ingerul lui Dumnezeu arata vazatorului lucrurile glorioase - si prin el si noua - lucruri care apartin unei epoci viitoare si unei sfere ceresti! Nu ne obliga ele sa ne bucuram inca de acum, luminand si influentand drumul nostru greu?
8.1.1 O retrospectiva remarcabila
Vazatorul s-a vazut deja obligat mai inainte sa-si indrepte privirile inapoi. Astfel, la cap. 17 unul din cei sapre ingeri care au avut cele sapte potire a venit sa-i arate adevaratul caracter al "curvei cele mari", descoperindu-i taina "Babilonului cel mare, mama curvelor si a uraciunilor pamantului". Dupa informatiile istorice, si in mijlocul desfasurarii evenimentelor, el a vorbit deja de judecata Babilonului (14:8 ; 16;19). Evident, Duhul Sfant nu a vrut sa intrerupa cursul relatarii evenimentelor profetice printr-o descriere lunga. Dar apoi, in retrospectiva, El a considerat ca necesar descrierea a ceea ce era, in esenta, Babilonul.
Este aproape acelasi lucru incepand de la cap. 21:9. Caci, dupa ce lantul evenimentelor din timpul de la urma pana in eternitate a fost descris intr-o ordine cronologica stricta pana la cap. 21:9 si ca totul a continuat pana la sfarsit, Duhul Sfant se opreste din nou si intoarce privirea in spate spre timpul domniei de o mie de ani, timp care, vazut istoric, este anterior fata de ce ne-am ocupat din a doua jumatate a cap. 20 pana la v. 8 din capitolul 21 (starea eterna). Astfel, se vorbeste din nou in sectiunea noastra despre cele douasprezece semintii ale lui Israel si despre natiuni, etc. Ne amintim ca aceste diferente dispensationale nu vor mai exista in starea eterna. Pe pamantul cel nou vor fi in continuare oameni. Va fi iarasi vorba in cele ce urmeaza despre Miel, deoarece vedem din nou in aceasta sectiune legaturile cu pamantul cel vechi.
Revelatia evenimentelor din timpul de la urma se incheie cu introducerea starii eterne. Cu toate acestea, gloria miresei, sotia Mielului este desfasurata inaintea noastra, Ea (mireasa) este infatisata ca o "cetate sfanta", ca o metropola cereasca si centru de administare si guvernare in timpul Imparatiei de o mie de ani. Ceea ce nu a putut fi aratat decat pe scurt la cap. 20:4-6, din cauza formei concentrate a acestei profetii, ne este descoperit acum in detaliu. Cu siguranta, acesta este motivul principal al acestei retrospective pe care ne-o da Cuvantul lui Dumnezeu.
Dar mai exista un alt motiv pentru aceasta: Cartea Apocalipsa nu trebuie sa se incheie prin scenele de judecata, nici prin tabloul judecatii etene. Dumnezeu este Dumnezeul oricarui har, si acesta este harul care depaseste tot ceea ce pare sa corespunda acestor scene in care triumful harului Sau lumineaza inca odata toate esecurile oamenilor - ceea ce ne este prezentat sub o forma de apendice, nu doar la cartea Apocalipsa, ci la intrega carte a lui Dumnezeu.
In mod efectiv, ultimile doua capitole ale Bibliei sunt legate direct de primele doua. Pe primele pagini ale Genezei se afla creatia lumii vizibile, prima creatie. Administrarea creatiei este incredintata creaturii. Il vedem pe Adam fericit in gradina Eden, nu singur, ci unit cu sotia lui, femeia pe care Dumnezeu a intocmit-o El Insusi, in timpul somnului, si pe care a adus-o la el. Dar deja in paginile urmatoare ale Bibliei si pana la sfarsit, intalnim razvratirea omului impotriva lui Dumnezeu. Vedem cum sceptrul guvernarii incredintat de Dumnezeu omului i-a alunecat din mana, si vedem cum Dumnezeu a lucrat in har ca si in judecata. Ori, atunci cand ajungem la ultimile doua capitole din Sfanta Scriptura, recunoastem ca, in pofida intregului pacat al omului, Dumnezeu Isi atinge scopul Sau si ca toate planurile Sale cu privire la pamant sunt implinite: in Fiul Omului, Omul glorificat, nu doar pamantul va trai o guvernare desavarsita, dar si cerul.
Atunci toate binecuvantarile din secolele precedente, pe care Dumnezeu le-a promis avandu-L in vedere pe Fiul Sau, isi vor gasi centru si implinirea lor deplina in El. Biruinta lui Dumnezeu asupra adversarilor Sai va fi completa. Harul Sau va triumfa, acolo unde a prisosit din plin fata de pacat. Si atunci cand scenele din Geneza in functie de natura lor vor reaparea, - fie ca este vorba despre mireasa, sotia Mielului sau de raul cu apa vietii, - acestea vor fi de-o maniera mult mai inalta. Vazatorul este atat de miscat de ceea ce a auzit si a vazut, incat el cade la picioarele ingerului pentru a i se inchina (22:8). In pofida multor asemanari cu scena pamanteasca si prima creatie, scena cereasca si noua creatie le depasesc cu mult in glorie.
Ca o introducere la aceasta ultima parte din Apocalipsa, ramane de observat ca, in viziunea pusa inaintea noastra, nu sunt decat trasaturi ale domniei de o mie de ani si cu ele un caracter dispensational. Aceste trasaturi ale domniei de o mie de ani si acest caracter dispensational, se gasesc clar in pasajele din capitolele 21:24, 26 si 22:2). Dar in versetele 3 la 5 din capitolul 22 se vede clar o suprapunere temporala din eternitate. Acest gand l-a bucurat mult pe autor: din clipa in care mireasa, Adunarea este in glorie, pentru ea incepe direct eternitatea. O mie de ani nu conteaza prea mult. Ea este mireasa, sotia Mielului, si ea este pentru eternitate (21:2). Scena care o inconjoara poate sa se schimbe din temporal in etern, dar ea este vazuta in sine insasi intr-o relatie de nedespartit cu Acela care este in Sine Insusi de neschimbat.
8.1.2 Vino aici: iti voi arata - 21:9-10
La inceputul acestei ultime parti din Apocalipsa, slujba ingerului este reluata imediat. Cand s-a facut descrierea starii eterne (21:1-8), nu gasim ceva asemanator. Am vazut fericirea eterna a Adunarii, cortul lui Dumnezeu si fericirea oamenilor, a poporului lui Dumnezeu de pe pamantul cel nou. Dar acum, datorita faptului ca descrierea se intoarce spre relatiile Adunarii cu pamantul, vom intalni din nou slujba ingerului. Aceasta este o dovada in plus ca aceasta parte din Apocalipsa este un fel de apendice si este aranjata cronologic inainte de relatarea din primele opt versete.
"Si a venit unul din cei sapte ingeri, care avusesera cele sapte potire, pline cu cele din urma plagi, si a vorbit cu mine, spunand: Vino aici: iti voi arata mireasa, sotia Mielului! Si m-a dus, in Duh, pe un munte mare si inalt. Si mi-a aratat cetatea cea sfanta, Ierusalimul, coborand din cer, de la Dumnezeu, avand gloria lui Dumnezeu" (21:9-10).
Ce har din partea lui Dumnezeu care doreste sa ne incurajeze inimile prin aceasta viziune minunata a gloriei viitoare! Noi vom avea parte de aceasta, intr-o zi - ce har de nepatruns! El ar dori ca razele glorie sa lumineze drumul nostru inca de astazi si sa ne influenteze sub aspect moral. Inaintea de a contempla aceste scene ceresti, nu ne vine in mod natural dorinta ca gloria lui Hristos, care va fi vizibila atat de perfect in sotia Sa in zilele Imparatiei, sa straluceasca inca de acum in noi din punct de vedere moral? Deci, haideti sa ne intoarcem acum la continutul textului nostru biblic!
Unul din cei sapte ingeri care au avut cele sapte potire, vine la Ioan, spunand: "Vino aici: iti voi arata mireasa, sotia Mielului". Faptul ca era unul din ingerii care trebuia sa sfarseasca mania lui Dumnezeu asupra pamantului confirma, asa cum s-a remarcat deja, ca relatia miresei cu pamantul este pusa pe primul plan. Aceasta are loc in timpul domniei de o mie de ani, contextul o arata foarte clar. De asemenea, unul din ingeri, daca nu chiar acelasi, i-a aratat vazatorului Babilonul, falsa mireasa, si judecata sa. Asemanarea acestor doua scene, dar, de asemenea, si deosebirile, sunt evidente. "Vino aici; iti voi arata sentinta curvei celei mari, care sade pe apele cele multe" i-a spus atunci ingerul (17:1). Dar acum ingerul ii arata adevarata mireasa si gloria ei. Ea devine sotia Mielului si una cu Cel Sfant, Cel care a murit altadata pe crucea Golgotei ca Mielul fara cusur si fara pata, dar care a invins moartea si pe diavol si se afla acum ca Invingator in glorie. Si dupa cum Babilonul si curva cea mare erau expresia gandului omului, la fel si mireasa in frumusetea si in gloria ei este expresia gandului lui Dumnezeu.
Acest "vino aici: iti voi arata" este deosebit de instructiv si incurajator in acelasi timp. In cele doua cazuri se spune ca ingerul l-a dus pe vazator in duh, o data in pustiu, si in alta data pe un munte mare si inalt. In primul caz ingerul a vrut sa-i arate judecata lui Dumnezeu asupra curvei cele mari, iar in al doilea caz gloria miresei, sotia Mielului. Dar in ambele cazuri el a fost dus in "duh". Si acesta este primul lucru pe care il invatam: Daca vrem sa intelegem adevaratul caracter al falsei biserici sau ceea ce caracterizeaza adevarata Biserica, trebuie sa fim condusi totdeauna de Duhul si sa ne lasam calauziti de El in gandurile noastre. Inteligenta omeneasca nu ne poate ajuta nici intr-un caz, nici in altul.
Ar trebui sa ne preocupam noi cu falsa biserica? din cand in cand da! Caci este foarte important pentru noi si aceasta nu este o pierdere de timp, ci vedem judecata lui Dumnezeu peste falsa biserica - un sistem eclesiastic care are pretentia ca este mireasa lui Hristos. Ne dam seama foarte usor, cu privire la aceasta, de aceasta inselatorie, caci ceea ce se marturiseste in afara a fi a lui Hristos, in interior este exact opusul, oferind in ochii oamenilor ceva mare, inalt si atractiv. Omul iubeste etalarea bogatiilor, apreciere, putere si influenta intelepciunii si artei, in special ceea ce insoteste pretentiile religioase. Si sa nu ne gandim ca adevaratii credinciosi nu pot aluneca spre lucrurile atragatoare si a influentelor false! Atunci Dumnezeu, in harul Sau, ne vine in ajutor si ne trimite ingerul cu al sau "vino aici: iti voi arata", si ne ajuta sa intelegem tot ceea ce, potrivit judecatii lui Dumnezeu, sunt doar caracteristicile curvei cele mari: El va aduce judecata Sa peste acest sistem eclesiastic profan in timpul de la urma. Stiind aceasta ne va pazi sa ne amestecam in vreu fel cu ceea ce poarta trasaturile de caracter ale Babilonului. De asemenea, vom intelege mai bine semnificatia unui "alt glas venit din cer" (18:4), care, in principiu, ni se adreseaza si noua astazi: "Iesiti din ea, poporul Meu, ca sa nu fiti partasi pacatelor ei".
Pe de alta parte, adevarata Biserica apare in ochii oamenilor ca ceva mizerabil si fara putere. Unitatea originala, in care primi crestini au dat o marturie puternica inaintea lumii a fost inlocuita cu o faramitare fara seaman, si chiar credinciosii pot intreba: in mijlocul intregii confuzii, se mai poate realiza inca astazi in vreun fel gandurile lui Dumnezeu in legatura cu adevarata Biserica? Ceea ce a iesit altadata atat de perfect din mana lui Dumnezeu, in ce priveste aspectul sau exterior, este rupt si faramitat, in slabiciune si in rusine.
Credinciosul spiritual simte tristetea si suspina. El intelege cat de mult Domnul Isus, Capul Trupului, al Adunarii, este dezonorat prin aceasta ruina. El poate cadea atunci foarte usor in pericolul de a-si pierde orice curaj. Mai are vreun sens, vazand indepartarea generala de la adevarul lui Dumnezeu, de a merge inainte, de a lupta pentru credinta care a fost data sfintilor (Iuda 3) ? Atunci, acest credincios spiritual poate auzi inca cuvintele ingerului: "Vino aici:iti voi arata mireasa, sotia Mielului!". Da, scump prieten, Dumnezeu doreste sa ne arate sfarsitul desavarsit si glorios a ceea ce aici jos, pe pamnat, nu prezinta decat slabiciune.
Asa cum Moise altadata, de pe varful muntelui Pisga, putea sa vada mostenirea promisa lui Israel in toata intinderea ei (Deut. 34), asa si Ioan, aici, este condus pe un munte mare si inalt pentru a vedea mireasa, sotia Mielului, in toata frumusetea si gloria sa. Pentru a avea punctul de vedere corect si divin, trebuie si noi, de asemenea, sa ne lasam condusi intr-un loc mare si inalt. Noi putem avea punctul de vedere al lui Dumnezeu asupra lucrurilor doar atunci cand stam departe de raul moral din lume si de ratacirea religioasa din crestinatate - numai atunci cand respingem principiile lipsite de evlavie care o conduc.
Dar apoi ce este mai mangaietor decat a contempla frumusetea pe care mireasa o are in ochii Domnului, deja de astazi? Nu a abandonat El tot ce avea pentru a dobandi aceasta perla de mare pret, inclusiv viata Sa (Mt. 13:45-46)? Acest lucrul intareste in mod extraordinar credinta noastra la a gandi ca in planurile lui Dumnezeu, Adunarea este totdeauna ceva desavarsit. Chiar daca starea sa practica in timp este slaba, planurile esterne ale lui Dumnezeu cu privire la Hristos si la Adunarea Sa isi vor gasi implinirea lor. In acea zi Domnul Isus Isi va prezenta "Lui Insusi Adunarea glorioasa, neavand pata sau zbarcitura sau ceva de felul acestora, ci ca sa fie sfanta si fara cusur" (Efes. 5:27).
Noi nu putem sa aratam lumii decat o imagine slaba si deplorabila fata de ceea ce este Adunarea in gandurile lui Dumnezeu. Dar, prin credinta, stim de asemenea ca suntem pe drumul gloriei, si ca va veni timpul cand Adunarea va fi descoperita in toata perfectiunea ei ca mireasa a Sa, sotia Mielului. Crestinii adevarati au parasit inca de la inceput dragostea lor dintai pentru Domnul Isus (2:4). Acesta a fost punctul de plecare al ruinei pe care o deplangem astazi in crestinatate. Dar apoi, Adunarea celor rascumparati din ziua Cincizecimii pana la rapirea Bisericii va fi "mireasa Sa" : ea se va bucura in mod desavarsit de afectiunile Sale divine si va rasunde la acestea - fericita speranta!
Mai ramane de remarcat ca in epistolele Noului Testament, Adunarea nu este numita in mod direct mireasa, sotia Mielului. Desigur, apostolul Pavel a spus corintenilor "v-am logodit cu un singur barbat, ca sa va infatisez ca pe o fecioara curata lui Hristos" (2 Cor. 11:2), si aceasta se apropie de gandul de "mireasa". De asemenea, in Efes. 5 el compara de-o maniera remarcabila pe Hristos si Adunarea cu primul Adam si sotia lui. Dar, numai in ultima carte a Bibliei Adunarea este numita "sotia Mielului". Aceasta este in legatura cu acest mare eveniment din cer, nunta Mielului, unde ii este conferit titlu de "sotie" (19:7).
In glorie Adunarea va fi "mireasa, sotia Mielului". Trebuie in mod categoric sa distingem aceasta binecuvantare de o alta care nu ne priveste pe noi, ci care priveste pe Israel. Domnul Isus ca Imparat al lui Israel va avea, de asemenea, o sotie pamanteasca. Ierusalimul, ramasita restaurata a lui Israel, va fi sotia Imparatului, imparateasa impodobita cu aur de Ofir, dupa cum ne arata Psalmul 45 (v. 9). Atunci se va implini cuvantul profetului Isaia: "Si cum se bucura mirele de mireasa, asa Se va bucura Dumnezeul tau de tine" (Is. 62:5). Israel va fi indatorat mult pentru toate binecuvantarile sale prin moartea Rascumparatorului sau, la fel cum relatiile noastre cu Domnul si Mantuitorul nostru se intemeiaza in intregime pe moartea Sa ca jertfa. Dar sotia pamanteasca nu va fi numita sotia Mielului, deoarece Domnul este pentru ea Imparatul, care Si-a dobandit tronul Sau pamantesc prin judecata si este pus in relatie cu ea in acest mod. Dar pentru Adunare, Domnul Isus nu este niciodata Imparat, nici astazi nici mai tarziu. El nu va guverna peste Adunare, ci impreuna cu ea. De aceea doar ea este numita mireasa, sotia Mielului. Domnul este legat de ea pentru eternitate, si va imparti impreuna cu ea eternitatea Sa. Cat de mult face ca inimile noastre sa bata inca de acum!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu