Am vazut cerul deschis Apoc. cap. 21:11
- XVII -
Christian Briem
8.1.3 Caracteristicile principale ale cetatii ceresti
Ingerul i-a spus lui Ioan "vino aici: iti voi arata mireasa, sotia Mielului". Dar odata ce la condus in Duh pe un munte mare si inalt, el ii arata "cetatea cea sfanta, Ierusalimul, coborand din cer, de la Dumnezeu". El i-a vorbit despre o mireasa si acum ii arata o cetate. De ce aceasta schimbare brusca de simboluri? Le-am intalnit deja in v. 2 din capitolul nostru, si falsa biserica a fost, de asemenea, comparata odata cu o sotie (curva) si cu o cetate (Babilonul) (*). Aceasta ne ajuta sa intelegem ca mireasa nu locuieste undeva in cetate, ci ca mireasa este in acelasi timp cetatea. Imaginea miresei, sotia Mielului, exprima de-o maniera glorioasa ceea ce este Adunarea pentru inima lui Hristos si ceea ce constituie relatiile intime intre Hristos si Adunare in eternitate. Cu toate acestea, pentru a arata relatiile dintre Adunare, care se afla in cer, si Israel si natiunile de pe pamant din timpul domniei de o mie de ani, Duhul Sfant foloseste imaginea unei cetati care este mult mai potrivita pentru acest scop.
(*) Gasim un foarte pretios pasaj cu schimbari de simbol in legatura cu Persoana Domnului nostru in capitolul 5 din Apocalipsa. Dupa ce unul din batrani vorbeste cu Ioan despre un leu care a biruit, vazatorul vede un miel care statea in mijlocul tronului, ca injunghiat. Daca Domnul Isus nu ar fi luat caracterul de Miel al lui Dumnezeu (Ioan 1:29 ; 1 Petru 1:18-20) si nu Si-ar fi dat viata Sa ca rascumparare pentru multi (Marcu 10:45), ca Leul din semintia lui Iuda, El ar fi ramas pentru totdeauna singur (Ioan 12:24).
Acest fel de relatii poate fi descris pe scurt intr-un cuvant: guvernare. Adunarea glorificata va fi adevarata metropola a Imparatiei lui Hristos pe pamant; puterea de guvernare va emana din acest Ierusalim ceresc, dupa cum vom vedea in curand. Mai intai, sa ne amintim totusi, ca planul lui Dumnezeu din toate timpurile era de a supune intreaga creatie Domnului Isus ca Om glorificat, si de a fi Cap peste toate lucrurile Adunarii, astfel, ca Trupul si plinatatea Sa, ea are parte de stapanirea care I-a fost incredintata (Efes. 1:10, 11, 22, 23). In Imparatia de o mie de ani a lui Hristos, acest plan isi va gasi implinirea sa deplina (*). Guvernarea de catre Adunare impreuna cu Hristos va fi raspunsul lui Dumnezeu fata de intregul dispret de care ea a avut parte pe pamant datorita Fiului Sau. "Vrednic de incredere este cuvantul ... daca rabdam, vom si imparati impreuna" (2 Tim. 2:11-12 ; comp. Rom:17 ; 2 Tes. 1:4-5).
(*) Aici nu este vorba decat de o prima implinire, caci chiar la sfarsitul Imparatiei de o mie de ani va fi o Imparatie eterna: "si vor imparati in vecii vecilor" (22:5). Vom vedea mai mult cu privire la acest subiect cand vom ajunge la acest ultim verset al sectiunii noastre.
Nu este nevoie sa ne ocupam mai mult de simbolul folosit la v. 10, caci limbajul versetului nostru se bazeaza foarte tare pe v. 2, si cu ocazia capitolului precedent pe starea eterna, despre care am vorbit deja in detaliu. In toate cazurile, dintre cele trei trasaturi de caracter ale cetatii sfinte din v. 10, doua sunt mentionate mai intai: este cereasca in natura sa si divina in originea ei. Dumnezeu ar fi putut sa-i confere Adunarii un caracter ceresc si s-o faca asemenea ingerilor. Si chiar daca El Insusi este originea ei, ar fi putut sa-i dea doar un statut pamantesc. Dar nici una nici alta nu corespundea planului lui Dumnezeu cu privire la Fiul Sau si la Adunare. Caci Domnul Isus a implinit intr-un mod desavarsit lucrarea de rascumparare de la cruce si L-a glorificat pe Dumnezeu, incat acum pentru Dumnezeu nu este nicio binecuvantare prea mare pentru a o da celor care au crezut in Fiul Sau in timpul lepadarii Sale.
Cu siguranta, astazi Adunarea nu este inca in gloria cerului, dar - ganditi-va! - ea este deja de astazi de origine divina si de natura cereasca, asa cum va fi atunci si cum va fi totdeauna. Intelegerea acestui fapt este deosebit de importanta pentru umblarea noastra in timpul actual. Numai atunci cand pastram constienta adevaratului caracter al Bisericii, Duhul Sfant ne poate tine departe de eforturile pamantesti ale crestinatatii si de a fi martori adevarati pentru adevarul lui Dumnezeu.
Acum noi vedem aici Adunarea glorificata ca o cetate sfanta care coboara din cer de la Dumnezeu. Ea este vasul prin care Dumnezeu Se va putea glorifica de-o maniera speciala in timpul Imparatiei de o mie de ani. Aceasta coborare din cer a cetatii sfinte din v.10 are loc cu o mie de ani mai inainte de coborarea asemanatoare din v. 2. Dar aceasta nu inseamna ca cetatea va ajunge direct pe pamant. Ea vine din cer spre pamant, si se opreste deasupra pamantului, asemenea unui corp ceresc pe bolta cereasca. Versetul urmator pare sa confirme acest gand. Desi sunt folosite aceleasi expresii la v. 2, contextul arata clar ca in starea eterna cetatea sfanta va veni efectiv pe pamantul cel nou, caci cortul lui Dumnezeu va fi cu oamenii. Cu toate acestea, in timpul Imparatiei de o mie de ani, cetatea va fi deasupra pamantului si va alcatui sfera cereasca a Imparatiei - pentru binecuvantarea de nedescris a celor care vor locui pe pamant.
8.1.4 Gloria cetatii - 21:11
Versetele urmatoare arata a treia trasatura de caracter a cetatii sfinte: gloria sa
"Avand gloria lui Dumnezeu. Stralucirea (sau, "Luminatorul") ei era asemenea unei pietre foarte pretioase, ca o piatra de iaspis cristalin" (Apoc. 21:11).
Adevar de nepatruns! "avand gloria lui Dumnezeu". Ceea ce astazi este obiectul sperantei noastre (Rom. 5:2 "ne laudam in speranta gloriei lui Dumnezeu") va fi atunci realitate. Asa cum ne arata epistola catre Romani, noi putem spera la gloria lui Dumnezeu deoarece suntem indreptatiti prin sangele lui Isus si prin credinta. Fara aceasta am fi inca in pacatele noastre si nu am ajunge la gloria lui Dumnezeu (Rom. 3:23). Aceasta speranta vie este deci un rezultat al indreptatirii, si pentru viata noastra practica de acum, ea este "motorul" care ne impinge inainte pentru atingerea acestui scop, in ciuda tuturor greutatilor. Daca pierdem din vedere aceasta speranta, pierdem toata puterea. Ca sa nu se intample aceasta, Duhul Sfant ne indreapta totdeauna privirile, inca de acum, spre implinirea acestei sperante, o speranta "care nu insala".
In acea zi, ziua gloriei, Adunarea va fi vasul gloriei lui Dumnezeu. Aceasta glorie va locui in ea, si va fi reflectata inaintea lumii. Ne aducem aminte de cuvintele Domnului nostru catre Tatal Sau, care isi vor gasi atunci implinirea: "Eu le-am dat gloria pe care Mi-ai dat-o Tu, ... ca ei sa fie facuti desavarsiti spre a fi una, ca sa cunoasca lumea ca Tu M-ai trimis si ca i-ai iubit, cum M-ai iubit pe Mine" (Ioan 17:22, 23). Datorita gloriei copiilor lui Dumnezeu si datorita unitatii lor in glorie, lumea va cunoaste ca Domnul Isus a fost trimis de Tatal si ca Tatal i-a iubit pe ai Sai cum L-a iubit pe Fiul. Ce insemnatate imensa pentru lume sa beneficieze de consecintele acestei cunoasteri!
Intr-un sens mai restrans, Israel va reflecta de asemenea, in timpul Imparatiei, gloria Domnului inaintea popoarelor de pe pamant, caci citim in Isaia 60: "Ridica-te, straluceste, pentru ca lumina ta a venit si gloria Domnului a rasarit peste tine!" (Is. 60:1). Dar ce scena de neimaginat cand Adunarea va raspandi gloria lui Dumnezeu peste pamant, si, in plus, aceasta va dura o mie de ani! In frumusetea ei data de Dumnezeu, ea va face cunoscut lumii, care sunt trasaturile glorioase ale naturii lui Dumnezeu.
Descoperirea trasaturilor naturii lui Dumnezeu inseamna propriu zis "gloria". Asa cum Fiul lui Dumnezeu pe pamant, L-a glorificat in mod perfect pe Dumnezeu, dezvaluind cine si ce era Dumnezeu. El L-a facut cunoscut (Ioan 1:18). Aceasta glorificare a lui Dumnezeu de catre Fiul si-a atins punctul sau culminant la crucea de pe Golgota (Ioan 12:28) ; 13:31 ; 17:4). Acolo El a aratat in mod deplin ca Dumnezeu este lumina si ca El este dragoste. Acolo a fost pusa in lumina fiecare trasatura a lui Dumnezeu - intr-un Mantuitor care sufera si moare. Cand, totusi, va veni timpul stapanirii lui Hristos, Dumnezeu va folosi Adunarea ca instrument special pentru a-L glorifica pe Fiul Sau. Atunci si in toata eternitatea, ea va fi martorul luminos al gloriei Persoanei Sale. "Lumina cunostintei gloriei lui Dumnezeu" va fi vazuta totdeauna "pe fata lui Isus Hristos" (2 Cor. 4:6), pe care Dumnezeu, de asemenea, doreste s-o foloseseasca totdeauna ca instrument.
Lumina care va emana din cetatea sfanta este comparata cu o piatra foarte pretioasa, o piatra de iaspis cristalin. In natura ei, pietra de iaspis nu este in totul limpede si ca nu este decat o piatra semipretioasa (*). Aceasta arata clar ca avem aici un limbaj pur simbolic, la fel cum aurul curat este asemenea sticlei curate (v. 18), care nu exista in natura si care trebuie inteles in sens simbolic.
(*) Iaspisul este o varietate de cuart colorat in rosu, maro sau galben.
Piatra de iaspis (probabil ca trebuie sa te gandesti la cea mai scumpa dintre toate pietrele pretioase, diamantul) are un loc deosebit in Apocalipsa. La capitolul 4, impreuna cu sardiu, ea foloseste de simbol pentru gloria lui Dumnezeu Insusi, atat cat omul, creatura, poate sa vada sau cat ii este permis sa vada. Dar, pentru a fi completa, trebuie mentionat, de asemenea, ca Dumnezeu locuieste intr-o lumina de nepatruns, si ca in sens absolut, niciun om nu L-a vazut si nici nu-L poate vedea (1 Tim. 6:16). Piatra de iaspis vorbeste, de asemenea, de gloria pe care Dumnezeu poate si vrea s-o reveleze creaturii. Si dupa cum o prisma sau un vas de cristal slefuit disperseaza lumina alba care ajunge pe el, in diferitele sale componente colorate, la fel si Adunarea (ca si noi insine) poate primi lumina divina care cade pe ea si s-o imparta in diferitele sale componente. In acest fel, oamenii nascuti din nou care vor fi pe pamant vor avea posibilitatea sa profite prin puterea Duhului Sfant de trasaturile speciale ale gloriei lui Dumnezeu.
Dupa capitolul 4, iaspisul este mentionat inca de trei ori in capitolul 21. Mai intai la v. 11 iaspisul este folosit la descrierea stralucirii luminii (*) cetatii, apoi la v. 18 a zidurilor sale si la v. 19 a temeliilor sale. Deci, putem stabili cu o profunda fericire ca lumina, siguranta si temelia Adunarii glorificate nu va fi cu nimic mai prejos ca gloria lui Dumnezeu Insusi.
(*) Autorul traduce, in germana, ceea ce J.N. Darby traduce prin 'luminator" la v. 11, adaugand prin nota "sau : "lumina". A se vedea, de asemenea, v. 23: "lumina ei este Mielul" (fr. : "lampa ei este Mielul").
Sa ne oprim putin asupra acestei expresii "stralucirea luminii" din v. 11. In Filip. 2:15 gasim acelasi cuvant la plural, si el este tradus prin "luminatori". Cuvantul grec "phoster" este folosit in general pentru a desemna stelele si alte corpuri luminoase de pe bolta cereasca. Aceasta confirma ceea ce am spus mai inainte: Misiunea pe care Dumnezeu ne-a incredintat-o inca de astazi, aceea de a fi luminatori in lume, cetatea cereasca o va implini in mod deplin in veacul viitor.
In lumea de intuneric moral de astazi, noi putem sa raspandim lumina, marturisind adevarul lui Dumnezeu inaintea oamenilor. Aceasta este o lumina morala, o lumina care se adreseaza inimii si constiintei oamenilor si ii judeca. Cu siguranta, sursa acestei lumini nu se afla in noi, ci numai in Dumnezeu. La fel, si cetatea cereasca isi va primi in intregime lumina sa de la Dumnezeu, caci este scris: "avand gloria lui Dumnezeu" (v. 11).
Dar, in timp ce astazi necredinciosia noastra intuneca puternic razele luminii divine, in timpul acela razele gloriei divine, transparente si clare ca cristalul, vor lumina pamantul fara nicio piedica. Chiar ochiul natural o poate percepe, asa cum oamenii care erau impreuna cu Saul au vazut lumina, dar nu au auzit glasul care i-a vorbit (Fapte 22:9). Pentru a putea primi lumina gloriei, va fi nevoie atunci ca Dumnezeu sa deschida ochii inimii (Efes. 1:17, 18), va fi nevoie de o nastere din nou (Ioan 3:3, 5) ; caracterul inalt al marturiei din acel veac final si binecuvantat nu va face nicio schimbare in aceasta privinta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu