Am vazut cerul deschis Apoc. cap. 21:12-17
- XVIII -
Christian Briem
8.1.5 Zidul, portile si temeliile cetatii - Apoc. 21:12, 13
Sunt descrise apoi zidul si portile cetatii sfinte:
"Avand un zid mare si inalt; avand douasprezece porti si la porti doisprezece ingeri si nume scrise, care sunt cele douasprezece semintii ale fiilor lui Israel. Spre rasarit: trei porti; si spre nord trei porti; si spre sud trei porti; si spre apus trei porti" (Apoc. 21:12, 13).
8.1.5.1 Zidul
Zidul este un simbol de protectie si de siguranta care caracterizeaza cetatea. Atunci cand Adunarea va fi glorificata in cer, niciun dusman nu va mai patrunde in ea, si nimic din ceea ce nu corespunde in mod perfect lui Dumnezeu nu va fi permis in interiorul ei (21:27). Cu privire la v. 18 am amintit deja ca "structura zidului ei era din iaspis", ca insasi gloria lui Dumnezeu va asigura protectia cetatii. Tot ceea ce Dumnezeu este in Sine Insusi si care S-a revelat pe Sine Insusi va alcatui zidul de protectie al noului Ierusalim. Poate avea el un zid mai bun, un zid mai glorios? Acesta va fi "un zid mare si inalt", de netrecut de niciun agresor, desi stim ca nu va fi atunci nimeni in stare sa ameninte Adunarea in glorie. Dar este o imagine pe care ne-o da Sfanta Scriptura.
Desigur, Adunarea trebuie, de asemenea, sa fie caracterizata prin separarea de orice rau, dar stim cum a falimentat in aceasta privinta. Lumea si principiile lumesti au gasit de mult o usa deschisa in biserica ca trup responsabil pe pamant, si noi trebuie sa reluam limbajul plangerii din cartea lui Neemia: "zidul Ierusalimului este daramat si portile lui sunt arse de foc" (Neemia 1:3). Si cand a auzit aceasta veste, Neemia s-a asezat si a plans si a jelit multe zile: iata locul care ni se cuvine si noua, in tarana inaintea lui Dumnezeu, datorita falimentului nostru si a dezonoarei pe care am adu-o asupra Domnului.
Aceasta stare trista se repeta deci si in timpul adunarii pe pamant, asa cum am vazut in istoria lui Israel. Inainte de Neemia, Dumnezeu a vestit deja judecata asupra poporului razvratit prin profetul Ieremia. Nu este un lucru deosebit ca Dumnezeu vorbeste tocmai atunci despre portile Ierusalimului si despre zidurile sale (Ier. 1:15), si ca acolo, dusmanul isi va aseza tronul sau? Or acest lucru s-a intamplat dupa Ieremia 39. Atunci cetatea a fost luata de catre Nebucadnetar si capeteniile sale, acestia intrand prin poarta de la mijloc (Ier. 39:3) si au daramat zidurile Ierusalimului (Ier. 39:8).
Acestea sunt punctele nevralgice asupra carora vrajmasul isi indreapta totdeauna atacurile sale, inca si astazi. El stie ca poate strica cu multa usurinta adevarul crestinatatii, atunci cand poate sa amestece poporul lui Dumnezeu cu lumea si sa introduca in sanul ei principiile lumesti. Pentru acest motiv, cat este de important pentru toti cei care doresc cu credinciosie sa se alipeasca de Domnul si de Cuvantul Sau pentru reconstruirea, cel putin pentru ei insisi, a zidurilor Ierusalimului si de a pune in practica o separare de orice forma a raului, dupa gandul lui Dumnezeu!
Gandul ca in ziua gloriei Dumnezeu va ocroti cetatea cereasca va da elan acestei separari. Si Cuvantul Domnului se va dovedi drept si vrednic de incredere: "si portile Locuintei mortilor (hades) nu o vor invinge ( Adunarea Sa )" (Mt. 16:18). Despre Ierusalimul pamantesc din acel timp este deja profetit: "In ziua aceea, in tara lui Iuda se va canta cantarea aceasta: ... El a pus mantuirea drept ziduri si intarituri" (Is. 26:1). Mantuirea, eliberarea de catre Domnul de toti vrajmasii, va fi pentru poporul pamantesc zidul si intaritura sa. Si in Zaharia, El adauga: "Si Eu, zice Domnul, ii voi fi un zid de foc de jur-imprejur si voi fi gloria lui in mijlocul lui" (Zah. 2:5). Paralele dintre aceste pasaje si ceea ce este spus aici despre Ierusalimul ceresc sunt in mod efectiv imense.
8.1.5.2 Douasprezece porti
Cand se ajunge la "portile" cetatii, in primul rand suntem izbiti de numarul lor. Erau douasprezece, si doisprezece ingeri stateau la aceste porti. Numarul doisprezece si multiplii lui caracterizeaza cetatea in mai multe feluri, asa cum vom vedea in versetele urmatoare. Acest numar este simbolul unei administrari perfecte a lucrurilor lui Dumnezeu in legatura cu pamantul si cu oamenii, in special fata de Israel. Cand ne amintim de cuvintele Domnului Isus adresate celor doisprezece apostoli ai Sai, aceasta semnificatie devine vizibila imediat: "Si Isus le-a spus: Adevarat va spun ca voi, care M-ati urmat, cand Fiul Omului va sedea pe tronul Sau de glorie, la innoirea tuturor lucrurilor, veti sedea si voi pe douasprezece tronuri, judecand cele douasprezece semintii ale lui Israel" (Mt. 19:28). Prin termenul "innoire" Domnul desemneaza timpul Imparatiei de o mie de ani in care lucrurile vor imbraca un caracter nou. Noi ne-am ocupat deja de ceruri noi si de un pamant nou. Cei doisprezece apostoli ai Mielului, care sunt, de asemenea, mentionati putin mai departe in acest capitol (v. 14) ca temelie a zidului, vor domni impreuna cu Hristos in timpul Imparatiei. Sfera lor de autoritate va acoperi cele douasprezece semintii ale lui Israel, dar vom vedea ca ei isi exercita guvernarea in legatura cu cetatea cereasca.
Portile cetatii au o semnificatie dubla. Pe de-o parte prin ele intelegem locul unde se administreaza si se face judecata (Gen. 19:1 ; Deut. 22:15 ; Rut 4:1 ; Iov 31:21). Si pe de alta parte ele sunt locul de intrare si de iesire pentru locuitorii cetatii. Ambele ganduri par sa fie puse inainte in ultimile versete din capitol, in timp ce aici predomina mai degraba prima semnificatie. Administrarea sau guvernarea Imparatiei pamantesti se va face plecand de la portile Ierusalimului. Datorita faptului ca se vorbeste simbolic de patru ori de trei porti, si de trei porti la fiecare din punctele cardinale, inseamna ca aceasta guvernare va cuprinde totul. Binecuvantarea care este legata de aceasta guvernare se va intinde, de asemenea, peste intregul pamant.
Aici, de asemenea, exista o paralela cu cetatea pamanteasca Ierusalim. Atunci cand profetul Ezechiel, descrie la sfarsitul cartii sale granitile tarii si iesirile cetatii din timpul Imparatiei de o mie de ani, de asemenea, el mentioneaza douasprezece porti, cu trei porti pentru fiecare din cele patru puncte cardinale (Ez. 48:30 si urmat.). Acesta este intr-adevar un gand minunat ca intr-o zi pamantul intreg se va bucura de binecuvantarea lui Dumnezeu sub stapanirea lui Hristos, in timp ce astazi este atat de chinuit si tulburat prin pacatele oamenilor. Centrul pamantesc al acestei binecuvantari va fi Ierusalimul, in Palestina, si administrarea sa sub mana lui Hristos va fi perfecta.
Care este rolul celor doisprezece ingeri care stau la porti? Astazi ei sunt "duhuri slujitoare (alocati slujirii) trimise pentru a le sluji celor care vor mosteni mantuirea" (Ev. 1:14). Mai tarziu, Dumnezeu se va folosi de ei pentru executarea judecatilor Sale. Prin aceste judecati, El va curati pamantul in providenta Sa (Apoc. 6 si urmat.). Apoi Domnul Isus va veni impreuna cu ei din cer -"cu ingerii puterii Sale, intr-o flacara de foc" (2 Tes. 1:7, 8).
Ingerii au fost dintotdeauna duhuri destinate slujirii, indiferent de misiunea pe care Dumnezeu le-a incredintat-o. In orice caz, nu lor le-a supus Dumnezeu lumea viitoare (Ev. 2:5). Desi ei sunt atat de puternici in tarie (Ps. 103:20), Dumnezeu nu i-a pus sa stapaneasca. Nu, chiar in timpul Imparatiei de o mie de ani ei raman in pozitia lor de slujire, si vor fi pazitori (supusi) ai portilor Ierusalimului ceresc, dupa cum toti vor remarca. Dupa gandul lui Dumnezeu, ei sunt subordonati credinciosilor glorificati, care alcatuiesc cetatea cereasca. Cuvintele de incurajare spuse de catre apostolul Pavel corintenilor arata acelasi adevar: "Nu stiti ca sfintii vor judeca lumea? ... Nu stiti ca noi ii vom judeca pe ingeri?" (1 Cor. 6:2, 3).
Daca adaugam cuvantul Domnului catre Natanael, vom intelege mai bine slujba ingerilor din timpul Imparatiei de o mie de ani: "Adevarat, adevarat va spun, ca de acum veti vedea cerul deschis si pe ingerii lui Dumnezeu urcand si coborand peste Fiul Omului" (Ioan 1:51). Va fi un trafic si schimburi intense intre cele doua metropole, cereasca si pamanteasca. Ingerii vor fi purtatori de mesaje de la Ierusalimul ceresc catre pamant. Atunci se va implini, in final, visul lui Iacov unde Dumnezeu i-a artat o scara care ajungea pana la cer si ingerii lui Dumnezeu urcau si coborau (Gen. 28:12). Samanta sa va fi atunci ca tarana pamantului, si se va intinde catre vest, catre est, la nord si la sud, si prin ea vor fi binecuvantate toate familiile pamantului (v. 14). Vedem aici podul care se intinde si leaga impreuna prima carte a Bibliei pana la ultima sa pagina.
8.1.5.3 Temeliile - 21:14
Domnul nu uita casa lui Israel, astfel ca El scrie numele celor douasprezece semintii ale lui Israel pe portile cetatii; or daca nu uita pe acestia, El nu uita nici pe cei care au impartit impreuna cu El zilele lepadarii Sale pe pamant.
"Si zidul cetatii avea douasprezece temelii, si pe ele erau douasprezece nume ale celor doisprezece apostoli ai Mielului" (Apoc. 21:14).
Cand vine vorba in aceste versete de temeliile cetatii si de numarul lor, ceea ce frapeaza este ca numele care figureaza pe ele nu sunt ale celor doisprezece patriarhi, ci cele ale celor doisprezece apostoli ai Mielului. Acest lucru subliniaza ceea ce am vazut deja: Israel nu face parte nicidecum din Ierusalimul ceresc. Israel va fi binecuvantat sub domnia lui Mesia, si el va fi o binecuvantare pentru popoarele de pe pamant, dupa promisiunile facute parintilor. Cu toate acestea, ei nu apartin nici cetatii ceresti, nici Adunarii lui Dumnezeu. Cand este vorba de guvernarea directa a lui Dumnezeu pe pamant, Israel figureaza in prin plan. De aceea numele celor douasprezece semintii figureaza pe portile cetatii. Si invers, cand este vorba despre descrierea structurii cetatii, apostolii Mielului sunt cei care apar. Pentru aceasta, numele lor figureaza pe cele douasprezece temelii ale cetatii.
Desi crestinatatea face o diferenta atat de mica intre Israel si Adunare, Sfanta Scriptura pastreaza cu grija distinctia de la inceput pana la sfarsit. Distinctia exista astazi in timpul harului (1 Cor. 10:32), si ea va fi prezenta la fel in Imparatia de o mie de ani ca si in eternitate. Cand ne-am ocupat de starea eterna de la inceputul capitolului 21, am vazut acolo ca Dumnezeu se foloseste de doua imagini pentru a descrie binecuvantarea eterna a celor doua grupe de rascumparati, pe de-o parte imaginea poporului Sau, iar pe de alta imaginea cortului Sau.
Stim ca Avraam astepta cetatea "care are temelii" (Ev. 11;10), si aici vedem ca zidul cetatii are douasprezece temelii. Intemeiat pe slujba si invatatura celor doisprezece apostoli pe pamant, rodul lucrarii lor va fi vizibil in acest mod minunat, in desavarsirea perfecta, solida si sigura a zidului Ierusalimului ceresc. Aceasta ne aminteste de descrierea arzatoare a Ierusalimului pamantesc din Ps. 122: "Ierusalime, care esti zidit ca o cetate strans unita impreuna!" (Ps. 122:3).
Cu toate acestea, noi suntem inca de astazi "oameni ai casei lui Dumnezeu, fiind ziditi pe temelia apostolilor si a profetilor, piatra de unghi fiind Isus Hristos Insusi" (Efes, 2:19 si urmat.). Astfel, putem deduce ca, prin cele douasprezece temelii, Duhul Sfant vrea sa ne aminteasca acest adevar, chiar daca modul de a privi Adunarea in Apocalipsa nu este acelasi pe care Dumnezeu ni-l da prin Pavel. In epistolele Noului Testament nu gasim Adunarea ca cetate, nici mentiunea celor doisprezece apostoli ai Mielului. Totusi, aici atentia noastra este indreptata asupra faptului ca apostolii au fost cei care, prin invatatura lor, au facut cunoscut revelatia deplina a lui Dumnezeu in Hristos, si prin aceasta au pus temelia pentru Adunarea lui Dumnezeu. Or, prin aceasta ei intemeiaza baza intregii puteri crestine pentru administrarea sau guvernarea care va avea loc in timpul domniei de pace a lui Hristos. Iata care este gandul principakl aici.
8.1.5.4 Dimensiunile cetatii - 21:15-17
Descrierea simbolica a cetatii continua cu prezentarea dimensiunilor sale:
"Si cel care vorbea cu mine avea o trestie de aur ca masura, ca sa masoare cetatea si portile si zidul ei. Si cetatea este construita in forma de patrat si lungimea ei este cat latimea. Si a masurat cetatea cu trestia: douasprezece mii de stadii; lungimea si latimea si inaltimea ei sunt egale. Si i-a masurat si zidul, o suta patruzeci si cinci de coti, masura a unui om, care este a ingerului" (Apoc. 21:15-17).
In legatura cu masurile cetatii si zidului, gasim numarul doisprezece care face sa se inteleaga o perfectiune administrativa fata de om. Or, dimensiunile nu sunt singurele importane, ci, de asemenea, si faptul ca ele sunt masurate. Cand Dumnezeu face sa se masoare ceva, El testeaza prin aceasta daca lucrurile Ii corespund. Faptul ca o trestie de aur este folosita aici subliniaza dreptatea lui Dumnezeu prin care totul este supus examinarii. Dar, fiindca totul este aici perfect, aceasta masura include, de asemenea, gandul ca Dumnezeu este de acord si se face una cu ceea ce este masurat. Inaintea intregii lumi va fi aratat faptul, ca sa zicem asa, ca proportiile cetatii Ii corespund in totul, si are aprobarea Sa. Lumea o va recunoaste ca pe cetatea Sa. Si, de fapt, acolo va fi totul asa cum El va dori sa fie. Din nefericire, cat de diferit stau lucrurile cu noi! Exista atat discordanta intre invatatura si practica. Da, se intampla de multe ori cand se pune mare accent pe o parte a adevarului crestin si se neglijeaza altul, si astfel se prezinta adevarul crestin de o maniera deformata. Echilibrul in proportii trebuie sa fie adevarata noastra preocupare in toate privintele.
Forma patrata a cetatii ne vorbeste de perfectiunea sa, caci latimea este aceeasi cu lungimea. Cetatea in sine insasi este cubica, cu lungimea unei laturi imensa: 12000 stadii, pe care cineva a estimat-o la valoarea de 2400 Km. Dimensiunile zidului, dimpotriva, sunt destul de modeste, desi zidul este descris ca fiind mare si inalt (v. 12). Acest lucru ne reaminteste ca aici avem de-a face cu simboluri si ca ceea ce ne este prezentat nu poate fi luat in sens literal. Daca patratul vorbeste deja de perfectiune, cubul si mai mult. Locul prea sfant, in Vechiul Testament, avea, de asemenea, forma unui cub. El exprima o perfectiune finita, caci linia are un capat. Cercul si sfera prezinta, din contra, o perfectiune infinita. Din oricare parte a celor sase fete ale imensului cub s-ar privi, intotdeauna se vede aceeasi imagine, acelasi patrat, aceeasi perfectiune.
Mai trebuie adaugat ca in Efeseni 3:18 unde este vorba de a intelege planurile lui Dumnezeu, este adaugata o a patra dimensiune: adancimea. Aici ea lipseste. Nu realizam ca, dincolo de lucrurile revelate cu privire la minunata cetate cereasca, exista adancimi de nepatruns pe care Dumnezeu nu poate inca sa ni le arate astazi?
Zidul are, de asemenea, propria lui perfectiune: doisprezece ori doisprezece. Totusi, el nu este divin prin natura lui, ci omenesc. Caci, desi Dumnezeu face ca sa fie masurat de un inger, este adaugat ca este o masura omeneasca (v. 17). Nu este spus daca cei 144 de coti se refera la inaltimea sau latimea zidului. In orice caz, el nu este de-o maretie imensa ca cetatea insasi; este evident ca el nu are nevoie. Rezultatul masurarii portilor nu ne este comunicat deloc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu