Am vazut cerul deschis Apoc. cap. 21:24-27
- XX -
(continuare din 17.09.2018)
Christian Briem
8.1.9 Legaturile cetatii cu pamantul - 21:24
"Si natiunile vor umbla in lumina ei si imparatii pamantului ii vor aduce gloria lor" (Apoc. 21:24).
Am vazut ca Mielul este Cel care raspandeste in mod real lumina divina, si ca El o va face si in timpul Imparatiei de o mie de ani. Cetatea, Adunarea in glorie, isi va primi lumina sa prin Domnul Isus. Ea nu are nevoie de o alta lampa. Desfasurarea gloriei lui Dumnezeu o va indunda si o va face fericita. Cine va putea masura maretia acestei binecuvantari, chiar si cu aproximatie?
Dar in afara de sfintii ceresti care alcatuiesc Adunarea, vor exista, de asemenea, rascumparati pe pamant. Si ei, de asemenea, au nevoie de lumina pentru a umbla. Ei vor obtine aceasta lumina prin Adunarea glorificata. Dupa cum s-a remarcat deja, cetatea cereasca va fi atunci asemenea unui corp ceresc care radiaza lumina pe bolta cereasca. O minunata iluminare morala va raspandi din gloria care i-a fost data, peste natiunile de pe pamant care au fost crutate de judecati.
Ce gand maret ca Adunarea sa fie mijlocul sau instrumentul in mana lui Dumnezeu prin care oamenii de pe pamant trebuie sa primeasca lumina cu privire la gandurile lui Dumnezeu! Ca in timpul prezent ea nu se comformeaza acestei chemari decat intr-o maniera foarte mica, aceasta nu schimba cu nimic faptul ca si astazi nu este nicio lumina pentru lumea din afara Adunarii lui Dumnezeu. "Ca sa fiti fara cusur si cutati copii ai lui Dumnezeu fara vina in mijlocul unei generatii strambe si pervertite, in care straluciti ca niste luminatori in lume, tinand sus Cuvantul vietii" (Filip. 2:15-16).
De ce astazi copiii lui Dumnezeu stralucesc atat de putin ca luminatori, de ce tin ei Cuvantul vietii intr-un mod atat de jos inaintea oamenilor? Raspunsul este pentru noi toti, mai mult sau mai putin, un subiect de rusine: pentru ca noi insine ne-am lasat prea putin luminati de adevarata lumina; fiindca dragostea pentru Domnul si Mantuitorul nostru s-a racit in mare masura; deoarece deschidem prea putin inimile noastre in fata razelor Sale pline de iubire si caldura! Nu vrem sa luam ca stimulent perspectiva ca intr-o zi natiunile de pe pamant vor primi lumina de la Adunarea glorificata, pentru a ne deschide si a fi mai dependenti, inca de astazi, Domnului nostru? Numai in acest fel putem fi in stare sa facem cunoscut in afara gloria Persoanei Sale. In gloria cerului, afectiunile noastre vor apartine Rascumparatorului nostru, si datorita acestui lucru vom fi in stare sa trimitem spre altii lumina Persoanei Sale si gandurile lui Dumnezeu, fara nici cea mai mica piedica.
Oamenii de pe pamant vor vedea pe credinciosii din timpul harului imbracati cu gloria lui Dumnezeu, in timp ce astazi ei sunt dispretuiti si caracterizati de slabiciune. Domnul Isus va fi in ziua aceea "glorificat in sfintii Sai si privit cu uimire (sau "admirat") in toti cei care au crezut" (2 Tes. 1:10). Cu privire la gloria care le-a fost data, lumea va cunoaste ca Dumnezeu i-a iubit asa cum L-a iubit pe Fiul Sau (Ioan 17:22,23). Aceasta nemarginita "bunatate fata de noi", cum o numeste apostolul in epistola catre Efeseni (2:7), le va pune clar sub ochi imensele bogatii ale harului lui Dumnezeu, astfel ca in aceasta lumina minunata, ei vor recunoaste de asemenea, in adevaratul sau caracter, ceea ce a facut Dumnezeu cu ei insisi. Si astfel totul va conduce la glorie si lauda fata de Dumnezeu prin Isus Hristos Domnul nostru. Noi ne vom bucura de aceasta.
Faptul ca se vorbeste aici despre natiuni si de imparatii pamantului, confirma ceea ce am spus mai inainte, si anume ca acest pasaj nu descrie starea eterna. Descrierea starii eterne se sfarseste la v. 8 din capitolul nostru. Ceea ce avem aici este mai degraba un tablou al relatiilor Adunarii glorificate cu pamantul in timpul Imparatiei de o mie de ani. In starea eterna nu exista natiuni, nici imparati: acolo nu este vorba decat de cortul lui Dumnezeu pe de-o parte, si de cei rascumparati de pe pamantul cel nou pe de alta parte.
Dar in timpul domniei de pace a lui Hristos pe pamant, natiunile de pe pamant vor veni la Ierusalim pentru a-L adora pe Iehova (Yahwe = Domnul ; in fr. L' Eternel = Cel vesnic), si chiar vor trebui sa vina acolo o data pe an (Zah. 14:16-19) daca vor sa fie binecuvantate. Cine nu se poate bucura de cuvintele profetului Isaia care descriu aceste timpuri binecuvantate care vor avea loc pe pamant? "Si natiunile vor veni la (sau "vor umbla in") lumina ta, si imparatii la stralucirea zorilor tale. Ridica-ti ochii in jur si priveste! Toti se aduna laolalta, vin la tine: fiii tai vor veni de departe si ficele tale vor fi purtate pe brate. Atunci vei vedea si te vei lumina si-ti va bate inima si se va largi; pentru ca belsugul marii se va intoarce la tine, bogatiile natiunilor vor veni la tine" (Is. 60:3-5). Si putin mai departe se spune: "Gloria Libanului va veni la tine... ca sa impodobeasca locul sfantului Meu locas; si voi face glorios locul picioarelor Mele. Si fiii celor care te-au facut sa suferi vor veni, plecandu-se inaintea ta; si toi cei care te-au dispretuit se vor pleca la asternutul (Lit. "talpile") picioarelor tale si te vor numi < Cetatea Domnului >, < Sionul Sfantului lui Israel>" (Is. 60:13-14; de asemenea si 66:12).
Aceste cuvinte nu ne fac sa gandim in mod natural la imparateasa din Seba venita dintr-o tara indepartata pentru a vedea gloria lui Solomon si sa invete intelepciunea lui? Ea a venit "cu un alai foarte mare" la Ierusalim, si atunci cand s-a hotarat sa se intoarca in tara ei, este spus : "Si ea a dat imparatului o suta douazeci de talanti de aur si foarte multe mirodenii si pietre scumpe; n-au mai venit atatea mirodenii ca cele pe care le-a dat imparateasa din Seba imparatului Solomon" (1 Imp. 10:2,10). De fapt este o frumoasa imagine despre ceea ce se va intampla in timpul domniei adevaratului Solomon! Hristos va domni pe pamant impreuna cu sfintii Sai ceresti, si norul ( Șekina) gloriei lui Dumnezeu va locui intre heruvimi, in templul din Ierusalim, reconstruit atunci (Ps. 99). "Imparatii Tarsisului si ai insulelor vor aduce daruri, imparatii din Seba si Saba vor prezenta tribut. Da, toti imparatii se vor pleca inaintea lui, toate natiunile ii vor sluji" (Ps. 72:10,11).
Aceste versete arata in mod vizibil ca in timpul Imparatiei de o mie de ani o relatie si o legatura stabila va exista intre Ierusalimul ceresc si Ierusalimul pamantesc, intre cer si pamant. Caci, atunci cand este zis in versetul nostru din Apocalipsa ca imparatii pamantului vor aduce gloria lor in cetatea cereasca Ierusalim, putem intelege prin aceasta expresia unui tribut de omagiu si recunostinta, pe care ei il vor plati adevaratului tron de guvernare al lui Hristos. Ei nu vor intra in mod efectiv in cetatea cereasca, ci vor aduce darurile lor in Ierusalimul pamantesc. Nu vor exista legaturi directe ale locuitorilor de pe pamant cu cerul. In legatura cu v. 10, am vazut deja ca cetatea sfanta Ierusalim nu va veni in mod direct pe pamant in timpul Imparatiei de o mie de ani. In schimb, aceasta va avea loc in starea eterna (v.2).
8.1.10 Fara noapte - 21:25-26
"Si portile ei nicidecum nu vor fi inchise ziua, pentru ca noapte nu va fi acolo. Si i se vor aduce gloria si onoarea natiunilor" (Apoc. 21:25-26).
Portile metropolei ceresti nu vor fi inchise ziua: aceasta este aratat in mod clar in legatura cu ceea ce se spune in v. 24; caci in v. 26 gandul este repetat si extins prin faptul ca natiunile vor aduce glorie si onoare acolo, si nu doar imparatii. Nu va fi niciun obstacol in acest domeniu. Acest fapt este confirmat printr-un cuvant al profetului Isaia care se refera mai intai la Ierusalimul pamantesc: "Si portile tale vor fi mereu deschise, nu se vor inchide nici zi, nici noapte, ca sa se aduca la tine bogatia natiunilor si sa fie condusi imparatii lor" (Is. 60:11).
Or motivul pentru care portile nu vor fi inchise ziua, ascunde inca un alt gand: nu va mai fi noapte, si deci nicio amentintare de vreun pericol sau vreun dusman impotriva cetatii. Neemia se vede obligat sa ceara inchiderea portilor Ierusalimului pe timpul noptii (Neemia 7:3 ; 13:19), pentru a nu facilita patrunderea vrajmasilor protejati de intuneric. Aceasta trebuie sa facem si noi astazi, caci din punct de vedere moral acum este noapte (Rom. 13:12). In acest timp al responsabilitatii omului, trebuie vegheat la porti, si Adunarea Dumnezeului celui viu trebuie sa fie protejata de patrunderea raului moral sau doctrinal. Dar atunci cand adevarata Biserica isi va atinge scopul etern al chemarii sale, - si din momentul rapirii sale, ea va fi deja in starea in care va ramane pentru eternitate, - atunci timpul de punere la proba al omului in responsabilitatea sa va inceta pentru totdeauna.
Noaptea nu va mai fi in aceasta sfera. Noaptea lepadarii lui Hristos, "noaptea lacrimilor" cu toate necazurile si suferintele se va sfarsi pentru totdeauna. Totul va fi asemenea unei zile stralucitoare unice. Niciun nor intunecat nu va umbri vreodata gloria lui Dumnezeu, nicio sursa de ingrijorare nu va paraliza curajul nostru. Inca de astazi noi suntem "ai zilei" (1 Tes. 5:8), dar noaptea ne inconjoara si ne preseaza din toate partile. Dar atunci nu va mai fi nicio posibilitatea de a pacatui.
Iubit credincios pelerin, noi ne grabim spre acea zi! "Ziua este aproape" si "mantuirea noastra este mai aproape decat atunci cand am crezut". Sa ne ridicam capul, plini de credinta, si sa ne continuam drumul fara frica! Noi stim care este sfarsitul sau: acesta va fi gloria, va fi Hristos.
8.1.11 Raul nu poate intra - 21:27
Ultimul verset care incheie atat sectiunea cat si capitolul, subliniaza ceea ce am invatat deja in legatura cu portile cetatii:
"Si nimic intinat nu va intra nicidecum in ea, nici cine practica uraciune si minciuna, ci numai cei scrisi in cartea vietii Mielului" (Apoc. 21"27).
Adunarea glorificata nu va mai fi corupta nici de Satan nici de om, asa cum s-a intamplat cu ea ca martor responsabil al lui Dumnezeu pe pamant. Adevarata Biserica se odihneste acum in intregime pe rascumparare, dar a fost placut lui Dumnezeu sa o puna, in timpul prezent si intr-un anumit sens, sub o obligatie de responsabilitate a omului. Rezultatul acestei puneri la proba ne este cunoscut: ca organism responsabil, biserica a falimentat in intregime. Dar atunci, in acest timp al Imparatiei de o mie de ani, dupa cum am vazut nu va mai fi noapte. Aceasta inseamna ca Dumnezeu nu mai pune niciodata pe nimeni la proba in cer. Locuinta lui Dumnezeu nu este domeniul de punere la proba pentru om. Din clipa in care adevarata Biserica isi atinge scopul sau in gloria lui Dumnezeu, Dumnezeu o va pastra in mod absolut prin puterea Sa.
Harul si iubirea divina au facut din ai Sai aceasta cetate glorioasa, si dreptatea si puterea divina vor indeparta de ea, de o maniera inflexibila, ceea ce nu corespunde sfinteniei Sale. In ea nu va intra nimic intinat, nicio uraciune sau minciuna. Desi portile cetatii raman permanent deschise, astfel ca binecuvantarea lui Dumnezeu sa se reverse neimpiedicata din cer spre pamant, dimpotriva nimic nu se poate apropia de ea care sa fie in vreun fel susceptibila de intinare. Cat de fericit este acest gand, iubiti prieteni! Nimeni nu trebuie sa se framante sau sa-si fac griji pentru a sti daca un lucru atat de frumos ar putea sa fie din nou stricat prin patrunderea raului. Astfel de sentimente nu ne sunt straine astazi, dar atunci ne vom aminti de ele cel mult ca de apa varsata.
Astazi Satan a cufundat pamantul in intinare, uraciune si minciuna. Domnul Isus la caracterizat ca tatal minciunii (Ioan 8:44). Nenumarate miliarde de oameni l-au urmat pe acest inselator, si s-au intinat prin intinaciuni morale si uraciuni ingrozitoare. Miliarde de oameni au practicat o idolatrie ingrozitoare, miliarde de oameni au iubit minciuna si intunericul mai mult decat adevarul si lumina. Niciunul dintre ei nu vor putea vreodata sa intre in cetatea cereasca a lui Dumnezeu. Apostolul Pavel a trebuit sa le reaminteasca din nou credinciosilor din Corint de unde au iesit si ca unii dintre ei au fost curvari, idolatri, adulteri, afemeiati, homosexuali, hoti, lacomi de bani, betivi, defaimatori, hrapareti. Apostolul spune ca astfel de oameni nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu (1 Cor. 6:9-11). Fie ca nimeni sa nu se lase antrenat la o astfel de inselatorie! In ultimele capitole ale Bibliei, este aratat inca odata intr-un mod categoric unde vor fi pacatosi nerascumparati: nu in cetate, ci in afara! "Afara sunt cainii si vrajitorii si curvarii si ucigasii si idolatrii si oricine iubeste si practica minciuna" (Apoca. 22:15). Acest "afara" este echivalent cu "iazul care arde cu foc si pucioasa, care este moartea a doua" (Apoc. 21:8).
In timpul domniei de o mie de ani pe pamant, vor mai fi inca pacate manifestate in mod evident, si Domnul ii va judeca pe loc pe cei rai (Ps. 101:8) ; Is. 66:24). Dar in cetatea cereasca niciun nerascumparat nu va avea acces. Aceasa arata din nou ceea ce am zis deja, ca Adunarea a ajuns deja la starea sa stabila si eterna odata cu rapirea sa la cer. Pentru noi, preaiubitilor , eternitatea incepe odata cu intrarea in cer. Scenele de pe pamant pot fi si vor fi supuse schimbarilor, dar Adunarea lui Dumnezeu va ramane pentru eternitate in starea si pozitia pe care harul lui Dumnezeu i-a conferit-o.
Pana aici nu am avut inaintea noastra decat parti negative, cine sau ce nu va intra in cetate. Dar Ierusalimul ceresc nu se va ocupa doar cu excluderea raului: se va ocupa si cu binele. Aceasta parte pozitiva ne este, de asemenea, prezentata. Doar cei ale caror nume sunt scrise in cartea vietii Mielului vor intra in cetate. Versetul 14 din capitolul urmator arata cum se dobandeste "dreptul" de a intra pe porti in cetate: doar prin spalarea hainelor, adica a fi gata sa fie curatit de intinaciunile vietii in sangele Mielului.
Noi ne-am ocupat deja cu cartea vietii in legatura cu capitolul 20 v. 21; aceasta carte a vietii este numita aici "cartea vietii Mielului". Adaugarea cuvantului "Mielului" ne aminteste aici cine a venit altadata in lume pentru a ridica pacatul lumii (Ioan 1:29). Ce privilegiu de nedescris de a gasi iertarea pacatelor in sangele Sau! Acesta este singurul mijloc care il poate face in stare pe om sa aiba acces la binecuvantarea ceresca care ne este prezentata in aceste imagini.
Cand in acest capitol si in urmatorul, ni se spune de cei care intra pe porti in cetate, este aratat prin aceasta ca sfintii din alte dispensatii, sfintii care nu fac parte din Adunare, vor avea parte ca locuitori ai cetatii la binecuvantarile sale? Nu cred. Intentia Duhului Sfant in Apocalipsa nu este de a ne invata din cine este alcatuita Adunarea, sau care sunt sfintii care o compun. Sunt alte pasaje ale Noului Testament care le arata, de exemplu Efeseni 2:19-22 si 1 Petru 2:5. In loc de aceasta, binecuvantarile si relatiile Adunarii glorificate trebuie sa fie aratate aici, si trebuie sa fie clar cine va avea acces la aceste binecuvantari. Acesta pare sa fie sensul modului de exprimare al Duhului Sfant. La fel, v. 14 din capitolu 22, nu poate nicidecum sa fie interpretat altfel, dupa parerea mea. Vazand lucrurile in acest mod, cetatea cereasca este alcatuita din aceleasi persoane care o locuiesc. Acestea sunt doua imagini ale aceluiasi lucru. In imaginea cetatii, este pusa inaintea noastra starea de mireasa, sotia Mielului, iar cand este vorba de locuitori ne este prezentat mai degraba binecuvantarile personale ale indivizilor.
Pe scurt, am vazut in capitolul 21 descrierea starii eterne in primele opt versete, apoi in sectiunea urmatoare (de la v. 9 pana la sfarsitiul capitolului), ne-a fost prezentata, intr-un fel de retrospectiva, relatiile pe care Adunarea, care se afla in cer, le va avea cu pamantul in timpul Imparatiei de o mie de ani. Totusi, acest tablou nu se incheie complet odata cu sfarsitul capitolului 21. Primele cinci versete din capitolul 22 apartin inca la aceasta descriere; ceea ce se schimba, este doar directia de privire a celui care contempleaza.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu