temelia si adevarul

                                     Sfesnicul de aur cu cele sapte brate
                                                                                - II -


     Arend Remmers


     5     Lumina din Locasul sfant

     5.1    O sursa de lumina curata

     Sfesnicul cu cele sapte brate este numit de trei ori "sfesnicul curat" (Ex. 31:8 ; 39:37 ; Lev. 24:4). El nu doar ca era construit din aur "curat, dar candelele sale nu puteau fi alimentate decat cu untdelemn "curat" de masline. Era deci o sursa de lumina curata. In afara de masa pentru painile de punere inainte (Lev. 24:6), acesta era singurul obiect al cortului care era scos in evindenta in acest fel. Cum ar fi putut sa fie altfel ? Fiul lui Dumnezeu, pe care sfesnicul Il reprezinta, este cu adevarat sfant si curat in mod desavarsit.


     5.2    Despre curatie in general

     Deja in Vechiul Testament, conceptul de curatie a avut de cele mai multe ori o semnificatie spirituala. Un israelit stia din lege daca ceva era necurat sau curat pentru Dumnezeu si, prin urmare, si pentru el. Preotii erau cei care aveau responsabilitatea de a invata pe copiii lui Israel sa stie sa deosebeasca "intre ce este sfant si ce nu este sfant si intre ce este necurat si ce este curat" (Lev. 10:10 ; Ez. 44:23). Inainte de a intra in Locasul sfant pentru a-si exercita slujba, preotii trebuiau sa-si spele mainile si picioarele in ligheanul de arama. Numai atunci li se permitea sa intre in prezenta sfanta a lui Dumnezeu si de a incepe sa slujeasca in lumina sfesnicului curat. Putem sa fim constienti si noi de sfintenia Domnului nostru intr-un timp marcat de necuratie morala ? Fie ca acest lucru sa fie asa, in special pentru strangerile credinciosilor ca adunare.


     5.3    Locul sfant, locul prezentei lui Dumnezeu

     O imagine a modului in care, noi credinciosii, avem intrare libera in Locul sfant prin sangele lui Isus, se gaseste in mod practic in reprezentarea adunarii si a Locasului ceresc prin cortul intalnirii (Ev. 10:19). Desi suntem inca pe pamant, avem totusi o libertate deplina de a intra prin Duhul in Locasul ceresc. In strangerile ca adunare avem dreptul de a sta impreuna in prezenta intima a lui Dumnezeu. Acesta este un privilegiu imens. Dar suntem intotdeauna constienti ? Centurionul Corneliu l-a inteles deja intr-o anumita masura atunci cand ii spune lui Petru : "Acum deci noi toti suntem prezenti inaintea lui Dumnezeu, ca sa auzim tot ce ti-a fost poruncit de Domnul" (Fapte 10:33). Vedem in acest exemplu ca intrarea in prezenta lui Dumnezeu depinde de starea individuala. Locul unde ne strangem nu este in sine un loc sfant. In timpul prezent nu mai exista "locuri sfinte" pe pamant. Dar orice loc unde credinciosii se aduna in Numele Domnului Isus avand constienta prezentei lui Dumnezeu, este sfintit prin prezenta Sa si devine astfel un loc sfant (conf. cu Ez. 11:16).
     In timpul Vechiului Testament, marele preot era singurul indreptatit sa intre in Locul prea sfant, si aceasta odata pe an. Moartea Domnului Isus a indepartat pentru totdeauna perdeaua de despartire. Perdeaua care a fost sfasiata in templul din Ierusalim arata in mod simbolic ca, oricine crede in Domnul Isus, poate sa intre in libertate deplina in adevaratul Locas sfant, care este deschis acum, adica "chiar in cer" (Ev. 9:24 ; Lev. 16 ; Mt. 27:51 ; Ev. 10:19-22). Pentru cei care cred in El, "calea cea noua si vie" a fost netezita prin moartea si sangele lui Hristos. Pentru noi, "locul prea sfant", locul prezentei lui Dumnezeu, a fost alaturat "locului sfant" (conf. cu Ev. 9:2, 3). Noi avem dreptul sa intram in acest unic loc ca preoti, in timp ce cu trupurile noastre suntem inca pe pamant.


     5. 4     Adevarata lumina care vine de la sfesnic, Hristos

     In lumina "sfesnicului" (Hristos, n.t.), noi vedem nu doar "masa pentru punerea inainte a painilor" si "altarul de aur" din locul sfant, dar si "chivotul legamantului" cu "propitiatoarul" (scaunul indurarii, n.t.) din locul prea sfant, aceste doua locuri reunite devin pentru noi Locasul sfant. Totul vorbeste aici de Hristos ca temelie si obiect al adorarii noastre, dupa cum vom vedea in continuare. Dar nu le putem vedea, in sens figurativ, decat in lumina "sfesnicului de aur". Sfesnicul era deci extrem de important, si chiar indispensabil. Hristos inviat si glorificat este singurul care, prin Duhul Sfant, ne da adevarata lumina.
     Sfesnicul se gasea in partea de sud a Locasului sfant. Aceasta pozitionare este in general pozitia cea mai inalta a soarelui si deci cea mai mare luminozitate. Dar lucrul acesta nu era cazul in Locasul sfant. Ar fi fost intuneric daca cele sapte candele nu ar fi fost acolo ca sa dea lumina lor calma. Si aceasta lumina stralucea, de asemenea, tocmai noaptea, atunci cand orice lumina naturala era stinsa sau nu dadea decat o lumina palida. Lumina lui Hristos glorificat pe care Pavel a vazut-o deplin la miezul zilei in fata Damascului, depasea stralucirea soarelui (Fapte 26:13) ! - Lipsa oricarei lumini in Locul prea sfant, in replica, arata ca in acea perioada Dumnezeu locuia inca "in intuneric gros" (1 Imp. 8:12). Prin acest fapt, precum si prin accesul restrans, "Duhul Sfant aratand aceasta: calea locurilor sfante nu era inca aratata, atat timp cat exista intaiul cort" (Ev. 9:8).


     5.5     A contempla gloria lui Hristos

     "Si sa-i faci sapte candele si ei sa-i aprinda candelele si ele sa lumineze inaintea lui" (Ex. 25:37 ; Num. 8:2, 3). Acest lucru este inteles de unii comentatori in sensul ca aceste candele trebuiau sa lumineze mai intai sfesnicul in sine. Acest gand este confirmat pe deplin prin cuvintele Domnului Isus despre lucrarea Duhului Sfant : "El Ma va glorifica, pentru ca va lua din ce este al Meu si va va descoperi" (Ioan 16:14). Aceasta este lucrarea cea mai glorioasa pe care "Mangaietorul" sau "Avocatul" o va face : de a-L prezenta celor rascumparati pe Fiul lui Dumnezeu in toata gloria Sa, facandu-l astfel din ce in ce mai mare in inimile lor ! Rezultatul il vedem in cuvintele inspirate ale apostolului Pavel : "Iar noi toti, contempland cu fata descoperita gloria Domnului, suntem transformati in acelasi chip, din glorie in glorie, intocmai ca de la Duhul Domnului (*)" (2 Cor. 3:18).

     (*) Lit. "Domn Duh". Substantivul "Domn" fara articol corespunde adesea cu Numele "Iahve" din Vechiul Testament. In Noul Testament, acest cuvant desemneaza deopotriva pe Dumnezeu, in unicitatea Lui, si pe Domnul Isus. Acelasi lucru si in Matei 1:20 si Filipeni 2:11(nota preluata din manuscrisul de revizuire al Noului Testament, n.t.).

     Nu era deja dorinta lui David sa contemple aceasta glorie ? Desi accesul in Locasul sfant pamantesc ii era interzis, aceasta dorinta era in inima lui : "Un lucru I-am cerut Domnului, pe acesta il voi cauta: sa locuiesc in casa Domnului toate zilele vietii mele, ca sa vad frumusestea Domnului si sa intreb despre El in templul Sau" Ps. 27:4). Fara indoiala, acesta este tocmai unul din motivele pentru care David este singurul pe care Dumnezeu l-a numit "om dupa inima Sa" (1 Sam. 13:14 ; Fapte 13:22). Fie ca aceasta sa fie si dorinta noastra profunda de a contempla gloria Domnului Isus in lumina pe care Duhul Sfant ne-o da.


     5.6     Iluminatul perdelei si al solului (pardoseala, n.t)

     Lumina sfesnicului ilumina intreg locul sfant. Numai locul prea sfant era in intuneric, ascuns prin perdeaua de despartire. Dupa ce intra (in cort, n.t.), preotul vedea in fata lui perdeaua de separatie cu locul prea sfant si, deasupra lui, covoarele cortului. Ambele erau facute din in subtire rasucit, albastru, purpura si stacojiu, impodobit cu heruvimi - in toate privintele o imagine a trasaturilor esentiale ale lui Hristos. Dar nisipul pustiei, pe care era asezat cortul, era, de asemenea, iluminat si el. El amintea ca poporul lui Dumnezeu era pe drum si ca scopul calatoriei nu fusese inca atins.


     5.7     Iluminarea mesei cu painile pentru punere inainte si a scandurilor

Sfesnicul servea, de asemenea, pentru iluminarea mesei cu painile pentru punere inainte, caci el era tocmai in fata ei (Ex. 26:35 ; 40:24). Masa cu cele douasprezece paini era situata spre peretele nordic al cortului. Ea era facut din lemn de acacia (salcam, n.t.) si acoperita cu aur curat - o imagine a Fiului lui Dumnezeu ca om, care reprezinta acum intreg poporul Sau inaintea fetei lui Dumnezeu. Scandurile cortului, acoperite cu aur, vorbesc de credinciosi in mod individual, care sunt ferm uniti unul de celalalt si alcatuiesc impreuna casa lui Dumnezeu. Ele straluceau, de asemenea, de la lumina sfesnicului curat. In ciuda tuturor lipsurilor, Dumnezeu ii vede pe ai Sai in lumina Locasului sfant. Noi nu primim acest fel divin de a vedea decat atunci cand stam in prezenta Sa prin Duhul.


     5.8.     Iluminarea altarului de aur, Hristos si gloria Sa

     In final, lumina sfesnicului ilumina altarul de aur care se gasea tocmai in fata perdelei dinspre locul prea sfant (Ex. 30:5-8). Altarul era facut din lemn de acacia acoperit cu aur curat ca si masa. Pe el ardea de doua ori pe zi tamaia pretioasa si sfanta, un parfum in cinstea lui Dumnezeu (Ex. 30:1-10). Acest altar vorbeste, de asemenea, despre Hristos si gloria Sa; El face sa se inalte spre Dumnezeu rugaciunile si adorarea celor ai Sai de-o maniera perfecta.
     Cu putin inainte de plecarea Sa, Domnul Isus a spus ucenicilor Sai : "Dar, cand va veni El, Duhul adevarului, va va calauzi in tot adevarul; caci nu va vorbi de la Sine Insusi, ci va vorbi ce va auzi si va va vesti lucrurile viitoare. El Ma va glorifica, pentru ca va lua din ce este al Meu si va va vesti" (Ioan 16:13, 14). Pavel a scris corintenilor : "Iar noua Dumnezeu ni le-a descoperit prin Duhul Sau, pentru ca Duhul cerceteaza toate, chiar adancimile lui Dumnezeu... Astfel si lucrurile lui Dumnezeu, nimeni nu le cunoaste, decat Duhul lui Dumnezeu" (1 Cor. 2:10, 11). Aceste cuvinte arata una din lucrarile esentiale pe care le face Duhul Sfant al lui Dumnezeu : Reprezentarea si glorificarea lui Dumnezeu si a Fiului Sau Isus Hristos, precum si tot ceea ce a fost facut in cinstea Lui si pentru binecuvantarea noastra prin marea si minunata lucrare a lui Hristos.


     5:9     A vedea toate lucrurile in lumina lui Dumnezeu, ca preotii

     Contemplarea si cunoasterea acestor lucruri era rezervata numai preotilor. Astazi, toti credinciosii sunt preoti in ce priveste pozitia lor (1 Pet. 2:5 ; Apoc. 1:6), dar practicam noi toti la fel slujba preoteasca ? Din nefericire, aceasta nu este valabil pentru toti credinciosii, caci pentru a fi adevarati preoti in practica, trebuie sa fim obisnuiti sa stam permanent in prezenta lui Dumnezeu. Fie ca noi sa avem aceasta dorinta mult mai vie in inima noastra !
     In practica, poporul Israel in corturile sale era deseori departe de aceasta imagine minunata pe care o vedeau preotii in Locasul sfant. In tabara domnea adesea o stare trista. Si totusi, era poporul lui Dumnezeu. Numai atunci cand preotii intrau in Locasul sfant si prin aceasta in prezenta lui Dumnezeu, puteau sa vada lucrurile in lumina Sa. Ar trebui sa fie la fel si pentru noi. Cu siguranta, nu trebuie sa inchidem ochii fata de rau; dar avem nevoie intotdeauna, in comuniune cu Dumnezeul si Tatal nostru, sa vedem lucrurile Sale in lumina pe care ne-o da Hristos, adevaratul "sfesnic". Altfel, nu vom fi in stare sa realizam gandurile Sale cu privire la Adunarea Sa intr-o maniera potrivita.


     6     Confectionarea si functionarea sfesnicului

     6.1     Confectionarea sfesnicului

     Sfesnicul impreuna cu toate accesoriile sale trebuia sa fie facut de catre israeliti dupa modelul ceresc. Acest lucru arata responsabilitatea care apasa pe toti rascumparatii astazi pentru realizarea tuturor principiilor referitoare la aceasta parte a locuintei lui Dumnezeu care este Adunarea Sa.
     Aurul pentru sfesnic provenea din tot ceea ce se gasea in corturile israelitilor, dupa cum citim in Exod 35:22 : "Si au venit barbatii si femeile; toti cei pe care ii indemna inima au adus inele de nas si cercei si inele si salbe, tot felul de obiecte de aur: fiecare om care a leganat un dar de aur pentru Domnul". Intreg capitolul ne arata cat de important este interesul si devotamentul fiecaruia pentru adunare. Avem aici un exemplu al faptului ca putem aduce ceea ce ni se pare noua important si pretios, ca dar leganat Domnului nostru pentru zidirea adunarii Sale. Pavel le-a scris tuturor credinciosilor din Corint : "Da fiecare sa ia seama cum zideste deasupra. Pentru ca nimeni nu poate sa puna alta temelie decat cea pusa, care este Hristos. Iar daca cineva zideste deasupra pe aceasta temelie: aur, argint, pietre pretioase, ..." (1 Cor. 3:10-12). Daca unul priveste la celalalt, nu se poate face nimic pentru Domnul in viata spirituala comuna. Dar daca fiecare isi face partea sa, oricat de mica ar fi ea, atunci vor fi materiale necesare pentru zidirea practica a casei lui Dumnezeu.


     6.2     Lucratorii folositi pentru confectionarea sfesnicului

     Apoi, sfesnicul trebuia sa fie confectionat dupa modelul ceresc. Dumnezeu a umplut cu Duhul Sau doi oameni, pe Betaleel ("in umbra/sub protectia lui Dumnezeu") si pe Oholiab ("cortul Tatalui"), astfel ca ei sa poata face cu intelepciune, pricepere si cunostinta, tot ceea ce era necesar la cortul intalnirii. Mai mult, El voia, de asemenea, ca si altii, "cu inima inteleapta", sa fie capabili sa-si foloseasca intelepciunea lor pentru a face tot ceea ce El i-a poruncit lui Moise (Ex. 31:1-11). Betaleel si Oholiab reprezinta pe fratii dotati si calificati pentru a expune invatatura lui Hristos. Este foarte incurajator ca oricine este intelept cu inima, Dumnezeu ii da mai multa intalepciune daca el este gata sa se lase folosit de El. Atunci Moise a chemat "pe orice barbat cu inima inteleapta, caruia Domnul ii pusese in inima intelepciune, fiecare pe care-l misca inima, sa se apropie de lucrare ca sa o faca", - Duhul Sfant a mentionat atunci doua conditii necesare : a avea o inima "inteleapta" si o inima "miscata (interesata de lucrurile Domnului, n.t.)" (Ex. 36:2). Aceste doua calitati vorbesc de capacitatea si vointa de a sluji lui Dumnezeu. Amandoua sunt, in acelasi timp, necesare. Nu poate lipsi nici una nici cealalta !


     6.3     O responsabilitate care priveste pe toti

     Untdelemnul curat si batut pentru sfesnic trebuia sa fie adus de popor (Ex. 27:20, 21 ; Lev. 24:1-4). Acest lucru ne reaminteste, odata in plus, ca realizarea practica a vointei lui Dumnezeu cu privire la adunarea Sa ii priveste pe toti rascumparatii. Cat de repede s-a indepartat crestinatatea de acest principiu atat de important ! Printre cei care marturisesc si doresc ca totul sa fie facut in adunare dupa "modelul" divin, nu exista pericolul ca sa se dedice propriilor lor interese si sa gandeasca ca doar cativa frati vor fi suficienti pentru a gestiona totul ? Nu era la fel in timpul lui Hagai, atunci cand Dumnezeu a trebuit sa mustre : "Pentru voi este timpul sa locuiti in casele voastre imbracate cu lemn, cand casa aceasta sta pustiita ?" (Hagai 1:4).


     6.4     Necesitatea de actiune a Duhului Sfant

     Untdelemn din masline se gasea in cortul fiecarui israelit. Nu era acelasi lucru pentru celelalte elemente ale darului ridicat pentru cortul intalnirii (Ex. 25:1-7). Aceasta ne aminteste ca Duhul Sfant locuieste in fiecare credincios : "Caci, de asemenea, noi toti am fost botezati de un singur Duh intr-un singur trup, fie iudei, fie greci, fie rob, fie liberi; si tuturor ni s-a dat sa bem (*) dintr-un singur Duh" (1 Cor. 12:13), si : "daca cineva nu are Duhul lui Hristos, acela nu este al Lui" (Rom. 8:9). Numai cei care au primit Duhul Sfant pot sa slujeasca prin Duhul.

     (*) In fr. se spune "am fost adapati", expresie care se refera la adapatul oilor dintr-un jgheab in care s-a pus apa si toate beau din aceeasi apa, indiferent de momentul cand vin sa bea din jgheab. Asa si credinciosii au parte de acelasi Duh (difera doar momentul) care a fost revarsat la Cincizecime, nemaifiind nevoie de o noua experienta ca cea de la Cincizecime, dupa cum pretind unii (n.t.).

     Contrar celorlalte daruri pentru constructia cortului, care erau de bunavoie, Moise a trebuit sa "porunceasca" copiilor lui Israel sa aduca untdelemn curat de masline batute (Ex. 27:20 ; Lev. 24:2). Aceasta particularitate ne aminteste ca in adunarea lui Dumnezeu, Duhul Sfant, care locuieste in fiecare rascumparat, doar El poate fi sursa oricarei lumini. Numai El poate face sa tasneasca lumina sfanta in Locasul sfant. S-o spunem inca odata : orice cunostinta, orice gand care nu poarta aceasta caracteristica nu pot servi spre binecuvantare, ci are ca efect nimicirea a tot ceea ce Dumnezeu a incredintat adunarii Sale in materie de har si de intelepciune. Cat de atenti trebuie sa fim, ca in toate, sa ne lasam calauziti numai de Duhul Sfant care locuieste in noi !


     6.5    Unii au mai multe responsabilitati decat altii

     Cand este vorba despre bunavointa poporului in a aduce materiale pentru cort, este scris : "Si capeteniile au adus... untdelemn pentru luminator..." (Ex. 35:27, 28). Cel putin la inceput, "capeteniile" sunt cele care au luat-o inaintea poporului in aceasta lucrare si care, pe langa alte lucruri pretioase, au adus, de asemenea, untdelemn pentru lumina din Locasul sfant.
     Capeteniile lui Israel erau in fruntea celor douasprezece semintii si a intregului popor (Num. 1:44). Ei slujeau lui Dumnezeu si poporului, dupa cum se poate vedea prin darurile bogate pe care ei le-au adus la dedicarea cortului (Num. 7). Capeteniile se adunau atunci cand suna una din trambitele de argint (Num. 10:4), adica ei erau foarte atenti la mesajul Cuvantului lui Dumnezeu. Dar atunci cand ei pacatuiau, trebuia sa aduca o jertfa speciala pentru pacatul lor (Lev. 4:22). In acelasi timp, israelitii trebuia sa-i recunoasca si sa nu-i blesteme (Ex. 22:28). In adunare, ei ocupau o pozitie de intaietate, dar aveau, de asemenea, o responsabilitate mai mare decat a poporului. Din aceste detalii, putem deduce ca in sens figurativ, ei reprezinta pe crestinii constienti de responsabilitatea lor,, maturi spirituali, care umbla inaintea celorlalti ca modele (conf. cu Lev. 4:22 ; Num. 7 ; 10:4, etc.)


     6.6     Aplicatiile de astazi ale distinctiei facute intre capetenii si preoti

     Contrar preotilor, care vorbeste in imagine de privilegiul de a intra in Locasul sfant si de-a avea constienta sfinteniei lui Dumnezeu, se vede in imaginea capeteniilor o mai mare responsabilitate, dar si devotamentul si umblarea sub actiunea Duhului. In poporul Israel, ei isi mentineau pozitia datorita stramosilor lor. Lucrul acesta nu este cazul astazi pentru adevaratii conducatori spirituali. Niciun credincios nu poate sa se faca conducator sau sa fie numit conducator. Dar daca un frate are calitatile deja numite, precum cea de a avea constienta responsabilitatii sale, si daca are devotamentul si este un exemplu in domeniul spiritual, atunci acestea sunt caracteristicile unui conducator pe care si ceilalti il vor urma. In Noul Testament, putem compara cu slujba batranilor (conf. cu 1 Tim. 5:17-21).
     Referitor la devotamentul lor pentru Dumnezeu, capeteniile lui Israel care aduceau untdelemn pentru luminator, erau modele de urmat. Deoarece modelele din Vechiul Testament ne arata de obicei concretizarea practica a doctrinei, acest fapt ne aminteste ca, chiar si astazi, nu toti pun "untdelemn la luminator" si ca cei care o fac sunt in ochii lui Dumnezeu "capetenii" in mijlocul poporului Sau. Prin comportamentul lor spiritual, ei contribuie la faptul ca, in casa lui Dumnezeu, adunarea, lumina Duhului Sfant lumineaza tot ceea ce priveste intrarea in sfanta prezenta a lui Dumnezeu. Nu ne lipsesc si noua de multe ori astfel de "capetenii" ?    


     6.7     O iluminare permanenta

     Pregatirea si aprinderea candelelor era, pe de alta parte, responsabilitatea marelui preot Aaron si a fiilor sai, preotii (Ex. 27:21). Potrivit cu Levitic 24:3-4, candelele trebuiau sa fie pregatite "de seara pana dimineata" si "in fiecare dimineata" dupa Exod 30:7; ele trebuiau sa fie aprinse "intre cele doua seri" (Ex. 30:8). Datorita faptului ca slujba preotilor in Locasul sfant avea, de asemenea, nevoie de lumina in timpul zilei, candelele ardeau probabil zi si noapte. Noaptea este pur si simplu pusa in fata. In Ps. 134 v.1, vedem preotii care stateau "noptile in casa Domnului" ca sa vegheze asupra ei. Mentionarea noptii ne aminteste de starea morala a lumii in care ne aflam. "Voi toti sunteti fii ai luminii si fii ai zilei; noi nu suntem ai noptii, nici ai intunericului" (1 Tes. 5:5).


     6.8     Obiecte necesare care nu sunt mentionate (fitiluri)

     Candelele de aur care trebuiau sa raspandeasca lumina sfesnicului nu puteau sa functioneze decat daca aveau fitiluri care sa aduca untdelemnul din rezervor (candelei, n.t.) la flacara. Fitilurile nu sunt mentionate deloc, dar ele erau indispensabile pentru aducerea untdelemnului la flacara. Ele erau singurul obiect al sfesnicului care cerea o intretinere si o grija permanenta. Nu putem recunoaste in ele instrumente umane care - mici si discrete - se cheltuie pe sine (sau, se abandoneaza, n.t.) sau chiar se consuma pentru slujire ? Ioan Botezatorul ca inainte-mergator al lucrarii Domnului Isus, a zis despre sine insusi : "El trebuie sa creasca, iar eu sa ma micsorez" (Ioan 3:30).


     6.9     Pregatirea candelelor

     Pregatirea sau arajarea candelelor cuprindea indepartarea portiunii de fitil consumate si reinnoirea lor necesara din cand in cand. Pentru aceasta serveau mucarile (foarfece pentru taiatul fitilului ars) si vasele pentru cenusa (Ex. 25:38). Acestea din urma nu erau folosite pentru stingerea flacarii, ci ca vase in care se puneau bucatile de fitil ars. Acelasi cuvant este utilizat si in Exod 27:3 in legatura cu altarul de arama si in Numeri 16:37 cu privire la "cadelnitele" razvratitilor lui Core.
     Pregatirea sau aranjarea candelelor era in sarcina marelui preot, care este, de asemenea, o imagine a Domnului Isus (conf. cu Ev. 2:17), acest aranjament fiind in esenta o activitate de curatire. Fitilurile discrete, care nu sunt mentionate, sunt consumate si arse in slujba onoarei lui Dumnezeu. Ele sunt obiectul supravegherii adevaratului mare preot care, cu o intelepciune si o dragoste divina, indeparteaza tot ceea ce este de prisos, astfel ca lumina care-L glorifica sa poata straluci mai mult. Ceea ce El elimina este tocmai ceea ce a facut ca lumina sa fie raspandita mai nainte. Apostolul Pavel a inteles acest lucru atunci cand el a scris : "uitandu-le pe cele din urma si intinzandu-ma spre cele dinainte..." (Filip. 3:13). Tepusul in carne, pe care el l-a primit dupa ce a fost rapit in paradisul lui Dumnezeu, nu era oare o taietura de foarfeca purtata de "mucarile" divine pentru a-l impiedica sa se laude cu ceea ce i s-a dat sa vada (2 Cor. 12:1-7 ; 10:17) ?
     Candelele trebuiau sa fie pregatite "permanent". Era o activitate care se relua zilnic. Chiar daca aceasta lucrare poate fi uneori dureroasa pentru noi ca "fitiluri" umane, ea este totusi necesara. De multe ori s-a spus, pe buna dreptate, ca Pavel nu avea nevoie de tepusul in carne in cer, ci numai dupa ce a revenit pe pamant ! Dar exista ceva pe care Domnul nu-l face : "nu va stinge un fitil care fumega" (Mt. 12:20).


     6.10     Transportul sfesnicului

     S-a aruncam o scurta privire la sfesnic atunci cand era gata sa fie transportat prin pustie. Numeri 4:9, 10 zice : "Si sa ia o panza albastra si sa acopere sfesnicul luminii si candelele lui si mucarile lui si cenusarele lui si toate vaselele lui pentru untdelemn, cu care fac slujba lui. Si sa-l puna pe el si toate uneltele lui intr-o invelitoare din piei de vitel de mare (*) si sa-l puna pe o prajina".

     (*) Versiunea germana Elberfeld-CSV a Bibliei (pe care a folosit-o si autorul acestor meditatii, n.t.) traduce "lamantin" (o specie de animal marin numit si "vaca de mare", n.t.) ceea ce Darby in franceza traduce prin "taisson".

     Atunci cand poporul lui Dumnezeu se pregatea pentru plecare, cortul trebuia sa fie demontat de catre preoti si leviti dupa instructiuni precise. Apoi totul era transportat de catre leviti in timpul calatoriei si reconstruit in locul urmator (Num. 4:4-15 ; 10:17, 21). Marele preot Aaron si fiii sai, preotii, nu acopereau doar sfesnicul, dar si candelele sale, mucarile sale, cenusarele sale si toate vasele sale pentru untdelemn (care sunt mentionat doar aici, Num. 4:9), adica toate uneltele cu care ei faceau slujba; ei acopereau toate acestea cu o panza albastra. Aceasta panza de culoare albastra vorbeste de caracterul ceresc al Fiului lui Dumnezeu si al Duhului Sfant. Acest caracter trebuia sa fie pastrat in timpul calatoriei si nu trebuia sa fie uitat. Si noi, de asemenea, ar trebui sa ne amintim permanent. Cat de usor se pierde acest fapt din vedere si din inima pe parcursul vietii de fiecare zi ! Noi nu suntem in legatura cu locurile ceresti doar cand ne aflam acolo, ci pe tot parcursul drumului nostru pe acest pamant.
     Culoarea albastra nu putea fi vazuta decat de slujitorii lui Dumnezeu si ai Locasului sfant. Numai adevaratii preoti traiesc permanent cu constienta ca tot ceea ce ne este incredintat prin harul lui Dumnezeu, si tot ceea ce avem ca binecuvantari, este de ordin spiritual si ceresc.
     Sfesnicul acoperit cu panza albastra era apoi asezat intr-o invelitoare de lamantin (vitel de mare, n.t.), la fel ca si chivotul legamantului, masa pentru painile de punere inainte, altarul tamaierii si altarul de ardere de tot. Lamantinul este un mamifer marin care traieste in oceanul Pacific si in marea Rosie. Majoritatea mamiferelor traiesc pe continent, dar Creatorul a echipat pe unele dintre ele pentru a fi in masura sa traiasca in permanenta in apa. Cu toate acestea, apa ramane practic un element strain pentru ele caci, contrar adevaratelor animale acvatice, ele trebuie sa se ridice permanent la suprafata ca sa respire. Invelitoarea facuta din piele de lamantin, mai degraba dizgratioasa, vorbeste, de asemenea, de caracterul strain al Domnului si al celor ai Sai. El nu a avut nici frumuseste, nici stralucire" (Is. 53:2), si Adunarea Sa ar trebui sa fie constienta ca ea nu ocupa o poizitie inalta in aceasta lume, ci o pozitie neinsemnata. Pretiosul sfesnic si toate uneltele Locasului sfant nu-si arata frumusestea lor decat inaintea celor care au acces acolo. Dar, din afara, pentru lume, totul este discret si neinsemnat.
     Sfesnicul de aur, ca si ligheanul de arama, nu avea nici verigi, nici drugi pentru a fi purtat. Nu aveau nimic care sa poata deranja sau modifica perfectiunea lor. Sfesnicul era deci pus pe o prajina pentru a fi transportat (Num. 4:10). Acest lucru ne aminteste grija si atentia deosebita care trebuie avuta cu privire la adevarul reprezentat prin sfesnic. Fie ca si noi sa purtam aceasta pretioasa "povara" cu cea mai mare sobrietate si devotament prin pustia acestei lumi !


     7     Un "model" divin

     Am vazut deja lipsa oricaror dimensiuni in afara de greutatea aurului. Tocmai la sfesnic, Dumnezeu aminteste lui Moise sa faca totul dupa "modelul" care i s-a aratat pe munte (Ex. 25:40). In Numeri 8:4 citim ca Moise chiar a vazut "forma" (sau imaginea) sfesnicului cu cele sapte brate. In epistola catre Evrei, se gaseste in intregime citatul din versetul care se ocupa de sfesnicul de aur : "Vezi... sa faci toate dupa modelul (sau, forma, tipar) care ti-a fost aratat pe munte" (Ev. 8:5). Scriitorul Noului Testament raporteaza, cu siguranta, aceste cuvinte la Exod 25:40, care privesc constructia intregului cort, dar este remarcabil ca el citeaza acest verset din Exod 25:40 (care este in legatura cu sfesniclul) si nu versetul din Exod 25:9 : "Potrivit cu tot ce-ti arat, modelul cortului si modelul tuturor uneltelor lui, asa sa faceti". Diferenta esentiala dintre versetele 9 si 40 este ca ultimul (v.40) subliniaza responsabilitatea personala a lui Moise, caruia Dumnezeu i-a aratat modelul sau imaginea.
     Pavel, care a auzit in paradis cuvinte care nu-i sunt ingaduite omului sa le rosteasca, nu a fost umplut el cu o ravna sfanta pentru tot ceea ce priveste Persoana lui Hristos si a Adunarii lui Dumnezeu ? Lui i-a fost revelata taina care nu a fost facuta cunoscut credinciosilor din vechime : Hristos glorificat in cer este, ca (si) Cap, intr-o unitate perfecta cu Trupul Sau, Adunarea, chiar daca ea este inca pe pamant (Efes. 2-3). Si el a facut totul de a implini misiunea de a vesti si de a administra aceasta taina !
     Nu ar trebui si noi, de asemenea, sa fim constienti de importanta de a recunoaste si de a urma principiile biblice in chestiunile referitoare la adunare, mai ales atunci cand nu gasim instructiuni precise in Cuvantul lui Dumnezeu cu privire la unele aspecte sau situatii deosebite ? Priceperea spirituala a "modelului" divin si dorinta de a place Domnului sunt atunci principiile noastre calauzitoare. Adunarea este casa lui Dumnezeu, nu a noastra.

                                           ..............................................................................