Translate

joi, 30 aprilie 2020




                                             Daniel, sau evlavia in vremuri dificile 


     W. T. Wolston


     Este de mare folos de a studia viata lui Daniel. Doresc sa va atrag atentia nu asupra lui Daniel ca profet, ci asupra lui Daniel ca sfant si slujitor al lui Dumnezeu. Voi si eu, nu suntem profeti, dar cu totii suntem sfinti. Daniel a fost slujitor, si, in harul Sau nemarginit, Dumnezeu ne-a dat si noua privilegiul de a fi slujitorii Sai. Aceasta carte scoate in evidenta trasaturile morale care trebuie sa caracterizeze intotdeauna slujitorul intr-un timp de ruina si confuzie din mijlocul poporului lui Dumnezeu.
     Totul ne aminteste constant de starea de ruina si de degradare a Bisericii. Lucrul acesta este atat de evident incat multe inimi au fost tentate sa abandoneze totul. Scump frate, tu poti fi un Daniel in aceste timpuri de confuzie si ruina, numai daca esti, ca si el, plin de credinta si hotarat. Zece lucruri m-au miscat in mod deosebit in istoria lui Daniel.


     1     Un om separat

     Ruina, in timpul lui Daniel, era la cote inalte. Poporul lui Dumnezeu era in captivitate. Casa lui Dumnezeu era distrusa, si uneltele sale impodobeau templele idolilor din Babilon. Daniel si prietenii sai erau captivi in palatul lui Nebucadnetar, neevlaviosul monarh care nu se ingrijea nicidecum de Dumnezeu, nici de poporul Sau. Imparatul a ales un anumit numar din acesti captivi, de origine imparateasca si nobila. "Si imparatul i-a zis lui Aspenaz, capetenia famenilor sai, sa aduca dintre fiii lui Israel si din samanta imparateasca si dintre cei de neam ales, tineri care sa nu aiba niciun cusur si frumosi la fata si instruiti in toata intelepciunea si care sa aiba cunostinta si sa priceapa stiinta si care sa fie in stare sa stea in palatul imparatului; si sa-i invete scrierea si limba caldeenilor. Si imparatul le-a randuit o parte zilnica din mancarurile alese ale imparatului si din vinul pe care-l bea el, ca sa-i hraneasca trei ani, si la sfarsitul lor sa poata sta inaintea imparatului. Si printre ei erau dintre fiii lui Iuda: Daniel, Hanania, Misael si Azaria" (1:3-6). Ei trebuiau sa urmeze timp de trei ani un intreg ciclu de studii dupa intelepciunea Babilonului si sa traiasca, in timpul acestei formari lumesti, intr-un mediu idolatru unde erau expusi la imense tentatii. Nimeni nu este scutit de ispita, dar gandesc ca Daniel si tovarasii lui de studii au fost supusi la o ispita deosebita, cea de a-si parasi credinta si nazireatul lor.
     Deci, iubiti frati, aceasta este prima hotarare pe care a luat-o Daniel si cu care trebuie sa incepem : "Daniel a hotarat in inima lui sa nu se intineze cu mancarurile alese ale imparatului si cu vinul pe care il bea el si a cerut voie de la capetenia famenilor sa nu se intineze" (1:8). Daniel a hotarat in inima lui. Este frumos sa stim sa luam hotarari ferme. As spune chiar ca, daca nu este asa, esti inutil si nu vei fi de niciun folos. Barnaba, in timpul vizitei sale la tinerii convertiti din Antiohia, "i-a indemnat pe toti sa ramana alipiti de Domnul cu hotarare de inima" (Fapte 11:23). Pavel a putut sa-i spuna lui Timotei : "tu ai urmat indeaproape (sau "ai cunoscut cu exactitate")...planul meu (sau "scopul meu", n.t.) (2 Tim. 3:10). Vreau sa-i incurajez pe tineri : Fiti barbati si femei cu hotarare de inima ! Daniel, deci, "a hotarat in inima lui sa nu se intineze cu mancarurile alese ale imparatului si cu vinul pe care il bea el". Aceasta vrea sa spuna, destul de limpede, ca el era un om separat, lepadat de sine si ascultator.
     Nu exista nicio indoiala ca acest om a invatat sa citeasca Scripturile. El stia ca alimentele imparatului au fost oferite idolilor, la fel cum stia gandul lui Dumnezeu cu privire la grasime si la sange : "Vorbeste fiilor lui Israel, zicand: Sa nu mancati nicio grasime de bou sau de oaie sau de capra. Si grasimea animalului mort si grasimea a ceea ce este sfasiat de fiare sa fie intrebuintata la orice lucru, dar nicidecum sa n-o mancati. Pentru ca oricine va manca grasimea unui animal din care se aduce Domnului jertfa prin foc, sufletul care a mancat va fi nimicit din poporul sau. Si sa nu mancati niciun fel de sange in toate locuintele voastre, fie de pasari, fie de animale. Orice suflet care va manca din orice fel de sange, sufletul acela va fi nimicit din poporul sau" (Lev. 7:23-27).
     Mai mult, el a citit capitolul 6 din Numeri, de unde a inteles ca era acum pentru el, in acele timpuri dificile, o ocazie de a fi un nazireu, dedicandu-se in totul lui Dumnezeu. Pentru a beneficia de acest privilegiu, el a refuzat vinul si mancarurile imparatului, lepadandu-se de sine (sau, jertfindu-se pe sine, n.t.). Cu siguranta, a cercetat atent capitolele 11 la 20 din Levitic. Stiti ca noi suntem facuti din ceea ce mancam ? Si nu vorbesc numai de alimentele trupului, ci de ceea ce este ocupat sufletul. Primul lucru pe care l-am remarcat, este ca Daniel refuza in intregime ceea ce in mod natural ar fi acceptat cu placere. Sunt convins ca Satan i-a zis : "Nu este de niciun folos ca tu te-ai hotarat sa fii nazireu in acest timp de ruina; tu esti la Babilon, fa ceea ce se face la Babilon". Am hotarat ceva in inima mea, i-a raspuns Daniel, si el a ramas ferm.
     Dupa ce a refuzat mancarurile imparatului, Daniel alege legume si apa, ceea ce i s-a dat. Exemplul sau i-a incurajat pe tovarasii sai, care i s-au alaturat. Si vedem ca Dumnezeu i-a binecuvantat : "Si acestor patru tineri, Dumnezeu le-a dat cunostinta, si pricepere in toate scrierile, si intelepciune; si Daniel a avut pricepere in toate viziunile si visele" (1:17). Educatia lor a venit de la Dumnezeu.


     2     Un om luminat
  
     "Si, la sfarsitul zilelor pe care le poruncise imparatul pentru aducerea lor, capetenia famenilor i-a adus inaintea lui Nebucadnetar. Si imparatul a vorbit cu ei; si printre toti nu s-a gasit niciunul ca Daniel, Hanania, Misael si Azaria; si ei au stat inaintea imparatului. Si in orice lucru de intelepciune si de pricepere de care i-a intrebat imparatul, i-a gasit de zece ori mai buni decat toti carturarii si descantatorii care erau in toata imparatia lui" (1:18-20). Din clipa in care va hotarati in inima voastra sa-L urmati cu adevarat pe Domnul, este minunat de vazut ce lumina va da El. Intelepciune si cunostinta va vor fi date din belsug, caci veti fi "umpluti de cunostinta voii Lui, in orice intelepciune si pricepere spirituala... crescand prin cunoasterea lui Dumnezeu" (Col. 1:9-10). "Daniel a avut pricepere in toate viziunile si visele" (1:17), si la capatul celor trei ani de studii, a fost pus la proba. Ziua examenului a sosit, si acesti patru tineri au iesit primii din toata promotia lor ! Atunci cand s-au prezentat inaintea imparatului, acesta a vorbit cu ei. Aparent, era un adevarat examen pe care ei trebuiau sa-l sustina inaintea imparatului.
     Cred ca ne gasim confruntati cu examene in momente cand poate ne asteptam cel mai putin. Atunci se descopera starea noastra de inima, si cu ceea ce am fost preocupati. Pozitia obtinuta de acesti elevi captivi este o mare incurajare. Lumea este inaintea voastra, si stiu foarte bine cat este de tentant pentru tinerii si tinerele crestine sa se conformeze ei. Ei gandesc uneori ca aceasta este necesar pentru a reusi in profesiile lor. Pentru mine, este foarte frumos sa vad ca cei care s-au clasat cel mai bine la curtea din Babilon sunt cei mai evlaviosi. Acest lucru este incontestabil, deoarece "in orice lucru de intelepciune si de pricepere de care i-a intrebat imparatul, i-a gasit de zece ori mai buni decat toti carturarii si descantatorii care erau in imparatia lui" (1:20). Aratati-mi un sfant cu adevarat evlavios, si veti vedea ca pe termen lung se va dovedi de zece ori mai bun decat cel mai instruit om din lume, pentru ca el are lumina divina.


     3     Un om al rugaciunii

     Ajunsi la capitolul 2 il gasim pe Daniel intr-o situatie foarte dificila. Imparatul a cerut un lucru inimaginabil. El i-a somat pe "intelepti" sa-i arate si sa-i interpreteze un vis de mult uitat, care dateaza clar de multi ani (2:1). Toti acesti "intelepti" trebuiau facuti bucati daca nu puteau sa faca cunoscut visul ! "Caldeenii au raspuns inaintea imparatului si au zis: Nu este niciun om pe pamant care sa poata arata lucrul acesta imparatului; pentru ca nu este niciun imparat, oricat de mare si puternic, care sa fi cerut un astfel de lucru de la vreun carturar sau descantator sau caldeean. Pentru ca lucrul pe care il cere imparatul este greu si nu este nimeni in stare sa-l arate inaintea imparatului, decat dumnezeii a caror locuinta nu este printre muritori. Pentru aceasta imparatul s-a maniat foarte mult; si a poruncit sa-i nimiceasca pe toti inteleptii Babilonului. Si a iesit hotararea ca sa-i omoare pe intelepti. Si i-au cautat pe Daniel si pe tovarasii lui, ca sa-i omoare". Daca nu depaseau aceasta dificultate, nu era alta scapare pentru ei decat moartea prin sabie. Atunci s-a produs ceva foarte frumos. Daniel cere imparatului sa-i acorde timp, si lui Dumnezeu sa-l lumineze. "Atunci Daniel a intrat si a cerut de la imparat ca sa-i dea timp, sa poata arata imparatului interpretarea. Si Daniel s-a dus acasa si a facut cunoscut lucrul acesta lui Hanania, lui Misael si lui Azaria, tovarasii sai, ca sa ceara indurare de la Dumnezeul cerurilor cu privire la taina aceasta, ca sa nu fie nimiciti Daniel si tovarasii lui cu ceilalti intelepti ai Babilonului" (2:16-18). Aceasta inseamna pur si simplu, preiubitilor, ca Daniel i-a adunat pe fratii sai pentru o strangere de rugaciune. Aveti dificultati pe cale ? Adunati-va pentru rugaciune. Iata ce va sfatuiesc. Daniel a expus fratilor sai problema si gravitatea situatiei, apoi le-a spus ca trebuie sa se roage.
     Si care este rezultatul ? "Atunci taina a fost descoperita lui Daniel intr-o viziune de noapte. Si Daniel L-a binecuvantat pe Dumnezeul cerurilor" (2:19). Si apoi ? Se duce Daniel la fratii sai sa le spuna ? Nu, caci in inima lui domnea o ordine admirabila.


     4     Un om al laudei

     Daniel incepe printr-o intalnire de adorare. El binecuvanteaza pe Dumnezeu. Si veti vedea in ce maniera admirabila isi revarsa sufletul inaintea lui Dumnezeu : "Daniel a raspuns si a zis: Binecuvantat fie Numele lui Dumnezeu din eternitate pentru eternitate, pentru ca ale lui sunt intelepciunea si puterea! Si El schimba timpurile si evenimentele. El da jos pe imparati si El ridica pe imparati. El da intelepciune inteleptilor si cunostinta celor care cunosc priceperea. El descopera cele adanci si ascunse. El cunoaste ce este in intuneric si lumina locuieste cu El. Tie, Dumnezeul parintilor mei, Iti multumesc si Iti aduc laude, Tie, care mi-ai dat intelepciune si putere, si mi-ai facut cunoscut deja ce am cerut noi de la Tine: pentru ca Tu ne-ai facut cunoscut lucrul cerut de imparat" (2:20-23). Oh! Cat de mult sufletul sau si-a gasit placerile sale in Dumnezeu Insusi ! Ce perceptie corecta avea acest om despre Dumnezeu ! Cat de mult realizeaza sufletul sau ca este o binecuvantare de a avea de-a face cu Dumnezeu ! "Mi-ai facut cunoscut ce am cerut noi de la Tine". Observati bine acest cuvant mic "noi". Da, el realizeaza profund in sufletul sau cat este de binecuvantat sa ai de-a face cu Dumnezeu.
     Aveti aici deci un om separat, un om evlavios, un om a carui purtare place Domnului, si care este inteligent in caile lui Dumnezeu. Rezultatul este ca el a putut sa spuna imparatului exact ceea ce se va intampla.


     5     Un om prosper

     "Atunci imparatul Nebucadnetar l-a ridicat pe Daniel si i-a dat multe daruri mari si l-a pus conducator peste toata provincia Babilonului si capetenie a guvernatorilor peste toti inteleptii Babilonului. Si Daniel a cerut de la imparat si el i-a pus pe Sadrac, Mesac si Abed-Nego peste treburile provinciei Babilonului. Si Daniel era la curtea imparatului" (2:48-49). Recompensat si inaltat, Daniel nu a uitat pe cei care au fost impreuna cu el la strangerea de rugaciune. El imparte totul impreuna cu ei.
     Ce sfant placut era Daniel ! Cred ca era ceva special in caracterul sau, ceva care imi aminteste de apostolul Pavel, spre deosebire de noi insine. Ce josnicie si ce egoism lamentabil, manifestam noi adesea ! Noi am fost chemati sa ne bucuram de plinatatea lucrurilor lui Dumnezeu, si este de o importanta imensa de a nu inceta niciodata sa le impartim cu altii.
     Daniel era un om al rugaciunii si al laudei, si pe masura ce impartea tot ceea ce primea cu fratii sai, el prospera (6:28). Acesta este secretul unui sfant care prospera. Remarcati bine acest lucru : daca eu am lumina, aceasta nu este pentru mine insumi, ci pentru altii. Noi nu suntem decat vase, in care Dumnezeu varsa lumina Sa; de asemenea, daca este vorba de Evanghelie sau de adevarul cu privire la Adunare, suntem responsabili de a-l raspandi si altora. Si eu cred ca adevarul pe care voi si eu l-am putea culege (cu referire la spicele cazute, n.t.) si recolta nu va intarzia sa se naruie in propriile noaste suflete, daca nu vom reusi sa-l folosim si sa-l raspandim in jurul nostru. Vom deveni obiectele unui fel de uscaciune spirituala. Multi copii scumpi ai lui Dumnezeu sufera de aceasta boala. Ei dobandesc adevarul fara ca nimeni altcineva sa profite. De ce ? Pentru ca ei au fost preocupati cu ei insisi, atat de absorbiti, incat nu au mai avut nici timpul, nici dorinta de a se gandi la altii ! Ceea ce ar fi trebuit sa transmita, ei au pastrat, dar numai pentru a-l pierde pana la urma, caci totul s-a uscat ! Cred ca Daniel ne da o lectie frumoasa cu privire la acest subiect.


     6     Un om fidel

     Capitolele 5 si 6 formeaza un tot care ilustreaza destul de bine aceasta fidelitate. La capitolul 5, Daniel este adus inaintea imparatului Belsatar si face dovada unei mari credinciosii vestindu-i acestuia destinul sau. Nu vorbesc aici despre Daniel ca profet, ci ca sfant. El se prezinta plin de curaj si credinciosie atunci cand ii expune imparatului pacatele sale, si cand ii spune care va fi sfarsitul sau. Observati, de asemenea, cat de independent este acest om, si aceasta fata de orice. El nu doreste nicio rasplatire : "Darurile tale sa fie ale tale si da altuia rasplatirile tale" (5:17). El nu vrea cadouri de la lume, de niciun fel ! El nu depinde decat de Domnul. El primeste totul de la Domnul pentru el insusi, si are ceva de oferit tuturor pe acest pamant. El este fidel omului, la capitolul 5, si devine totusi, "al treilea guvernator in imparatie", aceasta imparatie care a luat sfarsit "in noaptea aceea". Vom vedea acum, la capitolul 6, in ce mod minunat a fost el fidel lui Dumnezeu.
 

     7     Un om urat

     Fidelitatea lui Daniel, loialitatea sa, si inaltarea ca rezultat al acestora, toate acestea au facut din el obiectul urii tuturor. Cred, preaiubitilor, ca este minunat de a fi cu adanc urat pentru dragostea lui Hristos. Atunci cand un om aici jos este in totul pentru Dumnezeu, si cand el este canalul luminii, al adevarului si al harului lui Dumnezeu, cu siguranta el poate fi urat, si daca este pentru dragostea lui Hristos, sa-I multumeasca lui Dumnezeu ! "Fericiti veti fi cand oamenii va vor uri si va vor alunga si va vor defaima si vor lepada numele vostru ca ceva rau, din cauza Fiului Omului. Bucurati-va in ziua aceea si saltati de bucurie, fiindca, iata, rasplata voastra este mare in cer; caci la fel le faceau parintii lor profetilor" (Luca 6:22-23). Este ceea ce le-au facut apostolilor, caci citim : "Si, chemandu-i pe apostoli. i-au batut si le-au poruncit sa nu vorbeasca in Numele lui Isus si le-au dat drumul. Ei deci au plecat dinaintea sinedriului, bucurandu-se ca au fost socotiti vrednici sa fie dispretuiti pentru Numele Lui" (Fapte 5:40-41). Si din nou este scris : "pentru ca voua vi s-a dat har, cu privire la Hristos, nu numai sa credeti in El, ci sa si suferiti pentru El" (Filip. 1:29). Apostolul Petru spune de asemenea : "Dar chiar daca ati suferi pentru dreptate, ferice de voi! Nu va temeti dar de ei, nici nu va tulburati" (1 Petru 3:14). "Ci, dupa cum aveti parte de suferintele lui Hristos, bucurati-va, pentru ca si la descoperirea gloriei Sale sa va bucurati nespus de mult. Daca sunteti batjocoriti pentru Numele lui Hristos, ferice de voi, pentru ca Duhul gloriei si al lui Dumnezeu Se odihneste peste voi" (1 Petru 4:13-14).
     Cauza profunda a urii acestei impotriva lui Daniel era inaltarea lui constanta decretata de monarhii succesivi pe care el i-a slujit cu credinciosie. Istoria sa in relatie cu Nebucadnetar, Belsatar, Darius si Cirus, acopera o perioada de saizeci de ani. El a fost inaltat mai intai de catre Nebucadnetar la rangul de guvernator provincial (2:48), apoi, de Belsatar, la cel de prim ministru adjunct (5:29). La aceste functii, Darius a adaugat pe cea de mare administrator al imparatului, daca pot sa spun asa : "I-a placut lui Darius sa puna peste imparatie o suta douazeci de satrapi, care sa fie in toata imparatia. Si, peste acestia, trei capetenii, dintre care unul era Daniel, carora sa le dea socoteala acesti satrapi, ca imparatul sa nu sufere nicio paguba" (6:1-2). Acest post inalt i-a fost atribuit datorita increderii mari pe care el a inspirat-o.
     "Si acest Daniel a intrecut pe capetenii si pe satrapi, pentru ca in el era un duh deosebit de ales; si imparatul s-a gandit sa-l puna peste toata imparatia" (6:3). Un duh deosebit de ales era in el. Ce frumoasa trasatura de caracter, preiubitilor ! Duhul unui om este infinit mai pretios decat ceea ce el spune. Se poate ca, cu ajutorul lui Dumnezeu, eu sa rostesc multe cuvinte frumoase, care poate le auziti si va plac, dar pe care le uitati, in timp ce daca va fac ceva rau, nu veti uita niciodata. Fie ca si noi sa avem acest duh al lui Daniel ! Noi nu vom fi niciodata profeti. Nu la aceasta ne-a chemat Dumnezeu, dar cu totii putem cultiva in noi un "duh deosebit de ales".
     Daniel nu avea numai un duh deosebit de ales. Era, de asemenea, un om de o mare dreptate practica, ale carui conturi erau toate corecte. Conturile voastre sunt ele corecte ? Dreptatea si integritatea sa morala, in orice chestiune de incredere, a facut sa creasca meritul sau in ochii imparatului Darius care "gandea sa-l puna peste toata imparatia". Lucrul acesta a atras ura caldeenilor. "Atunci capeteniile si satrapii au cautat sa gaseasca ceva impotriva lui Daniel privitor la imparatie; dar n-au putut sa gaseasca nimic, nicio greseala, pentru ca el era credincios si nu se gasea in el nici vina, nici greseala" (6:4). Un om inzestrat cu un duh deosebit de ales, credincios, in care nu se gasea nici vina, nici greseala : ce personaj minunat, si cat de asemanator lui Hristos ! "N-am gasit in Omul acesta nicio vina" (Luca 23:14), a fost spus despre preaiubitul nostru Domn, despre care vedem aici un slujitor care seamana cu El din punct de vedere moral.
     Daniel nu s-a mandrit de faptul ca a fost inaltat in demnitate de catre imparat. Cu cat avanseaza ca pozitie, cu atat el este mai mic in ochii sai. Ce om placut !
     Dezamagiti in eforturile lor pentru a-l cobori in chestiunile imparatiei, vrajmasii sai schimba tactica. "Atunci oamenii acestia au zis: Nu vom gasi nimic impotriva acestui Daniel, afara doar daca nu vom gasi ceva impotriva lui cu privire la legea Dumnezeului sau. Atunci capeteniile si satrapii acestia s-au adunat gramada la imparat si i-au vorbit asa: Imparate Darius, vesnic sa traiesti! Toti mai-marii imparatiei, capeteniile si satrapii, consilierii si guvernatorii s-au sfatuit impreuna sa aseze o hotarare imparateasca si sa se dea o interdictie ferma, ca oricine va face cere unui dumnezeu sau unui om treizece de zile, altuia decat tie, imparate, acela sa fie aruncat in groapa leilor. Acum, imparate, intareste interdictia si semneaza inscrisul, ca sa nu fie schimbat, dupa legea mezilor si a persilor, care nu poate fi desfintata. De aceea imparatul Darius a semnat inscrisul si interdictia" (6:5-9). Ce efect a produs aceasta asupra lui Daniel ? Absolut niciunul ! Nu a schimbat cu nimic felul lui de a actiona, ci in ce priveste credinta lui in Dumnezeu, veti vedea ca este foarte reala.


     8     Un om pazit

     "Si, cand a aflat Daniel ca s-a semnat inscrisul, a intrat in casa lui; si ferestrele ii erau deschise in camera lui de sus, catre Ierusalim; si ingenunchea pe genunchii lui de trei ori pe zi si se ruga si aducea multumiri inaintea Dumnezeului sau, cum facea mai inainte. Atunci oamenii aceia s-au adunat gramada si l-au gasit pe Daniel rugandu-se si facand cerere inaintea Dumnezeului sau" (6:10-11). El auzise Cuvantul lui Dumnezeu care spune ca daca poporul Sau s-ar afla in robie, ei trebuie sa se roage lui Dumnezeu, cu fata spre casa Lui : "Daca vor pune aceasta la inima in tara unde au fost dusi captivi si se vor pocai si Iti vor face cerere in tara captivitatii lor, zicand: Am pacatuit, am facut nelegiuire si am lucrat cu rautate, si se vor intoarce la Tine din toata inima lor si din tot sufletul lor, in tara captivitatii lor, unde i-au dus captivi, si se vor ruga spre tara lor, pe care ai dat-o parintilor lor, si spre cetatea pe care ai ales-o si spre casa pe care am construit-o Numelui Tau, atunci asculta din ceruri, locul locuintei Tale, rugaciunea lor si cererea lor si fa-le dreptate si iarta poporului Tau pacatul impotriva Ta" (2 Cr. 6:37-39). Daniel actioneaza dupa ceea ce este scris. El nu inchide ferestrele sale, nu modifica cu nimic cererile sale : el este, in acea zi, exact asa cum a fost in toate zilele de mai inainte. Daniel era un sfant care avea permanent aceeasi stare. Nu gravitatea imprejurarilor il facea sa ingenuncheze de trei ori pe zi. Era obiceiul sau, si vrajmasii sai l-au gasit in mod natural la rugaciune. Cat de frumos este cand sfintii sunt cunoscuti ca oameni ai rugaciunii, si cand se afla ingenuncheati in acest fel!
     Dar iata ca el este aruncat in groapa leilor. "Atunci imparatul a poruncit si au adus pe Daniel si l-au aruncat in groapa leilor. Imparatul a vorbit si i-a zis lui Daniel: Dumnezeul tau, caruia ii slujesti neincetat, El te va scapa. Si s-a adus o piatra si s-a pus pe gura gropii si imparatul a pecetluit-o cu inelul sau si cu inelul mai-marilor sai, ca sa nu se schimbe nimic in privinta lui Daniel. Atunci imparatul s-a dus in palatul sau si a petrecut noaptea postind, si nu i s-au adus tiitoare, si somnul sau a fugit de la el. Atunci imparatul s-a sculat odata cu lumina, in revarsatul zorilor, si s-a dus in graba la groapa leilor. Si, pe cand se apropia de groapa, l-a strigat cu glas plangator pe Daniel. Imparatul a vorbit si i-a zis lui Daniel: Daniele, slujitorul Dumnezeului celui viu! Te-a putut scapa de lei Dumnezeul tau, caruia ii slujesti neincetat?" (6:16-20).
     Ceea ce este important in acest capitol, este ca omul evlavios este cel care va fi izbavit. Sunt sigur ca totul a fost foarte bine pentru Daniel, in acea noapte, dar cred ca Darius a petrecut o noapte groaznica, postind si neputand sa doarma. Gandesc ca daca voi sau eu am fi coborat in groapa leilor, l-am fi gasit pe Daniel dormind in liniste. Credinta in Dumnezeu si o constiinta buna merg mana in mana cu somnul (sau, fac casa buna cu somnul, n.t.), mai ales intr-o groapa cu lei ! A doua zi dimineata, imparatul a strigat deci, cu o voce trista : "Daniele, slujitorul Dumnezeului celui viu! Te-a putut scapa de lei Dumnezeul tau, caruia ii slujesti neincetat"? Cu ce bucuria a putut Daniel sa-i raspunda atunci : "Vesnic sa traiesti, imparate, Dumnezeul meu a trimis pe ingerul Sau si a inchis gura leilor, incat nu mi-au facut niciun rau; pentru ca s-a gasit nevinovatie in mine inaintea Lui; si chiar inaintea ta, imparate, n-am facut niciun rau. Atunci imparatul s-a bucurat foarte mult si a poruncit sa-l scoata pe Daniel din groapa. Si Daniel a fost scos din groapa si nu s-a gasit nicio rana pe el, pentru ca se increzuse in Dumnezeul sau" (6:21-23). Daniel este eliberat, si, la sfarsitul acestui capitol, vedem ca este un om care prospera : "Si acest Daniel a prosperat in imparatia lui Darius si in imparatia lui Cir persanul".


     9     Un om care se identifica cu poporul lui Dumnezeu

     Lucrul acesta apare foarte clar cand se ajunge la capitolul 9 unde il vedem pe Daniel din nou in rugaciune si smerindu-se profund inaintea lui Dumnezeu datorita pacatelor si faradelegilor poporului sau. "In anul intai al imparatiei sale, eu, Daniel, am inteles din carti ca numarul anilor pentru care fusese cuvantul Domnului catre profetul Ieremia, pentru implinirea pustiirilor Ierusalimului era de saptezeci de ani. Si mi-am indreptat fata catre Domnul Dumnezeu, ca sa-L caut prin rugaciune si cereri, cu post si sac si cenusa. Si m-am rugat Domnului Dumnezeului meu si mi-am facut marturisirea si am zis: Vai, Doamne Dumnezeule mare si infricosator, care pastrezi legamantul si indurarea catre cei care Te iubesc si pazesc poruncile Tale! Noi am pacatuit si am facut nelegiure si am facut ce este rau si ne-am razvratit, abatandu-ne de la poruncile Tale si de la judecatile Tale... Si acum, Dumnezeul nostru, asculta rugaciunea robului Tau si cererile lui si, pentru Domnul, fa sa straluceasca fata Ta peste locasul Tau cel sfant care este pustiit. Pleaca-Ti urechea, Dumnezeul meu, si asculta; deschide-Ti ochii si vezi pustiirile noastre si cetatea care este numita dupa Numele Tau! Pentru ca noi nu aducem rugaciunile noastre inaintea Ta pentru dreptatile noastre, ci pentru multele Tale indurari. Doamne, asculta! Doamne, iarta! Doamne, auzi si lucreaza; nu intarzia, pentru Tine, Dumnezeul meu, pentru ca cetatea Ta si poporul Tau se numesc dupa Numele Tau" (9:2-5, 17-19). Nimic nu poate depasi frumusetea morala a acestei rugaciuni pe care va rog s-o cititi in intregime cu atentie. Omul cel mai curat in ce priveste pacatele pe care le marturiseste, este cel care le marturiseste cel mai sincer lui Dumnezeu. Pacatele intregului Israel, Daniel le recunoaste ca ale sale; si in timp ce se roaga, el este vizitat de catre Gabriel care ii lumineaza inteligenta sa, printr-o atingere duioasa, cu privire la restaurarea deplina a lui Israel (9:21-27). El mananca cu adevarat jertfa pentru pacat inaintea lui Dumnezeu.


     10     Un om preaiubit

     La capitolul 10 vom vedea ca Domnul ii reveleaza ceva minunat : "... Si mi-am ridicat ochii si am vazut si iata un om imbracat in in, si coapsele sale erau incinse cu aur curat de Ufaz, si trupul lui era ca crisolitul, si fata lui ca infatisarea fulgerului, si ochii lui ca facliile de foc, si bratele lui si picioarele lui, asemenea aramei lustruite, si glasul cuvintelor lui, ca glasul unei multimi. Si numai eu, Daniel, am vazut viziunea; si oamenii care erau cu mine n-au vazut viziunea, dar un mare tremur a cazut peste ei si au fugit ca sa se ascunda. Si am ramas singur si am vazut viziunea aceasta si n-a ramas putere in mine. Si culoarea fetei mi s-a schimbat, stricandu-se, si am pierdut orice vlaga. Totusi am auzit glasul cuvintelor lui; si, cand am auzit glasul cuvintelor lui, am fost cuprins de o mare ameteala pe fata mea, si cu fata la pamant. Si, iata, o mana m-a atins si m-a asezat pe genunchii mei si pe palmele mainilor mele. si el mi-a zis: Daniele, om preiubit, intelege cuvintele pe care ti le voi spune si stai in picioare, pentru ca acum sunt trimis la tine. Si, cand mi-a spus cuvantul acesta, am stat in picioare tremurand" (10:5-11). Cum S-a apropiat Domnul de el atunci cand ii zice : "Daniele, om preaiubit" ! Ce expresie miscatoare ! Daniel a fost patruns de sentimentul dragostei profunde pe care Domnul o avea pentru el. Sentimentul dragostei lui Dumnezeu umple sufletul cu o bucurie profunda. "Daniele, om preaiubit" : ce emotie trebuie sa-i fi invadat inima sa la auzirea acestor cuvinte !
     Dumnezeu face mare caz de un caracter ca cel al lui Daniel. Este ceea ce vedem in Ezechiel 14. L-ati remarcat vreodata ? Cat de frumos vorbeste Dumnezeu despre slujitorii Sai la versetul 14 ! "Cand o tara va pacatui impotriva Mea... si-Mi voi intinde mana asupra ei,...chiar daca ar fi in mijlocul ei acesti trei barbati, Noe, Daniel si Iov, ei si-ar scapa numai propriile lor suflete prin dreptatea lor, zice Domnul Dumnezeu" (Ez. 14:13-20). Noe era un om drept care a gasit har in ochii Domnului. Daniel era "un om preaiubit", un om a carui purtare era ireprosabila. In cel priveste pe Iov, el spunea ceea ce era potrivit despre Dumnezeu.
     Va recomand sa meditati la aceasta trasatura de caracter a lui Daniel. Incercati sa descoperiti in liniste, in inimile voastre, firul calauzitor care caracterizeaza din punct de vedere moral aceasta carte. Observati cat de mult omul evlavios, separat, este pazit de rau, si cum Dumnezeu poate sa-l invete, sa-l foloseasca si sa-l intareasca. Recunosc ca sunt dificultati mari din toate partile. Dar voi si eu, putem fi, intr-o anumita masura, Danieli, chiar in locul unde traim, in ciuda ruinei generale a Adunarii. Domnul sa ne dea har sa fim astfel, pentru dragostea Numelui Sau.    
                     



     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze