Psalmul 46 - Dumnezeu adapostul nostru
Hamilton Smith
1 Privire de ansamblu asupra psalmului
Acest psalm frumos ne aminteste ca in mijlocul tuturor furtunilor din viata, Dumnezeu este adapostul poporului Sau : un adevar deosebit de important la care toti credinciosii ar adera ca doctrina, dar prea adesea, nu reusim sa profitam de "adapostul" nostru cand ne confruntam cu dificultatile si pericolele vietii de zi cu zi.
Psalmul incepe prin afirmatia ca "Dumnezeu este adapostul nostru" (46:1). Vom gasi pe parcursul psalmului ca "Dumnezeul lui Iacov este un turn inalt pentru noi (sau adapostul nostru)" (46:7). In final, psalmul se incheie repetand, pentru a treia oara, ca Dumnezeu "este un turn inalt pentru noi (sau adapostul)" (v. 11). Acesta este deci in mod clar marele adevar asupra caruia insista acest psalm. Cand oamenii lumii cauta un adapost impotriva pericolelor si dificultatilor, ei se bazeaza in intregime pe planuri naturale si omenesti. Credinciosii au in Dumnezeu o resursa infailibila, fara insa a dispretui mijloacele providentiale. Suntem noi inconjurati de pericole ? "Dumnezeu este adapostul nostru" (46:1a). Suntem noi total slabi in prezenta tuturor vrajmasilor impotrivitori ? Dumnezeu este "taria noastra" (46:1b). Avem noi nevoie de ajutor in fiecare clipa si in toate necazurile noastre ? "Dumnezeu... este un ajutor in necazuri, intotdeauna usor de gasit" (46:1c).
La v. 1, avem deci marele subiect al psalmului : increderea credintei care gaseste in Dumnezeu o resursa infailibila in toate incercarile pe care avem sa le infruntam prin aceasta lume. In restul psalmului, invatam rezultatele binecuvantate ale acestei increderi linistite in Dumnezeu :
1. In primul rand, ea permite credinciosului sa se ridice deasupra fricii de violenta si de stricaciunea lumii actuale (v. 2, 3).
2. In al doilea rand, aceasta credinta il face pe credincios sa umble in lumina lumii viitoare (v. 4, 5).
3. In al treilea, in timp ce el se afla inca in aceasta lume unde natiunile vuiesc si unde imparatiile se clatina, credinta realizeaza ca Dumnezeu este "cu noi" (v. 6, 7).
4. In al patrulea, credinta ne asigura ca Dumnezeu, la timpul Sau si in felul Sau, se va ocupa de de tot raul din lume (v. 8).
5. In al cincilea, credinta vede ca dupa ce dreptatea a actionat fata de rau, Dumnezeu va aduce pacea in lume. "El a facut sa inceteze razboaiele" (v. 9).
6. In al saselea, in aceasta incredere, credinta poate astepta in liniste ca Dumnezeu lucreaza, stiind ca Dumnezeu este Dumnezeu, si ca la timpul voit de El Se va inalta peste natiuni (v. 10).
7. In al saptelea rand, in lumina acestor mari adevaruri, credinta este deplin increzatoare ca, in timpul de asteptare, Dumnezeu este "un turn inalt, "adapostul nostru", si El este "cu noi" (v. 11).
2 Starea lumii actuale - Ps. 46:2-3
Credinciosul, realizand ca el are in Dumnezeu un "adapost" si ca are nevoie de "tarie" si de "ajutor", poate sa faca fata la toata violenta si stricaciunea care afecteaza lumea, cu tulburarea si confuzia care rezulta. "Pamantul", ca simbol, evoca o stare ordonata si civilizata. Astfel de stare poate fi inlaturata si orice guvernare ordonata devine complet dezorganizata. Muntii simbolizeaza ceea ce este impunator si aparent trainic pe pamant. Marile imperii ale lumii care au dainuit de-a lungul secolelor parand de neatins ; dar vedem permanent in istorie, dupa cum a prezis Dumnezeu, ca aceste imperii au cazut si s-au pierdut in marea natiunilor. Domnul vorbeste despre imperiul roman ca despre un munte "aruncat in mare" (Matei 21:21). In Scriptura, "marea tulburata" este folosita adesea pentru a desemna pe cei rai care fac rau si nu pot sa stea linistiti (Isaia 57:20-21). "Apele" servesc pentru a desemna "popoare, multimi si natiuni" (Apoc. 17:15). Vuietul apelor si spuma pe care o arunca, evoca cu siguranta masele intr-un stat revolutionar care se debaraseaza de orice autoritate.
Daca aceasta era starea lumii din perioada psalmistului, cu atat mai mult face sa scoata in evidenta violenta si stricaciunea care marcheaza lumea din zilele noastre, pe masura ce ne apropiem de sfarsitul acestui secol (*). Omul evlavios, care priveste la starea care predomina in lume, vede esecul total al intregii civilizatii si prabusirea guvernarii lumii care a fost incredintata natiunilor (incepand cu Nebucadnetar, n.t.). El vede imperiile marete ale acestei lumi rasturnate si pierdute in mijlocul maselor care s-au ridicat prin revolutie, astfel incat intreaga autoritate este clatinata si ca inimile oamenilor tremura de frica (Luca 21:26). Dar daca inimile oamenilor sunt pline de frica, credinciosii au incredere ca Dumnezeu este adapostul lor, ceea ce ii face sa spuna : "De aceea nu ne vom teme".
(*) Fratele Hamilton Smith (1862 - 1943) a trait multe din evenimentele tulburi ale acestei lumi. Ultimile fiind cele doua razboaie mondiale. Cand vorbeste de sfarsitul acestui secol (XX) cred ca putem sa ne gandim la cateva care au avut loc doar in Europa : impartirea Europei dupa cel de-al doilea razboi mondial (est - vest), destramarea URSS, caderea zidului Berlinului, proteste (revolutii) vilolente care au dus la schimbari de regim in tarile comuniste, si foste sovietice, etc.
3 Lumea viitoare - Ps. 46:4-5
Nu numai ca credinta invinge lumea actuala, dar ea umbla in lumina lumii viitoare cu toata pacea si binecuvantarea ei. Credinta priveste dincolo de "apele" acestei lumi care "vuiesc" si care "spumega", si ea vede fluviul lui Dumnezeu, si paraiele de inviorare care "inveselesc". Ea priveste dincolo de cetatile impunatoare ale oamenilor si vede "cetatea lui Dumnezeu". Psalmistul asteapta stabilirea Sionului - cetatea pamanteasca - de unde binecuvantarea se va raspandi peste natiuni. Avraam, la vremea lui, "astepta cetatea" al carei "mester si ziditor este Dumnezeu". Astazi, credinciosii pot sa spuna ca s-au "apropiat de muntele Sionului; si de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc" (Ev. 12:22). In starea actuala, vedem marile cetati ale lumii asaltate si pustiite de o violenta si o stricaciune nestapanita. Privind spre Ierusalimul ceresc, vedem cetatea in care nu va intra niciodata "nimic intinat, nici cine practica uraciune si minciuna" (Apoc. 21:27, 12).
In plus, psalmistul, vorbind despre Sionul pamantesc, ne aminteste ca "Dumnezeu este in mijlocul ei". La fel, pentru cetatea cereasca, citim ca "Domnul Dumnezeu Cel Atotputernic si Mielul sunt templul ei", si, de asemenea : "a luminat-o gloria lui Dumnezeu si lampa ei este Mielul" (Apoc. 21:22, 23). Mai mult, daca cetatile si imperiile acestei lumi se destrama si cad in ruina, cu privire la cetatea lui Dumnezeu citim : "ea nu se va clatina". Vedem ca cetatile oamenilor nu au o temelie corecta, si, prin urmare, sunt marcate de schimbare si decadere. Dar, precum Avraam, noi asteptam cetatea "care are temelii, al carei mester si ziditor este Dumnezeu". Ceea ce a intemeiat Dumnezeu nu va fi niciodata miscat. Nicio putere a vrajmasului nu o va asalta, niciun rau al omului nu va trece prin portile sale, nicio noapte nu va intuneca vreodata lumina ei, nicio umbra a mortii nu va aduce schimbarea, niciun blestem nu va duce la decadere. "Fluviul de apa a vietii" va inviora pentru totdeauna "cetatea lui Dumnezeu".
In plus,nu avem sa asteptam mult timp pentru ca aceasta cetate devine vizibila, caci citim : "Dumnezeu o va ajuta in revarsatul zorilor". Privind lumea care ne inconjoara, constatam ca intunericul moral creste, si ca norii furtunei judecatii viitoare se ingramadesc. Dar "faptele intunericului" in crestere nu fac decat sa asigure pe credincios ca "noaptea este mult inaintata si ziua se apropie" (Rom. 13:12). "Revarsatul zorilor" - "o dimineata fara nori" - este foarte aproape, caci "inca putin, foarte putin si Cel care vine va veni si nu va intarzia" (Ev. 10:37). Pentru crestin, ziua gloriei va veni odata cu venirea lui Hristos, "steaua stralucitoare de dimineata" (Apoc. 22:16) ; pentru lume, binecuvantarea va veni atunci cand Hristos, "Soarele dreptatii va rasari cu vindecarea in aripile Sale" (Maleahi 4:2). Atunci norii vor fi risipiti, si va rasari ziua, umbrele vor disparea (Cant. 4:6), si suferintele poporului pamantesc al lui Dumnezeu vor fi vindecate.
4 Dumnezeu cu noi - Ps. 46:6-7
In aceste zile din urma ca si in zilele psalmistului, si cu o intensitatea chiar mai mare, natiunile se agita iar imparatiile acestei lumi sunt bulversate. Atunci cand oamenii "vuiesc", ei actioneaza de-o maniera contrara regulilor naturii si bunului simt. Impinsi de Satan, printul acestei lumi, oamenii actioneaza intr-un mod nerezonabil, asemenea demonilor intrati in turma de porci care au actionat intr-un fel total opus instinctelor naturale ale animalelor, grabindu-se cu violenta spre distrugere. Conduse de Satan, natiunile de astazi se agita fara motiv unele impotriva altora pentru distrugerea lor comuna, si toate imparatiile pamantului vuiesc. Cu toate acestea, Dumnezeu nu are de spus decat un cuvant, si toata agitatia omului va inceta. Este ceea ce au constatat ucenicii atunci cand, la cuvantul Domnului, "o furtuna mare" s-a schimbat intr-o "liniste mare" (Matei 8:24-26). La cruce, natiunile s-au agitat si poporul si-a inchipuit lucruri desarte, - pentru a descoperi apoi ca Dumnezeu a vrut sa le vorbeasca in mania Sa si sa-i ingrozeasca in furia Sa (Ps. 2:1-5).
Totusi, oricare ar fi furtuna care urla cu furie printre natiuni, Domnul ostirilor este "cu" poporul Sau, si de aceea el poate sa zica "Dumnezeul lui Iacov este un turn inalt pentru noi". Dumnezeul care este in "mijlocul" cetatii de care noi apartinem (46:5) este "cu" poporul Sau in drum spre cetatea cereasca. Cand Iacov era un strain fara camin, Dumnezeu a putut sa-i spuna : "Eu sunt cu tine si te voi pazi... nu te voi parasi, pana cand nu voi face ceea ce ti-am promis" (Gen. 28:15). Dumnezeul care a fost cu Iacov - un om al credintei, in ciuda numeroaselor sale esecuri - a zis, de asemenea, si credinciosilor de astazi : "Nicidecum nu te voi lasa si cu niciun chip nu te voi parasi" (Evrei 13:5). Daca El este cu noi, El este "adapostul nostru", si credinciosul poate sa spuna cu indrazneala : "Domnul este ajutorul meu si nu ma voi teme; ce-mi va face omul?" (Evrei 13:6).
5 Dreapta judecata a Domnului - Ps. 46:8
Daca Domnul este cu poporul Sau, El este impotriva celor rai si ii va pustii atunci cand va actiona fata de natiuni cu dreapta judecata. Atunci se vor implini cuvintele solemne ale profetului : "Caci mania Domnului este impotriva natiunilor, si furia Lui impotriva tutur ostirilor lor; le-a dat cu totul nimicirii, le-a dat macelului" (Isaia 34:2).
6 Pacea lumii - Ps. 46:9
Dreapta judecata a lui Dumnezeu va conduce la pacea universala printre oameni, caci, dupa cum profetul a putut sa spuna : "Lucrarea dreptatii va fi pace; si rodul dreptatii, liniste si siguranta pentru totdeauna" (Isaia 32:17). Oamenii vorbesc despre o noua ordine, prin care spera sa puna capat razboiului si sa instaureze o pace universala. Dar pacea la care ei viseaza ignora atat sfintenia lui Dumnezeu, cat si rautatea oamenilor. Este o pace fara dreptate. Toate eforturile oamenilor vor fi zadarnice, caci Domnul este cel care "face sa inceteze razboaiele", iar pacea Lui va fi universala, caci razboaiele "vor inceta pana la marginea pamantului" (46:9). Atunci se va implini Scriptura care zice : "Nicio natiune nu va ridica sabia impotriva altei natiuni, nici nu vor mai invata razboiul" (Isaia 2:4).
7 Rabdarea credintei - Ps. 46:10
Stiind ca Dumnezeu este adapostul nostru in mijlocul agitatiei natiunilor, si ca El Insusi este pe cale sa pedepseasca natiunile si a face sa inceteze razboaiele, credinciosul este chemat sa "stea linistit". Faptul de a sti ca Hristos este asezat in locul de putere, la dreapta lui Dumnezeu, si ca El asteapta ca toti vrajmasii Sai sa fie facuti asternut al picioarelor Sale, este mai mult decat suficient ca sa-l faca pe cel credincios in stare sa ramana "linistit" intr-o lume in framantare, si sa astepte interventia lui Dumnezeu la venirea Domnului. Increzandu-se in cuvantul Domnului : "Iata, Eu vin curand", credinciosul va pazi cuvantul rabdarii Sale, si astfel "va sta linistit" (Ps. 110:1 ; Apoc. 3:10-11). Totusi, "a sta linistit" este un test foarte mare pentru credinta. Carnea nu poate sta linistita, si energia naturala ar vrea sa fie intotdeauna activa. Ori, cand nu mai avem obligatia de a le respecta (nu mai suntem robi acestora, n.t.), locul nostru este de a "ramane linistiti" si de a astepta cu rabdare ca Dumnezeu sa lucreze la timpul si in felul Sau, pentru gloria si inaltarea Sa. "Fiti deci indelung-rabdatori, fratilor, pana la venirea Domnului" (Iac. 5:7-8). Cat de des activitatea agitata a carnii se naste din dorinta de a se inalta pe sine. Omul este intotdeauna activ pentru a cauta propria lui glorie si inaltarea sa. Credinciosul este chemat sa "ramana linistit" pentru ca Dumnezeu sa fie inaltat.
8 Dumnezeu este turnul nostru inalt - Ps. 46:11
Avand harul de a "ramane linistiti", vom vedea, in experienta noastra practica, ca Dumnezeu "este cu noi" si "adapostul nostru" sau "turnul nostru inalt". In duhul acestor versete, profetul Isaia a putut sa spuna : "Pe Tine Te-am asteptat ! Fii bratul lor in toate diminetile si salvarea noastra in timp de stramtorare !" (Isaia 33:2). Daca Domnul "este cu noi" in aceasta lume de conflicte, este ca noi sa fim impreuna cu El in gloria viitoare ; aceasta este dorinta inimii Sale dupa propriile Sale cuvinte : "Tata, doresc ca aceia pe care Mi i-ai dat Tu sa fie si ei cu Mine unde sunt Eu" (Ioan 17:24).
Ce binecuvantare pentru credincios sa patrunda in inima acestui psalm, si sa traiasca in liniste ca :
1. Dumnezeu este adapostul nostru in orice furtuna ;
2. Dumnezeu este taria noastra in toate slabiciunile noastre ;
3. Dumnezeu este ajutorul nostru in toate dificultatile ;
4. Dumnezeu va actiona in judecata impotriva oricarui rau ;
5. Dumnezeu va aduce pacea pana la marginile pamantului ;
6. Dumnezeu va fi inaltat pe pamant ;
7. Dumnezeu este "cu noi" in timp ce inaintam spre gloria cereasca printr-o lume de conflicte, si El este "adapostul nostru".
Furtuna poate urla in jurul meu,
Inima mea poate fi foarte jos,
Dar Dumnezeu este totul in jurul meu,
Pot eu sa fiu nelinistit ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu