Meditatii Asupra Cartii Judecatori
- I -
Samuel Ridout
1 Prefata
Cartea Judecatori este o veriga importanta in istoria lui Israel. Ea prezinta schimbarea regimului teocratic de la inceput, la imparatia care sfarseste in captivitate. Aceasta perioada de tranzitie este marcata de necredinta si declinul care alcatuiesc cadrul acestei relatari ; vedem aici rabdarea neobosita a lui Dumnezeu care, in ciuda incompetentei totale a poporului si a necredintei sale, vine in ajutorul lor de multe ori. In acelasi timp, Dumnezeu Isi descopera planurile Sale care isi vor gasi implinirea doar in Hristos, si pe care El le va finaliza in "ziua aceea" care este acum atat de aproape.
In punerea sa la proba, Israel reprezinta umanitatea, de aceea principiile morale intalnite aici se extind la toti oamenii, caci fiecare va da socoteala inaintea lui Dumnezeu. Cartea Iosua abunda in relatari tipice din care se pot trage invataturi pentru crestinism, si vom vedea ca aceasta carte aprofundeaza aceste invataturi tipice. Ele se ocupa in principal cu declinul si restaurarea ; asemanarea lor cu istoria profetica a Bisericii marturisitoare, prezentata in capitolele 2 si 3 din Apocalipsa este remarcabila.
Vom vedea inca de la inceput ca aceasta carte are o importanta practica considerabila pentru Biserica. Din nefericire, cunoastem prea bine, din experientele noastre dureroase, ce este declinul. In zilele de ruina generalizata, fie ca noi sa patrundem tot mai mult in taina restaurarii si a puterii divine care lucreaza prin instrumente slabe, ale caror exemple le gasim din belsug in aceasta carte.
Aceasta carte are deci o insemnatate foarte practica. Daca ea va produce efectul dorit, ne va face sa ne aruncam, individual si colectiv, cu fata la pamant la "Bochim-ul" nostru, pentru a gasi aici indurarea tandra a Celui a carui inima manifesta, inca si astazi, fata de Biseria Sa iubita, aceeasi iubire care L-a facut sa dea pe Fiul Sau pentru rascumpararea ei. Ceea ce este ruinat nu va fi niciodata reconstruit ; cu totii trebuie sa asteptam venirea Domnului. Dar daca vom retine invatatura prezentata in aceasta carte, ne va fi posibil intotdeauna sa dam marturie pentru Dumnezeu, de a pastori in pace turma lui Hristos, si de a-i scapa pe ai Sai din mana Vrajmasului.
Meditatiile urmatoare au ca scop expunerea acestor invataturi, nadajduind ca din citirea lor vor rezulta adevarate roade pentru Dumnezeu. Vom intalni aici simplitatea si imperfectiunea limbajului vorbit - un stil usor de inteles, dar si o tendinta la digresiuni atragand atentia asupra unei invataturi particulare, pe care cititorul o poate studia el insusi.
Rugaciunea autorului este ca Dumnezeu sa foloseasca aceasta modesta lucrare pentru a prezenta adevarul Sau, la fel ca tepusa pentru boi a lui Samgar si facliile lui Ghedeon.
2 Introducere
Prima parte a Vechiului Testament este Pentateuhul (*) ; in el, sfaturile lui Dumnezeu, voia si autoritatea Sa sunt principalele caracteristici. Desi vointa omului se arata adesea aici, este totusi clar ca Dumnezeu are totul sub control, caci voia Lui este suverana. Ea este evidenta in mod particular in Pentateuh ; de aceea numim pe buna dreptate aceste 5 carti "Cartile Legii".
(*) Aceasta denumire vine din limba greaca. In limba ebraica se numeste "Tora" care vine de la verbul "yara", care inseamna "a preda", "a instrui" (n.t.).
A doua parte din Vechiul Testament, cartile istorice din care cartea Judecatori este a doua, alcatuiesc grupul de carti cel mai mare din Vechiul Testament. Aici este vazut mai degraba omul decat Dumnezeu. Este de la sine inteles ca Dumnezeu nu este dat deoparte, dar El a pus responsabilitatea guvernarii in mainile omului pentru a implini voia Sa. Prin urmare, ele sunt numite in mod corect "Cartile legamantului", unde este dezvoltarea vointei exprese a lui Dumnezeu data in Pentateuh.
In plus, aceste carti istorice au fiecare particularitatea lor. Ne vom opri in mod special asupra cartii Judecatori care imprima caracterul ei asupra tuturor cartilor istorice. Este cartea istoriei omului, aratand evolutia sa. Va fi istoria declinului, a indepartarii de Dumnezeu, a diviziunilor mai degraba decat a unitatii, a slabiciunii mai degraba decat a puterii, si in consecinta, necesitatea interventiei lui Dumnezeu pentru a fi eliberat. Desi aceasta caracteristica se regaseste in toate cartile istorice, de la Iosua la Estera, ea este marcata in mod deosebit in cartea Judecatori.
2.1 Legatura cartii Judecatori cu cea a lui Iosua
Cartea Iosua se leaga de sfarsitul Pentateuhului cand Moise, pe punctul de a muri, il numeste pe Iosua ca succesor, cedandu-i autoritatea sa din partea lui Dumnezeu ; astfel, de la inceputul cartii, Iosua, ales de Dumnezeu, continua lucrarea pe care a inceput-o Moise ; el nu este decat un alt conducator.
Sfarsitul cartii Iosua este legat de cartea Judecatori : Iosua cheama tot poporul, si pune inaintea lor istoria cailor lui Dumnezeu si indurarea Lui din trecut, apoi ii avertizeaza impotriva pericolului apostaziei si a indepartarii de Dumnezeu.
In calitate de profet, Iosua, avand in vedere istoria Judecatorilor, a avertizat poporul cu privire la pericolul care ii ameninta, si de consecintele care vor urma daca nu iau seama la avertisment. Cartea Iosua ne arata puterea lui Dumnezeu, omul credintei si, in imagine, Conducatorul divin. Ca tip, Iosua, succesorul lui Moise, corespunde Duhului Sfant care Il reprezinta pe Hristos ca si conducator al nostru in mostenirea noastra.
2.2 Mostenirea lui Israel in Canaan, o imagine a "mostenirii" noastre in Hristos in locurile ceresti
La fel cum ne este spus in epistola catre Efeseni ca Dumnezeu "ne-a binecuvatat cu orice binecuvantare spirituala in locurile ceresti in Hristos" (Efes. 1:3), asa ne este spus si in Iosua ca totul apartine poporului. Ei trebuiau sa ia in stapanire cu energia credintei mostenirea pe care le-a dat-o Dumnezeu.
Dar trebuia ca Dumnezeu sa le desemneze un conducator pentru a le dobandi mostenirea ; pentru aceasta este mandatat Iosua. El este desemnat conducator al intregului popor, si nu exista decat unul in aceasta carte. Iosua este un tip al lui Hristos vazut ca si conducator pe terenul invierii, la fel cum Moise a fost un tip al lui Hristos vazut ca si conducator al poporului Sau cand El era pe pamant. De aceea, ca tip, era necesar ca Moise, conducatorul pamantesc, sa dispara, pentru ca poporul sa poata intra in mostenirea sa cereasca. Astfel, a trebuit ca Hristos sa moara pentru ca sa poata, ca inviat dintre morti, sa conduca poporul Sau in bucuria mostenirii sale cersti.
Dar chiar mai mult, Iosua este un tip al lui Hristos inviat care continua sa-Si conduca poporul in lupta pentru a lua stapanire ceea ce le apartine. Prin urmare, Hristos care locuieste in inimile noastre prin Duhul Sfant, este Cel care ne conduce cu o energie divina ca sa apucam tot ceea ce ne este dat. Mostenirea ne apartine, dar totusi trebuie sa mergem sa intram in ea : "Orice loc pe care-l va calca talpa piciorului vostru vi l-am dat" (Ios. 1:3). Trebuie s-o stapanim practic. Numai prin Duhul Sfant intram in bucuria a ceea ce avem : toti avem aceeasi sursa de bucurie, toti suntem ai lui Hristos, si tot ce este al lui Hristos este al nostru. Cu totii avem aceeasi parte, si totusi, cat de diferita poate fi masura de care ne bucuram ! Mostenirea noastra este in Hristos, dar ne putem bucura de ea doar prin puterea Duhului Sfant care locuieste in noi si care ne conduce ca s-o luam in stapanire. Acesta este Iosua.
2.3 Biruintele poporului Israel si luarea in stapanire a tarii de catre diferitele semintii
Poporul intra in tara Canaan si castiga biruinte de la Ierihon pana la Hator, pana cand ultimul imparat va fi supus si toata tara va fi in mainile lor ; totul este al lor.
Apoi, in a doua parte a cartii Iosua, tara este repartizata intre diferitele semintii, fiecare din ele obtinand partea pe care i-a atribuit-o Dumnezeu. Este foarte instructiv si inviorator sa vedem ca atunci Dumnezeu este suveran, si ca Duhul lui Dumnezeu lucreaza si conduce poporul, totul depinde de El si de credinta care Il urmeaza.
Dar exista un alt gand. Duhul Sfant a venit peste apostoli ca peste intreaga Biserica. In capitolul 4 din epistola catre Efeseni, citim ca atunci cand Hristos S-a suit la cer, El a dat daruri oamenilor, si mai intai pe apostoli care au pus temelia Bisericii (v. 8, 11). Astfel, desii fiind un tip al Duhului Sfant care Il reprezinta practic pe Hristos, Iosua este, de asemenea, un tip al Duhului care locuieste cu autoritate in oamenii inspirati. Altfel spus, aceasta carte prezinta istoria Bisericii apostolice care intra in stapanirea mostenirii sale, condusa de oameni inspirati divin, in energia Duhului Sfant.
In cartea Judecatori, dimpotriva, nimeni nu corespunde lui Iosua ca si conducator ales in mod divin pentru a-i succeda. Conducatorii care s-au ridicat, au fost investiti pentru o lucrare punctuala, necesara, apoi au disparut. Este important sa intelegem ca apostolii au fost o clasa aparte, doar scrierile lor au ramas. Cel care crede in succesiunea apostolica nu are decat sa compare semnificatia spirituala a cartilor Iosua si Judecatori, si va vedea ca, daca apostolii i-au introdus pe sfinti in adevarul Bisericii si in mostenirea lor cereasca, ei nu mai sunt ca sa-i tina in aceasta pozitie. Aceasta este istoria cartii Judecatori.
La sfarsitul cartii Iosua, se poate crede ca batranul conducator priveste mostenirea lui cereasca cu deplina siguranta a ceea ce se afla inaintea lui. Unii au spus ca nu exista nicio revelatie cu privire nemurire in Vechiul Testament, si intr-un anumit sens este adevarat. Dar, considerand atitudinea lui Moise si a lui Iosua fata de moarte, ii vedem renuntand la tot ceea ce aveau mai scump in aceasta lume, fara a arata cea mai mica nesiguranta. Fara nicio teama, fara nicio umbra de indoiala, ei dau instructiuni celor pe care ii lasa in urma lor cand ei vor pleca. Unde ? Cine se poate indoi, cu o revelatie precum cea referitoare la Avraam : "(El) astepta cetatea care are temelii, al carei mester si ziditor este Dumnezeu" (Ev. 11:10) ? Cine se poate indoi ca Moise si Iosua stiau unde merg parasind aceasta lume, si ca ei erau constienti ca merg acasa, la fericitul Dumnezeu pe care L-au vazut si slujit prin credinta si in prezenta Caruia aveau sa intre acum ? Lucrul acesta este foarte important. Preocuparea cu aspectele nemuriri in tot Vechiul Testament ar fi un subiect de studiu foarte interesant, pentru cel mai mare folos al nostru.
2.4 Avertismentul dat de Iosua la sfarsitul cartii sale
Batranul conducator aduna poporul in jurul lui, si ii avertizeaza depre ceea ce ii asteapta (Ios. 23-24). El le spune ce era in inimile lor, caci Duhul lui Dumnezeu i-a descoperit. El ii anunta ca sunt pericol de apostazie, si merge pana acolo incat sa le spuna : "Indepartati dumnezeii straini care sunt in mijlocul vostru" (Ios. 24:23). Acesti dumnezei aveau deja un loc printre ei si semintele ruinei si ale indepartarii de Dumnezeu erau deja prezente chiar in mijlocul poporului.
Un pasaj din Noul Testament corespunde cu aceasta stare, cand Pavel, reprezentand pe apostoli si apostolatul in general, aduna pe batranii din Efes si le spune ceea ce se va intampla : "Stiu ca, dupa plecarea mea, vor intra intre voi lupi ingrozitori, care nu vor cruta turma; si dintre voi se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca sa-i atraga pe ucenici dupa ei" (Fapte 20:29-30). Apostolatul pe care Iosua il reprezinta ca tip ia sfarsit odata cu el. Avertismentul dat atentioneaza ca atunci cand conducatorii inspirati sunt retrasi, apare riscul de indepartare.
Aceasta ne duce la cartea Judecatori. A fost important sa insistam asupra celor de mai sus pentru a intelege mai bine cadrul cartii si de a intelege gandurile Duhului din ea.
2.5 Falimentul poporului responsabil de a intra in stapanirea mostenirii sale
Cartea Iosua prezinta mostenirea care apartine poporului ; cea a Judecatorilor prezinta poporul responsabil de a intra in stapanirea acestei mosteniri, iar istoria lui ar fi trebuit sa arate acest lucru. Pe parcursul cartii Iosua ni se reaminteste "ca ramasese o mare parte din tara care trebuia luata in stapanire". Era vorba pur si simplu despre cucerirea tarii in ansamblul ei si nu in detalii. Intre semintii au fost trasate diferite hotare, si totusi, de fapt, un numar mare de dusmani se aflau inca in stapanirea cetatilor si fortaretelor din mijlocul semintiilor.
Unul din gandurile importante din cartea Judecatori este incapacitatea de a progresa. Daca ar fi fost dupa Dumnezeu, aceasta istorie ar fi trebuit sa arate progrese, dar in realitate este foarte diferita. De ce este atat de grav ? Pentru ca a nu creste spiritual este cauza falimentului total al poporului si a indepartarii sale de Dumnezeu.
2.6 Declinul poporului Israel, o imagine a istoriei Adunarii pe pamant
Cartea Judecatori este plina de esecuri rusinoase si amare. Pe masura ce istoria se deruleaza, pana la ultima pagina, ea face sa iasa in evidenta intunericul mai degraba decat lumina. Nu putem noi recunoaste ca daca aceasta este istoria omului, daca aceasta este istoria Bisericii marturisitoare, da, daca aceasta este istoria noastra, doar rusine si confuzia de fata ni se potrivesc ?
Unde ne aflam noi ? Suntem noi incapabili de a face progrese ? A sti ca suntem binecuvantati cu toate binecuvantarile spirituale in Hristos, si de a vorbi numai despre pozitia noastra in El, in locurile ceresti, fara a intra acolo, este aceasta suficient ? Ne bazam noi in mod simplu pe ce a facut Hristos ? In ce priveste mantuirea, nu putem face nimic altceva decat sa ne bazam in mod simplu pe lucrarea lui Hristos. Dar pentru a ne insusi in mod practic ceea ce ne apartine, si de a ne bucura, nu ne putem baza pe ceea ce El a facut ; nu, noi trebuie sa continuam lucrarea in energia si puterea Duhului Sfant.
Sa privim acest gand sub aspectul individual si colectiv raportat la Adunare. Daca, individual, nu mai inaintam, atunci noi suntem indepartati de Dumnezeu. Daca avem sentimentul de a fi indepartati de Dumnezeu, ca partasia noastra cu El este intrerupta, este ca dupa ce am fost salvati si adusi la Hristos ne-am oprit. Dupa ce am realizat plinatatea binecuvantarii noastre in El, in loc de a starui pentru a ne bucura din ce in ce mai mult de aceasta pozitie binecuvantata, am lasat bratele jos. Cand Satan vede ca i se lasa camp liber, el profita ; el gaseste intrarea in inima, pentru a semana acolo samanta a ceea ce ne indeparteaza tot mai mult. Cine poate sa spuna ce se va intampla cu un crestin al carui suflet s-a indepartat de Dumnezeu ?
"Stagnare in loc de progres ! " este ceea ce am putea scrie la inceputul cartii Judecatori. Toate esecurile ulterioare, fie ele individuale sau colective, sunt rezultatul.
La fel este si cu Adunarea iesita din mainile apostolilor. Chiar inainte ca acestia sa paraseasca pamantul, inainte ca Pavel sa fie luat in glorie, el a anuntat nu doar ce se va intampla daca crestinii nu vor starui si nu vor tine cu tarie, dar ca, de fapt, acest declin incepuse deja. El a scris in a doua epistola catre Tesaloniceni : "taina faradelegii lucreaza deja" (2:7), si in a doua epistola catre Timotei : "toti cei din Asia m-au parasit" (1:15). Apostolul Ioan a scris in prima sa epistola : "acum s-au ridicat multi antihristi" (2:18). Si aceasta in sanul Bisericii ! Aceasta ne arata cat de mult Biserica, de la inceput, a esuat in datoria ei neglijand sa ia deplin in stapanire mostenirea sa si, in consecinta, a fost expusa puterii lui Satan.
Sa retinem ca nu doar lumea a patruns pentru a lua in stapanire ceva, ci Satan insusi. In toate doctrinele false si atacurile impotriva Bisericii care au marcat paginile de inceput ale istoriei sale, Satan este cel care lucreaza folosind ceea ce Biserica nu a luat in stapanire. Aceasta este istoria declinului si a indepartarii de Dumnezeu.
In aceasta carte a Judecatorilor, glasul lui Dumnezeu se adreseaza si noua pentru timpul actual. Daca privim in jurul nostru si in noi insine, nu putem vedea decat esecuri. Atunci sa auzim ce vrea Duhul lui Dumnezeu sa ne spuna, noua care am falimentat deseori atat de lamentabil si care, din nefericire, suntem gata sa ne poticnim din nou daca nu invatam lectia pe care Dumnezeu ar vrea s-o scrie pe tablele inimilor noastre.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu