Translate

duminică, 17 august 2014




                                                                         Hagai 
                                                                  - III -


          Henri Rossier


                         Capitolul 2 : 1-9

           Cartea Hagai contine patru revelatii. Aceasta (*) este urmarea trezirii care a avut loc prin prima revelatie.
               
               (*) Gloria viitoare a casei Domnului

          Dumnezeu incurajeaza pe martorii Sai in vremuri de faliment prin oferirea de resurse care le sunt necesare si cu nadejdea glorioasa prin care El vrea sa umple inimile lor. Aceste versete se aseamana intr-un mod frapant cu a doua epistola catre Timotei. Ca si ramasita lui Israel, Timotei era pe punctul sa-si piarda curajul si sa se lase intimidat de raul care crestea in jurul lui. Apostolul il indeamna sa "inflacarezi darul lui Dumnezeu" care era in el. Nu trebuia ca mainile sale sa oboseasca pentru zidirea casel lui Dumnezeu, oricare ar fi fost starea acesteia din urma. "Dumnezeu, adauga apostolul, nu ne-a dat un duh de timiditate, ci de putere si de dragoste si de chibzuinta" (2 Tim.1:7). Si mai departe : " Tu deci, copilul meu, intareste-te in harul care este in Isus Hristos" (2 Tim.2:1). La fel este si aici : " Dar acum fii tare Zorobabel, zice Domnul. Si fii tare, Iosua, fiu al lui Iotadac, marele preot ! Si fiti tari, voi poporul tarii, zice Domnul, si lucrati, pentru ca Eu sunt cu voi, ...nu va temeti" ( 2:4,5). Pentru a incuraja pe poporul Sau, Dumnezeu nu micsoreaza starea de faliment, asa cum nu o face in 2 Timotei. El o descopera, din contra, in toata realitatea sa : "Cine a ramas intre voi dintre cei care au vazut casa aceasta in gloria ei dintai ? Si cum o vedeti acum ? Nu este ea ca nimic in ochii vostri ?" (2:3). Intr-adevar, ce puteau ei gandi vazand starea acestei case comparand-o cu starea primei case ? Cu ce a ramas aceasta sarmana ramasita ? Unde era chivotul cu tablele legii, si capacul ispasirii, si tronul lui Dumnezeu dintre heruvimi ? Unde erau Urim si Tumim pentru a-L intreba pe Domnul ? Ce-a devenit regalitatea care trebuia sa faca legatura intre om si Dumnezeu ? Zorobabel, fiul lui David, nu mai putea sa poarte titlul de rege. Ce-a devenit preotia ? Iosua avea haine murdare, in locul vesmintelor sale de glorie si frumusete ( Zah.3:3). Unde putea fi cautata prezenta lui Dumnezeu in mijlocul poporului sau ? Unde putea fi gasita gloria ? Icabod (nu mai este glorie) din nou s-a manifestat. Ce contrast umilitor intre starea prezenta a acestei case si gloria celei dintai ; de asemenea, ce contrast intre starea actuala a Bisericii si aspectul sau in momementul instituirii ei ! Trebuie deci, sa ne pierdem curajul ? Din contra, sa lucram la aceasta lucrare, ne spune Domnul. Celor care au luat aminte la caile lor sub disciplina Sa, care au fost treziti la chemarea Sa, El le aminteste acest cuvant mangaietor : "Eu sunt cu voi" (2:4). Nu a venit Domnul sa fie botezat de Ioan impreuna cu ramasita trezita la cuvantul profetului ? Nu a facut-o in timpul lui Hagai ? Nu o face si in zilele noastre ? El se asociaza cu doi sau trei pe care Cuvantul Sau ii trezeste. Daca ne lipseste puterea, El o are in totalitate. Nu are El cele sapte Duhuri ale lui Dumnezeu si cele sapte stele ? " Mergi cu aceasta putere a ta" (acelasi cuvant), ii spune lui Ghedeon intr-un timp de faliment, ca si intr-un timp de prosperitate cand ii spune lui Iosua : "Intareste-te".
          Da, avem aceasta putere in El pentru a lucra la casa Sa, pentru a-i aduce pe cei care trebuie sa faca parte din casa Sa, dupa gandul lui Dumnezeu. Cat de multi crestini ignora complet acest lucru ? Au ei pe inima zidirea adunarii pe Hristos, singura temelie divina, sau doar de a castiga prozeliti pentru diversele lor secte ? Si cand l-i se face aceasta remarca, se eschiveaza de responsabilitatea lor pretinzand ca singura misiune a crestinilor este evanghelizarea. Nu vor sa auda de altceva ! Cu siguranta, evanghelizarea este o mare sarcina, dar nu este singura pentru un slujitor al lui Dumnezeu. Intrebati-l pe apostolul Pavel, acest mare slujitor al Evangheliei, daca aprecia aceasta slujba superioara celei cu privire la adunare, sau mai degraba, daca amandoua nu aveau aceeasi valoare pentru el ? (Col.1:23-25). Sigur nu, evanghelizarea nu este totul, nici pentru Domnul, nici pentru martorii Sai. El a iubit Adunarea si S-a dat pe Sine Insusi pentru ea. Cum ar putea sa-i fie indiferenta ? Dumnezeu este cinstit prin lucrarea, oricat de slaba ar fi, care zideste casa Sa, Adunarea Sa aici pe pamant, si cel care nu tine cont de aceasta dispretuieste ceea ce glorifica pe Dumnezeu si se lipseste de binecuvantarile de care am vorbit.
          Aprobarea lui Dumnezeu aduce ramasitei ascultatore haruri noi. Sunt aceleasi haruri pe care le gasim mentionate de asemenea in 2 Timotei. "Cuvantul prin care am facut legamant cu voi cand ati iesit din Egipt si Duhul Meu raman in mijlocul vostru ; nu va temeti" (2:5). Intelepciunea Cuvantului, realizarea prezentei Duhului Sfant, nu pot sa fie acolo unde casa Sa este dispretuita, sau mai mult, acolo unde inceteaza orice lucrare.
          Dumnezeu nu se multumeste sa dea binecuvantarile Sale sarmanei ramasite trezita prin Cuvantul Sau. El ii prezinta o nadejde glorioasa si apropiata. La fel este si astazi. Nadejdea actuala a venirii Domnului a inviat in mijlocul celor care recunosc Adunarea lui Hristos. "Inca o data - este putin timp - si voi clatina cerurile si pamantul si marea si uscatul. Si voi clatina toate natiunile si dorinta tuturor natiunilor va veni ; si voi umple casa aceasta cu glorie, zice Domnul ostirilor. Al meu este argintul si al Meu este si aurul, zice Domnul ostirilor. Gloria de la urma a casei acesteia va fi mai mare decat cea dintai, zice Domnul ostirilor; si in locul acesta voi da pace, zice Domnul ostirilor" (v.6-9).
          Nadejdea pamanteasca iudaica este inlocuita pentru noi, crestinii, cu nadejdea cereasca. Cand El va reveni, va umple de glorie aceasta casa zidita la care ne-a invitat ; casa, prin vina noastra, este dispretuita astazi, desi El este cu ai Sai - si aceasta ar trebui sa le fie suficient - dar cand, in glorie, El va locui in Adunare, valoarea pentru eternitate a casei Sale va straluci inaintea tututror. "Iata, locuinta lui Dumnezeu este cu oamenii !" ( Apoc.21:3). Gloria din urma a acestei case va fi cu siguranta mai mare decat a celei dintai ! Atunci vom spune adio pentru totdeuna lucrarii si luptei, caci in acest loc Domnul ne va da odihna si pace.
          Ce siguranta pentru orice promisiune data credintei noastre ! Ce rasplata de credinciosie aseaza Dumnezeu inaintea noastra ! Sa luam aminte mai mult la caile noastre ; de unde vine incetarea noastra de a lucra. Sa incetam a pune pe primul loc interesele noastre fata de cele ale casei lui Dumnezeu ; sa ne trezim din somnul care ne-a paralizat. Vom afla alaturi de noi pe Dumnezeu Insusi, si Duhul Sau si Cuvantul Sau, si vom fi incurajati de venirea Domnului care ne-a promis o glorie fara nori impreuna cu El !          

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze