Translate

miercuri, 28 septembrie 2022

 


                                     Meditatii Asupra Cartii Judecatori

                                                                             - VIII -


     Samuel Ridout


     6     Cantarea Deborei (Jud. 5)

     Am ajuns acum la cantarea de triumf a Deborei. Barac este asociat cu ea, dar cuvintele sunt in mod evident ale profetesei. Este una din putinele cantari ale Vechiului Testament si singura din aceasta carte a Judecatorilor. Asadar, fara indoiala, ne putem astepta sa gasim desfasurate aici gandurile lui Dumnezeu cu privire la biruinta.
     Dupa cum am spus, gasim putine astfel de cantari in Scriptura. De fapt, cea mai asemanatoare este cea a fiilor lui Israel dupa trecerea Marii Rosii. Ambele descriu biruinta, prima, numai a Domnului, iar aceasta, de asemenea, a Lui, dar prin instrumente umane. Exista, de asemenea, o oarecare asemanare cu ultima cantare a lui Moise, chiar inainte de moartea lui, in care se vorbeste despre esecurile poporului. Dar trebuie sa privim putin la continutul acestei cantari.


     6.1     O cantare de lauda adusa lui Dumnezeu pentru eliberare

     In primul rand avem tema generala : Lauda adusa lui Dumnezeu pentru eliberarea lucrata prin conducatorii care, impreuna cu un popor binevoitor, s-au oferit pentru lucrare. Dar gandul este indreptat imediat catre Acela care este sursa oricarei biruinte, Iehova Insusi. El ne este prezentat in maretia Sa cand a iesit din Edom, conducand, ca sa zicem asa, pe poporul Sau, dupa calatoria lor prin pustie, spre biruinta. Aceasta maretie este legata si de muntele Sinai, unde El a dat legea si a intrat in legamant cu ei. Sufletul este inaltat imedia in atmosfera de maretie. Cat de marunte sunt lucrurile carnale, cat de slab este cel mai puternic adversar, in prezenta unei astfel de maretii divine. Ne aducem aminte de inceputul Psalmului 68 : "Sa Se ridice Dumnezeu, sa se imprastie vrajmasii Sai si sa fuga dinaintea Lui cei care-L urasc!"
     Sau despre versurile sublime din capitolul 3 din Habacuc : "Dumnezeu a venit din Teman si Cel Sfant de pe muntele Paran. Gloria Lui acopera cerurile si pamantul este plin de lauda sa. Si stralucirea Lui era ca lumina. Raze ieseau din mana Lui ; si acolo era ascunsa puterea Lui. Inaintea Lui mergea ciuma si o flacara arzatoare iesea la picioarele Lui. El a stat si a masurat pamantul ; El a privit si a tulburat natiunile ; si muntii cei de veacuri s-au risipit, dealurile stravechi s-au afundat ; caile Lui sunt eterne. Am vazut corturile Cusanului in durere ; covoarele tarii Madianului au tremurat. S-a maniat Domnul pe rauri ? Era mania Ta impotriva raurilor ? Era vuietul Tau impotriva marii, de ai calarit pe caii Tai si Te-ai suit in carele Tale de biruinta ? Arcul Tau s-a dezgolit, nuielele disciplinarii jurate dupa cuvantul Tau. Ai despicat pamantul cu rauri. Muntii Te-au vazut, erau in durerile nasterii ; suvoaie de apa au trecut. Adancul a facut sa i se auda glasul ; si-a ridicat mainile in sus. Soarele si luna s-au oprit in locuinta lor, la lumina sagetilor Tale care zburau, la stralucirea sulitei Tale scanteietoare. Ai pasit cu indignare prin tara ; ai treierat natiunile cu manie" (3:3-12).
     Cat de glorios este acest Dumnezeu puternic! Dar cat de minunat este, de asemenea, iubiti frati, sa ne-amintim ca buzele unei femei slabe rosteau aceasta glorie. Cerurile de sus vorbesc in tacere despre maretia Lui, dar din gurile pruncilor si  ale sugarilor El Si-a intemeiat putere si lauda desavarsita. "Domnul a dat Cuvantul" - totul este de la El - "mare este ostirea vestitoarelor (femei care aduc vesti bune)" (Ps. 68:11). Slabiciunea este cea care poate inalta puterea lui Dumnezeu, si numai prin slabiciune se poate manifesta puterea.


     6.2     Mentionarea starii joase a poporului si cauzele sale, inainte ca Dumnezeu sa intervina in favoarea lui

     Venim sa vedem acum starea joasa a poporului si cauzele starii lor nenorocite, inainte ca Dumnezeu sa intervina in favoarea lor. In zilele lui Samgar si ale Iaelei - care au locuit in cele doua parti ale tarii, in nord si in sud, si care au eliberat poporul fiecare in felul sau - drumurile erau pustii, caci poporul, de frica vrajmasului, mergeau pe cai strambe.
     Ce imagine a rezultatelor robiei spirituale. Psalmistul putea spune : "El ma conduce pe carari ale dreptatii, datorita Numelui Sau" (Ps. 23:3). Si, cu siguranta, pe calea lui Dumnezeu nu ar trebui sa fie frica de vrajmas. In loc de legaturi (economice) intre cetati, oameni care sa transporte produsele pamantului catre diferitele locuri de schimb, si sa se intoarca cu aur sau marfa, aici drumurile mari erau pustii. In loc ca familiile din Israel sa mearga cantand spre locul unde Domnul Isi pusese Numele - totul era singuratate, iar un calator singuratic, manat de nevoia de a se deplasa din locul sau, trebuia sa se ascunda de vrasmasi mergand pe carari singuratice. Aceste carari "strambe" nu arata ele ezitarea si nesiguranta unei credinte slabe ? Sfintii lui Dumnezeu sunt adusi deseori la stramtorari si la cai dificile atunci cand peste ei stapaneste Iabin. Ce contrast cu calea cea  larga a Domnului pentru Israel in ziua binecuvantarii :

     "Si acolo va fi un drum larg si o cale si ea se va numi Calea Sfinteniei, Cel necurat nu va trece pe ea, ci va fi pentru cei sfinti; cei care merg pe calea aceasta, chiar nebuni, nu se vor rataci. 
     Niciun leu nu va fi acolo, nicio fiara rapitoare nu se va sui pe ea, nici nu se va afla acolo, ci cei rascumparati vor umbla pe ea.
     Si cei rascumparati ai Domnului se vor intoarce si vor veni cu cantari de bucurie in Sion; si o bucurie eterna le va incununa capul; veselia si bucuria ii va ajunge din urma, iar durerea si suspinul vor fugi" (Isaia 35:8-10. 

     De asemenea, aflam ca "satele (sau "conducatorii") au incetat". Omul este o fiinta sociala si este o lege a naturii, precum si a harului, sa nu fie singur. Daca orasele evoca o exagerare artificiala a acestei dorinte de companie, satele cu freamatul lor de activitate din mediul rural vorbesc in mod fericit despre o viata simpla, fara constrangeri.
     Dar cand vrajmasul ameninta sau asupritorul stapaneste, atunci satele trebuie sa inceteze. Poporul ar trebui sa fie concentrat in cetatile mari imprejmuite cu ziduri fie pentru o mai buna protectie, fie pentru a-l impiedica sa scape din robie. Ah, iubiti frati, unde sunt satele, cetatile fara ziduri, cu case presarate printre copaci si campurile din jurul lor ?  Ele vorbesc despre odihna si siguranta, dar cand vrajmasul ameninta acestea dispar.
     Nu este oare o necesitate trista de a ne refugia in cetati imprejmuite cu ziduri de fiecare data cand poporul lui Dumnezeu este in robie ? Ar fi o nebunie sa locuim in sate atunci cand o putere vrajmasa ar putea sa napusteasca in orice moment si sa-i ia captivi pe toti. Zidurile si gratiile unei cetati sunt necesare, si acolo ar trebuie sa se indrepte toti cei care vor sa fie in siguranta.
     Auzim plangeri, de exemplu, ca partasia este prea limitata si rigida; ca viata simpla, neingradita si informala sugerata de sat a lasat loc rigorii stricte si provocarii dintre prieten si dusman. Dar nu era necesar ? Daca rationalismul si infidelitatea au influenta, putem permite ca astfel de oameni sa patrunda cu usurinta in mijlocul poporului lui Dumnezeu ? Daca cineva discuta (amiabil) cu vrajmasul, poate avea el loc printre sfinti ?
     Aici avem un principiu foarte important, si care este, fara indoiala, o marturie a rusinii noastre, dar o protectie intr-o zi de ruina. Sa pastram, prin harul lui Dumnezeu, acest principiu si sa actionam potrivit lui. Sa locuim in cetati inconjurate de ziduri si sa veghem cu atentie la porti, pentru ca vrajmasii nostri, si ai lui Dumnezeu, cauta sa obtina un punct de sprijin oriunde pot. Nu vorbesc doar de persoane, ci de principii. Nu le putrem separa pe cele doua; o persoana care detine principii nescripturale, trebuie privita in lumina principiilor sale si nu a caracterului sau personal. Daca pierdem din vedere acest lucru atunci deschidem usa pentru tot felul de rele. Istoria Biserici si starea actuala a lucrurilor din crestinatate marturisesc deopotriva acest lucru. Deci, iubiti frati, in loc sa ignoram situatia si sa deschidem larg usile pentru o partasie mai extinsa, sa fim atenti si sa recunoastem cu tristete ca este nevoie de o grija deosebita in primirea celor care pretind ca sunt si care ar putea fi copii ai lui Dumnezeu. Astfel, in timp ce satele nu sunt complet restaurate, poate exista totusi o mare masura de restaurare, iar  linistea si cresterea marturisesc despre intelepciunea indurarii lui Dumnezeu.
     Dar sa ne intrebam despre motivul acestei stari de lucruri din zilele Deborei, dar si din zilele noastre : "Isi alegeau dumnezei noi; atunci razboiul era la porti" (5:8). Ah, aceasta este vechea poveste despre indepartarea inimi de Dumnezeu si indreptarea spre idolatrie, despre care am vazut deja. Sa ne amintim ca razboiul vine dupa indepartarea de Dumnezeul nostru, partial sau total, discret sau grav; orice lucru care uzurpa locul Sau ne expune la atacurile vrajmasilor nostri inversunati.
     Si care este starea, pregatirea poporului pentru o astfel de invazie ? "Nu se vede nici scut nici sulita la patruzeci de mii in Israel" (5:8b). Fara arme de razboi, fara dotari din arsenalul adevarului divin! Iubiti frati, cum este astazi ? Unde sunt soldatii bine inarmati ai lui Hristos ? Cuvantul lui Dumnezeu este arsenalul nostru, si numai din aceasta sursa putem obtine "armele luptei noastre" (2 Cor. 10:4). Vai, cat de putini au "toata armura lui Dumnezeu" (Efes. 6:11).
     

     6.3     Raspunsul semintiilor 

     Dar acum trecem la o parte mai buna. Dupa ce am vazut alegerea de dumnezei noi, acum vedem cum capeteniile se ofera de bunavoie. Vom vedea ca si poporul face acelasi lucru. 
     Ce responsabilitate ingrozitoare au cei care ocupa un loc de frunte si exercita influenta printre sfintii lui Dumnezeu! Cat de solemn este sa ne gandim la influenta, spre bine sau spre rau, a oamenilor cu dar care pot controla in mare masura faptele fratilor lor. Este un loc pe care niciun om nu l-ar ravni, daca vrea pace si liniste, caci acest loc inseamna munca, rugaciune, responsabilitate, fermitate, dragoste; altfel exista alternativa ingrozitoare de a conduce poporul lui Dumnezeu in ratacire.
     Inima lui Dumnezeu, ca si a Deborei, este pentru acei conducatori care se ofera de bunavoie pentru slujirea sfintilor. Si cei care sunt credinciosi vor avea bucuria, in zilele cand va fi din nou pace, de a lauda biruintele Domnului si de a vedea din nou poporul in sate, fara ca nimeni sa-i faca sa se teama. Din nefericire, nu ne putem astepta sa vedem acest lucru pentru toata Biserica pana la venirea Domnului, dar, intr-o oarecare masura, o vom vedea oriunde exista chiar si o biruinta partiala.
     Dar cantarea trece mai departe, de la versetul doisprezece, la popor si la conflictul care a dus la o biruinta atat de glorioasa. Cu siguranta, biruinta este doar a  lui Dumnezeu, si totusi cat de exact subliniaza El credinciosia tuturor celor pe care ii asociaza cu Sine Insusi; si cu ce gelozie sfanta ii mentioneaza El pe cei indiferenti si pe cei care au ramas in urma.
     Aici ii avem mentionati in primul rand pe Efraim si Beniamin, si Machir, din semintia lui Manase, din Galaad, dincolo de Iordan. Zabulon si Isahar sunt mentionati in mod deosebit ca fiind asociati cu Barac, si ca cei care au dus greul luptei. Din nou, Zabulon este mentionat impreuna cu Neftali (v. 18), ca un popor care si-a pus viata in pericol. Si aceasta a fost nu din motive egoiste, pentru ca "nu au luat prada de argint" (v. 19).
     Ah, unde se mai gaseste un astfel de curaj astazi ? Unde sunt cei care sunt gata sa "isi dea viata pentru frati", pentru care nu exista decat un singur motiv - gloria lui Hristos in eliberarea poporului Sau ? Astfel de oameni sunt asociati cu cerul, si in imaginele indraznete ale cantarii : " De pe cararile lor, stelele s-au luptat cu Sisera", in timp ce pe pamant : "Raul Chison i-a maturat" (v. 20, 21). 
     Dar, din pacate, exista si cealalta parte, iar Duhul lui Dumnezeu mentioneaza numele semintiilor care au stat pe loc si nu au ajutat. Prima dintre acestea este semintia lui Ruben, intaiul nascut, conducatorul natural a carui instabilitate l-a lipsit sa fie conducatorul acestei lupte, pozitie care i-a revenit lui Efraim. El isi pastreaza caracterul sau precum, din nefericire, multi dintre noi; si aceasta sovaiala si egoism il marcheaza inca.
     Ne amintim ca Ruben, Gad si jumatate din semintia lui Manase au ales ca parte a lor tara de la rasarit de Iordan. Motivul pentru care au facut acest lucru a fost : "slujitorii tai au vite". Aici avem, de asemenea, behaitul oilor care ii tine pe loc. Pot exista motive impartite, o dorinta sincera de a se alatura nobilei companii a celor credinciosi, pot exista mari hotarari si mari cautari ale inimii, dar nu exista nicio decizie adevarata. Ei raman cu staulele lor, asa cum Dan a ramas langa corabiile lui iar Aser cu comertul sau pe tarmul marii.
     Iubiti frati, cati sunt astazi care sunt cu totul indiferenti la incursiunile puternice ale puterii raului. Cum behaitul oilor ineaca gemetele celor captivi. Pot exista treziri de moment pe masura ce "suspinul captivului" ajunge la urechile lor, facandu-i sa simta ca ar trebui sa faca ceva. Dar, din nefericire, oile lor sunt mai importante decat oile lui Dumnezeu, interesele lor decat ale Lui, si astfel, oricat s-ar rasuci pe patul comoditatii lor, precum lenesul (Prov. 26:14), ei nu se hotarasc niciodata cu adevarat la decizia credintei care ii va conduce sa lase deoparte sinele si preocuparile sale si sa dea prioritate lui Dumnezeu.
     Noi nu vom valora niciodata nimic daca nu vom cauta mai intai interesele lui Dumnezeu. Nu are importanta cine suntem, sau cat de putin trebuie sa facem. S-ar putea ca sa nu fim cu totii predicatori, s-ar putea sa nu lucram cu totii in mod public in slujba lui Dumnezeu; dar, fratii mei, daca facem ca lucrurile noastre sa fie mai importante decat ale lui Dumnezeu, daca ne preocupam de casele noastre, de familie, de afaceri - lucruri ale vietii de zi cu zi - daca facem ca aceste lucruri sa fie mai importante decat preocuparile cu poporul lui Dumnezeu, atunci nu ne putem implica in conflicte pentru El.
     Domnul Isus a spus : "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui". Despre ce vorbise El mai inainte ? Despre "ce vom manca si cu ce ne vom imbraca" - lucruri necesare pentru viata noastra pamanteasca. Acestea sunt lucruri necesare, dar, iubiti frati, avand in vedere aceste necesitati, Domnul nostru spune in mod intentionat : "Cautati mai intai Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea Lui". Ascultam noi de acest cuvant ? Ce este mai intai in sufletele noastre ?
     Dar avem un cuvant mai solemn pentru Meroz; asupra lui se rosteste o judecata solemna : "Blestemati Merozul... pentru ca ei nu au venit in ajutorul Domnului, in ajutorul Domnului printre viteji" (5:23). De ce este mentionat Merozul in acest fel ? Nu am nicio indoiala ca lucrul acesta a fost din doua motive; in primul rand, pentru ca erau asezati acolo unde ajutorul lor ar fi fost foarte eficient. Prin exemplul lor ar fi fost foarte utili pentru a-i ajuta pe fratii lor intr-un moment dificil. Dar, ca intotdeauna, falimentul are diferite cauze. Meroz inseamna "construit din cedri" sau, am putea spune, locuitori in palate de cedru. Am putea spune ca reprezinta luxul auto-multumirii spirituale in contrast cu smerenia de a sluji Domnului.
     Ce contrast intre palatele grandioasele de cedru din Meroz si cortul modest al Iaelei! Un palat de cedru si o perdea! Oh! cati din poporul lui Dumnezeu au adus asupra lor un blestem pentru ca au avut un palat de cedru care le-a furat inima de la Hristos. Pe de alta parte, cortul unui pelerin si tarusul sau sunt lucruri care pot fi folosite pentru a castiga biruinta. Si pentru a sublinia acest contrast Iael urmeaza imediat dupa Meroz, in cantarea de triumf. Iubitilor, nu ca vrem un loc, nu cautam onoare si atentie, dar este un adevar binecuvantat ca cei care sunt ca Iael, care isi iau locul de partea lui Dumnezeu si lucrarea Lui, numele lor nu va fi uitat din acea cantare de triumf in ziua celebrarii Domnului, in glorie.
     Vrem sa observam, inainte de a incheia aceasta parte, expresia remarcabila folosita in descrierea comportamentului locuitorilor din Meroz : "ei n-au venit in ajutorul Domnului, in ajutorul Domnului printre viteji" (v. 23). Ganditi-va, fratilor, ca ceea ce suntem chemati sa facem nu este doar sa ne ajutam unii pe altii, ci pe Domnul. Desigur, El nu are nevoie de ajutorul nostru pentru Sine; El poate, si intr-o zi ii va nimici pe vrajmasii Sai si ai nostri cu sabia care iese din gura Sa. Dar, asa cum Domnul nostru Se identifica cu sarmanii Sai frati care sunt chinuiti sau intemnitati, si considera ajutorul dat lor ca si cum ar fi facut personal pentru El Insusi, asa este aici. A fi de ajutor Domnului impotriva celui puternic.


     6.4     Iael si Sisera

     Vedem cu ce apreciere se vorbeste despre purtarea Iaelei; cum se spune despre detaliile de care am vorbit deja. Ea "este binecuvantata mai presus de femei" (v. 25), caci a ucis pe vrajmasul cel mandru si puternic care tinea in robie pe poporul lui Dumnezeu. In final avem o ironie solemna in descrierea mamei lui Sisera. Aceasta ne aminteste de acel cuvant ingrozitor : "Cel care locuieste in ceruri va rade, Domnul Isi va bate joc de ei" (Ps. 2:4). Ce gand groaznic este batjocura Domnului!
     Mama lui Sisera, capetenia negarii intelectuale a adevarului lui Dumnezeu, are pe langa ea doamne intelepte care ii pot oferi motive bune pentru intarzierea carului presupusului invingator. La fel, intr-o zi viitoare, inteleptii pamantului vor gasi multe motive cu privire la intarzierea marsului victorios al duhului omenesc. Ah, pentru om, in mandria razvratirii sale, nu exista niciun triumf, nicio prada, nicio haina brodata pentru a impodobi carnea. Cand vor spune "pace si siguranta" (1 Tes. 5:3), atunci o nimicire brusca va cadea peste ei si nu vor scapa.
     Atunci umila mireasa pelerina isi va primi podoabele ei si va fi imbracata asa cum se cuvine celei care va fi pentru totdeauna cu Hristos. Si odihna eterna va fi mostenirea noastra.
     "Asa sa fie nimiciti toti vrajmasii Tai, Doamne! Iar cei care Te iubesc sa fie ca rasaritul soarelui in puterea sa!" (v. 31).


 

vineri, 9 septembrie 2022

 


                                     Meditatii Asupra Cartii Judecatori                                                                                
                                                                             -VII -


     Samuel Ridout


     5     Debora si Barac - Triumful slabiciunii (Jud. 4)

     Cele trei puteri de care ne-am ocupat mai inainte au inrobit in general pe Iuda, sau, cel putin, semintiile care ocupau partea de sud a tarii, in care Iuda era capetenie, Beniamin si Simeon fiindu-i asociati. Am vazut ca ultimii doi vrajmasi - Moab si filistenii - reprezentau marturisirea (goala), fie sub o forma grosolana cu Moab, fie sub o forma mai rafinata cu filistenii. Daca intreaga natiune a suferit din cauza robiei, cu toate acestea, este evident ca intreaga tara nu era in mod absolut sub stapanirea vreunei puteri. Astfel, dupa cum Moab si filistenii au ocupat partea de sud a tarii, primul prigonitor al lui Israel - imparatul Mesopotamiei - probabil ca a invadat doar aceasta parte a tarii, caci Otniel care a eliberat poporul de sub stapanirea lui era din Iuda.
     Caracterul tipic al eliberarilor are o stransa legatura cu teritoriul eliberat, dupa cum vom vedea in continuare. In toate cele trei cazuri, Cuvantul lui Dumnezeu a fost proeminent : Otniel sugereaza oracolul viu - Debirul ; Ehud, sabia Duhului, iute si puternica, iar tepusa lui Samgar ne aminteste de acele "cuvinte ale inteleptilor" care sunt ca niste tepuse, care strapung cu indemnurile lor intepatoare. Astfel, Cuvantul lui Dumnezeu este proeminent peste tot.


     5.1     Vrajmasul din partea de nord a tarii

     Mergem in aceasta seara intr-o alta parte a teritorului - in partea de nord a tarii, unde vom gasi un vrajmas cu un caracter diferit, si sunt folosite metode diferite pentru a-l invinge. Sa vedem mai intai partea de nord si de sud a tarii in felul in care ne prezinta Scriptura, caci totul in Scriptura isi are semnificatia sa. 
     Partea de sud este cu fata spre soare. Iarna si vara soarele trece peste sudul tarii. Este o parte care este obisnuita cu lumina soarelui. Nordul, pe de alta parte, este cu spatele la soare, si chiar cuvantul pentru nord, "ascuns", sugereaza absenta luminii. Deci, aici este gandul despre intunericul naturii departe de Dumnezeu, intuneric care este rezultatul caderii. Dumnezeu este lumina, iar cand omul se indeparteaza de El se afla atunci in intunericul mintii sale si al propriilor sale planuri.
     Umanitatea este alcatuita din doua clase de oameni : cei peste care a stralucit lumina adevarului divin, venit din Scriuptura, si cei care au intors spatele Cuvantului lui Dumnezeu si care traiesc in intunericul lumii, departe de revelatiile divine. Exista astfel cele doua parti in care suntem expusi atacurilor si stapanirii vrajmasilor spirituali. Avem vrajmasi din toate partile. Putem sa tinem in mana o Biblie deschisa, dar aceasta nu garanteaza ca nu vom avea vrajmasi spirituali care vor abuza de acest Cuvant. Chiar cu o Biblie deschisa, poporul lui Dumnezeu se poate lasa inrobit de o marturisire (goala) sau de ritualism. Pentru ceilalti, care neaga locul si autoritatea Scripturii ca Cuvant al lui Dumnezeu, aceasta Carte le ramane inchisa.
     Sa-l vedem pe acest vrajmas din nord. Locuind in intuneric, el isi aduna fortele sale departe de lumina pe care vrea sa ne-o rapeasca cu orice pret ; el vrea sa imprime necredinta lui peste tot ce avem mai pretios, si in acest fel, sa ne ia mostenirea. Este puterea intelectului uman, in contrast cu puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Este puterea infidelitatii in toate formele ei, nu doar infidelitatea indrazneata si flagranta a necredinciosului, ci orice forma de infidelitate care a intors spatele Cuvantului lui Dumnezeu. Daca intoarcem spatele la lumina ne aflam cu fata spre nord. Intoarcem spatele Scripturii si ne confruntam cu nordul spiritual. Am intors spatele revelatiei lui Dumnezeu si atunci suntem lasati la lumina slaba a propriilor noastre intelegeri.
     La aceasta putere as vrea sa privim in seara aceasta - puterea inteligentei umane care controleaza lucrurile divine. Este o putere teribila si inspaimantatoare. Ea isi raspandeste influenta peste tot, si oriunde ajunge aceasta influenta, oriunde omul o respira, il inalta in detrimentul adevarului lui Dumnezeu.
     Imparatul Hatorului, imparatul acestei confederatii, are un nume semnificativ. El se numeste Iabin, care inseamna "inteligenta". Ce nume semnificativ pentru un om care a lepadat, ca sa zicem asa, revelatia. El nu vrea lumina soarelui, pentru ca are lumina propriei sale intelegeri ; el este Iabin, imparatul Hatorului, imparatul "ingraditurii", ceea ce exclude revelatia divina fiind multumit cu sine insusi. Acest lucru este foarte izbitor.
     Este semnificativ cand ne amintim ca Iabin a fost cucerit de Iosua cu mai mult de o suta de ani mai inainte. In timpul primelor cuceriri ale lui Israel pentru luarea in stapanire a tarii, el a fost nimicit, impreuna cu poporul sau si cu toate carele sale de razboi. Hatorul a fost nimicit cu desavarsire de pe fata pamantului, incat fiii lui Israel nu au putut sa locuiasca acolo, asa cum au facut cu alte cetati. Ne putem intreba daca Iosua a castigat biruinta, daca Iosua a nimicit complet Hatorul, de ce auzim din nou de el, cu un imparat cu acelasi nume ? Si cand ne amintim de semnificatia spirituala al numelui, si de faptul ca pentru poporul lui Dumnezeu, Iabin, "inteligenta", a fost invins de catre apostoli dandu-ne adevarul, putem fi tentati sa intrebam : Poate inteligenta umana sa aiba din nou influenta ? Sau, pentru a veni la istoria individuala, daca intelepciunea mintii carnale  a fost pentru noi nimicita, si am luat in stapanire ceea ce a fost tinut candva in intuneric de catre ea, poate exista din nou vreun pericol din aceeasi sursa ?
 Ah! iubiti frati, Satan stie ce este invierea la fel de bine ca si noi. Satan stie ce este invierea puterii raului, care poate dobori pe un credincios, si sa-l aduca in robie sub aceeasi putere care o stapanise altadata. Probabil ca stim ce inseamna sa fim invinsi o putere a raului spiritual care ne tinea captivi, si care castigase biruinta asupra noastra, si apoi, dupa ce am biruit acea putere, am presupus ca este imposibil sa mai cadem in acelasi rau. Stim ce inseamna sa ne trezim intr-o zi si sa gasim dusmanul la fel de puternic, acelasi vechi dusman, acelasi vechi pacat !
     Cu siguranta, cunoastem acest lucru. Biserica lui Hristos stie ceva despre aceasta. Cred ca este o lectie semnificativa pentru noi aici, si anume ca Biserica se afla deseori in supunere fata de puterea unui rau care a fost odata invins. Nu este semnificativ faptul ca, din punct de vedere spiritual, acest dusman al rationalismului, al intelectului uman, inaltarea inteligentei (omenesti) este ceea ce duce din nou in robie ?  Cu totii aducem un omagiu intelectului, invatarii si rationamentului. Oriunde exista un duh de necredinta capabil sa vorbeasca putin mai intelept si invatat, cat de usor se inclina poporul lui Dumnezeu sub autoritatea inteligentei si intoarce spatele soarelui care lumineaza tara de sud si aduce omagiu nordului rece si intunecat. Lucrul acesta este important de retinut.


     5.2     Inteligenta folosita fara Dumnezeu

     Inteligenta folosita fara Dumnezeu inseamna infidelitate, indiferent cum se numeste, pentru ca are sute de nume. Aceasta putere nordica era o confederatie. Iabin era capetenia tuturor imparatilor din nord. La fel, influenta pe care inteligenta o poate exercita poarta diferite nume. La un moment dat poate fi arianismul, care a negat divinitatea Domnului nostru ; in altul, deismul mortal care L-a exclus pe Dumnezeu din propria Lui lume. Mai tarziu, poate fi rationalismul, sau, ca in timpul nostru "Critica inalta" (studierea cartilor Bibliei prin necredinta umana). Dar oricare ar fi forma, inteligenta omului este pusa pe primul plan. Ei spun : Desigur, Scriptura este de mare valoare si, intr-un anumit sens, autoritata, dar, retineti, inteligenta este pe primul loc. Aceasta este nota cheie  a intregii critici inalte (sau superioare). Este in stare acel om, un om sarman, pacatos, sa-si dea cu parerea asupra Cuvantului lui Dumnezeu ? Acum, indiferent de ce loc ii dam Scripturii, daca ii dam un loc mai mic decat perfectiunea absoluta a revelatiei lui Dumnezeu cu autoritate absoluta, atunci ii dam un loc pe care Iabin insusi vrea sa-l aiba. Ne spun cei mai renumiti critici, de exemplu, ca sunt ei  necredinciosi ? Ne spun ei ca nu cred in Biblie ? Nu, intr-adevar, ei spun ca cred in Biblie mai mult decat noi. Ei spun ca isi folosec inteligenta ca sa se ocupe de ea (de Biblie), facand diferenta intre ce este divin si ce este omenesc. Astfel, vedem cum un om pacatos judeca Cuvantul lui Dumnezeu. Cand face aceasta, el devine un dusman absolut al adevarului lui Dumnezeu. 
     Acesta este doar un singur lucru ; este o ilustrare flagranta a puterii inteligentei. Poate ca si noi stim ceva despre acest lucru. Poate stim ce inseamna sa punem gandurile noastre in locul Cuvantului lui Dumnezeu. Poate ca am simtit puterea infricosatoare a acestui dusman din nord care a venit si a patruns in gandurile omului, acolo unde a vorbit Dumnezeu. Oh ! oriunde predomina gandurile noastre, si iau locul Cuvantului lui Dumnezeu, putem fi siguri ca aceasta este puterea lui Iabin, imparatul Hatorului.
     Apoi, capetenia ostirii este un mare razboinic. Bietul om are ganduri inalte despre realizarile si despre cunostintele sale. Cand te atingi de cunostintele unui om, ii atingi mandria. De aici vine cearta, fiecare afirmand adevarul propriei sale pozitii. Apostolul Iacov raspunde la intrebarea : "De unde sunt certurile si de unde lupte intre voi ?", spunand : "Nu de acolo, din placerile voastre, care se razboiesc in madularele voastre ?" Exista pofte ale mintii, precum si dorinte grosolane, iar acestea conduc la razboi. Capetenia ostirii lui Iabin este Sisera, un razboinic, al carui nume semnifica in mod corect "ordin de lupta".
     In lista cu "lucrarile carnii", apostolul le aranjeaza in mod semnificativ (Gal. 5:19-21). Dupa detalierea formelor cele mai grosolane ale coruptiei morale, si ale superstitiei idolatriei, el adauga : "vrajmasii, certuri, gelozii, manii, neintelegeri, dezbinari, secte...". Cat de sugestive sunt acestea din acel "ordin de lupta", in care Vrajmasul ar vrea sa-l puna pe poporul lui Dumnezeu. 
     Remarcam, de asemenea, cum Iabin, intelepciunea lumii, il are pe Sisera drept capetenie a ostirii. Intorcandu-ne la primele capitole ale epistolei catre Corinteni, gasim acest "ordin de lupta" in legatura directa cu intelepciunea lumii. Inainte de a atinge poftele grosolane ale carnii, din capitolele cinci, sase si sapte, apostolul insista asupra catorva detalii cu privire la intelepciunea omeneasca care ii caracteriza pe sfintii din Corint ca fiind carnali si care umblau precum oamenii (lumii).
     Ei erau impartiti - fiecare secta sau partid cu capul sau, uniti unii impotriva celorlalti in rivalitati care se asemanau cu conflictele din scolile filozofice grecesti. "Eu sunt al lui Pavel, si eu al lui Apolo".
     Era rationamentul omenesc, intelepciunea lumii, care se manifesta in sanul adunarii din Corint. Nu trebuie sa ne miram de certurile care au rezultat, nici nu trebuie sa fim surprinsi de ridicarea aceluiasi duh in poporul lui Dumnezeu ori de cate ori intorc spatele Cuvantului lui Dumnezeu si adopta intelepciunea omului. 
     Vom observa, de asemenea, ca Iabin este imparatul, nu doar al Hatorului, "imprejmuire" - sectele exclusive ale partidelor omenesti - unde el stapaneste, dar si peste Canaan, denumire generala pentru o mare parte a locuitorilor tarii. Astfel, stapanirea lui este larg raspandita, si este marcata de acel duh de comert cu lucruri sfinte, cu care ne-am ocupat deja. Acesta este comertul canaanit in casa lui Dumnezeu ; el foloseste ceea ce este de la Dumnezeu pentru a se inalta pe sine insusi.
     Sisera locuia in "Haroset-Goim (Harosetul natiunilor)" si, dupa cum am vazut, luptele carnale ale rationamentului omenesc sunt caracteristice mai degraba "oamenilor", natiunilor,  decat sfintilor lui Dumnezeu. Cat de umilitor sa vezi pe poporul lui Dumnezeu in robia lumii sau a duhului ei, sa umble cum "umbla natiunile in desertaciunea mintii lor, fiind intunecati in intelegere, instrainati de viata lui Dumnezeu prin nestiinta care este in ei, prin impietrirea inimii lor" (Efes. 4:17-18). In acest scurt pasaj se pare ca am sugerat, dintr-un punct de vedere, intunericul din nord, desertaciunea lui Iabin si a natiunilor, printre care isi avea locuinta Sisera.
     Dar influenta lui Iabin nu este ea de temut si in timpul prezent ? L-am vazut deja ilustrat in Critica inalta (sau superioara) unde inteligenta umana isi permite sa judece Cuvantul lui Dumnezeu. Dar nu putem vedea aceasta influenta in diferitele secte si partide de astazi, fiecare cu crezul sau special, unde fiecare lupta intr-un conflict nepotrivit pentru corectitudinea propriilor sale opinii ? Cu siguranta, diviziunile de astazi vorbesc cu tarie despre un esec de a avea un standar comun. Dar unde poate fi gasit un astfel de standard ? Cu siguranta, in niciun crez al conceptiei umane, ci numai in acel Cuvant desavarsit al lui Dumnezeu care lasa deoparte toate pretentiile de intelepciune ale acestei lumi. 
     Vom observa, de asemenea, ca aceasta stapanire a lui Iabin are loc dupa moartea lui Ehud, cand poporul se indepartase de Dumnezeu. Atunci cand adevaratul "marturisitor" inceteaza, atunci incepe si plecarea inimii, iar aceasta deschide calea pentru "invierea" mintii omului natural. Fie ca Dumnezeul nostru sa ne pastreze mereu adevarati marturisitori ai adevarului Sau, pentru ca acest vrajmas din nordul intunecat  sa nu ne asupreasca.
     Aceasta este deci, intr-un fel, lectia pe care o putem invata despre acesasta robie.  Ah ! dragi prieteni, cat de usor patrund influentele  ratiunii umane, pana cand multe din acele glasuri care au vorbit odata pentru adevar devin mute sau, chiar mai rau, se intorc sa discute cu Vrajmasul. Cat de trist este sa-i vedem pe cei care au fost candva viteji pentru adevar coborand la nivelul lumii si asociindu-se cu pretinsii invatatori religiosi - precum cei care invata teoria evolutiei - care nu sunt altceva decat emisarii lui Iabin. Oricat de evlavios ar vorbi cineva, daca adopta argumentele "fals-numitei cunostinte" (1 Tim. 6:20), s-a intors de la Dumnezeu, si ajuta la aducerea oamenilor sub jugul infidelitatii practice. Cei care se unesc cu o astfel de lucrare contribuie, de asemenea, sa aduca captiv poporul lui Dumnezeu la Iabin, imparatul Hatorului.


     5.3     Credinta sigura a Deborei

     Dar cine va fi eliberatorul ? Cine este cel care va elibera pe poporul lui Dumnezeu ? O femeie - Debora.
     Nu ne putem indoi ca trebuie sa existe o lectie in acest sens, ca eliberatorul este o femeie, nu un barbat. Barbatul va veni mai tarziu, dar acum totul vine de la o femeie. Ce marturie a falimentului total, caci se pare ca nu poate fi gasit niciun barbat ca sa faca lucrarea Domnului. Lucrul acesta arata cat de mult a falimentat poporul. Dar, pe de alta parte, arata cat de minunat intervine Dumnezeu, folosind chiar cel mai umil instrument. Oriunde poate gasi El credinta, care in slabiciune se increde in El, acolo El gaseste un instrument ales pentru lucrarea Sa.
     Si aici, din nou, numele sunt cele care ne arata in mod inconfundabil semnificatia lor spirituala. Am vazut inaltarea ratiunii omului. Ce inseamna Debora ? Debora si Debir sunt practic acelasi cuvant, si ambele inseamna "cuvantul". Ce instrument pentru rasturnarea ratiunii umane. Daca Cuvantul lui Dumnezeu este instrumentul, putem fi siguri ca ratiunea umana, in masura in care ea se inalta impotriva lui Dumnezeu, va fi aruncata la pamant. Mai mult decat atat, ea era o profetesa. Nu este numai Cuvantul lui Dumnezeu potrivit literei, nu doar Cuvantul scris, ci Cuvantul viu. Acesta este Cuvantul lui Dumnezeu asa cum este aplicat de Duhul Sfant. Este Duhul profetiei care vorbeste sub inspiratie divina. Apoi ea este sotia lui Lapidot, sotia unei "torte aprinse" (Lapidot = "torta aprinsa, n.t.). Aceasta ne aminteste de acel pasaj din epistola catre Filipeni, "in mijlocul unei generatii strambe si pervertite, in care straluciti ca niste luminatori in lume" (Filip. 2:15-16). Lapidot, un luminator in lume purtand Cuvantul vietii : iata ceea ce poate sa invinga ratiunea umana.
     Un alt gand este ca Debora l-a judecat pe Israel sub palmierul dintre Rama si Betel. Debora, Cuvantul lui Dumnezeu, i-a judecat ca o flacara de foc. Cuvantul lui Dumnezeu este ca un foc care arde zgura si o topeste. Ea l-a judecat pe Israel si, asa cum am vazut seara trecuta, de fiecare data cand Israel era judecat, este facut primul pas care avea sa duca la infrangerea vrajmasului. Si aici avem prefigurata eliberarea. Lucrul acesta subliniaza cele doua aspecte despre care am vorbit, slabiciunea omului si puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Ce combinatie pentru a realiza voia lui Dumnezeu ! In noi insine slabiciune absoluta, nimic altceva decat obiecte de dispret, putem spune cu privire la puterea omului. Dar tocmai in slabiciunea noastra  ne alipim de Cuvantul Sau ; iar daca acest Cuvant este ca o torta aprinsa, putem fi siguri ca Dumnezeu va cerceta si va nimici vrajmasul prin el.


     5.4     Credinta ezitanta a lui Barac

     Acesta este deci, la prima vedere, intrumentul. In continuare il avem pe celalalt eliberator, care este chemat de catre profetesa, si care se angajeaza propriu zis in conflict. Acesta este Barac, fiul lui Abinoam. Numele lui inseamna "fulger". Cat de repede torta de foc devine un fulger, simbolizand Cuvantul lui Dumnezeu, adus in sufletele noastre prin Duhul lui Dumnezeu, incat sa devina nu doar o torta aprinsa, dar si un fulger cazut din cer peste toti vrajmasii spirituali. De aceasta va avea parte vrajmasul, oricat de mare ar fi el ; oricat de invatat si de auto-suficient ar fi. Marele om de litere necredincios, cu cunostintele sale de greaca, ebraica, arheologie, etc. a trebuit de multe ori sa se plece inaintea unor oameni slabi ca Debora si Barac, care in mod simplu au adus Cuvantul lui Dumnezeu - "Asa vorbeste Domnul". 
     Sa invatam si noi sa folosim acel "Asa vorbeste Domnul" ! El va fi suficient pentru noi si rezolva totul. El inlocuieste teologia, astronomia sau arheologia despre care unii cred ca sunt indispensabile pentru a descoperi gandul lui Dumnezeu ! "Asa vorbeste Domnul" valoreaza mai mult decat toate inscriptiile mincinoase ale lumii pagane, carora le place sa-si inalte oamenii mari,  si care sunt adesea facute de necredinciosi ca sa se impotriveasca Cuvantului lui Dumnezeu. Necredinciosia este intotdeauna vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, si singura cale de a birui asupra acestei necredinciosii este doar prin Cuvantul lui Dumnezeu. Nu ma refer numai la o necredinciosie flagranta, marturisita. Nu ma refer neaparat la ceea ce noi legam de nume, cand spunem, asa si asa este un necredincios. Ma refer la acea forma mai subtila si mai periculoasa de necredinciosie, care se strecoara in Biserica lui Hristos si ii duce pe oameni in robie.
     Trebuie sa fim atenti, altfel vom fi prinsi in cursa de subtilitatea ei. Daca cineva zice : "Eu nu cred in Isus Hristos", aceasta persoana nu trebuie sa aiba vreo influenta asupra noastra. Daca vine cineva la noi si spune ca Biblia este o carte de fabule si de minciuni, aceasta nu trebuie sa aiba nicio putere asupra noastra. Daca vine si spune ca trebuie sa ne folosim ratiunea, ca trebuie sa folosim principiile filozofiei pentru a intelege "Logosul" ("Cuvantul") (si cand cineva incepe sa vorbeasca sufletelor neinvatate in limba greaca, trebuie sa avem grija) - daca spune ca trebuie sa cunoastem filozofia pentru a intelege invatatura Scripturii cu privire la Logos, sau ca trebuie sa cunoastem arheologie si istorie inainte de a intelege Biblia, sa fim siguri ca acesta este un necredincios. Lucrul acesta inseamna inaltarea mintii omului mai presus de Cuvantul lui Dumnezeu si stabilirea ratiunii omului ca judecator peste cel ce ne judeca (Cuvantul, n.t.). Este o incercare slaba de a arunca lumina omului asupra acestui Cuvant pretios, care in puterea Duhului este el insusi o lampa pentru picioarele noastre si o lumina pe calea noastra. Este singura lumina necesara si singura care poate exista. Toate celelalte nu sunt decat intuneric.
     Nu este aceasta lectia pe care o invatam din stapanirea lui Iabin ?


     5.5     Batalia impotriva lui Sisera si a ostirilor sale

     Debora fiind slaba trimite si cheama pe Barac. Pentru a fi eficient, Cuvantul trebuie sa gaseasca un instrument, si nu Debora este cea care merge la lupta ci Barac. El vine din Chedes - una din cetatile de refugiu, al carui nume inseamna locul unde se gaseste adevaratul adapost. El este "sanctuarul luptatorului" - Chedes-Neftali - si niciun luptator nu poate iesi biruitor decat daca casa lui este in sanctuar.
     Cat de izbitor este contrastul cu locuinta razboinicului Sisera- Haroset-Goim (Harosetul natiunilor), "Viclenia natiunilor". Aceasta expresie duce la gandul de taiere, sau de lucrarea unor artisti (artizani), dar cuvantul pare sa insemne mai degraba faptul de a insela, ceea ce este comun in felul de gandire al oamenilor, "inselaciunea oamenilor, prin viclenia lor" (Efes. 4:14). Daca cineva se afla in afara sanctuarului, el este expus la toate aceste viclenii.
     Debora, fidela numelui ei, il intalneste pe Barac cu Cuvantul : "N-a poruncit Domnul Dumnezeul lui Israel ?" Cat de linistitor este acest lucru ! Cum se leaga aceasta cu puterea Celui Atotputenic. Ce sunt cele "zece mii de barbati dintre fiii lui Neftali si dintre fiii lui Zabulon", in comparatie cu ostile puternice si cu carele lui Sisera ? Ah, daca Domnul Dumnezeul lui Israel a poruncit, batalia este castigata.
      In aceasta lumina, necredinta lui Barac iese in evidenta. Daca Dumnezeu a dat aceasta porunca, lucrul acesta inseamna o garantie a prezentei Sale. Ce nevoie mai avea de un instrument slab prin care a fost data aceasta porunca ? El spuse deja : "Voi atrage la tine... pe Sisera, capetenia ostirii lui Iabin, carele lui si multimea lui si-l voi da in mana ta".
     Cu siguranta, Barac nu a realizat pe deplin acest lucru, fiindca i-a spus Deborei : "Daca vei merge cu mine, atunci voi merge, dar daca nu vei merge cu mine, nu voi merge". Si asta in fata unei porunci clare ! Ah, iubiti frati, daca suntem dispusi sa-l invinovatim prea aspru pe Barac, atunci trebuie sa ne includem si pe noi. De cate ori am ezitat sa actionam atunci cand Dumnezeul cel viu ne-a dat porunca Sa.
     Prin urmare, biruinta deplina nu va fi a lui, ci Sisera va cadea in mainile lui Iael, o femeie slaba. Dumnezeul nostru binecuvantat va veghea, cu o gelozie sfanta, ca locul Sau sa nu fie uzurpat, chiar si de catre instrumentul pe care El il poate folosi. 
     Nu sunt date multe detalii despre acest mare conflict. Barac, insotit de catre Debora, conduce mica sa ostire de barbati din Zabulon si Neftali - teritoriu peste care stapanea in mod deosebit Iabin -  pe muntele Tabor. Zabulon sugereaza o comuniune permanenta, iar Neftali duhul adevaratei lupte. Prin urmare, ei sunt uniti in mod corespunzator. Muntele sugereaza acea inaltare a sufletului care vine din comuniune, si care permite o analiza amanuntita si calma a intregului conflict. Dupa parerea multora, numele Tabor inseamna doar o "movila" sau o "inaltime" ; dupa altii, un munte "sfaramat, crestat", care ar descrie doar forma sa. Sensul de "scop" (sau "destinatie") ar descrie mai degraba semnificatia sa spirituala, si acest lucru a fost dat. "Muntele scopului (sau destinatiei)" este un loc potrivit din care sa intri intr-un astfel de conflict ca acesta, caci Dumnezeu nu poate folosi pe cineva care sovaie. 
     Sisera, in mandria lui, aude de aceasta adunare si a adunat ostile lui puternice pentru a zdrobi efortul lor slab. Scena conflictului este la raul Chison, unde, mai taziu, Ilie ii va ucide pe falsii profeti (1 Imp. 18:40). Numele Chison inseamna "a se indoi, a se pleca" si a fost tradus in mod obisnuit ca "infasurare". Strans legate de acest inteles sunt si alte cuvinte derivate din aceeasi radacina : "arc" si "a pune o cursa". Astfel, se sugereaga  arma luptei si ambuscada in care cade insusi omul vicleniei. Chison pare sa fie locul ales de el pentru lupta. In groapa pe care o sapase pentru altii, cade el insusi. Dar de fapt, totul fusese prevazut si asigurat de Dumnezeu.
     Ah, iubiti frati, cand cei slabi sunt cu Dumnezeu, ce biruinta puternica este castigata asupra ratiunii si luptei limbilor ! Mandria trufasa a omului este umilita, Sisera, conducatorul, fuge pe jos. Barac si oamenii lui urmaresc ostile care fug si le nimicesc complet, nelasand niciunul dintre ei. Unde este toata puterea si resursele cu care se lauda mintea omului ? Cantarea Deborei va celebra biruinta.


     5.6     Actiunea Iaelei

     Urmarindu-l pe Sisera vom vedea ca ostirea lui este invinsa, conducatorul infrant si dezonorat coboara din carul sau, si, in speranta de a se sustrage de urmaritorii sai, fuge pe jos. Se pare ca si-a atins scopul, pentru ca Iael, sotia lui Heber chenitul, ii ofera adapost in cortul ei. Am vazut deja cine erau acesti cheniti, care s-au suit din Ierihon si si-au stabilit locuinta in semintia lui Iuda. Ei reprezentau acolo, asa cum am spus, un principiu al lumii care a fost crutat, si caruia ii este ingaduit sa gaseasca un adaopst in mijlocul poporului lui Dumnezeu. 
     Dar Heber, desi numele sau inseamna "tovaras", se desparte de cei din neamul sau si isi gaseste un refugiu in Neftali, aproape de Chedes, "sanctuarul". El va manifesta astfel opusul a ceea ce am vazut la cei din neamul sau. Fiind un strain, ar fi putut avea pace cu Iabin fara a fi vinovat de aceasta, asa cum era cazul pentru Israel. Dar nu era nicio complicitate vinovata intre acesta si capetenia ostirii lui Iabin.
     Cu toate acestea, nu Heber este folosit de Dumnezeu, ci Iael, sotia lui. Ea are o credinta care o identifica cu poporul lui Dumnezeu, si isi face proprii ei dusmani. La fel ca Rahav, ea vede unde se afla adevarul lui Dumnezeu si actioneaza in consecinta, desi, ca si Rahav, s-ar putea ca credinta ei sa fie atat de slaba incat sa se exprime prin inselaciune. Dar inainte de a decide, trebuie sa privim putin mai atent. Sa observam aici lectia repetata deseori - care ne priveste pe toti - ca drumul puterii este prin slabiciune, si ca Dumnezeu va folosi doar instrumentul care este suficient de slab pentru a se lasa folosit de El.
     Aceasta este ceea ce gasim la Iael. Ea este o femeie, si cu tarusul cortului ei il ucide pe Sisera. Cortul ne sugereaza un caracter de pelerin, si pana la urma, iubiti prieteni, un cort este o locuinta potrivita in care sa locuiesti, in timp ce Domnul nu este inca prezent. Un cort este o locuinta de pelerin, si este singurul loc in care un pelerin sa traiasca cu adevarat. Daca locuiti intr-un cort, veti avea si cealalta caracteristica care-l insoteste - altarul. Cortul arata ca se afla in afara ordinii existente aici jos. Omul doreste ca totul sa vorbeasca de rezistenta si permanenta - opusul de a trai in cort. Altarul, pe de alta parte, arata ca suntem straini in lume, dar aproape de Dumnezeu, si Ii putem aduce inchinarea noastra de pelerini.
     Numele Iael este semnificativ. Inseamna "catarare" si deci "capra (care se catara)". Tapul insusi sugereaza pacatul, asa cum capra a fost folosita intotdeauna pentru jertfa pentru pacat. Deci aici avem ceea ce in sine vorbeste despre jertfa pentru pacat, amintindu-ne de nevrednicie si nimicnicie, dar intalnite toate in jertfa lui Hristos. Cataratul, de asemenea, ne aminteste de inaltare, de cineva care nu se multumeste sa ramana la nivelul de jos al pamantului, ci doreste sa se ridice deasupra lucrurilor pamantesti.
     Astfel, putem spune ca Iael a invatat sa urce, ea a invatat drumul in sus, ea a invatat, daca pot spune asa, ca daca a inviat impreuna cu Hristos trebuie sa caute lucrurile de sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu. Ea este o cataratoare, iar un catarator (alpinist) locuieste in cort. Cei care cauta lucrurile de sus realizeaza ca aici nu au o cetate permanenta, ci sunt straini si pelerini. 
     Dar, spuneti, ce fel de lectie spirituala putem sa invatam din acest act de inselaciune, invitand un om obosit in cort si apoi sa se razbune pe el ? Cu siguranta, trebuie sa ne amintim ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al adevarului, si nu doreste ca noi sa folosim viclenii si inselaciuni pentru a castiga biruinte pentru El. M-am referit deja la credinta slaba a lui Rahav, care, desi a identificat-o cu poporul Domnului, si a impins-o sa foloseaca funia stacojie, totusi nu a ridicat-o (credinta ei slaba, n.t.) deasupra fricii exterioare de om.
     Oricum ar fi, aici vedem o lectie spirituala clara : mentinerea pacii in exterior, cu scopul de a castiga o biruinta. Intr-un anumit sens, pelerinii lui Dumnezeu sunt atat de nesemnificativi, incat cei mari de pe pamant nu-i considera vrednici de a fi atacati si astfel pot fi in pace cu ei. Dar iata o femeie aici care vede in mainile ei pe dusmanul inversunat al poporului lui Dumnezeu. Aici nu era vorba de ospitalitate, ci de cum sa faca ca in slabiciunea ei sa aiba putere si sa-l poata birui.
     Cand transpui aceasta in domeniul spiritual, si cand vezi ca in Sisera aceasta lupta este a intelegerii umane impotriva revelatiei lui Dumnezeu - cand ratiunea umana te confrunta, ce faci in aceasta situatie ? Ii oferi un loc ? Faceti loc oricarei ratiuni sensibile. Daca vine cineva cu propriile lui argumente, si nu suntem de acord cu argumentele lui, dar il ascultam, si acest lucru ne permite sa-l prindem in propria lui viclenie. Merita sa primesti un necredincios, daca lucrul acesta va pune capat necredinciosiei lui. Pentru a-i introduce tarusul adevarului in cap, sa fim dispusi sa ascultam cu atentie principiile lui gresite. Daca putem, dupa ce am auzit tot ce are de spus, sa-i dam o marturie divina, marturia unei umblari de pelerin, aceasta va fi suficient pentru a-i rasturna argumentele.
     Si trebuie sa ne amintim ca nu suntem soldati, ci pelerini. Noi nu ucidem oameni, ci omoram rautatea spirituala in locurile ceresti. Armele luptei noastre nu sunt carnale, ci puternice, prin Dumnezeu. Exista multe lectii de invatat din Scriptura cu privire la lupta : despre retragere, ambuscade, atac in flanc, atac de noapte, a birui o mare putere chiar si atunci cand una este mai slaba ; si totusi, luptandu-ne in asa fel incat puterea cea mai tare sa poata fi invinsa. Stim cu toti acest lucru si, desi poate fi putin mai greu sa intelegem detaliile, daca insistam asupra lor, nu exista nicio greutate ca sa invatam lectia spirituala. Putem fi buni si prietenosi cu cei care gresec si totusi sa fim loiali si fermi in pastrarea adevarului.
     Sisera adoarme, iar Iael ia atunci ceea ce marturisea despre viata ei de strain si pelerin si il ucide. Singura arma pe care o are este destul de slaba, dar care spune "ca nu avem aici o cetate statornica, ci o cautam pe cea viitoare" (Evrei 13:14). A fost tarusul de cort care l-a ucis pe cel puternic ! Ah ! Lot nu a putut folosi un tarus de cort fata de oamenii din Sodoma. El nu avea cort unde sa locuiasca. Ma intreb daca s-ar fi putut gasi un singur tarus de cort in toata Sodoma. Lot si-a intins cortul spre Sodoma si este ultima mentiune despre caracterul de pelerin in viata lui. Doar cataratorul separat de lume, care este cu adevarat strain si calator, are un tarus de cort pe care il poate introduce in capul oricarui necredincios care se ridica impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Iubiti frati, acesta este secretul. Sa luam acel caracter de strain in viata noastra practica, sa apucam ciocanul Cuvantului lui Dumnezeu - este un ciocan in mana noastra dreapta - si sa-l aplicam argumentelor noastre care ar ataca adevarul lui Dumnezeu, strapungand acel rationament mizerabil care ne-ar face multumiti sa mergem mai departe in starea de robie. Sa luam tarusul si ciocanul si sa omoram acele principii care rod viata din sufletele noastre. Oh! cati Iaeli ar trebui sa fie ei insi eliberati astfel, pentru ca apoi sa elibereze poporul lui Dumnezeu. Pentru ca acest caracter de strain - care apartine unei alte lumi - este constientizarea ca comorile si sperantele noastre sunt in alta parte, ceea ce ne permite sa biruim cea mai mare putere pe care o poate aduce vrajmasul impotriva noastra. 
      

aze