Practica vietii de adunare
                                                             Expuneri tinute in adunare
                                                                               - I -


          Arend Remmers

                "L-a asezat la dreapta Sa, in cele ceresti, mai presus de orice stapanire si autoritate si putere si domnie si de orice nume care este numit, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor; si a pus toate sub picioarele Lui si L-a dat Cap peste toate, Adunarii, care este Trupul Sau, plinatatea Celui care umple totul in toti" Efeseni 1:20-23.

          Mai intai vreau sa spun ca noi nu putem intelege si practica intr-un mod corect viata de adunare decat cunoscand gandul lui Dumnezeu cu privire la Adunarea Sa, adica, referitor la strangerea noastra practica aici in adunarile locale duminica si in cursul saptamanii. Acest lucru nu poate fi realizat decat atunci cand avem permanent inaintea noastra gandurile lui Dumnezeu cu privire la Adunarea Sa, si aceste ganduri le putem intelege doar daca tinem cont de locul pe care il ocupa Domnul in aceste ganduri.

          Acestea sunt doua ganduri foarte importante: nu putem actiona, umbla intr-un mod potrivit in adunarea locala decat cunoscand planurile lui Dumnzeu referitor la Adunarea Sa si tinand cont de pozitia Domnului nostru.

          Aici, in pasajul citit, Adunarea este citata la sfarsit, definita printr-un singur cuvant: "Adunarii, care este Trupul Sau", in rest este infatisat Domnul in maretia si gloria Sa, Cel care a implinit lucrarea de rascumparare si este asezat acum la dreapta lui Dumnezeu.

          In intalnirile noastre zilnice ca si credinciosi, in viata noastra comuna cu fratii si surorile noastre, Domnul doreste ca noi sa avem aceste ganduri inaintea noastra, si trebuie sa recunoastem ca adesea nu o facem; prea adesea, noi nu privim decat la frati si la surori. Pot sa va spun ca nu stiu un alt frate in lume - nu vreau sa zic nimic de surori - despre care sa stiu atat de multe lucruri rele, ca despre mine insumi, si totusi, ne ocupam cu lucruri presupuse sau adevarate despre fratii si surorile noastre, si prin aceasta suntem atrasi in jos. Domnul cunoaste toate aceste slabiciuni, toate aceste greseli, mai bine decat noi, si El le vede, de asemenea, si pe ale mele; de aceea, nu ar trebui, sa ma inalt mai presus de ceilalti si sa zic: "uita-te la asta (acela)!". Nu suntem noi, prin natura, la fel cu acela ?

     Dar aceasta nu inseamna ca ar trebui sa trecem peste rau; pacatul din mijlocul poporului lui Dumnezeu trebuie sa fie judecat. Dar noi trebuie sa practicam zilnic judecata de sine in prezenta Domnului si sa spunem ca si David in Psalmul 139:23, 24 "Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile! Si vezi daca este in mine vreo cale a intristarii si condu-ma pe calea eterna!". Fie ca aceasta sa fie si rugaciunea noastra!

     Lucrul important pentru noi in adunare - sa nu gandim la faptul ca puteam avea ceva cu unul sau cu altul - este sa realizam ca Domnul doreste intotdeauna sa ne aduca in lumina si in intimitatea Lui, si de aici, vom putea sa intelegem gandul Sau cu privire la Adunare Sa. Marile rele din acesti ultimi ani sunt tocmai faptul ca am privit prea mult la fratii si surorile noastre, si i-am judecat, in loc sa privim la Domnul. Dumnezeu vrea sa ne incurajeze sa-L vedem pe Domnul: El L-a facut sa stea la dreapta Sa. Domnul nostru este acolo in glorie, la dreapta lui Dumnezeu. Si ce a trebuit sa faca El pentru aceasta ? S-a smerit pana la moarte.

     Filipeni 2:6, 7 ne spune ca: "fiind in chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat (ceva la care nu vrem sa renuntam, vrem sa-l pastram cu orice pret) sa fie egal cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine Insusi, luand un chip de rob" ; acesta este drumul pe care l-a parcurs Domnul in dragostea Lui, pentru noi, pierdutii, care nu aveam niciun drept la har si care nu meritam decat judecata lui Dumnezeu pentru pacatele noastre. Iata ce a facut Domnul pentru noi : a coborat din glorie, "El, bogat fiind, S-a facut sarac pentru noi, ca, prin saracia Lui, noi sa fim imbogatiti" (2 Cor. 8:9). A dat totul, a luat un chip de rob, a devenit Om. El care a creat totul, care stapanea peste toate, a coborat pe pamant si a luat, ca si Creator, locul creaturilor Sale. Aceasta smerenie, aceasta golire a Domnului nostru nu o vom putea intelege si patrunde niciodata; dragostea Lui pentru Dumnezeu si Tatal Sau si pentru noi, cei pierduti, era aceea care L-a condus pe acest drum. El nu a devenit o creatura, El era dintotdeauna Creatorul, primul-nascut din toata creatia, dar El a luat locul nostru, iata ce inseamna smerenia Lui. Si chiar mai mult! Filipeni 2:8 spune ca El a fost ascultator pana la moarte. Ar fi putut deveni imparatul Romei, sa stapaneasca peste toti oamenii, dar nu, S-a smerit atat de mult incat la nasterea Lui, El nu a avut nici macar un leagan (sau, patut de copil), nimic altceva decat ieslea din staul. Si Copil, a fost cel mai ascultator, chiar daca  parintii Lui nu au fost mai buni decat ai tai, iubit copil, Maria si Iosif nu erau perfecti, ei erau la fel de slabi ca noi, dar El le-a fost supus. Daca uneori este greu sa asculti, gandeste-te la Domnul, cum a fost El ascultator, nu doar parintilor Sai, ci, de asemenea, Dumnezeului Sau, pana la moarte. Aceasta nu inseamna pana ce moartea a intervenit, ci, ca El a fost ascultator chiar daca aceasta insemna moarte. El a stiut de la inceput unde Il va conduce aceasta ascultare; noi, nu stim ce poate sa ni se intample in secunda urmatoare, dar El cunostea toate lucrurile, si cu toate acestea, a fost ascultator pentru a ne mantui. Moartea Lui constituie cea mai profunda smerenie.

     Ce a insemnat pentru Dumnezeu, sa vada pe pamant un Om care a implinit tot ceea ce El a asteptat in realitate de la oameni ? Caci Dumnezeu ne-a creat pentru El, noi nu suntem pe pamant pentru noi insine, pentru implinirea noastra, vedem aici influenta lui Satan, a ceea ce este pacatul; am fost creati pentru a-L onora si sluji pe Dumnezeu. Nimeni nu Il slujeste pe Dumnezeu in mod natural, inaltandu-se pe sine, punand in evidenta personalitatea sa; aceasta este contrariul onorarii lui Dumnezeu, este idolatrie pura.

     Domnul este modelul nostru, El a spus : "Mancarea Mea este sa fac voia Celui care M-a trimis si sa implinesc lucrarea Lui" (Ioan 4:34). Acest lucru nu este mentionat aici, in pasajul nostru, se spune doar ca Dumnezeu L-a inaltat foarte sus si spre aceasta vrem sa ne indreptam privirile. Nu vrem sa uitam de Golgota, "faceti aceasta in amintirea Mea", dar privirea noastra este indreptata spre cer, in glorie.

     Din toate timpurile, cel care este asezat la dreapta cuiva ocupa un loc de onoare si asa este si la Dumnezeu: L-a facut sa stea la dreapta Sa dupa ce L-a inviat dintre morti. El a adus viata si neputrezirea prin Evanghelie si acum Dumnezeu Ii spune: "Sezi la dreapta Mea pana ii voi pune pe vrajmasii Tai ca asternut al picioarelor Tale" (Ev. 1:13). Citim aceste cuvinte profetice in psalmi; dupa aceasta smerenie profunda, la care ne putem gandi totdeauna, El ocupa acum acest loc in glorie, centrul puterii depline si al gloriei; acolo este Mantuitorul meu, Domnul meu, Capul Adunarii.

     Si ce face El la dreapta lui Dumnezeu ? In Romani 8:34 citim intr-o singura fraza ca "Hristos este Cel care a murit si, mai mult, a si fost inviat, Cel care este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care si mijloceste pentru noi".

     Lucrarea Domnului nu s-a incheiat la cruce, El este asezat la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi. Ce vrea sa spuna aceasta ? El mijloceste inaintea lui Dumnezeu pentru ca noi sa ramanem strans legati de El, caci in fiecare moment din viata noastra riscam sa ne indepartam. Pentru mine, de exemplu, exista pericolul sa ma gandesc ca sunt un vorbitor bun, adevarat sau fals, aceasta nu are importanta, dar imaginandu-mi ca sunt, aprecierea de sine ma indeparteaza de Domnul. Inimile noastre, ale tuturor, se pot raci.

     Nu ca am putea fi pierduti; mantuirea noastra este sigura pentru totdeauna, ea a fost dobandita prin lucrarea de la cruce pentru totdeauna; stim ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Domnul Insusi a spus : "nimeni nu le va smulge din mana Mea". Nu pentru aceasta mijloceste El, nu trebuie sa ne temem, indoiala, temerile cu privire la mantuirea noastra sunt viclenii ale lui Satan, sageti arzatoare ale celui rau care vrea sa ne faca sa ne indoim. Domnul mijloceste pentru ca sa nu ne indepartam de cale, ca sa fim paziti de a-L dezonora prin viata noastra. Avem nevoie de mijlocirea Lui in fiecare clipa, pentru ca El sa ne pazeasca de a-L dezonora in ganduri, in cuvinte si in fapte.

     A gandi ca El este la dreapta lui Dumnezeu, ca poarta numele noastre pe umerii Sai, pe inima Sa, aceasta este certitudinea mantuirii noastre eterne. Atunci cand Satan, acest acuzator al fratilor, ne ataca, da tarcoale in jurul nostru, dupa cum este spus despre timpul necazului cel mare, el a facut-o de asemenea in timpul lui Iov, de ce nu ar face-o si astazi ? El da tarcoale ca un leu furios, cautand pe cine sa devoreze; noi nu-i dam atentie si de multe ori nu-l luam in serios. Domnul nu ar trebui sa mijloceasaca daca Satan nu ar cauta orice ocazie pentru a ne face sa cadem, de aceea Domnul Se ocupa permanent de noi. In epistola catre Evrei, citim mai multe pasaje unde Domnul intervine ca marele nostru preot inaintea lui Dumnezeu. De asemenea, El este Avocatul nostru care mijloceste pentru noi cand am pacatuit. El ii spune lui Petru: "M-am rugat pentru tine ca sa nu slabeasca credinta ta".

     Nu cred ca El Se roaga acum pentru noi in glorie, desi o cantam uneori in cantari. Rugaciunea este expresia slabiciunii si a dependentei; atunci cand Domnul era pe pamant, El era desavarsit, dar a fost "rastignit in slabiciune", a luat chip de rob, S-a rugat; in Evanghelia dupa Luca unde este prezentat ca Omul perfect, vedem de zece ori ca Se roaga. Dar acum, in cer, El mijloceste pentru noi. Nu mai este ca in Ghetsimani in slabiciune, acum intervine inaintea lui Dumnezeu in toata puterea Persoanei Sale minunate.

     In epistola catre Evrei, unde este prezentata gloria Domnului, gasim de mai multe ori aceasta expresie: "asezat la dreapta lui Dumnezeu".

          "dar El, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, de acum asteptand pana cand vrajmasii Lui vor fi pusi ca asternut al picioarelor Lui" (Ev. 10:12-13).

     Aceasta este o alta latura a lucrarii Domnului in cer: El asteapta pana ce vrajmasii Lui vor fi facuti asternut al picioarelor Sale, adica de a-i stapani. Aceasta va avea loc in timpul domniei milenare cand Isi va exercita stapanirea asupra lumii, care I-a fost refuzata acum doua mii de ani, atunci cand au zis: "Ia-L, nu vrem ca Acesta sa imparateasca peste noi". Vrajmasii Lui vor fi sub picioarele Sale, acolo este locul lor, atunci, Domnul va primi in aceasta lume toata onoarea, toata gloria care I-a fost refuzata atunci si care Ii este refuzata chiar si astazi.

     Dumnezeu este drept: Preaiubitul Sau Fiu care a fost lepadat pe acest pamant, si inca este, va primi locul de care vorbeste Filipeni 2:9 si 10, "orice genunchi se va pleca", chiar genunchi "rigizi" ai celor care astazi nu vor sa stie nimic despre Isus "si orice limba sa marturiseasca, spre gloria lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domn".

     El asteapta acest moment, dar inainte de acesta, un alt eveniment trebuie sa aiba loc: noi vom fi luati de pe aceasta scena pentru a intra in casa Tatalui, "Ma duc sa va pregatesc un loc; si, daca Ma voi duce si va voi pregati un loc, vin din nou si va voi lua". Aceasta va avea loc inainte de inceperea Imparatiei, o stim cu totii. Daca El asteapta sa fie primit ca Imparat in aceasta lume, de asemenea, El asteapta ceea ce va avea loc mai inainte pentru bucuria Sa, pentru gloria Sa si pentru implinirea lucrarii Lui : rapirea credinciosilor.

Si noi, asteptam noi la fel acest eveniment cu rabdare ca Domnul ? "Domnul sa va indrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos". Aceasta nu inseamna rabdarea pe pamant, Filadelfiei, El ii spune: "Pentru ca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii, care va veni peste tot pamantul locuit, ca sa-i incerce pe cei care locuiesc pe pamant", te voi lua la Mine, te voi rapi. Fie ca si noi sa avem acest duh al Filadelfiei!

     Domnul este asezat la dreapta lui Dumnezeu; Duhul Sfant ne indreapta fara incetare privirile spre El, si noi avem nevoie cu disperare de a fi detasati de acest sarman pamant care are mult de oferit carnii, este adevarat, dar nu are nimic de oferit sufletului nostru. Sa privim spre centru de putere, de dragoste, acolo unde se afla Domnul nostru, acesta este scopul nostru. Iata de ce Coloseni 3 ne spune: "ganditi la lucrurile de sus, unde Hristos este asezat la dreapta lui Dumnezeu". Toti avem nevoie ca ochii nostri sa fie indreptati in sus, in fiecare zi, la locul de munca de asemenea, deoarece stim ca suntem straini aici si ca locul nostru este acolo sus langa Hristos.

     Apoi, epistola catre Efeseni ne arata in ce consta acest loc, acest centru de glorie, de putere, care nu poate fi egalat cu nicio putere de pe pamant, fie ca este vorba de America, Rusia, China...

     Gasim de cinci ori in epistola (Efeseni) expresia "in locurile ceresti", totdeauna in contrast cu pamantul. Efeseni 1:3 : "ne-a binecuvantat cu orice binecuvantare spirituala in cele ceresti", nu pe pamant ; putem fi recunoscatori pentru sanatate, starea in care ne gasim, libertate... suntem noi cu adevarat si administram intr-un mod potrivit aceste binecuvantari pe care ni le-a incredintat Dumnezeu sau exista pericolul ca aceste lucruri sa ne indeparteze de El ? Acestea nu sunt bogatiile noastre, ale noastre sunt ceresti, "ne-a invrednicit sa avem parte de mostenirea sfintilor in lumina". Petru ni le descrie ca nefiind supuse putrezirii, ca o floare care nu se poate usca, care nu pot fi atinse de rau. Iata bogatiile noastre de care trebuie sa ne preocupam, acolo in cer unde se afla Domnul.

     In capitolul 2:6 vedem Adunarea asezata in locurile ceresti, in Hristos. Cu siguranta, prin trupurile noastre suntem inca pe acest pamant, dar inima noastra, omul nostru dinauntru apartine de aceasta sfera cereasca. Acolo este deja locul nostru inca de acum, nu doar cand va veni Domnul. Suntem asezati impreuna in Hristos. Domnul este asezat la dreapta lui Dumnezeu si noi suntem asezati, ca sa zicem asa, in El, de aceea putem sa ne preocupam cu aceste lucruri.

     Am citit numai cateva pasaje unde este vorba de acest loc la dreapta lui Dumnezeu, dar exista mai multe in Noul Testament ; acolo este locul nostru, dar acolo se afla de asemenea Satan, care ne contesta (acest loc, n.t.) (6:12).

     Diavolul se afla in cer, nu in iad ; desi acesta este pregatit pentru el sau mai degraba va fi pregatit. Am citit prima mentionare in Matei 25:41: "focul etern, pregatit pentru diavol si ingerii lui". In prezent el nu este in iad ; toate aceste descrieri reprezentand pe diavol ca sef al iadului sunt o denaturare groaznica a realitatii ; acesta este locul creat pentru el, pentru ca acolo sa sufere o pedeapsa eterna, departe de Dumnezeu, deoarece el este cel mai mare dintre pacatosi, si toti cei care l-au urmat vor fi acolo in chinuri, impreuna cu el. Satan a fost primul ca importanta, dinainte de timp. A fost un heruvim uns, dar a cazut deoarece a vrut sa fie asemenea lui Dumnezeu. Satan este un duh ca ceilalti ingeri care apartin acestei lumi invizibile, denumita locurile ceresti.

     Exista o creatie vizibila, oamenii, animalele, natura si o lume invizibila, ingerii sfinti si ingerii cazuti din care Satan este conducatorul. Locul unde ei opereaza acum este sfera locurilor ceresti. Satan nu are acces in casa Tatalui, nu are comuniune cu Dumnezeu, dar poate sa se infatiseze inaintea tronului lui Dumnezeu ; acesta este domeniul lui, el nu a fost creat pentru pamant. La sfarsit, va fi aruncat pe pamant, sfera sa de influenta va fi redusa atunci la pamant, dar acum, el opereaza in tot universul ; aceasta inseamna puterile spirituale ale rautatii. El este activ in aceasta imensitate invizibila, pe care nu ne-o putem imagina, numita ceruri, si acolo, el acuza fratii si surorile inaintea lui Dumnezeu. De aceea Domnul este acolo pentru noi, caci nu trebuie sa subestimam rolul acestor puteri ale rautatii, Petru ne spune sa ne impotrivim (adica sa-i rezistam, n.t.) si el va fugi de la noi.

     Locurile ceresti sunt deci domeniul unde am fost asezati in Domnul, dar vedem ca aceste puteri ale rautatii sunt inca active acolo. Domnul nostru este acolo, El este asezat mai presus de orice stapanire, autoritate, putere si domnie (v. 21), acolo El are toata puterea, nu doar pe pamant. El este Domnul domnilor, Imparatul imparatilor, adica El este mai presus de orice autoritate, putere dominanta, termeni care vorbesc de autoritate in diferite domenii. Nu exista autoritate care sa nu-I fie supusa si uneori noi ne supunem autoritatilor care sunt in opozitie cu cea a Domnului ; este ceea ce vrea sa spuna ca "trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni".

     Nu exista nicio autoritate care sa ne poata obliga sa actionam in contradictie cu Cuvantul lui Dumnezeu. Fie ca Domnul sa ne pazeasca de aceasta, sa nu facem propria vointa, ci sa traim dupa gandul Sau in locurile ceresti.

     "Nu numai in veacul acesta (adica in timpul in care traim), ci si in cel viitor (Imparatia milenara)". Eternitatea nu este numita niciodata veacul viitor.

     In Evrei 2:8 citim: "toate le-ai supus sub picioarele lui. Pentru ca, supunandu-i toate, nu i-a lasat nimic nesupus. Dar acum, inca nu vedem ca toate ii sunt supuse". Acest pasaj este foarte important : Domnul este asezat pe tronul unde toate Ii vor fi supuse, dar nu o vedem inca, aceasta va avea loc atunci cand El va intra in Imparatia milenara, dar inca de acum El ocupa acest loc. La versetul 21, El este mai presus de toate, apoi la versetul 22, a pus toate sub picioarele Lui ; acestea sunt doua puncte de vedere diferite. Cel care este mai presus de toate este foarte inaltat, aceasta nu inseamna ca inca totul Ii este supus. Dar aceasta va avea loc, noi nu o vedem inca, dar planurile lui Dumnezeu se vor implini ; ceea ce Dumnezeu Si-a propus va face, dar exista o diferenta de timp. Deci, acest pasaj ne prezinta planurile lui Dumnezeu, apoi la versetul 22, avem consecinta : deoarece El este mai presus de toate si ca totul ii este supus, chiar daca acest lucru este in viitor, El este, de asemenea, Capul Adunarii; aici intelegem ca nu este vorba de El ca Dumnezeu, caci El era dintotdeauna, dar Dumnezeu L-a asezat la dreapta Sa ca Om, de aceea noi vorbim de Omul glorificat la dreapta lui Dumnezeu. Acest Om glorificat, cu rani in mainile si in picioarele Sale, coasta Sa strapunsa, este Cap peste toate lucrurile. De aceea am spus la inceput ca Mantuitorul nostru este gloria si centrul intregi puteri, El este Capul tuturor oamenilor cu care avem a face, chiar daca nu vor sa stie nimic, colegii nostri, nu are importanta care sef de stat, Eltin (fostul presedinte rus Boris Eltin, n. t.), Clinton sau oricare, ca ei stiu sau nu!

     Aceluia care are toata puterea in cer si pe pamant Dumnezeu I-a dat, de semenea, Adunarea. Citim in capitolul 4 (Efeseni) ca El este Capul trupului, al Adunarii. Intelegem atunci ca fratii, oricat de inzestrati ar fi, nu au autoritate in adunare, Unul singur o are, Acela care este la dreapta lui Dumnezeu. Orice slujba pe care am putea s-o implinim nu are decat un singur scop: a indrepta privirile spre El. Fie ca noi sa avem aceasta privire in toate legaturile cu fratii si surorile noastre, in strangerile adunarii noastre si, de asemenea, de administrare, in constiinta dependentei noastre. Vorbim deseori de dependenta, se impune aceasta inaintea unui asemenea Domn ?  El care are toata puterea, dar nu o foloseste pentru a ne nimici ca pe Sodoma si Gomora, ci este indurator. Aceasta  i-a inselat deseori pe multi credinciosi care gandesc ca pot face ce vor deoarece Dumnezeu nu reactioneaza! Aceasta atitudine era deja din timpul profetilor. Ce aroganta de a se impotrivi unui astfel de Domn, Atotputernic, dar care a aratat o asemenea dragoste! Acest lucru s-a intamplat si se intampla deja: credem ca putem pune de-o parte voia lui Dumnezeu.

     El este Cap peste toate si a fost dat astfel Adunarii Sale. Aceasta (Adunarea) este vazuta din perspectiva eternitatii, asa cum va fi ea in glorie impreuna cu Domnul; El, Capul, ea, Trupul, El, Mirele, ea, mireasa. Aceasta este ceea ce se vede, Trupul Sau, plinatatea Celui care umple totul in toti. Domnul Isus, Cel care umple toate lucrurile, noi Il vom vedea ca Om in toata gloria si puterea Lui atunci cand vom fi la El. Nu exista niciun domeniu in aceasta creatie, in univers, care sa nu fie umplut de gloria, puterea, dragostea, harul si dreptatea Domnului. El va umple totul in toti si va implini prin aceasta intreaga voie a lui Dumnezeu si toate planurile Sale. Ce Domn avem ! Este acelasi Domn care a murit pe cruce, pentru mine si pentru tine. Cat de mici suntem, nimicuri care au experimentat harul Sau, probandu-l in fiecare zi. Avem un astfel de Domn, care a facut, ca sa zicem asa, abstractie de toate acestea (Filip. 2) si pe care Dumnezeu I le-a dat ca Om. Ar mai putea fi adaugat ceva ? Nu, si totusi Dumnezeu I-a dat Adunarea ca Trupul Sau; Cel care umple totul in toti primeste scumpa Lui Adunare, alcatuita din toti credinciosi, ceva care constituie plinatatea Sa.

     Puterea, gloria si dreptatea Lui vor straluci in toata eternitatea, dar dragostea Lui va straluci in ai Sai. Plinatatea nu sta in puterea Lui, noi nu putem sa-I adaugam nimic, si totusi, suntem, toti credinciosii, plinatatea Celui care umple totul in toti. Cum ? Putand spune ca suntem preaiubitii Sai, noi care nu avem niciun merit am primit harul, iertarea lui Dumnezeu. Ar fi lipsit ceva daca noi n-am fi fost dovada iubirii Sale depline in toata eternitatea. Astfel, Adunarea este plinatatea Celui care umple totul in toti.

     Iubiti prieteni, iata gandurile lui Dumnezeu cu privire la Adunare; ele sunt atat de minunate, atat de mari incat noi disparem complet si, repet, ca nu putem realiza in mod potrivit relatiile noastre intre frati si surori, in strangerile de adunare si de administrare decat avand aceasta imagine inaintea ochilor : Adunarea Sa, dupa gandurile Sale, si locul pe care Il are Domnul nostru, El, Capul, si noi madularele Lui.

     De aceea putem spune cu sinceritate : "doresc sa-L vad pe El, acolo in locurile ceresti", nu slaba noastra umblare, de multe ori atat de mizerabila. Ce imagine mizerabila am oferit lumii in acesti ultimi ani ai Aduanrii Sale. Ar trebui sa ne smerim profund, este necesar sa ne smerim, dar sa nu ramane numai la aceasta, ci sa ne incurajam de a avea aceasta imagine inaintea ochilor si sa actionam: El, Domnul nostru la dreapta lui Dumnezeu, Cap peste toate, noi, Trupul Sau, plinatatea Celui care umple totul in toti, El care ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi.

     Apostolul avea acest lucru pe inima, si-i indemna pe iubitii lui efeseni sa priveasca spre aceasta tinta, chiar daca totul era in ordine la ei, aveau nevoie sa priveasca in sus, "intinzandu-ma spre cele dinainte, alerg drept spre tinta, pentru premiul chemarii de sus al lui Dumnezeu, in Hristos Isus" si, de asemenea, si noi avem nevoie. Fie ca Domnul sa ne ajute la aceasta!

    O masura buna, indesata si clatinata si varsandu-se pe deasupra - Luca 6:38
                                                           Expresii tipice ale lui Luca


     Simon Atwood


     1     Cuvinte miscatoare ale Omului desavarsit

     Aceste cuvinte frumoase din Evanghelia dupa Luca fac parte din indemnul adresat celor credinciosi de a fi induratori, fata de altii, dupa cum Tatal lor este indurator. Ele descriu implicit modul Sau de a ne darui, in care expresia cea mai mare si mai miscatoare a fost darul Preaiubitului Sau Fiu. De asemenea, ele ne servesc, cu singuranta, pentru a ne prezenta Cuvantul Sau, pe care Domnul Isus il pune inaintea noastra intr-un mod atat de minunat, si chiar Evanghelia in care se afla aceste cuvinte ne ofera un tablou atat de complet despre El ca Om desavarsit.

     2     Relatii personale

     Dintre scriitorii evangheliilor, Luca este singurul care scrie unei anumite persoane. El dorea sa-i ofere "preaalesului Teofil" (*) certitudinea lucrurilor in care a fost invatat (Luca 1:3-4). Aceasta preocupare pentru sufletele altora reflecta un ton foarte personal care caracterizeaza intreaga Evanghelie. In relatarea evenimentelor, Luca numeste mai multi oameni decat Matei, Marcu si Ioan, si in special femei. Vedem aceasta in primele doua capitole unde, pe langa autoritatile acestei lumi, auzim vorbindu-se de Zaharia si Elisabeta (1:5,6), de Maria si Iosif (1:27), de Ioan (1:57,63), de Simeon (2:25), de Ana (2:36). Este evident ca Dumnezeu este interesat mai mult de aceste persoane si de altele asemenea lor (2:38), mai deraba decat de cei "intelepti potrivit carnii... puternici... de neam ales". Ei putea fi "slabi... josnici... dispretuiti" dupa aprecierea lumii, dar Dumnezeu i-a ales (1 Cor. 1:26-28), si ei vor fi singurii din Israel care vor fi gata sa-L primeasca pe Fiul Sau atunci cand El va veni, potrivit profetiei.

     (*) Este interesant de subliniat ca in Fapte 1:1, Luca il saluta simplu, zicand: "Teofile". Ar mai vrea un crestin adevarat sa fie numit "preaalesule" dupa prezentarea minunata a Omului desavarsit din aceasta Evanghelie ?

     3     Binecuvantarea

     La sfarsitul Vechiului Testament, Dumnezeu a chemat ramasita din Iuda si Beniamin sa se intoarca la El. Ei s-au impotrivit si au parasit promisiunea ca "toate natiunile va vor numi fericiti" (Mal. 3:12), dar aceasta nu L-a impiedicat sa aiba grija de unii dintre ei, care se temeau de El, si care, adesea, vorbeau unul cu altul. Daca natiunea nu a vrut ca El sa deschida zagazurile cerului pentru a-Si revarsa binecuvantarea, El a deschis o carte de aducere aminte pentru "cei care se temeau de Domnul si se gandeau la Numele Lui". Si apoi El adauga: "ei vor fi ai Mei, o comoara deosebita" (Mal. 3:16-17). Ce glorie ca se spune despre ei de catre Domnul "ei vor fi ai Mei", si ce binecuvantare de a fi prezenti la venirea lui Mesia, promis de atat de mult timp. In aceasta, Maria, mama Lui, este un exemplu special: daca natiunea nu mai era numita "binecuvantata" sau "fericita", ea era : "binecuvantata esti tu intre femei" (de doua ori ! Luca 1:28, 42). Fie ca si noi sa fim credinciosi in ciuda tuturor impotrivirilor care marcheaza sfarsitul erei crestine.

     4     Cuvinte speciale

   

     Nefiind loc pentru Domnul Isus in hanul din Betleem, astfel ca Maria L-a infasat si L-a culcat intr-o iesle. "Pastorii", care, "stand in camp si facand de straja, noaptea, la turma lor" (Luca 2:8) au fost singurele persoane carora li s-a ingaduit sa-L vada pe Mesia al lor in acel moment. Anuntul care le-a fost facut de catre inger "Nu va temeti; pentru ca, iata, va aduc o veste buna, de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul; pentru ca astazi, in cetatea lui David vi S-a nascut un Maintuitor, care este Hristos Domnul" (Luca 2:10-11), contine cuvinte specifice Evangheliei dupa Luca:

     - nu te teme (1:13, 30 ; 2:10 ; 5:10 ; 12:4, 7, 32),

     - evangheliza (termenul care apare in original pentru "va aduc o veste buna") (1:19 ; 2:10 ; 3:18 ; 4:18, 43 ; 8:1 ; 9:6 ; 16:16 ; 20:1),

     - bucurie, o mare bucurie (1:14, 44 ; 2:10 ; 6:23 ; 10:17 ; 15:7, 10 ; 19:6 ; 24:41, 52),

     - astazi (2:11 ; 4:21 ; 5:26 ; 19:5, 9 ; 23:43).

     Dumnezeu S-a folosit deja de ingeri pentru a comunica intentiile Sale catre Zaharia si Maria, si El o face din nou aici cu pastorii. Iudeii erau familiarizati cu slujba ingerilor (Fapte 7:53), astfel ca era o modalitate potrivita de a impartasi minunatul mesaj impreuna cu ei. Aceasta arata cat de mult dorea ca ei sa-l primeasca. Multimea angelica raspunde prin cuvinte care anticipeaza o binecuvantare viitoare si mai mare: "Glorie lui Dumnezeu in cele preainalte si pe pamant pace, in oameni buna placere!" (Luca 2:14). Ce miscator sa-i auzim pe pastori facand sa se auda ca un ecou aceasta, in timp ce se intorceau la turmele lor "glorificandu-L si laudandu-L pe Dumnezeu pentru toate cate auzisera si vazusera intocmai cum li se spusese" (Luca 2:20).

     5     Bucuria

     Bucuria este un aspect caracteristic Evangheliei dupa Luca. Nu este doar simpla absenta a fricii, teama, oricat de minunat ar putea fi aceasta intr-o lume de pacat, de durere si de moarte; si nici chiar o simpla bucurie, ci o mare bucurie si veselie! Ceea ce Dumnezeu daruieste de sus ca veste buna formeaza un izvor interior in sufletele care se pocaiesc si cred, si acesta se revarsa in afara. In Luca 15 pastorul merge sa caute oaia pierduta pana cand o gaseste, "si, dupa ce a gasit-o, o pune pe umerii sai, bucurandu-se; si, venind acasa, cheama prietenii si vecinii, spunandu-le: Bucurati-va impreuna cu mine, pentru ca mi-am gasit oaia pierduta!" (Luca 15:5, 6) (*). In cazul drahmei pierdute, femeia aprinde o lampa, matura casa si cauta cu grija pana cand o gaseste. Cand o gaseste, cheama pe prietenele si vecinele sale pentru a se bucura impreuna cu ea (Luca 15:8, 9). Energia si grija, in ambele cazuri, sunt aratate ca sa ne faca sa simtim tot timpul pe care l-a folosit Domnul Isus si Duhul Sfant pentru a ne aduce la binecuvantare. A treia parte a parabolei vorbeste despre dragostea Tatalui. Fiul risipitor s-a intors dar, "pe cand era el inca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila si a alergat si a cazut pe gatul lui si l-a sarutat mult" (Luca 15:20). Putin dupa aceea "au inceput sa se veseleasca" (Luca 15:24).

     (*) Dupa Isaia 9:6, guvernarea viitoare a acestei lumi va trebui sa fie pe umarul (la singular) Domnului Isus. Dar cand este vorba de problema mantuirii, El Isi aduce acasa oile pierdute purtandu-le pe amandoi umeri.

     6     Pace, comuniune, multumire spirituala

     Pacea este un alt cuvant specific al Evangheliei lui Luca (1:79 ; 2:14, 29 ; 7:50 ; 8:48 ; 10:5 ; 19:38, 42 ; 24:36). Evanghelia lui Luca corespunde jertfei de multumire (numita in engleza "jertfa de pace"). Aceasta jertfa era singura care se manca in intregime (in afara de grasime si de sange) si singura din care putea sa manance oricine: Inainte de toate era mancarea lui Dumnezeu Insusi (Lev. 3:11, 16 ; 7:13 si urmat.), si apoi avea dreptul sa manance preotul care aducea jertfa, toata familia preotilor si in final inchinatorul. Puteau sa manance toti din ea deoarece jertfa de multumire vorbeste de comuniune sub toate aspectele sale. Nu este deci de mirare ca ea este legata adesea de multumire si de bucurie. Aceasta comuniune, aceasta multumire si aceasta bucurie apar in Evanghelia lui Luca mai bine decat in oricare alta Evanghelie. Acest lucru este tocmai ce am gasit. Jertfa de multumire nu este atat de mult legata de faptul ca Domnul Isus a facut pace cu Dumnezeu la cruce, ci este mai de graba celebrarea comuniunii si a multumirii spirituale pe care El ne-a asigurat-o. Iata sensul care se reflecta in aceasta Evanghelie: toate capitolele din Evanghelia lui Luca contin o referinta la a manca, la alimente, sau de a fi saturat (indestulat, umplut..., n.t). Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau (1:68, 78 ; 7:16 ; 19:44) si cum putea sa-I raspunda altfel decat glorificandu-L, laudandu-L si binecuvantandu-L (1:64, 68 ; 2:13, 20, 28, 38 ; 4:15 ; 5:25, 26 7:16 ; 13:13, 35 ; 17:15, 18 ; 18:43 ; 19:37, 38, 44 ; 23:47 ; 24:53). Sa facem si noi la fel. In ce masura "jertfa de lauda... rodul buzelor" reprezinta un aspect al vietii noastre, individuale, de familie si de adunare ? Evrei 13:15 spune ca aceasta trebuie sa fie preocuparea noastra permanenta. Astazi avem o descoperire deplina in Noul Testament a roadelor lucrarii Domnului nostru la cruce si avem pe Duhul Sfant locuind in noi, care ne da putere pentru a aduce multumiri, a lauda si a adora (2 Cor. 1:22 ; Efes. 2:18-20 ; Ioan 4:14, 23, 24).

     7     Lucruri deschise

     Evanghelia lui Luca este, de asemenea, o Evanghelie a lucrurilor deschise: gura lui Zaharia (1:64) ; cerul, atunci cand Domnul Isus este botezat (3:21) ; usa voii lui Dumnezeu, atunci cand credinta bate datorira unei nevoi urgente (11:9, 10) ; ochii celor doi ucenici de la Emaus (24:31) ; Scripturile (24:32) ;  si mintea ucenicilor (24:45). De asemenea, noi suntem martori cum Dumnezeu deschide mesajul Sau de binecuvantare. Aceasta este singura Evanghelie care mentioneaza misiunea celor saptezeci precum si a celor doisprezece (10:1 ; 9:1, 2). Dar cuvintele lui Simeon in templu merg chiar mai departe: "au vazut ochii mei mantuirea Ta, pe care ai pregatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor: o lumina spre descoperire natiunilor si glorie poporului Tau Israel" (2:30-32). Atunci cand Domnul a intrat in casa lui Zacheu, a vorbit de ceea ce El "a venit sa caute si sa mantuiasca ceea ce era pierdut" (19:10). Mai marele vamesilor era un "fiu al lui Avraam", dar el era, de asemenea un colaborator al puterii natiunilor. Multimea a murmurat cand au vazut ca Domnul a intrat in casa lui, si de bucuria pe care Zacheu a avut-o de a-L primi, dar nu erau de acord cu Dumnezeul lor, ca harul la care ei aspirau sa treaca peste zid spre natiuni (Gen. 49:22). Odata inviat, Domnul le da ucenicilor misiunea de a predica pocainta si iertarea de pacate "la toate natiunile, incepand de la Ierusalim" (Luca 24:47 ; Efes. 2:14-17).

     8     A pleca, a veni, a face comert

     In Evanghelia lui Luca, Domnul calatoreste, venind si plecand (10:33 ; 13:22). El a venit  pentru ca noi eram "departe" (16:23 ; 17:12 ; 18:13 ; 22:54 ; 23:49) si "pierduti" (15:4, 6, 9, 24, 32 ; 19:10). Ca si bunul samaritean din parabola, El a venit acolo unde eram, aproape morti, sau mai degraba natiuni moarte in greselile si in pacatele noastre (Efes. 2:1). El a legat ranile noastre, turnand pe ele undelemn si vin care ne vorbesc de binecuvantare si de bucuria mantuirii. Ne-a adus la han ( de data aceasta exista multe locuri) si a aranjat cu hangiul (o imagine dubla, fara indoiala, a Adunarii si a Duhului Sfant) pentru a avea grija de noi in timp ce El va pleca (10:30-35). Aceasta este asemanatoare cu parabola minelor (19:12-27) (*) in care omul de neam ales pleaca intr-o tara indepartata (cerul!) pentru a primi o imparatie si apoi se va intoarce. El da minele slujitorilor Sai, spunandu-le: "faceti comert cu ele pana cand vin" (19:13), - o reamintire a responsabilitatii noastre de a sluji Domnului in timpul absentei Sale. Cand a incetat aceasta venire si cand a inceput aceasta plecare ? Raspunsul se afla in relatarea din schimbarea la fata (transfigurarea), care anticipeaza gloria minunata a Imparatiei Domnului nostru. El vorbeste cu Moise si cu Ilie "despre plecarea Lui (moartea Lui), pe care urma s-o implineasca in Ierusalim" (9:31), El pleca trecand pe la cruce.

     (*) Este de subliniat aluzia pe care o face aceasta parabola la marturia lui Stefan (Luca 19:14). Inainte ca Evanghelia sa ajunga la natiuni, dupa lepadarea Domnului de catre iudei, Dumnezeu, in indelunga Sa indurare, prin har, cheama inca odata natiunea. Ce Dumnezeu al pacii!

     9     Intimitate

     Evanghelia lui Luca este foarte intima. Simeon Il primeste pe Domnul Isus "in bratele sale" (2:28). Petru, vazand pescuirea minunata "a cazut la genunchii lui Isus" (5:8). Femeia din casa lui Simon fariseul "stand la spate, la picioarele Lui, plangand, a inceput sa-I stropeasca picioarele cu lacrimi, si I le stergea cu parul capului ei si Ii saruta picioarele si le ungea cu mir" (7:38). Domnul este foarte aproape de noi in imprejurarile vietii noastre, oricare ar fi nevoile noastre: cinci vaduve sunt mentionate in aceasta Evanghelie (2:37 ; 4:26 ; 7:12 ; 18:3, 5 ; 21:2, 3). Masa unde se mananca vorbeste de comuniune (5:29 ; 7:36, 49 ; 11:37 ; 12:37 ; 13:29 ; 14:8, 10, 15 ; 16:21 ; 17:7 ; 22:14, 21, 27, 30 ; 24:30), ceea ce ne aminteste din nou de jertfa de multumire. Aceasta Evanghelie ne face sa-L vedem adesea pe Domnul stand la masa in diferite case. Cu o zi inainte de moarte, spune ucenicilor Sai: "Am dorit mult sa mananc pastele acesta cu voi inainte de a patimi" (22:15). Cat de ingrozitor a trebuit sa fie pentru El, acest Om perfect de sensibil, sa fie vandut de unul din ai Sai "printr-un sarut" (22:48).

     10     Preocupat de pacat si de pacatosi pana la moarte

     Incheiem cu moartea Domnului nostru. S-a zis adesea, si pe drept, ca fiecare vindecare pe care a facut-o poarta pecetea mortii Lui: El nu a putut indeparta efectele triste ale pacatului asupra creatiei Sale, in timpul vietii Lui, fara a se ocupa de pacatul insusi in moartea Sa de pe cruce. La varsta de doisprezece ani la Ierusalim, i-a spus mamei Sale: "Nu stiati ca trebuie sa fiu in cele ale Tatalui Meu ?" (2:49). Acum, pe muntele Maslinilor, trebuia sa Se ocupe de cea mai mare problema. Dorea fierbinte tovarasia ucenicilor Sai, dar a trebuit sa Se indeparteze de ei la o aruncatura de piatra. Rugaciunea a fost o parte esentiala a vietii Sale, asa cum da marturie aceasta Evanghelie (El este singurul Om cu adevarat dependent), dar acum rugaciunea Lui este unica datorita a ceea ce implica ea: "Tata, daca vrei, departeaza paharul acesta de la Mine! Insa nu voia Mea, ci a Ta sa se faca" (22:42). El se ruga mai staruitor, si chiar sudoarea Lui arata intensitatea luptei pe care o ducea, avand in vedere toate suferintele celor trei ceasuri de intuneric. El S-a ridicat de la rugaciune si a mers la locul unde trebuia sa fie adus jertfa. Ce Mantuitor! Chiar atunci cand suferea in mainile oamenilor, El S-a intors si a privit la Petru care la tagaduit (22:61) si L-a rugat pe Tatal Sau sa-i ierte pe vrajmasii Sai care Il rastigneau (23:34). Chiar inaintea ceasurilor de intuneric El ii promite talharului pocait: "Adevarat iti spun, astazi vei fi cu Mine in paradis" (23:43). La sfarsit El Isi incredinteaza duhul Sau in mainile Tatalui (23:46). Comuniune cu Tatal si comuniune cu talharul, chiar intr-un asemenea moment! Intr-adevar, Evanghelia lui Luca este foarte bogata.   

 

                            A fi sincer in cautarea voii lui Dumnezeu


     Mark Grasso


     1     Care este adevaratul nostru obiectiv ?

     Avem nevoie sa fim sinceri cu noi insine atunci cand ne punem intrebarea de a cunoaste voia lui Dumnezeu. A spune : "Vreau sa cunosc voia lui Dumnezeu pentru viata mea" poate fi cu usurinta un eufemism pentru a spune: "Vreau ca Dumnezeu sa faca ceva grozav in viata mea, dar sa nu ma coste prea mult". Aceasta ar putea avea, de asemenea, un inteles fundamental al importantei eului: "Dumnezeu trebuie sa fi planificat ceva special pentru mine, si doresc ca El sa mi-l descopere imediat". Dumnezeu stie gandurile noastre, inclusiv cele care sunt ascunse si neexprimate (1 Cr. 28:9 ; Ev. 4:12). Ne putem astepta ca El sa-Si descopere voia Lui pentru vietile noastre, sau pentru o parte din viata noastra, daca noi avem aceasta atitudine ? Ceea ce crede El despre astfel aspiratii este foarte clar: "Si tu cauti pentru tine lucruri mari ? Nu le cauta" (Ier. 45:5).

     2     A fi in acord cu Scriptura si pentru gloria lui Hristos

     Bineinteles, este potrivit a cauta sa cunoastem voia lui Dumnezeu. Cu toate acestea, facand-o, trebuie sa fim constienti ca, in definitiv, voia Sa este glorificarea lui Hristos (Efes. 1:9-10). Aceasta nu vrea sa spuna ca Dumnezeu nu este preocupat cu ce se intampla in vietile noastre, caci Biblia spune ca El ingrijeste de noi (1 Pet. 5:7). Totusi, orice ar vrea Dumnezeu pentru noi, scopul ramane acelasi: a glorifica pe Fiul Sau, si, cu siguranta, nu a ne glorifica pe noi. Orice cautate a voiei lui Dumnezeu trebuie sa fie in acord cu gandurile Sale asa cum sunt revelate in Scriptura, si cu dorinta de a contribui spre lauda, onoarea si gloria Domnului Isus Hristos la descoperirea Lui (1 Pet. 1:7).

     3     A fi gata de a accepta totul

     O data ce voia lui Dumnezeu este descoperita, este vorba de a fi ascultator, ceea ce este de la sine inteles. In acelasi timp, trebuie sa recunoastem si sa acceptam ce implica aceasta, inainte chiar de a cere lui Dumnezeu sa descopere aceasta voie. Ce ar insemna daca voia lui Dumnezeu pentru mine este de a pierde orice beneficiu pamantesc, poate de a nu avea venituri, poate de a nu ma casatori, etc., si de a experimenta anumite necazuri ale lui Hristos in predicarea Evangheliei sau in slujirea adunarii, asa cum a fost cazul pentru Pavel (Fapte 9:16 ; Filip. 3:8 ; Col. 1:23-29) ? Cum as reactiona daca El imi spune ca trebuie sa duc o viata de suferinte pentru a fi o binecuvantare pentru fratii mei, asa cum a fost experienta lui Iosif ? Poate ca voia lui Dumnezeu este ca sa trec prin situatii asemanatoare cu ale lui Moise, cand se lupta cu israelitii in pustie. Dumnezeu mi-ar putea cere sa raman acolo unde sunt, si de a face tot ce pot pentru a sluji in adunarea locala, chiar daca fratii acolo, sunt uneori foarte dificili. As fi eu multumit daca Dumnezeu mi-ar spune ca dorinta Lui pentru mine este de a fi responsabil cu o slujba umila in ochii oamenilor, ca cea a fiilor lui Merari care aveau grija, printre altele, de carligele si de funiile cortului (Num. 3:36-37) ?

     De asemenea, trebuie sa avem grija ca aceasta ascultare poate implica de a nu face ceva, ceea ce poate fi dificil pentru carne. Eu pot avea "ceva anume" pe "inima" mea, un lucru foarte bun in sine, si iata ca Dumnezeu, in suveranitatea Lui absoluta, poate decide ca nu trebuie sa-l fac. Aceasta este lectia pe care a invatat-o David in legatura cu dorinta lui de a zidi o casa pentru Dumnezeu (2 Sam. 7:1-13). De asemenea, Domnul poate inchide o usa pe care El o deschisese mai inainte (Apoc. 3:7), adica El poate pune capat unei anumite slujbe.

     Pe scurt, noi nu suntem indreptatiti sa cerem lui Dumnezeu sa-Si descopere voia Sa daca nu suntem gata s-o acceptam, indiferent la ce s-ar referi ea. In acelasi timp, sa fim foarte atenti sa nu facem ca Israel, proclamand mari promisiuni de ascultare fata de Domnul, pentru a realiza apoi totala noastra incapacitate de a le implini in ce ne priveste (vezi Ex. 24:3 si cap. 32).

     4     Incepeti cu ceea ce a fost deja descoperit, si prin lucruri mici

     Ascultarea priveste de asemenea un alt punct. Ar fi deplasat sa-L rugam pe Domnul sa-Si descopere voia Sa daca noi nu ne conformam Lui in toate privintele, la tot ceea ce este spus in mod clar in Biblie. Ati fost botezat, participati in mod regulat la frangerea painii in amintirea Lui ? (*) - iata lucrurile pe care Noul Testament le descopera ca fiind dorinta Lui pentru fiecare credincios. Si ce sa mai spune de purtarea si atitudinea de zi cu zi - facand binele si venind in ajutorul celor care sunt in nevoie (Ev. 13:16), ducand o viata pasnica si linistita cu toata evlavia si sinceritatea (1 Tim. 2:3), etc. Umblarea noastra zilnica trebuie sa fie placuta lui Dumnezeu (1 Tes. 4:1), si se pare ca acesta este unul din principiile divine in care credinciosia in lucrurile mici conduce la responsabilitate in lucrurile mari: priviti, de exemplu, pe Iosua care a inceput ca slujitor al lui Moise (Ex. 24:13), pana cand a ajuns sa fie cel care a condus pe israeliti in tara promisa (Deut. 1:38 ; Iosua 1), si Stefan care a inceput prin a sluji la mese (Fapte 6:2, 5) si sfarseste alergarea sa pamanteasca ca purtator de cuvant al lui Dumnezeu inaintea lui Israel, intr-un moment crucial al istoriei lor (Fapte 7:60).

     (*) Botezul crestin si Cina Domnului sunt singurele ritualuri vizibile, "palpabile", lasate de Domnul pentru fiecare din ai Sai (n.t.)

     5     Mijloace si moduri de a transmite voia lui Dumnezeu

     Referitor la mijloacele prin care Dumnezeu poate sa ne transmita voia Sa, in primul rand este Biblia. Nu trebuie sa ne asteptam ca Dumnezeu sa ne vorbeasca prin vise, iluzii sau viziuni: nimic din epistolele Noului Testament nu sugereaza ca Dumnezeu le mai foloseste acum, caci imprejurarile tranzitorii din Fapte au trecut si Cuvantul Sau este complet. Nici nu ne putem astepta ca El sa-Si etaleze planul Sau pentru tot restul vietii noastre, inaintea noastra si a cererii noastre. Mai degraba, El ar dori ca sa umblam in fiecare zi in dependenta de El, asteptand ca "glasul dulce si soptit" sa ne vorbeasca (1 Imp. 19:12). Odata ce am inteles voia Lui, comuniunea practica cu El nu trebuie sa inceteze. In special, de asemenea, avem nevoie de calauzirea Sa pentru a sti cum sa implinim voia Lui, asa cum a fost cazul ucenicilor pentru pregatirea pastelui: Domnul le-a dat mai intai instructiuni de a pregati (Luca 22:8), si apoi El a intrat in detaliile despre modul cum trebuie pregatit (Luca 22:10-12)

     6     Luati jugul Meu asupra voastra

     Nu este nicio indoiala ca Domnul vrea sa ne calauzeasca. Marele verset al Evangheliei "Veniti la Mine toti cei truditi si impovarati si Eu va voi da odihna" este urmat de "Luati jugul Meu asupra voastra". Fie ca toti sa fim incurajati sa cautam calauzirea Lui si a ne supune acesteia si sa invatam ca "jugul Sau este bun si sarcina Sa este usoara" (Mt. 11:28-30).