Practica vietii de adunare
Expuneri tinute in adunare
- I -
Arend Remmers
"L-a asezat la dreapta Sa, in cele ceresti, mai presus de orice stapanire si autoritate si putere si domnie si de orice nume care este numit, nu numai in veacul acesta, ci si in cel viitor; si a pus toate sub picioarele Lui si L-a dat Cap peste toate, Adunarii, care este Trupul Sau, plinatatea Celui care umple totul in toti" Efeseni 1:20-23.
Mai intai vreau sa spun ca noi nu putem intelege si practica intr-un mod corect viata de adunare decat cunoscand gandul lui Dumnezeu cu privire la Adunarea Sa, adica, referitor la strangerea noastra practica aici in adunarile locale duminica si in cursul saptamanii. Acest lucru nu poate fi realizat decat atunci cand avem permanent inaintea noastra gandurile lui Dumnezeu cu privire la Adunarea Sa, si aceste ganduri le putem intelege doar daca tinem cont de locul pe care il ocupa Domnul in aceste ganduri.
Acestea sunt doua ganduri foarte importante: nu putem actiona, umbla intr-un mod potrivit in adunarea locala decat cunoscand planurile lui Dumnzeu referitor la Adunarea Sa si tinand cont de pozitia Domnului nostru.
Aici, in pasajul citit, Adunarea este citata la sfarsit, definita printr-un singur cuvant: "Adunarii, care este Trupul Sau", in rest este infatisat Domnul in maretia si gloria Sa, Cel care a implinit lucrarea de rascumparare si este asezat acum la dreapta lui Dumnezeu.
In intalnirile noastre zilnice ca si credinciosi, in viata noastra comuna cu fratii si surorile noastre, Domnul doreste ca noi sa avem aceste ganduri inaintea noastra, si trebuie sa recunoastem ca adesea nu o facem; prea adesea, noi nu privim decat la frati si la surori. Pot sa va spun ca nu stiu un alt frate in lume - nu vreau sa zic nimic de surori - despre care sa stiu atat de multe lucruri rele, ca despre mine insumi, si totusi, ne ocupam cu lucruri presupuse sau adevarate despre fratii si surorile noastre, si prin aceasta suntem atrasi in jos. Domnul cunoaste toate aceste slabiciuni, toate aceste greseli, mai bine decat noi, si El le vede, de asemenea, si pe ale mele; de aceea, nu ar trebui, sa ma inalt mai presus de ceilalti si sa zic: "uita-te la asta (acela)!". Nu suntem noi, prin natura, la fel cu acela ?
Dar aceasta nu inseamna ca ar trebui sa trecem peste rau; pacatul din mijlocul poporului lui Dumnezeu trebuie sa fie judecat. Dar noi trebuie sa practicam zilnic judecata de sine in prezenta Domnului si sa spunem ca si David in Psalmul 139:23, 24 "Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma si cunoaste-mi gandurile! Si vezi daca este in mine vreo cale a intristarii si condu-ma pe calea eterna!". Fie ca aceasta sa fie si rugaciunea noastra!
Lucrul important pentru noi in adunare - sa nu gandim la faptul ca puteam avea ceva cu unul sau cu altul - este sa realizam ca Domnul doreste intotdeauna sa ne aduca in lumina si in intimitatea Lui, si de aici, vom putea sa intelegem gandul Sau cu privire la Adunare Sa. Marile rele din acesti ultimi ani sunt tocmai faptul ca am privit prea mult la fratii si surorile noastre, si i-am judecat, in loc sa privim la Domnul. Dumnezeu vrea sa ne incurajeze sa-L vedem pe Domnul: El L-a facut sa stea la dreapta Sa. Domnul nostru este acolo in glorie, la dreapta lui Dumnezeu. Si ce a trebuit sa faca El pentru aceasta ? S-a smerit pana la moarte.
Filipeni 2:6, 7 ne spune ca: "fiind in chip de Dumnezeu, n-a considerat de apucat (ceva la care nu vrem sa renuntam, vrem sa-l pastram cu orice pret) sa fie egal cu Dumnezeu, ci S-a golit pe Sine Insusi, luand un chip de rob" ; acesta este drumul pe care l-a parcurs Domnul in dragostea Lui, pentru noi, pierdutii, care nu aveam niciun drept la har si care nu meritam decat judecata lui Dumnezeu pentru pacatele noastre. Iata ce a facut Domnul pentru noi : a coborat din glorie, "El, bogat fiind, S-a facut sarac pentru noi, ca, prin saracia Lui, noi sa fim imbogatiti" (2 Cor. 8:9). A dat totul, a luat un chip de rob, a devenit Om. El care a creat totul, care stapanea peste toate, a coborat pe pamant si a luat, ca si Creator, locul creaturilor Sale. Aceasta smerenie, aceasta golire a Domnului nostru nu o vom putea intelege si patrunde niciodata; dragostea Lui pentru Dumnezeu si Tatal Sau si pentru noi, cei pierduti, era aceea care L-a condus pe acest drum. El nu a devenit o creatura, El era dintotdeauna Creatorul, primul-nascut din toata creatia, dar El a luat locul nostru, iata ce inseamna smerenia Lui. Si chiar mai mult! Filipeni 2:8 spune ca El a fost ascultator pana la moarte. Ar fi putut deveni imparatul Romei, sa stapaneasca peste toti oamenii, dar nu, S-a smerit atat de mult incat la nasterea Lui, El nu a avut nici macar un leagan (sau, patut de copil), nimic altceva decat ieslea din staul. Si Copil, a fost cel mai ascultator, chiar daca parintii Lui nu au fost mai buni decat ai tai, iubit copil, Maria si Iosif nu erau perfecti, ei erau la fel de slabi ca noi, dar El le-a fost supus. Daca uneori este greu sa asculti, gandeste-te la Domnul, cum a fost El ascultator, nu doar parintilor Sai, ci, de asemenea, Dumnezeului Sau, pana la moarte. Aceasta nu inseamna pana ce moartea a intervenit, ci, ca El a fost ascultator chiar daca aceasta insemna moarte. El a stiut de la inceput unde Il va conduce aceasta ascultare; noi, nu stim ce poate sa ni se intample in secunda urmatoare, dar El cunostea toate lucrurile, si cu toate acestea, a fost ascultator pentru a ne mantui. Moartea Lui constituie cea mai profunda smerenie.
Ce a insemnat pentru Dumnezeu, sa vada pe pamant un Om care a implinit tot ceea ce El a asteptat in realitate de la oameni ? Caci Dumnezeu ne-a creat pentru El, noi nu suntem pe pamant pentru noi insine, pentru implinirea noastra, vedem aici influenta lui Satan, a ceea ce este pacatul; am fost creati pentru a-L onora si sluji pe Dumnezeu. Nimeni nu Il slujeste pe Dumnezeu in mod natural, inaltandu-se pe sine, punand in evidenta personalitatea sa; aceasta este contrariul onorarii lui Dumnezeu, este idolatrie pura.
Domnul este modelul nostru, El a spus : "Mancarea Mea este sa fac voia Celui care M-a trimis si sa implinesc lucrarea Lui" (Ioan 4:34). Acest lucru nu este mentionat aici, in pasajul nostru, se spune doar ca Dumnezeu L-a inaltat foarte sus si spre aceasta vrem sa ne indreptam privirile. Nu vrem sa uitam de Golgota, "faceti aceasta in amintirea Mea", dar privirea noastra este indreptata spre cer, in glorie.
Din toate timpurile, cel care este asezat la dreapta cuiva ocupa un loc de onoare si asa este si la Dumnezeu: L-a facut sa stea la dreapta Sa dupa ce L-a inviat dintre morti. El a adus viata si neputrezirea prin Evanghelie si acum Dumnezeu Ii spune: "Sezi la dreapta Mea pana ii voi pune pe vrajmasii Tai ca asternut al picioarelor Tale" (Ev. 1:13). Citim aceste cuvinte profetice in psalmi; dupa aceasta smerenie profunda, la care ne putem gandi totdeauna, El ocupa acum acest loc in glorie, centrul puterii depline si al gloriei; acolo este Mantuitorul meu, Domnul meu, Capul Adunarii.
Si ce face El la dreapta lui Dumnezeu ? In Romani 8:34 citim intr-o singura fraza ca "Hristos este Cel care a murit si, mai mult, a si fost inviat, Cel care este la dreapta lui Dumnezeu, Cel care si mijloceste pentru noi".
Lucrarea Domnului nu s-a incheiat la cruce, El este asezat la dreapta lui Dumnezeu si mijloceste pentru noi. Ce vrea sa spuna aceasta ? El mijloceste inaintea lui Dumnezeu pentru ca noi sa ramanem strans legati de El, caci in fiecare moment din viata noastra riscam sa ne indepartam. Pentru mine, de exemplu, exista pericolul sa ma gandesc ca sunt un vorbitor bun, adevarat sau fals, aceasta nu are importanta, dar imaginandu-mi ca sunt, aprecierea de sine ma indeparteaza de Domnul. Inimile noastre, ale tuturor, se pot raci.
Nu ca am putea fi pierduti; mantuirea noastra este sigura pentru totdeauna, ea a fost dobandita prin lucrarea de la cruce pentru totdeauna; stim ca suntem copii ai lui Dumnezeu. Domnul Insusi a spus : "nimeni nu le va smulge din mana Mea". Nu pentru aceasta mijloceste El, nu trebuie sa ne temem, indoiala, temerile cu privire la mantuirea noastra sunt viclenii ale lui Satan, sageti arzatoare ale celui rau care vrea sa ne faca sa ne indoim. Domnul mijloceste pentru ca sa nu ne indepartam de cale, ca sa fim paziti de a-L dezonora prin viata noastra. Avem nevoie de mijlocirea Lui in fiecare clipa, pentru ca El sa ne pazeasca de a-L dezonora in ganduri, in cuvinte si in fapte.
A gandi ca El este la dreapta lui Dumnezeu, ca poarta numele noastre pe umerii Sai, pe inima Sa, aceasta este certitudinea mantuirii noastre eterne. Atunci cand Satan, acest acuzator al fratilor, ne ataca, da tarcoale in jurul nostru, dupa cum este spus despre timpul necazului cel mare, el a facut-o de asemenea in timpul lui Iov, de ce nu ar face-o si astazi ? El da tarcoale ca un leu furios, cautand pe cine sa devoreze; noi nu-i dam atentie si de multe ori nu-l luam in serios. Domnul nu ar trebui sa mijloceasaca daca Satan nu ar cauta orice ocazie pentru a ne face sa cadem, de aceea Domnul Se ocupa permanent de noi. In epistola catre Evrei, citim mai multe pasaje unde Domnul intervine ca marele nostru preot inaintea lui Dumnezeu. De asemenea, El este Avocatul nostru care mijloceste pentru noi cand am pacatuit. El ii spune lui Petru: "M-am rugat pentru tine ca sa nu slabeasca credinta ta".
Nu cred ca El Se roaga acum pentru noi in glorie, desi o cantam uneori in cantari. Rugaciunea este expresia slabiciunii si a dependentei; atunci cand Domnul era pe pamant, El era desavarsit, dar a fost "rastignit in slabiciune", a luat chip de rob, S-a rugat; in Evanghelia dupa Luca unde este prezentat ca Omul perfect, vedem de zece ori ca Se roaga. Dar acum, in cer, El mijloceste pentru noi. Nu mai este ca in Ghetsimani in slabiciune, acum intervine inaintea lui Dumnezeu in toata puterea Persoanei Sale minunate.
In epistola catre Evrei, unde este prezentata gloria Domnului, gasim de mai multe ori aceasta expresie: "asezat la dreapta lui Dumnezeu".
"dar El, dupa ce a adus o singura jertfa pentru pacate, S-a asezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, de acum asteptand pana cand vrajmasii Lui vor fi pusi ca asternut al picioarelor Lui" (Ev. 10:12-13).
Aceasta este o alta latura a lucrarii Domnului in cer: El asteapta pana ce vrajmasii Lui vor fi facuti asternut al picioarelor Sale, adica de a-i stapani. Aceasta va avea loc in timpul domniei milenare cand Isi va exercita stapanirea asupra lumii, care I-a fost refuzata acum doua mii de ani, atunci cand au zis: "Ia-L, nu vrem ca Acesta sa imparateasca peste noi". Vrajmasii Lui vor fi sub picioarele Sale, acolo este locul lor, atunci, Domnul va primi in aceasta lume toata onoarea, toata gloria care I-a fost refuzata atunci si care Ii este refuzata chiar si astazi.
Dumnezeu este drept: Preaiubitul Sau Fiu care a fost lepadat pe acest pamant, si inca este, va primi locul de care vorbeste Filipeni 2:9 si 10, "orice genunchi se va pleca", chiar genunchi "rigizi" ai celor care astazi nu vor sa stie nimic despre Isus "si orice limba sa marturiseasca, spre gloria lui Dumnezeu Tatal, ca Isus Hristos este Domn".
El asteapta acest moment, dar inainte de acesta, un alt eveniment trebuie sa aiba loc: noi vom fi luati de pe aceasta scena pentru a intra in casa Tatalui, "Ma duc sa va pregatesc un loc; si, daca Ma voi duce si va voi pregati un loc, vin din nou si va voi lua". Aceasta va avea loc inainte de inceperea Imparatiei, o stim cu totii. Daca El asteapta sa fie primit ca Imparat in aceasta lume, de asemenea, El asteapta ceea ce va avea loc mai inainte pentru bucuria Sa, pentru gloria Sa si pentru implinirea lucrarii Lui : rapirea credinciosilor.
Si noi, asteptam noi la fel acest eveniment cu rabdare ca Domnul ? "Domnul sa va indrepte inimile spre dragostea lui Dumnezeu si spre rabdarea lui Hristos". Aceasta nu inseamna rabdarea pe pamant, Filadelfiei, El ii spune: "Pentru ca ai pazit cuvantul rabdarii Mele, te voi pazi si Eu de ceasul incercarii, care va veni peste tot pamantul locuit, ca sa-i incerce pe cei care locuiesc pe pamant", te voi lua la Mine, te voi rapi. Fie ca si noi sa avem acest duh al Filadelfiei!
Domnul este asezat la dreapta lui Dumnezeu; Duhul Sfant ne indreapta fara incetare privirile spre El, si noi avem nevoie cu disperare de a fi detasati de acest sarman pamant care are mult de oferit carnii, este adevarat, dar nu are nimic de oferit sufletului nostru. Sa privim spre centru de putere, de dragoste, acolo unde se afla Domnul nostru, acesta este scopul nostru. Iata de ce Coloseni 3 ne spune: "ganditi la lucrurile de sus, unde Hristos este asezat la dreapta lui Dumnezeu". Toti avem nevoie ca ochii nostri sa fie indreptati in sus, in fiecare zi, la locul de munca de asemenea, deoarece stim ca suntem straini aici si ca locul nostru este acolo sus langa Hristos.
Apoi, epistola catre Efeseni ne arata in ce consta acest loc, acest centru de glorie, de putere, care nu poate fi egalat cu nicio putere de pe pamant, fie ca este vorba de America, Rusia, China...
Gasim de cinci ori in epistola (Efeseni) expresia "in locurile ceresti", totdeauna in contrast cu pamantul. Efeseni 1:3 : "ne-a binecuvantat cu orice binecuvantare spirituala in cele ceresti", nu pe pamant ; putem fi recunoscatori pentru sanatate, starea in care ne gasim, libertate... suntem noi cu adevarat si administram intr-un mod potrivit aceste binecuvantari pe care ni le-a incredintat Dumnezeu sau exista pericolul ca aceste lucruri sa ne indeparteze de El ? Acestea nu sunt bogatiile noastre, ale noastre sunt ceresti, "ne-a invrednicit sa avem parte de mostenirea sfintilor in lumina". Petru ni le descrie ca nefiind supuse putrezirii, ca o floare care nu se poate usca, care nu pot fi atinse de rau. Iata bogatiile noastre de care trebuie sa ne preocupam, acolo in cer unde se afla Domnul.
In capitolul 2:6 vedem Adunarea asezata in locurile ceresti, in Hristos. Cu siguranta, prin trupurile noastre suntem inca pe acest pamant, dar inima noastra, omul nostru dinauntru apartine de aceasta sfera cereasca. Acolo este deja locul nostru inca de acum, nu doar cand va veni Domnul. Suntem asezati impreuna in Hristos. Domnul este asezat la dreapta lui Dumnezeu si noi suntem asezati, ca sa zicem asa, in El, de aceea putem sa ne preocupam cu aceste lucruri.
Am citit numai cateva pasaje unde este vorba de acest loc la dreapta lui Dumnezeu, dar exista mai multe in Noul Testament ; acolo este locul nostru, dar acolo se afla de asemenea Satan, care ne contesta (acest loc, n.t.) (6:12).
Diavolul se afla in cer, nu in iad ; desi acesta este pregatit pentru el sau mai degraba va fi pregatit. Am citit prima mentionare in Matei 25:41: "focul etern, pregatit pentru diavol si ingerii lui". In prezent el nu este in iad ; toate aceste descrieri reprezentand pe diavol ca sef al iadului sunt o denaturare groaznica a realitatii ; acesta este locul creat pentru el, pentru ca acolo sa sufere o pedeapsa eterna, departe de Dumnezeu, deoarece el este cel mai mare dintre pacatosi, si toti cei care l-au urmat vor fi acolo in chinuri, impreuna cu el. Satan a fost primul ca importanta, dinainte de timp. A fost un heruvim uns, dar a cazut deoarece a vrut sa fie asemenea lui Dumnezeu. Satan este un duh ca ceilalti ingeri care apartin acestei lumi invizibile, denumita locurile ceresti.
Exista o creatie vizibila, oamenii, animalele, natura si o lume invizibila, ingerii sfinti si ingerii cazuti din care Satan este conducatorul. Locul unde ei opereaza acum este sfera locurilor ceresti. Satan nu are acces in casa Tatalui, nu are comuniune cu Dumnezeu, dar poate sa se infatiseze inaintea tronului lui Dumnezeu ; acesta este domeniul lui, el nu a fost creat pentru pamant. La sfarsit, va fi aruncat pe pamant, sfera sa de influenta va fi redusa atunci la pamant, dar acum, el opereaza in tot universul ; aceasta inseamna puterile spirituale ale rautatii. El este activ in aceasta imensitate invizibila, pe care nu ne-o putem imagina, numita ceruri, si acolo, el acuza fratii si surorile inaintea lui Dumnezeu. De aceea Domnul este acolo pentru noi, caci nu trebuie sa subestimam rolul acestor puteri ale rautatii, Petru ne spune sa ne impotrivim (adica sa-i rezistam, n.t.) si el va fugi de la noi.
Locurile ceresti sunt deci domeniul unde am fost asezati in Domnul, dar vedem ca aceste puteri ale rautatii sunt inca active acolo. Domnul nostru este acolo, El este asezat mai presus de orice stapanire, autoritate, putere si domnie (v. 21), acolo El are toata puterea, nu doar pe pamant. El este Domnul domnilor, Imparatul imparatilor, adica El este mai presus de orice autoritate, putere dominanta, termeni care vorbesc de autoritate in diferite domenii. Nu exista autoritate care sa nu-I fie supusa si uneori noi ne supunem autoritatilor care sunt in opozitie cu cea a Domnului ; este ceea ce vrea sa spuna ca "trebuie sa ascultam mai mult de Dumnezeu decat de oameni".
Nu exista nicio autoritate care sa ne poata obliga sa actionam in contradictie cu Cuvantul lui Dumnezeu. Fie ca Domnul sa ne pazeasca de aceasta, sa nu facem propria vointa, ci sa traim dupa gandul Sau in locurile ceresti.
"Nu numai in veacul acesta (adica in timpul in care traim), ci si in cel viitor (Imparatia milenara)". Eternitatea nu este numita niciodata veacul viitor.
In Evrei 2:8 citim: "toate le-ai supus sub picioarele lui. Pentru ca, supunandu-i toate, nu i-a lasat nimic nesupus. Dar acum, inca nu vedem ca toate ii sunt supuse". Acest pasaj este foarte important : Domnul este asezat pe tronul unde toate Ii vor fi supuse, dar nu o vedem inca, aceasta va avea loc atunci cand El va intra in Imparatia milenara, dar inca de acum El ocupa acest loc. La versetul 21, El este mai presus de toate, apoi la versetul 22, a pus toate sub picioarele Lui ; acestea sunt doua puncte de vedere diferite. Cel care este mai presus de toate este foarte inaltat, aceasta nu inseamna ca inca totul Ii este supus. Dar aceasta va avea loc, noi nu o vedem inca, dar planurile lui Dumnezeu se vor implini ; ceea ce Dumnezeu Si-a propus va face, dar exista o diferenta de timp. Deci, acest pasaj ne prezinta planurile lui Dumnezeu, apoi la versetul 22, avem consecinta : deoarece El este mai presus de toate si ca totul ii este supus, chiar daca acest lucru este in viitor, El este, de asemenea, Capul Adunarii; aici intelegem ca nu este vorba de El ca Dumnezeu, caci El era dintotdeauna, dar Dumnezeu L-a asezat la dreapta Sa ca Om, de aceea noi vorbim de Omul glorificat la dreapta lui Dumnezeu. Acest Om glorificat, cu rani in mainile si in picioarele Sale, coasta Sa strapunsa, este Cap peste toate lucrurile. De aceea am spus la inceput ca Mantuitorul nostru este gloria si centrul intregi puteri, El este Capul tuturor oamenilor cu care avem a face, chiar daca nu vor sa stie nimic, colegii nostri, nu are importanta care sef de stat, Eltin (fostul presedinte rus Boris Eltin, n. t.), Clinton sau oricare, ca ei stiu sau nu!
Aceluia care are toata puterea in cer si pe pamant Dumnezeu I-a dat, de semenea, Adunarea. Citim in capitolul 4 (Efeseni) ca El este Capul trupului, al Adunarii. Intelegem atunci ca fratii, oricat de inzestrati ar fi, nu au autoritate in adunare, Unul singur o are, Acela care este la dreapta lui Dumnezeu. Orice slujba pe care am putea s-o implinim nu are decat un singur scop: a indrepta privirile spre El. Fie ca noi sa avem aceasta privire in toate legaturile cu fratii si surorile noastre, in strangerile adunarii noastre si, de asemenea, de administrare, in constiinta dependentei noastre. Vorbim deseori de dependenta, se impune aceasta inaintea unui asemenea Domn ? El care are toata puterea, dar nu o foloseste pentru a ne nimici ca pe Sodoma si Gomora, ci este indurator. Aceasta i-a inselat deseori pe multi credinciosi care gandesc ca pot face ce vor deoarece Dumnezeu nu reactioneaza! Aceasta atitudine era deja din timpul profetilor. Ce aroganta de a se impotrivi unui astfel de Domn, Atotputernic, dar care a aratat o asemenea dragoste! Acest lucru s-a intamplat si se intampla deja: credem ca putem pune de-o parte voia lui Dumnezeu.
El este Cap peste toate si a fost dat astfel Adunarii Sale. Aceasta (Adunarea) este vazuta din perspectiva eternitatii, asa cum va fi ea in glorie impreuna cu Domnul; El, Capul, ea, Trupul, El, Mirele, ea, mireasa. Aceasta este ceea ce se vede, Trupul Sau, plinatatea Celui care umple totul in toti. Domnul Isus, Cel care umple toate lucrurile, noi Il vom vedea ca Om in toata gloria si puterea Lui atunci cand vom fi la El. Nu exista niciun domeniu in aceasta creatie, in univers, care sa nu fie umplut de gloria, puterea, dragostea, harul si dreptatea Domnului. El va umple totul in toti si va implini prin aceasta intreaga voie a lui Dumnezeu si toate planurile Sale. Ce Domn avem ! Este acelasi Domn care a murit pe cruce, pentru mine si pentru tine. Cat de mici suntem, nimicuri care au experimentat harul Sau, probandu-l in fiecare zi. Avem un astfel de Domn, care a facut, ca sa zicem asa, abstractie de toate acestea (Filip. 2) si pe care Dumnezeu I le-a dat ca Om. Ar mai putea fi adaugat ceva ? Nu, si totusi Dumnezeu I-a dat Adunarea ca Trupul Sau; Cel care umple totul in toti primeste scumpa Lui Adunare, alcatuita din toti credinciosi, ceva care constituie plinatatea Sa.
Puterea, gloria si dreptatea Lui vor straluci in toata eternitatea, dar dragostea Lui va straluci in ai Sai. Plinatatea nu sta in puterea Lui, noi nu putem sa-I adaugam nimic, si totusi, suntem, toti credinciosii, plinatatea Celui care umple totul in toti. Cum ? Putand spune ca suntem preaiubitii Sai, noi care nu avem niciun merit am primit harul, iertarea lui Dumnezeu. Ar fi lipsit ceva daca noi n-am fi fost dovada iubirii Sale depline in toata eternitatea. Astfel, Adunarea este plinatatea Celui care umple totul in toti.
Iubiti prieteni, iata gandurile lui Dumnezeu cu privire la Adunare; ele sunt atat de minunate, atat de mari incat noi disparem complet si, repet, ca nu putem realiza in mod potrivit relatiile noastre intre frati si surori, in strangerile de adunare si de administrare decat avand aceasta imagine inaintea ochilor : Adunarea Sa, dupa gandurile Sale, si locul pe care Il are Domnul nostru, El, Capul, si noi madularele Lui.
De aceea putem spune cu sinceritate : "doresc sa-L vad pe El, acolo in locurile ceresti", nu slaba noastra umblare, de multe ori atat de mizerabila. Ce imagine mizerabila am oferit lumii in acesti ultimi ani ai Aduanrii Sale. Ar trebui sa ne smerim profund, este necesar sa ne smerim, dar sa nu ramane numai la aceasta, ci sa ne incurajam de a avea aceasta imagine inaintea ochilor si sa actionam: El, Domnul nostru la dreapta lui Dumnezeu, Cap peste toate, noi, Trupul Sau, plinatatea Celui care umple totul in toti, El care ne-a iubit si S-a dat pe Sine pentru noi.
Apostolul avea acest lucru pe inima, si-i indemna pe iubitii lui efeseni sa priveasca spre aceasta tinta, chiar daca totul era in ordine la ei, aveau nevoie sa priveasca in sus, "intinzandu-ma spre cele dinainte, alerg drept spre tinta, pentru premiul chemarii de sus al lui Dumnezeu, in Hristos Isus" si, de asemenea, si noi avem nevoie. Fie ca Domnul sa ne ajute la aceasta!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu