O masura buna, indesata si clatinata si varsandu-se pe deasupra - Luca 6:38
Expresii tipice ale lui Luca
Simon Atwood
1 Cuvinte miscatoare ale Omului desavarsit
Aceste cuvinte frumoase din Evanghelia dupa Luca fac parte din indemnul adresat celor credinciosi de a fi induratori, fata de altii, dupa cum Tatal lor este indurator. Ele descriu implicit modul Sau de a ne darui, in care expresia cea mai mare si mai miscatoare a fost darul Preaiubitului Sau Fiu. De asemenea, ele ne servesc, cu singuranta, pentru a ne prezenta Cuvantul Sau, pe care Domnul Isus il pune inaintea noastra intr-un mod atat de minunat, si chiar Evanghelia in care se afla aceste cuvinte ne ofera un tablou atat de complet despre El ca Om desavarsit.
2 Relatii personale
Dintre scriitorii evangheliilor, Luca este singurul care scrie unei anumite persoane. El dorea sa-i ofere "preaalesului Teofil" (*) certitudinea lucrurilor in care a fost invatat (Luca 1:3-4). Aceasta preocupare pentru sufletele altora reflecta un ton foarte personal care caracterizeaza intreaga Evanghelie. In relatarea evenimentelor, Luca numeste mai multi oameni decat Matei, Marcu si Ioan, si in special femei. Vedem aceasta in primele doua capitole unde, pe langa autoritatile acestei lumi, auzim vorbindu-se de Zaharia si Elisabeta (1:5,6), de Maria si Iosif (1:27), de Ioan (1:57,63), de Simeon (2:25), de Ana (2:36). Este evident ca Dumnezeu este interesat mai mult de aceste persoane si de altele asemenea lor (2:38), mai deraba decat de cei "intelepti potrivit carnii... puternici... de neam ales". Ei putea fi "slabi... josnici... dispretuiti" dupa aprecierea lumii, dar Dumnezeu i-a ales (1 Cor. 1:26-28), si ei vor fi singurii din Israel care vor fi gata sa-L primeasca pe Fiul Sau atunci cand El va veni, potrivit profetiei.
(*) Este interesant de subliniat ca in Fapte 1:1, Luca il saluta simplu, zicand: "Teofile". Ar mai vrea un crestin adevarat sa fie numit "preaalesule" dupa prezentarea minunata a Omului desavarsit din aceasta Evanghelie ?
3 Binecuvantarea
La sfarsitul Vechiului Testament, Dumnezeu a chemat ramasita din Iuda si Beniamin sa se intoarca la El. Ei s-au impotrivit si au parasit promisiunea ca "toate natiunile va vor numi fericiti" (Mal. 3:12), dar aceasta nu L-a impiedicat sa aiba grija de unii dintre ei, care se temeau de El, si care, adesea, vorbeau unul cu altul. Daca natiunea nu a vrut ca El sa deschida zagazurile cerului pentru a-Si revarsa binecuvantarea, El a deschis o carte de aducere aminte pentru "cei care se temeau de Domnul si se gandeau la Numele Lui". Si apoi El adauga: "ei vor fi ai Mei, o comoara deosebita" (Mal. 3:16-17). Ce glorie ca se spune despre ei de catre Domnul "ei vor fi ai Mei", si ce binecuvantare de a fi prezenti la venirea lui Mesia, promis de atat de mult timp. In aceasta, Maria, mama Lui, este un exemplu special: daca natiunea nu mai era numita "binecuvantata" sau "fericita", ea era : "binecuvantata esti tu intre femei" (de doua ori ! Luca 1:28, 42). Fie ca si noi sa fim credinciosi in ciuda tuturor impotrivirilor care marcheaza sfarsitul erei crestine.
4 Cuvinte speciale
Nefiind loc pentru Domnul Isus in hanul din Betleem, astfel ca Maria L-a infasat si L-a culcat intr-o iesle. "Pastorii", care, "stand in camp si facand de straja, noaptea, la turma lor" (Luca 2:8) au fost singurele persoane carora li s-a ingaduit sa-L vada pe Mesia al lor in acel moment. Anuntul care le-a fost facut de catre inger "Nu va temeti; pentru ca, iata, va aduc o veste buna, de mare bucurie, care va fi pentru tot poporul; pentru ca astazi, in cetatea lui David vi S-a nascut un Maintuitor, care este Hristos Domnul" (Luca 2:10-11), contine cuvinte specifice Evangheliei dupa Luca:
- nu te teme (1:13, 30 ; 2:10 ; 5:10 ; 12:4, 7, 32),
- evangheliza (termenul care apare in original pentru "va aduc o veste buna") (1:19 ; 2:10 ; 3:18 ; 4:18, 43 ; 8:1 ; 9:6 ; 16:16 ; 20:1),
- bucurie, o mare bucurie (1:14, 44 ; 2:10 ; 6:23 ; 10:17 ; 15:7, 10 ; 19:6 ; 24:41, 52),
- astazi (2:11 ; 4:21 ; 5:26 ; 19:5, 9 ; 23:43).
Dumnezeu S-a folosit deja de ingeri pentru a comunica intentiile Sale catre Zaharia si Maria, si El o face din nou aici cu pastorii. Iudeii erau familiarizati cu slujba ingerilor (Fapte 7:53), astfel ca era o modalitate potrivita de a impartasi minunatul mesaj impreuna cu ei. Aceasta arata cat de mult dorea ca ei sa-l primeasca. Multimea angelica raspunde prin cuvinte care anticipeaza o binecuvantare viitoare si mai mare: "Glorie lui Dumnezeu in cele preainalte si pe pamant pace, in oameni buna placere!" (Luca 2:14). Ce miscator sa-i auzim pe pastori facand sa se auda ca un ecou aceasta, in timp ce se intorceau la turmele lor "glorificandu-L si laudandu-L pe Dumnezeu pentru toate cate auzisera si vazusera intocmai cum li se spusese" (Luca 2:20).
5 Bucuria
Bucuria este un aspect caracteristic Evangheliei dupa Luca. Nu este doar simpla absenta a fricii, teama, oricat de minunat ar putea fi aceasta intr-o lume de pacat, de durere si de moarte; si nici chiar o simpla bucurie, ci o mare bucurie si veselie! Ceea ce Dumnezeu daruieste de sus ca veste buna formeaza un izvor interior in sufletele care se pocaiesc si cred, si acesta se revarsa in afara. In Luca 15 pastorul merge sa caute oaia pierduta pana cand o gaseste, "si, dupa ce a gasit-o, o pune pe umerii sai, bucurandu-se; si, venind acasa, cheama prietenii si vecinii, spunandu-le: Bucurati-va impreuna cu mine, pentru ca mi-am gasit oaia pierduta!" (Luca 15:5, 6) (*). In cazul drahmei pierdute, femeia aprinde o lampa, matura casa si cauta cu grija pana cand o gaseste. Cand o gaseste, cheama pe prietenele si vecinele sale pentru a se bucura impreuna cu ea (Luca 15:8, 9). Energia si grija, in ambele cazuri, sunt aratate ca sa ne faca sa simtim tot timpul pe care l-a folosit Domnul Isus si Duhul Sfant pentru a ne aduce la binecuvantare. A treia parte a parabolei vorbeste despre dragostea Tatalui. Fiul risipitor s-a intors dar, "pe cand era el inca departe, tatal sau l-a vazut si i s-a facut mila si a alergat si a cazut pe gatul lui si l-a sarutat mult" (Luca 15:20). Putin dupa aceea "au inceput sa se veseleasca" (Luca 15:24).
(*) Dupa Isaia 9:6, guvernarea viitoare a acestei lumi va trebui sa fie pe umarul (la singular) Domnului Isus. Dar cand este vorba de problema mantuirii, El Isi aduce acasa oile pierdute purtandu-le pe amandoi umeri.
6 Pace, comuniune, multumire spirituala
Pacea este un alt cuvant specific al Evangheliei lui Luca (1:79 ; 2:14, 29 ; 7:50 ; 8:48 ; 10:5 ; 19:38, 42 ; 24:36). Evanghelia lui Luca corespunde jertfei de multumire (numita in engleza "jertfa de pace"). Aceasta jertfa era singura care se manca in intregime (in afara de grasime si de sange) si singura din care putea sa manance oricine: Inainte de toate era mancarea lui Dumnezeu Insusi (Lev. 3:11, 16 ; 7:13 si urmat.), si apoi avea dreptul sa manance preotul care aducea jertfa, toata familia preotilor si in final inchinatorul. Puteau sa manance toti din ea deoarece jertfa de multumire vorbeste de comuniune sub toate aspectele sale. Nu este deci de mirare ca ea este legata adesea de multumire si de bucurie. Aceasta comuniune, aceasta multumire si aceasta bucurie apar in Evanghelia lui Luca mai bine decat in oricare alta Evanghelie. Acest lucru este tocmai ce am gasit. Jertfa de multumire nu este atat de mult legata de faptul ca Domnul Isus a facut pace cu Dumnezeu la cruce, ci este mai de graba celebrarea comuniunii si a multumirii spirituale pe care El ne-a asigurat-o. Iata sensul care se reflecta in aceasta Evanghelie: toate capitolele din Evanghelia lui Luca contin o referinta la a manca, la alimente, sau de a fi saturat (indestulat, umplut..., n.t). Dumnezeu a cercetat pe poporul Sau (1:68, 78 ; 7:16 ; 19:44) si cum putea sa-I raspunda altfel decat glorificandu-L, laudandu-L si binecuvantandu-L (1:64, 68 ; 2:13, 20, 28, 38 ; 4:15 ; 5:25, 26 7:16 ; 13:13, 35 ; 17:15, 18 ; 18:43 ; 19:37, 38, 44 ; 23:47 ; 24:53). Sa facem si noi la fel. In ce masura "jertfa de lauda... rodul buzelor" reprezinta un aspect al vietii noastre, individuale, de familie si de adunare ? Evrei 13:15 spune ca aceasta trebuie sa fie preocuparea noastra permanenta. Astazi avem o descoperire deplina in Noul Testament a roadelor lucrarii Domnului nostru la cruce si avem pe Duhul Sfant locuind in noi, care ne da putere pentru a aduce multumiri, a lauda si a adora (2 Cor. 1:22 ; Efes. 2:18-20 ; Ioan 4:14, 23, 24).
7 Lucruri deschise
Evanghelia lui Luca este, de asemenea, o Evanghelie a lucrurilor deschise: gura lui Zaharia (1:64) ; cerul, atunci cand Domnul Isus este botezat (3:21) ; usa voii lui Dumnezeu, atunci cand credinta bate datorira unei nevoi urgente (11:9, 10) ; ochii celor doi ucenici de la Emaus (24:31) ; Scripturile (24:32) ; si mintea ucenicilor (24:45). De asemenea, noi suntem martori cum Dumnezeu deschide mesajul Sau de binecuvantare. Aceasta este singura Evanghelie care mentioneaza misiunea celor saptezeci precum si a celor doisprezece (10:1 ; 9:1, 2). Dar cuvintele lui Simeon in templu merg chiar mai departe: "au vazut ochii mei mantuirea Ta, pe care ai pregatit-o inaintea fetei tuturor popoarelor: o lumina spre descoperire natiunilor si glorie poporului Tau Israel" (2:30-32). Atunci cand Domnul a intrat in casa lui Zacheu, a vorbit de ceea ce El "a venit sa caute si sa mantuiasca ceea ce era pierdut" (19:10). Mai marele vamesilor era un "fiu al lui Avraam", dar el era, de asemenea un colaborator al puterii natiunilor. Multimea a murmurat cand au vazut ca Domnul a intrat in casa lui, si de bucuria pe care Zacheu a avut-o de a-L primi, dar nu erau de acord cu Dumnezeul lor, ca harul la care ei aspirau sa treaca peste zid spre natiuni (Gen. 49:22). Odata inviat, Domnul le da ucenicilor misiunea de a predica pocainta si iertarea de pacate "la toate natiunile, incepand de la Ierusalim" (Luca 24:47 ; Efes. 2:14-17).
8 A pleca, a veni, a face comert
In Evanghelia lui Luca, Domnul calatoreste, venind si plecand (10:33 ; 13:22). El a venit pentru ca noi eram "departe" (16:23 ; 17:12 ; 18:13 ; 22:54 ; 23:49) si "pierduti" (15:4, 6, 9, 24, 32 ; 19:10). Ca si bunul samaritean din parabola, El a venit acolo unde eram, aproape morti, sau mai degraba natiuni moarte in greselile si in pacatele noastre (Efes. 2:1). El a legat ranile noastre, turnand pe ele undelemn si vin care ne vorbesc de binecuvantare si de bucuria mantuirii. Ne-a adus la han ( de data aceasta exista multe locuri) si a aranjat cu hangiul (o imagine dubla, fara indoiala, a Adunarii si a Duhului Sfant) pentru a avea grija de noi in timp ce El va pleca (10:30-35). Aceasta este asemanatoare cu parabola minelor (19:12-27) (*) in care omul de neam ales pleaca intr-o tara indepartata (cerul!) pentru a primi o imparatie si apoi se va intoarce. El da minele slujitorilor Sai, spunandu-le: "faceti comert cu ele pana cand vin" (19:13), - o reamintire a responsabilitatii noastre de a sluji Domnului in timpul absentei Sale. Cand a incetat aceasta venire si cand a inceput aceasta plecare ? Raspunsul se afla in relatarea din schimbarea la fata (transfigurarea), care anticipeaza gloria minunata a Imparatiei Domnului nostru. El vorbeste cu Moise si cu Ilie "despre plecarea Lui (moartea Lui), pe care urma s-o implineasca in Ierusalim" (9:31), El pleca trecand pe la cruce.
(*) Este de subliniat aluzia pe care o face aceasta parabola la marturia lui Stefan (Luca 19:14). Inainte ca Evanghelia sa ajunga la natiuni, dupa lepadarea Domnului de catre iudei, Dumnezeu, in indelunga Sa indurare, prin har, cheama inca odata natiunea. Ce Dumnezeu al pacii!
9 Intimitate
Evanghelia lui Luca este foarte intima. Simeon Il primeste pe Domnul Isus "in bratele sale" (2:28). Petru, vazand pescuirea minunata "a cazut la genunchii lui Isus" (5:8). Femeia din casa lui Simon fariseul "stand la spate, la picioarele Lui, plangand, a inceput sa-I stropeasca picioarele cu lacrimi, si I le stergea cu parul capului ei si Ii saruta picioarele si le ungea cu mir" (7:38). Domnul este foarte aproape de noi in imprejurarile vietii noastre, oricare ar fi nevoile noastre: cinci vaduve sunt mentionate in aceasta Evanghelie (2:37 ; 4:26 ; 7:12 ; 18:3, 5 ; 21:2, 3). Masa unde se mananca vorbeste de comuniune (5:29 ; 7:36, 49 ; 11:37 ; 12:37 ; 13:29 ; 14:8, 10, 15 ; 16:21 ; 17:7 ; 22:14, 21, 27, 30 ; 24:30), ceea ce ne aminteste din nou de jertfa de multumire. Aceasta Evanghelie ne face sa-L vedem adesea pe Domnul stand la masa in diferite case. Cu o zi inainte de moarte, spune ucenicilor Sai: "Am dorit mult sa mananc pastele acesta cu voi inainte de a patimi" (22:15). Cat de ingrozitor a trebuit sa fie pentru El, acest Om perfect de sensibil, sa fie vandut de unul din ai Sai "printr-un sarut" (22:48).
10 Preocupat de pacat si de pacatosi pana la moarte
Incheiem cu moartea Domnului nostru. S-a zis adesea, si pe drept, ca fiecare vindecare pe care a facut-o poarta pecetea mortii Lui: El nu a putut indeparta efectele triste ale pacatului asupra creatiei Sale, in timpul vietii Lui, fara a se ocupa de pacatul insusi in moartea Sa de pe cruce. La varsta de doisprezece ani la Ierusalim, i-a spus mamei Sale: "Nu stiati ca trebuie sa fiu in cele ale Tatalui Meu ?" (2:49). Acum, pe muntele Maslinilor, trebuia sa Se ocupe de cea mai mare problema. Dorea fierbinte tovarasia ucenicilor Sai, dar a trebuit sa Se indeparteze de ei la o aruncatura de piatra. Rugaciunea a fost o parte esentiala a vietii Sale, asa cum da marturie aceasta Evanghelie (El este singurul Om cu adevarat dependent), dar acum rugaciunea Lui este unica datorita a ceea ce implica ea: "Tata, daca vrei, departeaza paharul acesta de la Mine! Insa nu voia Mea, ci a Ta sa se faca" (22:42). El se ruga mai staruitor, si chiar sudoarea Lui arata intensitatea luptei pe care o ducea, avand in vedere toate suferintele celor trei ceasuri de intuneric. El S-a ridicat de la rugaciune si a mers la locul unde trebuia sa fie adus jertfa. Ce Mantuitor! Chiar atunci cand suferea in mainile oamenilor, El S-a intors si a privit la Petru care la tagaduit (22:61) si L-a rugat pe Tatal Sau sa-i ierte pe vrajmasii Sai care Il rastigneau (23:34). Chiar inaintea ceasurilor de intuneric El ii promite talharului pocait: "Adevarat iti spun, astazi vei fi cu Mine in paradis" (23:43). La sfarsit El Isi incredinteaza duhul Sau in mainile Tatalui (23:46). Comuniune cu Tatal si comuniune cu talharul, chiar intr-un asemenea moment! Intr-adevar, Evanghelia lui Luca este foarte bogata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu