Meditatii Asupra Cartii Judecatori
-VII -
Samuel Ridout
5 Debora si Barac - Triumful slabiciunii (Jud. 4)
Cele trei puteri de care ne-am ocupat mai inainte au inrobit in general pe Iuda, sau, cel putin, semintiile care ocupau partea de sud a tarii, in care Iuda era capetenie, Beniamin si Simeon fiindu-i asociati. Am vazut ca ultimii doi vrajmasi - Moab si filistenii - reprezentau marturisirea (goala), fie sub o forma grosolana cu Moab, fie sub o forma mai rafinata cu filistenii. Daca intreaga natiune a suferit din cauza robiei, cu toate acestea, este evident ca intreaga tara nu era in mod absolut sub stapanirea vreunei puteri. Astfel, dupa cum Moab si filistenii au ocupat partea de sud a tarii, primul prigonitor al lui Israel - imparatul Mesopotamiei - probabil ca a invadat doar aceasta parte a tarii, caci Otniel care a eliberat poporul de sub stapanirea lui era din Iuda.
Caracterul tipic al eliberarilor are o stransa legatura cu teritoriul eliberat, dupa cum vom vedea in continuare. In toate cele trei cazuri, Cuvantul lui Dumnezeu a fost proeminent : Otniel sugereaza oracolul viu - Debirul ; Ehud, sabia Duhului, iute si puternica, iar tepusa lui Samgar ne aminteste de acele "cuvinte ale inteleptilor" care sunt ca niste tepuse, care strapung cu indemnurile lor intepatoare. Astfel, Cuvantul lui Dumnezeu este proeminent peste tot.
5.1 Vrajmasul din partea de nord a tarii
Mergem in aceasta seara intr-o alta parte a teritorului - in partea de nord a tarii, unde vom gasi un vrajmas cu un caracter diferit, si sunt folosite metode diferite pentru a-l invinge. Sa vedem mai intai partea de nord si de sud a tarii in felul in care ne prezinta Scriptura, caci totul in Scriptura isi are semnificatia sa.
Partea de sud este cu fata spre soare. Iarna si vara soarele trece peste sudul tarii. Este o parte care este obisnuita cu lumina soarelui. Nordul, pe de alta parte, este cu spatele la soare, si chiar cuvantul pentru nord, "ascuns", sugereaza absenta luminii. Deci, aici este gandul despre intunericul naturii departe de Dumnezeu, intuneric care este rezultatul caderii. Dumnezeu este lumina, iar cand omul se indeparteaza de El se afla atunci in intunericul mintii sale si al propriilor sale planuri.
Umanitatea este alcatuita din doua clase de oameni : cei peste care a stralucit lumina adevarului divin, venit din Scriuptura, si cei care au intors spatele Cuvantului lui Dumnezeu si care traiesc in intunericul lumii, departe de revelatiile divine. Exista astfel cele doua parti in care suntem expusi atacurilor si stapanirii vrajmasilor spirituali. Avem vrajmasi din toate partile. Putem sa tinem in mana o Biblie deschisa, dar aceasta nu garanteaza ca nu vom avea vrajmasi spirituali care vor abuza de acest Cuvant. Chiar cu o Biblie deschisa, poporul lui Dumnezeu se poate lasa inrobit de o marturisire (goala) sau de ritualism. Pentru ceilalti, care neaga locul si autoritatea Scripturii ca Cuvant al lui Dumnezeu, aceasta Carte le ramane inchisa.
Sa-l vedem pe acest vrajmas din nord. Locuind in intuneric, el isi aduna fortele sale departe de lumina pe care vrea sa ne-o rapeasca cu orice pret ; el vrea sa imprime necredinta lui peste tot ce avem mai pretios, si in acest fel, sa ne ia mostenirea. Este puterea intelectului uman, in contrast cu puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Este puterea infidelitatii in toate formele ei, nu doar infidelitatea indrazneata si flagranta a necredinciosului, ci orice forma de infidelitate care a intors spatele Cuvantului lui Dumnezeu. Daca intoarcem spatele la lumina ne aflam cu fata spre nord. Intoarcem spatele Scripturii si ne confruntam cu nordul spiritual. Am intors spatele revelatiei lui Dumnezeu si atunci suntem lasati la lumina slaba a propriilor noastre intelegeri.
La aceasta putere as vrea sa privim in seara aceasta - puterea inteligentei umane care controleaza lucrurile divine. Este o putere teribila si inspaimantatoare. Ea isi raspandeste influenta peste tot, si oriunde ajunge aceasta influenta, oriunde omul o respira, il inalta in detrimentul adevarului lui Dumnezeu.
Imparatul Hatorului, imparatul acestei confederatii, are un nume semnificativ. El se numeste Iabin, care inseamna "inteligenta". Ce nume semnificativ pentru un om care a lepadat, ca sa zicem asa, revelatia. El nu vrea lumina soarelui, pentru ca are lumina propriei sale intelegeri ; el este Iabin, imparatul Hatorului, imparatul "ingraditurii", ceea ce exclude revelatia divina fiind multumit cu sine insusi. Acest lucru este foarte izbitor.
Este semnificativ cand ne amintim ca Iabin a fost cucerit de Iosua cu mai mult de o suta de ani mai inainte. In timpul primelor cuceriri ale lui Israel pentru luarea in stapanire a tarii, el a fost nimicit, impreuna cu poporul sau si cu toate carele sale de razboi. Hatorul a fost nimicit cu desavarsire de pe fata pamantului, incat fiii lui Israel nu au putut sa locuiasca acolo, asa cum au facut cu alte cetati. Ne putem intreba daca Iosua a castigat biruinta, daca Iosua a nimicit complet Hatorul, de ce auzim din nou de el, cu un imparat cu acelasi nume ? Si cand ne amintim de semnificatia spirituala al numelui, si de faptul ca pentru poporul lui Dumnezeu, Iabin, "inteligenta", a fost invins de catre apostoli dandu-ne adevarul, putem fi tentati sa intrebam : Poate inteligenta umana sa aiba din nou influenta ? Sau, pentru a veni la istoria individuala, daca intelepciunea mintii carnale a fost pentru noi nimicita, si am luat in stapanire ceea ce a fost tinut candva in intuneric de catre ea, poate exista din nou vreun pericol din aceeasi sursa ?
Ah! iubiti frati, Satan stie ce este invierea la fel de bine ca si noi. Satan stie ce este invierea puterii raului, care poate dobori pe un credincios, si sa-l aduca in robie sub aceeasi putere care o stapanise altadata. Probabil ca stim ce inseamna sa fim invinsi o putere a raului spiritual care ne tinea captivi, si care castigase biruinta asupra noastra, si apoi, dupa ce am biruit acea putere, am presupus ca este imposibil sa mai cadem in acelasi rau. Stim ce inseamna sa ne trezim intr-o zi si sa gasim dusmanul la fel de puternic, acelasi vechi dusman, acelasi vechi pacat !
Cu siguranta, cunoastem acest lucru. Biserica lui Hristos stie ceva despre aceasta. Cred ca este o lectie semnificativa pentru noi aici, si anume ca Biserica se afla deseori in supunere fata de puterea unui rau care a fost odata invins. Nu este semnificativ faptul ca, din punct de vedere spiritual, acest dusman al rationalismului, al intelectului uman, inaltarea inteligentei (omenesti) este ceea ce duce din nou in robie ? Cu totii aducem un omagiu intelectului, invatarii si rationamentului. Oriunde exista un duh de necredinta capabil sa vorbeasca putin mai intelept si invatat, cat de usor se inclina poporul lui Dumnezeu sub autoritatea inteligentei si intoarce spatele soarelui care lumineaza tara de sud si aduce omagiu nordului rece si intunecat. Lucrul acesta este important de retinut.
5.2 Inteligenta folosita fara Dumnezeu
Inteligenta folosita fara Dumnezeu inseamna infidelitate, indiferent cum se numeste, pentru ca are sute de nume. Aceasta putere nordica era o confederatie. Iabin era capetenia tuturor imparatilor din nord. La fel, influenta pe care inteligenta o poate exercita poarta diferite nume. La un moment dat poate fi arianismul, care a negat divinitatea Domnului nostru ; in altul, deismul mortal care L-a exclus pe Dumnezeu din propria Lui lume. Mai tarziu, poate fi rationalismul, sau, ca in timpul nostru "Critica inalta" (studierea cartilor Bibliei prin necredinta umana). Dar oricare ar fi forma, inteligenta omului este pusa pe primul plan. Ei spun : Desigur, Scriptura este de mare valoare si, intr-un anumit sens, autoritata, dar, retineti, inteligenta este pe primul loc. Aceasta este nota cheie a intregii critici inalte (sau superioare). Este in stare acel om, un om sarman, pacatos, sa-si dea cu parerea asupra Cuvantului lui Dumnezeu ? Acum, indiferent de ce loc ii dam Scripturii, daca ii dam un loc mai mic decat perfectiunea absoluta a revelatiei lui Dumnezeu cu autoritate absoluta, atunci ii dam un loc pe care Iabin insusi vrea sa-l aiba. Ne spun cei mai renumiti critici, de exemplu, ca sunt ei necredinciosi ? Ne spun ei ca nu cred in Biblie ? Nu, intr-adevar, ei spun ca cred in Biblie mai mult decat noi. Ei spun ca isi folosec inteligenta ca sa se ocupe de ea (de Biblie), facand diferenta intre ce este divin si ce este omenesc. Astfel, vedem cum un om pacatos judeca Cuvantul lui Dumnezeu. Cand face aceasta, el devine un dusman absolut al adevarului lui Dumnezeu.
Acesta este doar un singur lucru ; este o ilustrare flagranta a puterii inteligentei. Poate ca si noi stim ceva despre acest lucru. Poate stim ce inseamna sa punem gandurile noastre in locul Cuvantului lui Dumnezeu. Poate ca am simtit puterea infricosatoare a acestui dusman din nord care a venit si a patruns in gandurile omului, acolo unde a vorbit Dumnezeu. Oh ! oriunde predomina gandurile noastre, si iau locul Cuvantului lui Dumnezeu, putem fi siguri ca aceasta este puterea lui Iabin, imparatul Hatorului.
Apoi, capetenia ostirii este un mare razboinic. Bietul om are ganduri inalte despre realizarile si despre cunostintele sale. Cand te atingi de cunostintele unui om, ii atingi mandria. De aici vine cearta, fiecare afirmand adevarul propriei sale pozitii. Apostolul Iacov raspunde la intrebarea : "De unde sunt certurile si de unde lupte intre voi ?", spunand : "Nu de acolo, din placerile voastre, care se razboiesc in madularele voastre ?" Exista pofte ale mintii, precum si dorinte grosolane, iar acestea conduc la razboi. Capetenia ostirii lui Iabin este Sisera, un razboinic, al carui nume semnifica in mod corect "ordin de lupta".
In lista cu "lucrarile carnii", apostolul le aranjeaza in mod semnificativ (Gal. 5:19-21). Dupa detalierea formelor cele mai grosolane ale coruptiei morale, si ale superstitiei idolatriei, el adauga : "vrajmasii, certuri, gelozii, manii, neintelegeri, dezbinari, secte...". Cat de sugestive sunt acestea din acel "ordin de lupta", in care Vrajmasul ar vrea sa-l puna pe poporul lui Dumnezeu.
Remarcam, de asemenea, cum Iabin, intelepciunea lumii, il are pe Sisera drept capetenie a ostirii. Intorcandu-ne la primele capitole ale epistolei catre Corinteni, gasim acest "ordin de lupta" in legatura directa cu intelepciunea lumii. Inainte de a atinge poftele grosolane ale carnii, din capitolele cinci, sase si sapte, apostolul insista asupra catorva detalii cu privire la intelepciunea omeneasca care ii caracteriza pe sfintii din Corint ca fiind carnali si care umblau precum oamenii (lumii).
Ei erau impartiti - fiecare secta sau partid cu capul sau, uniti unii impotriva celorlalti in rivalitati care se asemanau cu conflictele din scolile filozofice grecesti. "Eu sunt al lui Pavel, si eu al lui Apolo".
Era rationamentul omenesc, intelepciunea lumii, care se manifesta in sanul adunarii din Corint. Nu trebuie sa ne miram de certurile care au rezultat, nici nu trebuie sa fim surprinsi de ridicarea aceluiasi duh in poporul lui Dumnezeu ori de cate ori intorc spatele Cuvantului lui Dumnezeu si adopta intelepciunea omului.
Vom observa, de asemenea, ca Iabin este imparatul, nu doar al Hatorului, "imprejmuire" - sectele exclusive ale partidelor omenesti - unde el stapaneste, dar si peste Canaan, denumire generala pentru o mare parte a locuitorilor tarii. Astfel, stapanirea lui este larg raspandita, si este marcata de acel duh de comert cu lucruri sfinte, cu care ne-am ocupat deja. Acesta este comertul canaanit in casa lui Dumnezeu ; el foloseste ceea ce este de la Dumnezeu pentru a se inalta pe sine insusi.
Sisera locuia in "Haroset-Goim (Harosetul natiunilor)" si, dupa cum am vazut, luptele carnale ale rationamentului omenesc sunt caracteristice mai degraba "oamenilor", natiunilor, decat sfintilor lui Dumnezeu. Cat de umilitor sa vezi pe poporul lui Dumnezeu in robia lumii sau a duhului ei, sa umble cum "umbla natiunile in desertaciunea mintii lor, fiind intunecati in intelegere, instrainati de viata lui Dumnezeu prin nestiinta care este in ei, prin impietrirea inimii lor" (Efes. 4:17-18). In acest scurt pasaj se pare ca am sugerat, dintr-un punct de vedere, intunericul din nord, desertaciunea lui Iabin si a natiunilor, printre care isi avea locuinta Sisera.
Dar influenta lui Iabin nu este ea de temut si in timpul prezent ? L-am vazut deja ilustrat in Critica inalta (sau superioara) unde inteligenta umana isi permite sa judece Cuvantul lui Dumnezeu. Dar nu putem vedea aceasta influenta in diferitele secte si partide de astazi, fiecare cu crezul sau special, unde fiecare lupta intr-un conflict nepotrivit pentru corectitudinea propriilor sale opinii ? Cu siguranta, diviziunile de astazi vorbesc cu tarie despre un esec de a avea un standar comun. Dar unde poate fi gasit un astfel de standard ? Cu siguranta, in niciun crez al conceptiei umane, ci numai in acel Cuvant desavarsit al lui Dumnezeu care lasa deoparte toate pretentiile de intelepciune ale acestei lumi.
Vom observa, de asemenea, ca aceasta stapanire a lui Iabin are loc dupa moartea lui Ehud, cand poporul se indepartase de Dumnezeu. Atunci cand adevaratul "marturisitor" inceteaza, atunci incepe si plecarea inimii, iar aceasta deschide calea pentru "invierea" mintii omului natural. Fie ca Dumnezeul nostru sa ne pastreze mereu adevarati marturisitori ai adevarului Sau, pentru ca acest vrajmas din nordul intunecat sa nu ne asupreasca.
Aceasta este deci, intr-un fel, lectia pe care o putem invata despre acesasta robie. Ah ! dragi prieteni, cat de usor patrund influentele ratiunii umane, pana cand multe din acele glasuri care au vorbit odata pentru adevar devin mute sau, chiar mai rau, se intorc sa discute cu Vrajmasul. Cat de trist este sa-i vedem pe cei care au fost candva viteji pentru adevar coborand la nivelul lumii si asociindu-se cu pretinsii invatatori religiosi - precum cei care invata teoria evolutiei - care nu sunt altceva decat emisarii lui Iabin. Oricat de evlavios ar vorbi cineva, daca adopta argumentele "fals-numitei cunostinte" (1 Tim. 6:20), s-a intors de la Dumnezeu, si ajuta la aducerea oamenilor sub jugul infidelitatii practice. Cei care se unesc cu o astfel de lucrare contribuie, de asemenea, sa aduca captiv poporul lui Dumnezeu la Iabin, imparatul Hatorului.
5.3 Credinta sigura a Deborei
Dar cine va fi eliberatorul ? Cine este cel care va elibera pe poporul lui Dumnezeu ? O femeie - Debora.
Nu ne putem indoi ca trebuie sa existe o lectie in acest sens, ca eliberatorul este o femeie, nu un barbat. Barbatul va veni mai tarziu, dar acum totul vine de la o femeie. Ce marturie a falimentului total, caci se pare ca nu poate fi gasit niciun barbat ca sa faca lucrarea Domnului. Lucrul acesta arata cat de mult a falimentat poporul. Dar, pe de alta parte, arata cat de minunat intervine Dumnezeu, folosind chiar cel mai umil instrument. Oriunde poate gasi El credinta, care in slabiciune se increde in El, acolo El gaseste un instrument ales pentru lucrarea Sa.
Si aici, din nou, numele sunt cele care ne arata in mod inconfundabil semnificatia lor spirituala. Am vazut inaltarea ratiunii omului. Ce inseamna Debora ? Debora si Debir sunt practic acelasi cuvant, si ambele inseamna "cuvantul". Ce instrument pentru rasturnarea ratiunii umane. Daca Cuvantul lui Dumnezeu este instrumentul, putem fi siguri ca ratiunea umana, in masura in care ea se inalta impotriva lui Dumnezeu, va fi aruncata la pamant. Mai mult decat atat, ea era o profetesa. Nu este numai Cuvantul lui Dumnezeu potrivit literei, nu doar Cuvantul scris, ci Cuvantul viu. Acesta este Cuvantul lui Dumnezeu asa cum este aplicat de Duhul Sfant. Este Duhul profetiei care vorbeste sub inspiratie divina. Apoi ea este sotia lui Lapidot, sotia unei "torte aprinse" (Lapidot = "torta aprinsa, n.t.). Aceasta ne aminteste de acel pasaj din epistola catre Filipeni, "in mijlocul unei generatii strambe si pervertite, in care straluciti ca niste luminatori in lume" (Filip. 2:15-16). Lapidot, un luminator in lume purtand Cuvantul vietii : iata ceea ce poate sa invinga ratiunea umana.
Un alt gand este ca Debora l-a judecat pe Israel sub palmierul dintre Rama si Betel. Debora, Cuvantul lui Dumnezeu, i-a judecat ca o flacara de foc. Cuvantul lui Dumnezeu este ca un foc care arde zgura si o topeste. Ea l-a judecat pe Israel si, asa cum am vazut seara trecuta, de fiecare data cand Israel era judecat, este facut primul pas care avea sa duca la infrangerea vrajmasului. Si aici avem prefigurata eliberarea. Lucrul acesta subliniaza cele doua aspecte despre care am vorbit, slabiciunea omului si puterea Cuvantului lui Dumnezeu. Ce combinatie pentru a realiza voia lui Dumnezeu ! In noi insine slabiciune absoluta, nimic altceva decat obiecte de dispret, putem spune cu privire la puterea omului. Dar tocmai in slabiciunea noastra ne alipim de Cuvantul Sau ; iar daca acest Cuvant este ca o torta aprinsa, putem fi siguri ca Dumnezeu va cerceta si va nimici vrajmasul prin el.
5.4 Credinta ezitanta a lui Barac
Acesta este deci, la prima vedere, intrumentul. In continuare il avem pe celalalt eliberator, care este chemat de catre profetesa, si care se angajeaza propriu zis in conflict. Acesta este Barac, fiul lui Abinoam. Numele lui inseamna "fulger". Cat de repede torta de foc devine un fulger, simbolizand Cuvantul lui Dumnezeu, adus in sufletele noastre prin Duhul lui Dumnezeu, incat sa devina nu doar o torta aprinsa, dar si un fulger cazut din cer peste toti vrajmasii spirituali. De aceasta va avea parte vrajmasul, oricat de mare ar fi el ; oricat de invatat si de auto-suficient ar fi. Marele om de litere necredincios, cu cunostintele sale de greaca, ebraica, arheologie, etc. a trebuit de multe ori sa se plece inaintea unor oameni slabi ca Debora si Barac, care in mod simplu au adus Cuvantul lui Dumnezeu - "Asa vorbeste Domnul".
Sa invatam si noi sa folosim acel "Asa vorbeste Domnul" ! El va fi suficient pentru noi si rezolva totul. El inlocuieste teologia, astronomia sau arheologia despre care unii cred ca sunt indispensabile pentru a descoperi gandul lui Dumnezeu ! "Asa vorbeste Domnul" valoreaza mai mult decat toate inscriptiile mincinoase ale lumii pagane, carora le place sa-si inalte oamenii mari, si care sunt adesea facute de necredinciosi ca sa se impotriveasca Cuvantului lui Dumnezeu. Necredinciosia este intotdeauna vrajmasie impotriva lui Dumnezeu, si singura cale de a birui asupra acestei necredinciosii este doar prin Cuvantul lui Dumnezeu. Nu ma refer numai la o necredinciosie flagranta, marturisita. Nu ma refer neaparat la ceea ce noi legam de nume, cand spunem, asa si asa este un necredincios. Ma refer la acea forma mai subtila si mai periculoasa de necredinciosie, care se strecoara in Biserica lui Hristos si ii duce pe oameni in robie.
Trebuie sa fim atenti, altfel vom fi prinsi in cursa de subtilitatea ei. Daca cineva zice : "Eu nu cred in Isus Hristos", aceasta persoana nu trebuie sa aiba vreo influenta asupra noastra. Daca vine cineva la noi si spune ca Biblia este o carte de fabule si de minciuni, aceasta nu trebuie sa aiba nicio putere asupra noastra. Daca vine si spune ca trebuie sa ne folosim ratiunea, ca trebuie sa folosim principiile filozofiei pentru a intelege "Logosul" ("Cuvantul") (si cand cineva incepe sa vorbeasca sufletelor neinvatate in limba greaca, trebuie sa avem grija) - daca spune ca trebuie sa cunoastem filozofia pentru a intelege invatatura Scripturii cu privire la Logos, sau ca trebuie sa cunoastem arheologie si istorie inainte de a intelege Biblia, sa fim siguri ca acesta este un necredincios. Lucrul acesta inseamna inaltarea mintii omului mai presus de Cuvantul lui Dumnezeu si stabilirea ratiunii omului ca judecator peste cel ce ne judeca (Cuvantul, n.t.). Este o incercare slaba de a arunca lumina omului asupra acestui Cuvant pretios, care in puterea Duhului este el insusi o lampa pentru picioarele noastre si o lumina pe calea noastra. Este singura lumina necesara si singura care poate exista. Toate celelalte nu sunt decat intuneric.
Nu este aceasta lectia pe care o invatam din stapanirea lui Iabin ?
5.5 Batalia impotriva lui Sisera si a ostirilor sale
Debora fiind slaba trimite si cheama pe Barac. Pentru a fi eficient, Cuvantul trebuie sa gaseasca un instrument, si nu Debora este cea care merge la lupta ci Barac. El vine din Chedes - una din cetatile de refugiu, al carui nume inseamna locul unde se gaseste adevaratul adapost. El este "sanctuarul luptatorului" - Chedes-Neftali - si niciun luptator nu poate iesi biruitor decat daca casa lui este in sanctuar.
Cat de izbitor este contrastul cu locuinta razboinicului Sisera- Haroset-Goim (Harosetul natiunilor), "Viclenia natiunilor". Aceasta expresie duce la gandul de taiere, sau de lucrarea unor artisti (artizani), dar cuvantul pare sa insemne mai degraba faptul de a insela, ceea ce este comun in felul de gandire al oamenilor, "inselaciunea oamenilor, prin viclenia lor" (Efes. 4:14). Daca cineva se afla in afara sanctuarului, el este expus la toate aceste viclenii.
Debora, fidela numelui ei, il intalneste pe Barac cu Cuvantul : "N-a poruncit Domnul Dumnezeul lui Israel ?" Cat de linistitor este acest lucru ! Cum se leaga aceasta cu puterea Celui Atotputenic. Ce sunt cele "zece mii de barbati dintre fiii lui Neftali si dintre fiii lui Zabulon", in comparatie cu ostile puternice si cu carele lui Sisera ? Ah, daca Domnul Dumnezeul lui Israel a poruncit, batalia este castigata.
In aceasta lumina, necredinta lui Barac iese in evidenta. Daca Dumnezeu a dat aceasta porunca, lucrul acesta inseamna o garantie a prezentei Sale. Ce nevoie mai avea de un instrument slab prin care a fost data aceasta porunca ? El spuse deja : "Voi atrage la tine... pe Sisera, capetenia ostirii lui Iabin, carele lui si multimea lui si-l voi da in mana ta".
Cu siguranta, Barac nu a realizat pe deplin acest lucru, fiindca i-a spus Deborei : "Daca vei merge cu mine, atunci voi merge, dar daca nu vei merge cu mine, nu voi merge". Si asta in fata unei porunci clare ! Ah, iubiti frati, daca suntem dispusi sa-l invinovatim prea aspru pe Barac, atunci trebuie sa ne includem si pe noi. De cate ori am ezitat sa actionam atunci cand Dumnezeul cel viu ne-a dat porunca Sa.
Prin urmare, biruinta deplina nu va fi a lui, ci Sisera va cadea in mainile lui Iael, o femeie slaba. Dumnezeul nostru binecuvantat va veghea, cu o gelozie sfanta, ca locul Sau sa nu fie uzurpat, chiar si de catre instrumentul pe care El il poate folosi.
Nu sunt date multe detalii despre acest mare conflict. Barac, insotit de catre Debora, conduce mica sa ostire de barbati din Zabulon si Neftali - teritoriu peste care stapanea in mod deosebit Iabin - pe muntele Tabor. Zabulon sugereaza o comuniune permanenta, iar Neftali duhul adevaratei lupte. Prin urmare, ei sunt uniti in mod corespunzator. Muntele sugereaza acea inaltare a sufletului care vine din comuniune, si care permite o analiza amanuntita si calma a intregului conflict. Dupa parerea multora, numele Tabor inseamna doar o "movila" sau o "inaltime" ; dupa altii, un munte "sfaramat, crestat", care ar descrie doar forma sa. Sensul de "scop" (sau "destinatie") ar descrie mai degraba semnificatia sa spirituala, si acest lucru a fost dat. "Muntele scopului (sau destinatiei)" este un loc potrivit din care sa intri intr-un astfel de conflict ca acesta, caci Dumnezeu nu poate folosi pe cineva care sovaie.
Sisera, in mandria lui, aude de aceasta adunare si a adunat ostile lui puternice pentru a zdrobi efortul lor slab. Scena conflictului este la raul Chison, unde, mai taziu, Ilie ii va ucide pe falsii profeti (1 Imp. 18:40). Numele Chison inseamna "a se indoi, a se pleca" si a fost tradus in mod obisnuit ca "infasurare". Strans legate de acest inteles sunt si alte cuvinte derivate din aceeasi radacina : "arc" si "a pune o cursa". Astfel, se sugereaga arma luptei si ambuscada in care cade insusi omul vicleniei. Chison pare sa fie locul ales de el pentru lupta. In groapa pe care o sapase pentru altii, cade el insusi. Dar de fapt, totul fusese prevazut si asigurat de Dumnezeu.
Ah, iubiti frati, cand cei slabi sunt cu Dumnezeu, ce biruinta puternica este castigata asupra ratiunii si luptei limbilor ! Mandria trufasa a omului este umilita, Sisera, conducatorul, fuge pe jos. Barac si oamenii lui urmaresc ostile care fug si le nimicesc complet, nelasand niciunul dintre ei. Unde este toata puterea si resursele cu care se lauda mintea omului ? Cantarea Deborei va celebra biruinta.
5.6 Actiunea Iaelei
Urmarindu-l pe Sisera vom vedea ca ostirea lui este invinsa, conducatorul infrant si dezonorat coboara din carul sau, si, in speranta de a se sustrage de urmaritorii sai, fuge pe jos. Se pare ca si-a atins scopul, pentru ca Iael, sotia lui Heber chenitul, ii ofera adapost in cortul ei. Am vazut deja cine erau acesti cheniti, care s-au suit din Ierihon si si-au stabilit locuinta in semintia lui Iuda. Ei reprezentau acolo, asa cum am spus, un principiu al lumii care a fost crutat, si caruia ii este ingaduit sa gaseasca un adaopst in mijlocul poporului lui Dumnezeu.
Dar Heber, desi numele sau inseamna "tovaras", se desparte de cei din neamul sau si isi gaseste un refugiu in Neftali, aproape de Chedes, "sanctuarul". El va manifesta astfel opusul a ceea ce am vazut la cei din neamul sau. Fiind un strain, ar fi putut avea pace cu Iabin fara a fi vinovat de aceasta, asa cum era cazul pentru Israel. Dar nu era nicio complicitate vinovata intre acesta si capetenia ostirii lui Iabin.
Cu toate acestea, nu Heber este folosit de Dumnezeu, ci Iael, sotia lui. Ea are o credinta care o identifica cu poporul lui Dumnezeu, si isi face proprii ei dusmani. La fel ca Rahav, ea vede unde se afla adevarul lui Dumnezeu si actioneaza in consecinta, desi, ca si Rahav, s-ar putea ca credinta ei sa fie atat de slaba incat sa se exprime prin inselaciune. Dar inainte de a decide, trebuie sa privim putin mai atent. Sa observam aici lectia repetata deseori - care ne priveste pe toti - ca drumul puterii este prin slabiciune, si ca Dumnezeu va folosi doar instrumentul care este suficient de slab pentru a se lasa folosit de El.
Aceasta este ceea ce gasim la Iael. Ea este o femeie, si cu tarusul cortului ei il ucide pe Sisera. Cortul ne sugereaza un caracter de pelerin, si pana la urma, iubiti prieteni, un cort este o locuinta potrivita in care sa locuiesti, in timp ce Domnul nu este inca prezent. Un cort este o locuinta de pelerin, si este singurul loc in care un pelerin sa traiasca cu adevarat. Daca locuiti intr-un cort, veti avea si cealalta caracteristica care-l insoteste - altarul. Cortul arata ca se afla in afara ordinii existente aici jos. Omul doreste ca totul sa vorbeasca de rezistenta si permanenta - opusul de a trai in cort. Altarul, pe de alta parte, arata ca suntem straini in lume, dar aproape de Dumnezeu, si Ii putem aduce inchinarea noastra de pelerini.
Numele Iael este semnificativ. Inseamna "catarare" si deci "capra (care se catara)". Tapul insusi sugereaza pacatul, asa cum capra a fost folosita intotdeauna pentru jertfa pentru pacat. Deci aici avem ceea ce in sine vorbeste despre jertfa pentru pacat, amintindu-ne de nevrednicie si nimicnicie, dar intalnite toate in jertfa lui Hristos. Cataratul, de asemenea, ne aminteste de inaltare, de cineva care nu se multumeste sa ramana la nivelul de jos al pamantului, ci doreste sa se ridice deasupra lucrurilor pamantesti.
Astfel, putem spune ca Iael a invatat sa urce, ea a invatat drumul in sus, ea a invatat, daca pot spune asa, ca daca a inviat impreuna cu Hristos trebuie sa caute lucrurile de sus, unde Hristos sade la dreapta lui Dumnezeu. Ea este o cataratoare, iar un catarator (alpinist) locuieste in cort. Cei care cauta lucrurile de sus realizeaza ca aici nu au o cetate permanenta, ci sunt straini si pelerini.
Dar, spuneti, ce fel de lectie spirituala putem sa invatam din acest act de inselaciune, invitand un om obosit in cort si apoi sa se razbune pe el ? Cu siguranta, trebuie sa ne amintim ca Dumnezeul nostru este un Dumnezeu al adevarului, si nu doreste ca noi sa folosim viclenii si inselaciuni pentru a castiga biruinte pentru El. M-am referit deja la credinta slaba a lui Rahav, care, desi a identificat-o cu poporul Domnului, si a impins-o sa foloseaca funia stacojie, totusi nu a ridicat-o (credinta ei slaba, n.t.) deasupra fricii exterioare de om.
Oricum ar fi, aici vedem o lectie spirituala clara : mentinerea pacii in exterior, cu scopul de a castiga o biruinta. Intr-un anumit sens, pelerinii lui Dumnezeu sunt atat de nesemnificativi, incat cei mari de pe pamant nu-i considera vrednici de a fi atacati si astfel pot fi in pace cu ei. Dar iata o femeie aici care vede in mainile ei pe dusmanul inversunat al poporului lui Dumnezeu. Aici nu era vorba de ospitalitate, ci de cum sa faca ca in slabiciunea ei sa aiba putere si sa-l poata birui.
Cand transpui aceasta in domeniul spiritual, si cand vezi ca in Sisera aceasta lupta este a intelegerii umane impotriva revelatiei lui Dumnezeu - cand ratiunea umana te confrunta, ce faci in aceasta situatie ? Ii oferi un loc ? Faceti loc oricarei ratiuni sensibile. Daca vine cineva cu propriile lui argumente, si nu suntem de acord cu argumentele lui, dar il ascultam, si acest lucru ne permite sa-l prindem in propria lui viclenie. Merita sa primesti un necredincios, daca lucrul acesta va pune capat necredinciosiei lui. Pentru a-i introduce tarusul adevarului in cap, sa fim dispusi sa ascultam cu atentie principiile lui gresite. Daca putem, dupa ce am auzit tot ce are de spus, sa-i dam o marturie divina, marturia unei umblari de pelerin, aceasta va fi suficient pentru a-i rasturna argumentele.
Si trebuie sa ne amintim ca nu suntem soldati, ci pelerini. Noi nu ucidem oameni, ci omoram rautatea spirituala in locurile ceresti. Armele luptei noastre nu sunt carnale, ci puternice, prin Dumnezeu. Exista multe lectii de invatat din Scriptura cu privire la lupta : despre retragere, ambuscade, atac in flanc, atac de noapte, a birui o mare putere chiar si atunci cand una este mai slaba ; si totusi, luptandu-ne in asa fel incat puterea cea mai tare sa poata fi invinsa. Stim cu toti acest lucru si, desi poate fi putin mai greu sa intelegem detaliile, daca insistam asupra lor, nu exista nicio greutate ca sa invatam lectia spirituala. Putem fi buni si prietenosi cu cei care gresec si totusi sa fim loiali si fermi in pastrarea adevarului.
Sisera adoarme, iar Iael ia atunci ceea ce marturisea despre viata ei de strain si pelerin si il ucide. Singura arma pe care o are este destul de slaba, dar care spune "ca nu avem aici o cetate statornica, ci o cautam pe cea viitoare" (Evrei 13:14). A fost tarusul de cort care l-a ucis pe cel puternic ! Ah ! Lot nu a putut folosi un tarus de cort fata de oamenii din Sodoma. El nu avea cort unde sa locuiasca. Ma intreb daca s-ar fi putut gasi un singur tarus de cort in toata Sodoma. Lot si-a intins cortul spre Sodoma si este ultima mentiune despre caracterul de pelerin in viata lui. Doar cataratorul separat de lume, care este cu adevarat strain si calator, are un tarus de cort pe care il poate introduce in capul oricarui necredincios care se ridica impotriva Cuvantului lui Dumnezeu. Iubiti frati, acesta este secretul. Sa luam acel caracter de strain in viata noastra practica, sa apucam ciocanul Cuvantului lui Dumnezeu - este un ciocan in mana noastra dreapta - si sa-l aplicam argumentelor noastre care ar ataca adevarul lui Dumnezeu, strapungand acel rationament mizerabil care ne-ar face multumiti sa mergem mai departe in starea de robie. Sa luam tarusul si ciocanul si sa omoram acele principii care rod viata din sufletele noastre. Oh! cati Iaeli ar trebui sa fie ei insi eliberati astfel, pentru ca apoi sa elibereze poporul lui Dumnezeu. Pentru ca acest caracter de strain - care apartine unei alte lumi - este constientizarea ca comorile si sperantele noastre sunt in alta parte, ceea ce ne permite sa biruim cea mai mare putere pe care o poate aduce vrajmasul impotriva noastra.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu