Translate

miercuri, 19 noiembrie 2014




                    Observatii practice despre venirea Domnului
                                                             - II -

          Henri Rossier


                     Imparatia si steaua de dimineata - 2 Pet.1:16-20 ; Apoc.2:26-28 ; 22:16

          Pe muntele cel sfant, Petru a avut minunata viziune a "Fiului Omului venind in imparatia Sa"( Matei 16:28). Acolo i-a fost descoperita gloria care va insoti aceasta venire ; aceasta glorie a ramas intiparita in inima sa pana la momentul cand a trebuit sa paraseasca cortul sau. Mai intai a contemplat maretia Fiului Omului, marturisit ca Fiu al lui Dumnezeu prin "gloria minunata". A vazut fata Sa stralucind ca soarele si vesmintele Lui albe ca lumina. Apoi, privirile sale s-au indreptat spre sfintii ceresti, care-L insoteau. A fost martor la discutiile care au avut loc in glorie si era familiarizat cu ei. Cu urechile sale a auzit glasul Tatalui care i-a vorbit despre Fiul dragostei Sale. Impreuna cu tovarasii sai reprezenta, ca sa spunem asa, scena inferioara si pamanteasca a imparatiei, si care au fost luminati de razele soarelui dreptatii care s-a ridicat de pe munte.
          Aceasta viziune intareste in totalitate orice profetie, caci subiectul spre care indreapta orice profetie este imparatia lui Hristos, si in special partea ei pamanteasca. Amintind cuvantul profetic, apostolul adauga : "la care bine faceti ca luati aminte ( ca la o lumina stralucind intr-un loc intunecos)". Profetia, in importanta sa pentru constiinta noastra, este un lucru destul de important si adesea neglijat. In timp ce vorbeste de imparatie, profetia ne arata si modul cum ea va fi intemeiata. Nu va putea fi intemeiata decat prin judecata. De ce ? Pentru ca lumea este in intregime stricata, si Domnul nu va accepta sa intre in imparatia Sa lumea cu starea ei stricata. Lumea este "un loc intunecos" ; profetia este o lampa care ne ajuta sa constatam starea ei actuala si care indreapta lumina sa spre starea finala a omenirii, atunci cand Domnul va veni "impreuna cu sfintii Sa".
          Cei credinciosi sunt in pericol sa fie biruiti de somn in mijlocul acestui intuneric. Lampa profetica ii face sa vada grozavia acestei stari, si sa distinga cursele ascunse; ea ii desparte de lume prin teama. Cum poate sa se asocieze cu tot ceea ce va fi cuprins de judecata ? Cum pot sa-si faca planuri de viitor intr-o lume care nu are viitor ? Cum pot sa se stabileasca intr-un loc unde totul va fi clatinat si distrus ? Da, este bine sa fim atenti, si cred ca ignoranta actuala a crestinilor cu privire la profetie, a adus roade amare prin coborarea barierelor care ii despartea altadata de lume.
          Dar deja de acum avem mai mult decat o lampa. Apostolul adauga : "pana se va ivi ziua". Noi suntem fii ai luminii si fii ai zilei. Copii ai imparatiei, suntem adusi in pozitia de a face parte din grupul sfintilor in lumina. Pana atunci, suntem deja eliberati de puterea intunericului si , daca nu am fost inca stramutati in imparatia imparatului dreptatii, pacii si gloriei care va domni pe acest pamant,   totusi, am fost stramutati intr-o imparatie infinit mai mare si mai glorioasa, in imparatia cereasca a Fiului dragostei Sale. In Hristos ne bucuram deja de relatia de fii si de dragostea deplina a Tatalui care se odihneste peste El. Ziua se va ivi curand ; putem sa umblam ca fii ai zilei !
          Profetia lumineaza pamantul ruinat ; soarele dreptatii va lumina pamantul reinnoit. El nu a aparut inca ; cu toate aceste noi ii cunoastem stralucirea, asa cum a contemplat-o Petru pe muntele cel sfant. Dar apostolul mentioneza inca o alta lumina, cea a stelei de dimineata : "si va rasari steaua de dimineata in inimile voastre". Daca soarele lumineaza pamantul, steaua de dimineata are ca domeniu cerul. Atrage privirele spre ea insasi si spre intinderile nemarginite unde straluceste lumina sa curata. Steaua de dimineata este un astru gratios si plin de o prospetime minunata. Ea rasare inainte de ivirea zorilor, si cel care a vegheat toata noaptea este singurul care are privilegiul sa o vada. Steaua de dimineata, este Hristosul ceresc cand va apare inaintea alor Sai. Nu Il vedem inca, dar suntem in momentul cand trebuie sa apara ; caci "noaptea este mult inaintata si ziua este aproape" ( Rom.13:12). Deja aceasta stea a rasarit in inimile noastre, deja nadejdea cereasca ocupa gandurile si afectiunile noastre, si aceasta nadejde este Mantuitorul nostru persoanal.
          La cap. 2 :26-28 din Apocalipsa, gasim din nou imparatia si steaua de dimineata impreuna. In acest pasaj, Duhul Sfant nu arata, ca in 2 Petru 1 intrarea in imparatie pentru cei care realizeaza in mod practic, aici pe pamant, viata pe care au primit-o de la Dumnezeu. Ci Isus Insusi va da celui care va invinge, aceeasi parte impreuna cu El in guvernarea imparatiei Sale. "Si celui care invinge si celui care pazeste pana la sfarsit lucrarile Mele, lui ii voi da autorirare peste natiuni; si le va pastori cu un toiag de fier, cum sunt zdrobite vasele de lut, dupa cum am primit si eu de la Tata Meu". Domnului Isus Hristos, Fiului Omului, declarat Fiu al lui Dumnezeu, Ii sunt date aceste lucruri din Ps. 2 : "Cere-mi si-Ti voi da natiunile de mostenire si marginile pamantului in stapanire; Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier, le vei sfarama ca pe vasul unui olar"(vezi Apoc.19:15). Vom guverna impreuna cu El; vom stapani peste natiuni impreuna cu El. Niciun om nu va indrazni sa se ridice impotriva lui Hristos, fara ca sa fie zdrobit indata de El.
          Domnul adauga : "si-i voi da steaua de dimineata". Este mai mult decat imparatia si guvernarea; mai mult chiar decat o nadejde cereasca, este steaua "din inimile voastre" : astrul, steaua de dimineata, persoana insasi, pe care o avem;  ca si cum L-am auzi spunandu-ne : Ma voi da pe Mine Insumi voua, in cer, cu acelasi caracter in care am venit, pentru a va imbraca in harul si frumusetea Mea cereasca ; inainte ca sa fiu aratat lumii, voi fi pentru voi partea pretioasa de sus !
         Pentru a obtine o astfel de parte, nu merita oare efortul de a lupta fara incetare si de a birui; de a combate fara incetare, prin toata viata noastra, princpiile satanice care se manifesta in  lume ?   Aceasta parte ne este infatisata aici ca o rasplata. Celor care vor birui, El le va da imparatia, dar ei Il vor avea pe El, pe El Insusi, ca parte speciala a lor in odihna si in frumusetea locurilor ceresti !
          Intalnim a treia oara imparatia si steaua de dimineata in Apoc.22:16. Aici vedem intinderea si marirea binecuvantarilor, care realizeaza astfel o intimitate care nu a fost atinsa in pasajele care au precedat. Un strigat se face auzit de-a lungul acestui capitol : "Eu vin curand". In pasajul de care ne ocupam, Domnul se prezinta mai intai venind in demnitatea Sa de imparat. El este "Radacina si Vlastarul lui David". El este resursa, precum si mostenitorul oricarui har destinat Unsului Domnului ; harul acesta, al imparatiei, El vrea sa-L dea alor Sai ca rasplata. Ii numeste fericiti pe cei care pazesc cuvintele profetiei din aceasta carte (v.7). De asemenea, ii numeste fericiti pe cei care isi spala hainele, cei care au recurs la sangele Mielului, ca singurul mijloc pentru curatirea lor (v.14). Dar in acest capitol, El nu le va da numai guvernarea pamantului si natiunilor, ca in cap. 2 ; ii va introduce in partea cea mai inalta a imparatiei, in sfera cereasca. Sa intre in cetate, sa aibe acces la pomul vietii din paradisul lui Dumnezeu, sa se hraneasca cu fructele sale, aceasta este partea lor ; raul de apa vie iesind din tronul lui Dumnezeu si al Mielului ii va inviora etern ; privilegiul lor va fi sa-I slujeasca Domnului in gloria Sa si sa vada fata Sa ; de a manifesta public si deplin desavarsirile Sale, avand numele Sau pe fruntile lor. Ei vor fi in deplina lumina a soarelui eternitatii ; vor imparati in vecii vecilor ! (22:1-5).
          Acest viitor glorios va fi partea noastra ! Vom fi tentati sa urmam alte drumuri decat singurul drum care ne conduce acolo ? Sa ne incredem in har, sa fim credinciosi, sa luptam lupta cea buna, sa sfarsim alergarea, sa pazim credinta, si aceste lucruri vor fi ale noastre pentru totdeauna !
          Isus adauga : "Eu sunt steaua stralucitoare de dimineata". Prin acest singur cuvant, se infatiseaza El Insusi inaintea noastra, asa cum numai El poate s-o faca. La cap. 2 din Apocalipsa, El este partea noastra in cer, inainte de a se arata lumi. Aici, se prezinta in fata ochilor nostri, in maretia Sa personala. ca cel care vine. Asa cum altadata Isaac a mers s-o intampine pe Rebeca, si El va veni inaintea Miresei Sale. Nu va trimite un mesager pentru aceasta, nu, nici chiar pe capetenia ingerilor ; va veni El Insusi. Poate sa ne dea o dovada de dragoste mai mare ? Nu a venit inca, dar va veni. Si noi, putem spune ca si Rebeca : "Voi merge" ? Suntem gata sa-L intampinam ? Duhul Sfant, Eliezer-ul nostru, ne vorbeste permanent de El, trezind in noi afectiuni pentru Mirele nostru. Ne plecam urechea cu atentie la tot ce ne spune despre El ? Daca este asa, sa raspundem din toata inima la acest strigat, indepartat mai intai, dar care se apropie din ce in ce mai mult : Eu vin curand, da, Eu vin curand. Vino, zice Mireasa, impreuna cu Eliezer-ul ei pe care-L cunoaste, atat de bine. Amin ; vino Doamne Isuse !
          Un Hristos care vine in imparatia Sa face apel la constiinta noastra ; Steaua de dimineata se adreseaza inimii noastre. Sa nu ignoram nici una nici alta. In ambele situatii este vorba de El. Sa iubim atat "aparitia" cat si "venirea" Sa ; astfel ne va gasi cand va veni, asa cum a dorit sa ne aiba, si inima Sa va fi satisfacuta !
         
         
     

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze