Translate

vineri, 27 martie 2015




                                                          VORBIREA DE RAU

                                                                   - I -
                                      



          Paul Fuzier



                    Acuzatii neadevarate


          Se intampla uneori sa fim obiectul unor acuzatii neadevarate. Stim, pentru ca am experimentat fiecare, cat de mult ele ne revolta si ce energie desfasuram pentru a ne indreptati - poate, chiar sa incercam a ne razbuna pe cei care ne-au acuzat in mod gresit. Actionand astfel nu este dupa gandul lui Dumnezeu; este doar manifestarea carnii care este permanent in noi si gata oricand sa se arate.


                    Exemplul Domnului

          Ca in toate lucrurile, Cuvantul ne indeamna sa privim si sa urmam Modelul desavarsit: "Hristos a suferit pentru voi, lasandu-va un model, ca sa calcati pe urmele Lui: El, care n-a facut pacat, nici nu s-a gasit viclenie in gura Lui; care, fiind insultat, nu raspundea cu insulta; suferind, nu ameninta, ci Se incredinta pe Sine Celui care judeca drept" (1 Pet.2:21-23). De cate ori a putut sa fie El acuzat pe nedrept, in zilele carnii Sale! "El care n-a facut pacat", Il vedem acuzat de iudei ca este un raufacator (Ioan 18:29,30). Dar El nu a deschis gura ca sa Se apere, El "Se incredinta pe Sine Celui care judeca drept" - si, departe sa exercite vreo razbunare impotriva acuzatorilor Sai, El zice - atunci cand este pus in numarul celor nelegiuiti, asezat pe o cruce intre doi talhari: "Tata, iarta-i..." (Luca 23:33,34). Divin Model ! Putem sa-L imitam si noi, realizand indemnul "psalmistului placut al lui Israel": "Incredinteaza Domnului cale ta si increde-te in El: si El va lucra; si va face sa iasa dreptatea ta ca lumina si dreptul tau ca ziua la amiaza. Ramai linistit in Domnul si asteapta-L cu rabdare...Lasa mania si paraseste furia" (Ps.37:5-8). Daca cineva ne va acuza in mod gresit, nu stie Dumnezeu si nu va interveni la momentul potrivit, cu o intelepciune desavarsita ? Sa lasam deci mania, sa parasim furia si sa-L asteptam doar pe El.
          Dumnezeu ingaduie acuzatii neadevarate pentru a ne invata ceva din caracterul lui Hristos care suferea pentru dreptate. Totusi, atunci cand suntem acuzati intr-un mod gresit, poate fi din cauza necredinciosiei noastre, pentru care trebuie sa suferim. Cateva locuri din Scriptura ne vor arata o invatatura folositoare in aceasta privinta.


                    David si Simei - 2 Sam. 16:5-14

          "Si imparatul David a venit la Bahurim". Daca este scris "imparatul David", lucrul acesta este potrivit pentru ca Duhul Sfant vrea sa ne atraga atentia asupra faptului ca el era imparat, desi a fugit dinaintea fiului sau Absalom. In timp ce locul sau era pe tron, el era fugarit de un om din casa lui Saul care il blestema si arunca cu pietre dupa el. Am putea spune: este aceasta drept ? Dar mai mult, Simei il acuza ca este un om al sangelui: "Domnul a intors asupra ta tot sangele casei lui Saul, in locul caruia ai imparatit..." (v.8). Ce incercare pentru David ! A dorit el sa se urce pe tron in locul lui Saul ? A varsat el sange pentru a-si insusi imparatia ? Era el vinovat de moartea lui Saul si a fiilor sai ? Nu, "David facuse ce era drept in ochii Domnului si nu se abatuse de la tot ce ii poruncise El, in toate zilele vietii sale..." (1 Imp.15:5).
          Atunci cand suntem acuzati pe nedrept, gandirea inimii naturale este sa se razbune. Si aceasta era in inima lui Abisai (2 Sam.16:9). Dar cu totul diferit era in cea a lui David: el accepta imprejurarile prin care trece ca ingaduite de Dumnezeu, ba mai mult, poruncite de El. Stie deja, ce va experimenta mai tarziu profetul Ieremia: "Cine este acela care zice ceva si se implineste fara ca sa fi poruncit Domnul? Nu ies din gura Celui Preainalt nenorocirea si binele? De ce sa se planga un om care traieste, pentru pedeapsa pacatelor lui?" ( Plangeri 3:37-39). Astfel , el nu-i ingaduie lui Abisai sa exercite razbunarea ; din contra, ii zice: "Da, sa blesteme, pentru ca Domnul i-a zis: Blestema pe David!" (2 Sam.16:10). Dar, nu Domnul i-a zis ; 2 Samuel 19:16-29 ne ajuta sa intelegem. Dar David stia oarecum ce-a fost, ceea ce facuse si ce merita. Stia de asemenea, ca daca trebuia sa treaca prin aceasta incercare, era pentru ca Dumnezeu a trimis-o si, in consecinta, necesara pentru binele lui. Dar mai mult, daca intr-un anumit punct era acuzat pe nedrept, nu erau alte lucruri de care el nu era acuzat si de care era totusi vinovat ? Nu Dumnezeu era Cel care a ingaduit, si chiar a poruncit pentru a fi atinsa constiinta lui, de-o asa maniera incat sa fie adus la o profunda judecata de sine ? Nu, el nu a fost un om al sangelui pentru a-si insusi imparatia, dar nu a fost el acela care a incercat sa stearga urma pacatului sau, dupa ce a luat-o pe sotia lui Urie ? Versetul 5 din 1 Imparati 15, citat deja, se incheie astfel: "...in afara de fapta cu Urie hetitul". Fara indoiala Simei nu stia, dar Dumnezeu nu stia ?
          David accepta imprejurarile prin care trecea ca venind din partea lui Dumnezeu si, increzandu-se in bunatatea Sa totusi, el adauga: "Poate ca Domnul se va uita la necazul meu si Domnul imi va rasplati cu bine pentru blestemul meu de astazi" (2 Sam.16:12). El are siguranta ca inima lui Dumnezeu este o inima a dragostei si daca va vrea, El poate sa intoarca in bine blestemul care apasa astazi peste el, si pe care recunoaste ca-l merita, desi era acuzat pe nedrept. Judecandu-se astfel in constiinta lui, isi urmeaza drumul sau in liniste, desi incercarea se prelungea, caci Simei il blestema intruna si arunca cu pietre dupa el (v.13). Si noi vom putea sa mergem in pace, daca in imprejurari asemanatoare vom sti sa actionam ca si David.


                    Iosif - Geneza 42 si 44

          Sa citim acum Geneza 42 si 44. Fratii lui Iosif sunt acuzati pe nedrept ca sunt spioni (42:9). Cu siguranta, nu pentru ca "sa vedeti locurile neintarite ale tarii" au venit ei, ci "au venit sa cumpere grau... pentru ca era foamete in tara Canaanului" (v.5). Ei erau acuzati pe nedrept si aceasta acuzatie i-a facut sa sufere "sub paza trei zile" (v.17). Dar ce exercitiu de constiinta a produs in ei ! A treia zi ei spun: "Cu adevarat suntem vinovati ..." (v.21). Vinovati de a fi spioni ? Nu, "... cu privire la fratele nostru; pentru ca am vazut stramtorarea sufletului sau, cand se ruga  de noi si nu l-am ascultat; de aceea a venit stramtorarea aceasta peste noi" (v.21). Iata adevarata cauza a stramtorarii lor ! Aceasta nu era acuzatia nedreapta de care ei au avut parte. Dar aceasta acuzatie a fost mijlocul folosit de Dumnezeu pentru a trezi consiinta lor impietrita, pentru a-i conduce sa inteleaga raul care era inca ascuns.
          Mai tarziu, vor fi iarasi acuzati pe nedrept: niciunul dintre ei nu a pus paharul in sacul lui Beniamin. Dar constiinta lor este atinsa, si de aceasta data de o maniera decisiva. Ah! nu mai este chestiunea de a incerca sa se justifice, desi erau acuzati pe nedrept: "Ce sa vorbim si cum sa ne indreptatim?" Ei sunt in prezenta celui care stie tot, in ai carei ochi toate lucrurile sunt goale si descoperite: "Ce fapta ati facut? N-ati stiut ca un om ca mine stie, in adevar, sa ghiceasca?" Ei nu mai au decat sa marturiseasca pacatul lor, spunand: "Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tai" (Gen.44:15,16). Dumnezeu Insusi a descoperit nelegiuirea lor; au simtit si au fost adusi la aceasta prin mijlocul unei acuzatii de care ei nu erau vinovati. Doar atunci, pacatul lor a fost in intregime marturisit, incat Iosif a putut sa li se faca cunoscut: a plans inaintea lor si a strigat: "Eu sunt Iosif" (45:1-3). El a plans in camera lui dupa ce l-a revazut pe Beniamin (43:30), dar afectiunile sale nu s-au manifestat inaintea fratilor sai decat dupa ce ei au zis: "Ce sa vorbim si cum sa ne indreptatim? Dumnezeu a descoperit nelegiuirea robilor tai". Era nevoie pentru aceasta de o acuzatie nedreapta! Daca ar fi fost acuzati direct ca l-au vandut pe fratele lor, lucrarea constiintei care trebuia sa lucreze in ei nu ar fi putut sa fie implinita, sau descoperita. Era necesar sa se arate daca ei erau, ca altadata, insensibili la durerea unui tata si la plansul unui frate sau daca, dimpotriva, o lucrare s-a produs in constiinta si in inima lor. Aceasta acuzatie nedreapta le va pune in evidenta.


                    Concluzii

          Dumnezeu sa ne pazeasca, atunci cand suntem acuzati pe nedrept, de ganduri si de actiuni izvorate dintr-o inima naturala. El sa ne faca sa privim aceste acuzatii ca o disciplina din partea Sa : sa nu dispretuim mana Sa (Evrei 12:5). Din contra, "deprinsi prin ea" (Evrei 12:11), suntem condusi la o profunda judecata de sine inaintea Lui, marturisind tot ceea ce intr-adevar suntem vinovati si de care nu am fost acuzati. El sa ne dea in final, daca suntem chemati sa suferim pentru dreptate, sa manifestam ceva din caracterul Celui care ne-a lasat un model, ca si noi sa calcam pe urmele Sale!



    






       
       

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze