Translate

luni, 23 martie 2015





                                                              CALEA CATRE PACE

                                                                   - I -


          J.N.Darby


                    "Am avut ceva retineri in a pune acest articol sub forma unui dialog, deoarece nu agreez fictiunea in lucrurile divine. Insa el reprezinta insumarea reala a multor conversatii avute, asa ca l-am prezentat in aceasta forma fiindca prezinta mai clar dificultatile obisnuite ale unui suflet".



           -  Cum pot avea pace cu Dumnezeu ?
           -  El a facut "pace prin sangele crucii Lui".
           -  Nu neg asta. O cred. Dar nu am pace; si cum pot avea si eu aceasta pace ?
           -  "Fiind indreptatiti prin credinta, avem pace cu Dumnezeu".
           -  Bine, stiu ca asa scrie, insa eu nu am aceasta pace. As vrea s-o am, iar cateodata ma gandesc ca de fapt nici nu am crezut. Vad ca tu esti fericit; cum poate fi obtinuta aceasta fericire a sufletului ?
        -  Deci tu crezi ca ar fi o ingamfare sa ai pace cu Dumnezeu, sa fii incredintat de favoarea Lui si sigur ca esti mantuit ?
         -  Cred ca ar fi o ingamfare in cazul meu; insa vad acest lucru in Scriptura, deci inseamna ca asa este. Si vad pe unii care se bucura de favoarea divina intr-un mod real. Dar nu stiu cum pot ajunge si eu la aceasta. Ma amarasc de fiecare data cand ma gandesc la asa ceva, desi continui sa merg inainte zi dupa zi asa cum fac ceilalti crestini. Insa cand se ridica aceasta problema, stiu ca nu am pace, nici nu sunt sigur de favoarea divina, asa cum vad ca tu si altii sunteti. Iar aceasta este un lucru serios, fiindca daca "fiind indreptatiti prin credinta, avem pace cu Dumnezeu", asa cum spui si cum stiu ca Scriptura spune, iar eu nu am pace cu Dumnezeu, atunci se pune intrebarea: Sunt eu oare indreptatit ?
          -  Tu nu intelegi cu adevarat indreptatirea prin credinta. Nu spun ca nu esti indreptatit in ochii lui Dumnezeu, insa constiinta ta nu si-a insusit acest adevar. Reformatorii au mers mai departe decat ce spun eu acum. Cu toti au sustinut ca daca un om nu are siguranta mantuirii, atunci el nu este deloc indreptatit. Insa, de fapt, oricine crede in Fiul lui Dumnezeu este, in ochii lui Dumnezeu, indreptatit de toate lucrurile. Dar pana cand el nu vede asta, pana cand nu intelege valoarea lucrarii lui Hristos, nu este constient de indreptatire in propriul sau suflet. Si daca este serios, asa cum esti tu, atunci nu are pace. De asemenea, aceasta pace nu este pe deplin intemeiata pana cand nu ajunge sa inteleaga ca el este in Hristos, tot asa cum a inteles ca Hristos a murit pentru el. Iar mersul acesta zi de zi inaintea crestinilor, pe care l-ai amintit, este un lucru fals si fara greutate, care mai devreme sau mai tarziu va fi dat pe fata. Iata cauza pentru care multi credinciosi sunt tulburati pe patul de moarte. Tot din pricina aceasta caracterul activitatii crestine este deteriorat in mod trist, activitatea devenind un mijloc de a deveni fericit, nu slujirea in puterea Duhului a unui suflet care are pace. Daca cineva este cu adevarat serios si daca umbla inaintea lui Dumnezeu, nu poate fi linistit in duh pana cand nu are pace cu El. Si cu cat aceste exercitii de inima sunt mai profunde, cu atat mai bine. Insa El a facut pace prin sangele crucii. Toate aceste exercitii nu fac decat sa scoata buruienile la suprafata, ca atunci cand un camp este arat si grapat. Ele sunt deci folositoare in acest sens, si necesare; insa nu sunt recolta pe care o produce credinta in lucrarea incheiata a lui Hristos. Lucrarea Lui este terminata. "Acum, la sfarsitul veacurilor, El S-a aratat o singura data, inlaturand pacatul prin jerfa Sa". A terminat lucrarea pe care Tatal Sau I-a dat-o sa o faca. Aceasta lucrare, care indeparteaza pacatul nostru, este completa si acceptata de Dumnezeu. Daca vii la Dumnezeu prin El si pacatele tale nu sunt in intregime inlaturate prin aceasta lucrare, atunci ele nu pot fi niciodata date la o parte, fiindca El nu mai poate muri din nou. Toate pacatele sunt inlaturate "printr-o singura jerfa", asa cum apostolul demonstreaza in Evrei 9, "El ar fi trebuit sa sufere de mai multe ori".
      -  Vad acum mai clar ca lucrarea este perfecta, incheiata si facuta o data pentru totdeauna.
          -  Atunci ce iti lipseste ca sa ai pace ?
          -  Ei bine, tocmai asta vreau sa aflu.
          -  Doresc, inainte sa vorbim despre starea si piedicile tale, sa avem aceasta lucrare clar infatisata inainte mintilor noastre. Cine a facut aceasta lucrare ?
          - Hristos, bineinteles.
          - Ce parte ai avut tu la implinirea ei ?
          -  Nici una.
      -  Nici una, desigur, cu exceptia pacatelor tale. S la ce stare a sufletului tau are ea aplicatie: la o stare de sfintenie sau la una nelegiuita ?
          -  Bine, dar nu trebuie sa fiu sfant ?
          -  Cu siguranta, caci "fara sfintenie nimeni nu va vedea pe Dumnezeu". Insa observi cat de repede, si cu ce instinct al dreptatii personale, te intorci de la lucrarea lui Hristos la sfintenia ta - la ceea ce esti tu ? Este curios cat de repede se leaga omul de ceea ce de fapt, in esenta, face ca el insusi si multumirea lui de sine sa nu fie altceva decat nimic. Daca ai fi indiferent, atunci ar trebui ca mai intai sa-ti fie trezita constiinta, nu sa vorbim despre pace, ci mai degraba sa fie daramata falsa pace. Insa acum dorim sa vedem cum poate un suflet cercetat sa obtina pacea.
          -  Chiar asa. Sunt cateodata grozav de nepasator, iar aceasta este unu dintre lucrurile care ma ingrijoreaza. Totusi nu am pace si as da orice pentru ea.
        -  Nu ma indoiesc ca aceasta nepasare intarzie, intr-un anumit sens, procesul de obtinere a pacii, insa trebuie sa invatam cu umilinta ce suntem in noi insine. Repet insa intrebarea: Lucrarea lui Hristos are aplicatie la sfintenia sau la nelegiuirea ta, ori cel putin la o stare cat de cat imbunatatita ?
            -  E clar ca la nelegiuirea mea.
          -  Fara indoiala. Prin urmare nu la sfintenie, daca e sa existe asa ceva, nici la o stare imbunatatita. Si totusi ce anume cauti tu pentru a obtine pacea ? Oare nu o stare mai buna a sufletului tau ?
             -  Da, este adevarat.
          -  Atunci inseamna ca esti pe drumul gresit, caci lucrarea prin care Hristos "a facut pace" are aplicatie la nelegiuirea ta. Dorinta pe care o ai este corecta, insa tu pui caruta inaintea cailor, asa cum spun oamenii. Cauti sfintenia pentru a-L obtine pe Hristos, in loc de a privi la El pentru a obtine sfintenia.
             -  Dar nadajduiesc in ajutorul Lui pentru a o obtine.
          -  Cred, dar tu cauti ajutorul Lui, nu lucrarea sau varsarea sangelui Sau, pentru a beneficia de pace. Tu ai nevoi de indreptatire, nu de ajutor. Avem nevoie de ajutorul Lui in orice moment atunci cand suntem indreptatiti. Inainte de asta tot El este Autorul oricarui gand bun din noi. Dar asta nu inseamna pace, nici varsarea sangelui Sau, nici indreptatire. Totusi aceasta cautare nu este deloc lipsita de roade, fiindca ea te face sa constati ca este imposibil ca, in felul acesta, sa gasesti ceea ce cauti. O astfel de cautare nu-ti va oferi nici sfintenie, nici pace. Insa dupa ce vei descoperi ca esti neputincios si ca desi "exista vointa" dar "nu exista putere de a face binele", vei ajunge, prin har, sa intelegi ca nimic bun nu locuieste in tine, si astfel vei fi condus la ceea ce ofera pacea - lucrarea lui Hristos - si nu la starea ta si la lucrarea harului din tine. Aceasta lucrare din urma o face intr-adevar Dumnezeu, insa El nu intentioneaza ca noi sa privim la ea ca temelia pacii, ci sa ne atintim privirea, prin intermediul ei si afara din noi insine, in mod simplu si in totalitate, doar la lucrarea lui Hristos si la felul cum este El acceptat inaintea lui Dumnezeu. Iar acum se pune intrebarea: care este pozitia ta inaintea lui Dumnezeu ?
            -  Nu stiu. tocmai asta este ceea ce ma tulbura.
            -  Esti pierdut ?
          -  Sper ca nu. Bineinteles, prin natura noastra suntem pierduti cu toti. Nadajduiesc totusi ca exista o lucrare a harului in mine, desi uneori ma indoiesc.
          -  Sa presupunem ca te-ai afla acum inainte lui Dumnezeu si cazul tau ar trebui sa fie hotarat. Care ar fi rezultatul daca ai fi judecat dupa faptele tale, asa cum de altfel este criteriul judecatii ? Ai incredere ?
          -  Nadajduiesc ca totul sa fie bine. Nu pot sa nu cred ca exista o lucrare a harului in mine, insa nu ma pot gandi la judecata fara sa ma tem.
          -  Cred ca exista o lucrare a harului in tine, nu ma indoiesc. Aici insa se afla punctul de cotitura al cercetarii noastre: ceea ce tu ai nevoie este sa te asezi inaintea lui Dumnezeu si sa intelegi acolo ca daca Dumnezeu ar fi sa te judece (pe baza starii si faptelor tale), ai fi pur si simplu pierdut ! Tu esti pacatos, iar un pacatos nu poate deloc rezista in fata judecatii lui Dumnezeu. In aceasta privinta nu de ajutor ai nevoie, ci de indreptatire; iar asa ceva tu nu ai obtinut inca. Adica nu ai obtinut-o in ce priveste credinta si constiinta, prin care si in care posedam aceasta indreptatire. Ea este singura care poate rezista inaintea lui Dumnezeu. Este dreptate Lui, caci noi nu avem asa ceva si nici nu putem gasi alta in afara de ea. Iar aceasta dreptate nu este produsa de lucrarea harului din noi. Ea se capata prin credinta, prin lucrarea lui Hristos, si in El beneficiem de ea; prin El Dumnezeu ii indreptateste pe cei nelegiuiti. Cazul fiului risipitor va ilustra ceea ce vreau sa spun. A inceput in el o lucrare a lui Dumnezeu. Si-a venit in fire, a vazut ca acolo era sortit mortii si a pornit catre tatal sau. Cand s-a asternut la drum si-a recunoscut pacatele, adaugand la asta "fa-ma ca pe unul din argatii tai". Se nascusera in el integritatea, simtamantul bunatatii divine si al pacatului, iar el acum tragea concluzii cu privire la ce avea sa se astepte atunci cand isi va intalni tatal; si in aceeasi stare esti si tu. El avea ceea ce crestinatatea numeste umilinta si nadejde cuviincioasa. Tragea concluzii, la fel cum faci tu, care ce dovedeau ? Ca niciodata nu-si cunoscuse tatal. Daca l-ar fi cunoscut, nu s-ar fi gandit la cum avea sa fie primit de el. Aceasta reprezinta pozitia cuiva care nu L-a intalnit inca pe Dumnezeu, macar ca Acesta lucreaza in el. Cand si-a intalnit tatal, nu mai auzim deloc cuvintele "fa-ma ca pe unul din argatii tai". Vedem marturisirea lui completa si faptul ca experienta lui trecuta il facuse sa apara inaintea tatalui in zdrente, in pacatele sale (pe care nu le iubea, insa in ele, si marturisindu-le). Efectul lucrarii precedente a fost ca atunci el L-a intalnit pe Dumnezeu in constiinta sa, iar asta a fost totul. Acum insa tatal l-a cuprins in brate - harul care domneste - si a primit haina cea mai buna, pe Hristos, dreptatea lui Dumnezeu, pe care niciun progres nu i-o daruise si din care nu avusese nimic inainte. Ea a fost un lucru cu totul nou oferit lui. Cand este vorba de a sta in prezenta lui Dumnezeu, avem nevoie de Hristos, nu de progres; de dreptate si de indreptatire prin El, nu de ajutor sau de imbunatatire. Dumnezeu ne-a ajutat intr-adevar, altfel nu ne-am afla acolo in prezenta Lui. A existat progres, insa el a constat in a ne aduce in prezenta lui Dumnezeu, ca acolo sa judecam pacatul si sa intelegem ca El nu poate accepta nimic din el, si astfel sa-L aflam pe Hristos ca pe motivul acceptarii noastre inaintea Lui, pe Hristos care a purtat pacatele noastre si care este dreptatea noastra, absoluta si eterna. Nu vom gasi pacea privind la progresul nostru. Daca asa ar sta lucrurile, atunci ar trebui sa spunem: "Deci, fiindca am fost indreptatiti prin experienta, avem pace cu Dumnezeu"; insa asa ceva Scriptura nu spune niciodata. Adevaratul progres in aceasta privinta este sa fim adusi in prezenta lui Dumnezeu ca pacatosi cu totul pierduti, marturisindu-ne pacatele si ca "in noi, adica in carnea noastra, nu locuieste nimic bun", realizarea faptului ca suntem pierduti fiind astfel un lucru prezent. Nu este vorba de pentru ce sau cum vom fi judecati daca am fi in ziua judecatii, ci de descoperirea a ceea ce suntem - pacatele si firea noastra pacatoasa - aceasta din urma fiind o adevarata pacoste pentru un suflet integru. Astfel Il obtinem pe Hristos in locul acestora; obtinem "haina cea mai buna" in locul zdrentelor noastre.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze