Scurtă biografie a lui Julius Anton von Poseck (1816 – 1896)
(din cartea „Amintiți-vă de conducătorii voștri” de Arend Remmers)
Julius Anton Eugen von Poseck provenea dintr-o familie a nobilimii saxone, ce a trecut la catolicism în timpul secolului 18. Cu toate acestea, tatăl său s-a căsătorit cu o soție protestantă din Pommern. Toți cei șase copii proveniți din această căsătorie au fost botezați evanghelici, inclusiv Julius Anton von Poseck care s-a născut la data de 2 Septembrie 1816 in Zirkwitz (Pommern). În anii ce au urmat, părinții săi s-au mutat în Westfalia. Spre deosebire de frații săi, Julius Anton von Poseck a fost educat însă în stil catolic, poate deoarece tatăl său își dorea ca fiul său să devină preot pentru a continua astfel tradiția familiei.
După terminarea liceului în Duisburg, începând cu 1836 Julius Anton von Poseck a studiat mai întâi teologia catolică în Münster, însă și-a întrerupt aceste studii și în 1838 a început să studieze dreptul la Berlin, studiu pe care l-a continuat apoi in Bonn.Ca student în Bonn, Julius Anton von Poseck se afla în grupul spectatorilor ce așteptau cu entuziasm marea procesiune prilejuită de celebrarea a celei de-a 600 aniversare a Catedralei din Köln. Dintr-un oarecare motiv, și-a părăsit locul în care avea o priveliștea bună, iar acesta i-a fost luat imediat de către o tânără fată (după alte relatări se pare că era un tânăr). Imediat după aceea, o bucată mare de piatră din fațada catedralei a căzut și a ucis-o pe loc pe acea tânără (respectiv, pe tânăr). Ca urmare, Julius Anton von Poseck a fost într-atât de zguduit, încât a mers imediat acasă, a căzut în genunchi și a strigat: „O, Dumnezeule, de ce am fost eu cruțat și de ce a trebuit să moară un alt om?”.Această întâmplare a condus la pocăința sa. Sora sa evanghelică l-a înduplecat să asculte predicile pastorului Krafft din Düsseldorf, acolo unde familia locuia între timp, și astfel, la scurt timp, a ajuns la cunoașterea deplină a mântuirii.
În anul 1843 a primit un post de stagiar în administrația din Düsseldorf. Aici el a intrat în contact cu scrierile lui John Nelson Darby și cu unii creștini ce se întâlneau pentru studiu biblic: în anul 1846 cu elvețianul Heinrich Thorens, iar în anul 1848 cu fratele mai în vârstă al lui J. N. Darby, William H. Darby, cu care a și locuit în aceeași casă. Acești frați arătau o deosebită râvnă în răspândirea Cuvântului lui Dumnezeu și a scrierilor lui J. N. Darby. J.A. von Poseck cuprins de o mare bucurie cu privire la adevărurile prezentate, a demisionat (între timp era angajat al unui ziar) și s-a dedicat cu totul în slujba Domnului. Împreună cu William Darby au ținut adunări în Benrath, Hilden, Haan, Ohligs, Rheydt și Kettwig, unde scrierile lui J. N. Darby erau puse în mod gratuit la dispoziția vizitatorilor –„atât cât îi puteau ține buzunarele”. J.A. von Poseck a tradus el însuși parțial aceste scrieri, punând astfel temelia propriilor sale scrieri viitoare. Chiar în 1849, printre altele, apar la editura E. Schulte din Düsseldorf următoarele scrieri: Scrieri despre profetul Daniel, tradus din franceză, Slujba în Noul Testament, după natura sa, izvorul, puterea și responsabilitatea sa, tradus din engleză, O analiză scurtă și simplă a cărții Apocalipsa, iar în anul 1850 Lumea și Biserica de J.N. Darby, Gânduri cu privire la slujba de apostol a lui Pavel, Caracterul Mângâietorului și Despre suferințele lui Hristos de J.N. Darby. Începând cu 1853, aceste scrieri au fost tipărite în mare parte la editura „Botschafter”. De la începutul anului 1852, J.A. von Poseck a tradus volumele Synopsis despre Noul Testament ale lui J.N. Darby și le-a publicat sub titlul Meditații asupra Cuvântului lui Dumnezeu în tipografia proprie. Din anul 1853 au fost date către editurile Carl Brockhaus și Elberfeld. În anul 1855, după ce J.A von Poseck făcuse deja cunoștință cu Carl Brockhaus, a compus o carte mică de cântări, ce trebuia în special să vină în întâmpinarea nevoii unor cântări de adorare potrivite. La început conținea doar 16 cântări. Cea de-a doua ediție, apărută în 1856 în tipărire proprie, conținea cântecul lui cel mai cunoscut:
Sufletu-mi se odihnește
Pe Miel veșnic adorând.
Toate-ale mele păcate
Le-a spălat sângele-I sfânt.
Ocazia cu care J.A von Poseck a compus acest cântec a fost una deosebită. Atunci când, vizitând Catedrala din Essen-Werden la începutul anilor cincizeci, în timp ce se afla în turn, a văzut un miel cioplit în piatră. Astfel, i s-a explicat că, în urmă cu mulți ani, în timp ce un lucrător repara acoperișul turnului, cârligul de care se ținea scara lui s-a desprins. Însă în urma căzăturii sale în gol, printr-o minune, acesta a căzut pe o oaie ce păștea jos pe iarbă. Aceasta a fost zdrobită de omul aflat în cădere, însă acesta a fost astfel salvat. Drept mulțumire pentru protecția sa, omul a cioplit mielul în piatră și l-a pus în zid. – Tot de la J.A. von Poseck provin și următoarele numere din cartea “Scurtă colecție de cântări creștine”: 36, 56, 92, 101, 105, 110, 117, în timp ce alte cântări au fost preluate într-o formă modificată. Cântările 67 și 98 ce provin de la J.N. Darby au fost traduse de el în germană.
În anul 1854, s-a mutat la Barmen, unde a început traducerea Noului Testament împreună cu Carl Brockhaus și J.N. Darby. În urma acestei munci,a apărut așa-numita Biblie Elberfelder.Munca cea mai grea fost la început pentru J.A. von Poseck. Asemenea lui J.N.D., el a învățat limbile vechi și a putut astfel să ajute la traducere în germana uzuală.
În anul 1856 s-a mutat la Hilden, iar de acolo în 1857 în Anglia, unde, în același an, s-a căsătorit cu o englezoaică. Unica lor fiică a slujit timp de mulți ani în lucrarea misionară din China.
În Anglia, J.A. von Poseck a lucrat ca profesor de limbi străine, însă puterea și timpul său le-a dedicat în mare parte lucrării Domnului, fiind un prieten de încredere al lui J.N.D. O serie de lucrări mărturisesc despre activitatea sa, ca de exemplu Pășuni verzi și ape liniștite și Lumină în locuințele noastre. În timpul care a urmat, J.A. von Poseck a ținut legătura în mod constant cu frații săi din Germania. În perioada grea a anilor 1881 – 1882, a căutat ca prin scrierea sa Hristos sau Park-Street să îi ajute și să îi slujească pe frați cu o înțelegere spirituală asupra situației. Mai târziu el a publicat din Londra revista lunară "Cuvinte ale adevărului în dragoste" și a vizitat de câteva ori prietenii rămași în Germania.
La 6 iulie 1896, a plecat la Lewisham în Londra, la câteva luni de la plecarea acasă la Domnul a soției lui.Una dintre ultimele sale remarci înaintea plecării sale a fost: „Doamne, Tu ești gata pentru mine, iar eu sunt gata pentru Tine. Lăudat fie Domnul!”
Sufletu-mi se odihneste
Pe Miel vesnic adorand.
Toate-ale mele pacate
Le-a spalat sangele-I sfant.
Loc de-odihna! Pace dulce
Umple sufletul acum.
Unde Cel Sfant Se-odihneste,
M-odihnesc si eu deplin.
Al meu cuget are-odihna,
Caci al Sau sfant sange scump
De povara de pacate
M-a scapat si sunt curat.
Si in inima cu-odihna
Merg aici prin lupta grea;
Voi gasi eterna-odihna
Sus, in slava Mielului.
Sus Il voi vedea pe-Acela
Ce ma-invioreaza aici,
Care ma calauzeste
Si ma face fericit.
Ceata Sa rascumparata
Va canta sus Melului,
Slava-I va aduce vesnic
In odihna cerului.
J.A. von Poseck
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu