ASTEPTAREA ACTUALA A BISERCII
SI PROFETIILE CARE STABILESC
ADEVARUL CU PRIVIRE LA INTOARCEREA PERSONALA A MANTUITORULUI
- III -
Expuneri tinute la Geneva (1840) pe parcursul a unsprezece seri de catre J.N.Darby
A treia seara : Fapte 1 - A doua venire a lui Hristos
Vreau sa va vorbesc despre venirea (*) lui Hristos. Mai multe subiecte se leaga de acest fapt principal, de exemplu, domnia lui Antihrist; dar ma voi limita in aceasta seara doar la faptul venirii Domnului.
(*) Pentru multi care citesc aceste expuneri, adevarurile prezentate poate sunt cunoscute si usor de inteles, dar trebuie sa luam seama ca aceste adevaruri au fost prezentate in anul 1840, cand ele nu erau atat de clare asa cum le intelegem astazi, si multe dintre ele nu erau cunoscute inca (n.t.).
Am deschis aceasta sesiune prin citirea capitolului 1 din Fapte, pentru ca promisiunea intoarceri Domnului ne este infatisata ca unica speranta a ucenicilor, si primul lucru pe care trebuie sa-si concentreze atentia, atunci cand Il urmaresc cu privirea pe Domnul, care Se indeparteaza in vazduh si mergea sa Se ascunda in Dumnezeu.
In acest capitol, exista trei lucruri de remarcat cu ocazia inaltarii Domnului. Primul, este ca ucenicii doreau sa stie cand si cum va restabili Dumnezeu imparatia lui Israel. Dar, Isus nu a spus ca aceasta imparatie nu va fi restabilita, ci din contra; El spune doar ca timpul pentru aceasta restaurare nu este descoperit. Al doilea, este ca Duhul Sfant trebuia sa vina; si al treilea, este ca, in timp ce ucenicii aveau privirea tinta spre cer, doi ingeri le-au spus: "De ce stati privind la cer? Acest Isus, care a fost inaltat de la voi in cer, asa va veni, in felul in care L-ati vazut mergand spre cer".
Ei trebuiau sa astepte intoarcerea lui Hristos.
Daca cercetam istoria Bisericii, vom vedea declinul exact in proportia in care ea a pierdut din vedere intoarcerea Domnului, si ca asteptarea Mantuitorului a disparut din inimi. Uitand acest adevar, ea slabeste, devenind lumeasca. Dar, dorind sa nu ies din sfera Cuvantului, mi-am propus sa va demonstrez cum acest gand al intoarcerii lui Hristos a stapanit gandirea, a intarit nadejdea, a inspirat purtarea apostolilor, si vreau s-o fac prin citate textuale din diverse carti ale Noului Testament.
Fapte 3:19-21 : "Pocaiti-va deci si intoarceti-va (la Dumnezeu), ca sa vi se stearga pacatele, ca sa vina timpuri de inviorare de la fata (sau prezenta) Domnului, si sa-L trimita pe Acela care a fost randuit dinainte pentru voi, pe Isus Hristos...". Duhul Sfant a venit; El locuieste in Biserica; dar timpurile de inviorare vor veni "de la fata Domnului" atunci cand Il va trimite pe Isus Hristos. Este imposibil de a aplica acest pasaj la Duhul Sfant, pentru ca El era deja, in acel timp, coborase, si zicea prin gura apostolului: "Pe care cerul trebuie, in adevar, sa-L primeasca, pana la timpuri de restabilire a tuturor lucrurilor...". Si, de fapt, Duhul Sfant nu a restabilit toate lucrurile. Cel care trebuie sa vina, dupa acest pasaj, nu trebuie sa vina pentru a judeca pe morti, nici pentru ca lumea sa fie arsa si nimicita; va veni, in primul rand, pentru "restabilire a tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfintilor Sai profeti din vechime"
V-am citat aceste pasaje pentru a va face sa intelegeti ceea ce vreau sa spun prin venirea Domnului; aceasta nu este judecata mortilor, nu este marele tron alb; aceasta este intoarcerea lui Isus Hristos in Persoana, prezent si vizibil, cand El va fi trimis din cer. Daca comparati aceste versete cu ceea ce se gaseste in Apoc.20, veti vedea clar ca venirea lui Isus Hristos si judecarea mortilor sunt doua evenimente distincte; ca, atunci cand va avea loc judecata mortilor, nu se vorbeste de Hristos ca revenind din cer pe pamant; caci este spus ca atunci cerul si pamantul vor fugi dinaintea fetei Lui.
Domnul va reveni pe pamant.
Vreau sa va arat cum El Insusi mai intai, apoi Duhul Sfant prin apostoli, au continuat sa indrepte atentia noastra asupra acestei intoarceri personale.
Matei 24:27-30 : "Atunci toate semintiile pamantului se vor jeli si vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului". Cu siguranta, expeditia lui Titus impotriva Ierusalimului nu este venirea Domnului pe norii cerului. Aceasta nu a fost nici judecata mortilor inaintea tronului mare si alb; in acel timp pamantul nu va mai fi, in timp ce in pasajul pe care l-am citat, natiunile pamantului sunt prezente, si ca este vorba de un eveniment care priveste acest pamant. "Si atunci toate semintiile pamantului se vor jeli". Acesta nu este un mileniu ca urmare a exercitarii puterii Duhului Sfant (*); acestea sunt semintiile pamantului care se vor jeli cand Il vor vedea pe Domnul Isus. Versetul 33 : "Asa si voi, cand veti vedea toate acestea, sa stiti ca este (sau "El este) aproape la usi"
(*) A existat o doctrina falsa care sustinea ideea unui mileniu prin Duhul Sfant, inainte sau fara intoarcerea Domnului. Aceasta idee a fost respinsa si abandonata.
Matei 24:42-51. Credinciosia Bisericii depindea de atentia permanenta pe care o acorda acestui adevar al intoarcerii Domnului. Din momentul in care ea a zis: "Stapanul meu intarzie sa vina", ea a inceput sa domine intr-un mod tiranic si a devenit lumeasca. "Fiti gata", a spus Isus, "caci... Fiul Omului (nu moartea) vine..."
Matei 25:1-13. Asteptarea intoarcerii lui Hristos este masura exacta, termometrul, daca pot sa spun asa, a vietii Bisericii. Asa cum slujitorul devine necredincios din momentul in care a spus: "Stapanul meu intarzie sa vina", la fel este si cu cele zece fecioare, deoarece este spus ca ele au adormit toate. Mai mult, nici pe Duhul Sfant, nici moartea, nu era ceea ce trebuiau sa astepte cu credinciosie fecioarele; caci nici moartea, nici Duhul Sfant nu sunt Mirele Bisericii. Toate fecioarele se gaseau in aceiasi situatie; cele chibzuite (sfinti adevarati), ca si cele nechibzuite care le lipseau undelemnul Duhului Sfant, au adormit impreuna, uitand de intoarcerea iminenta a lui Hristos.
In Marcu 13, aveam aproape aceleasi lucruri. Versetul 26 ne interzice sa-l aplicam la invazia romanilor (*) ; si, cand este spus, in versetul 29: "este aproape, la usi", nu se refera la judecata mortilor, nici la tronul mare si alb. Nu va mai fi vorba de o casa in acea zi.
(*) Folosec aceasta ocazie pentru a va face sa remarcati ca, desi au avut loc, in momentul cand a fost luat Ierusalimul de catre Titus, imprejurari in parte asemanatoare, in unele privinte, cu cele care trebuie sa vina mai tarziu cand se vor implini aceste profetii din Marcu 13 si Matei 24, astfel ca ucenicii au putut sa se foloseasca de avertismentele pe care ele le contin ( recunosc ca un numar destul de mic) existand dificultati de netrecut cand se doreste sa se aplice "uraciunea pustiirii" la armata lui Titus sau la insemnele romane, caci exista o perioada care dateaza acest eveniment, si in care nu se vede nicio implinire (a profetiei) incepand de la cucerirea Ierusalimului. De asemenea, s-a fortat sa se raporteze aceasta parte a profetiei la papism, care, negresit, nu are nimic a face cu invazia lui Titus. Pasajul din Luca are mai multe referiri la evenimentele care au avut loc la cucerirea Ierusalimului de catre acest imparat; dar, inca odata, a vrea sa-l aplice la pasajele de care ne ocupam, aceasta inseamna o preocupare fara folos.
Exista doar patru pasaje, in Noul Testament, care vorbesc de bucuria unui suflet afara din trup. Prima situatie este atunci cand talharul I-a zis Domnului: "Aminteste-Ti de mine, Doamne, cand vei veni in Imparatia Ta!" (Luca 23:42). El se gandea la venirea in glorie a lui Isus, adevar care era familiar oricarui iudeu. Si Domnul ii raspunde: nu trebuie sa astepti pana cand Eu voi reveni, "astazi vei fi cu Mine in paradis". A doua imprejurare este cea in care Stefan zice: "Doamne Isuse, primeste duhul meu". A treia, atunci cand Pavel a spus: "Afara din trup... acasa la Domnul" (2 Cor.5). Al patrulea (Filip.1:22, 23): "Nu stiu ce sa aleg... avand dorinta sa plec si sa fiu impreuna cu Hristos, pentru ca este cu mult mai bine". Intr-adevar, este cu mult mai avantajos de a astepta gloria, fiind prezent cu Hristos in cer, decat a ramane aici pe pamant; nu ca sa fim in glorie cand vom fi afara din trup, ci sa fim izbaviti de pacat, la adapost de pacat, si sa ne bucuram de Domnul fara a pacatui. Da, este o stare cu mult mai buna, dar este de asemenea o stare de asteptare, ca cea in care se afla Hristos Insusi, asezat la dreapta Tatalui, si asteptand implinirea lucrurilor ramase.
Luca 12:35 : "Mijlocul sa va fie incins, si lampile aprinse ...". Aici regasim parabola slujitorului necredincios. Numai ca, Domnul aduga ca robul "care a stiut voia stapanului sau si nu s-a pregatit ( iata crestinatatea) ... va fi batut cu multe lovituri: iar cine n-a stiut (paganii)... va fi batut cu putine lovituri". Toti vor fi judecati, dar crestinatatea este intr-o stare infinit mai rea decat cea a iudeilor si a paganilor.
Luca 17:30 : "La fel va fi in ziua cand Se va descoperi Fiul Omului".
Luca 21:27 : "Atunci Il vor vedea pe Fiul Omului venind in nor cu putere si cu glorie mare".
Smochinul, despre care vorbeste Mantuitorul cu aceasta ocazie, este in mod special simbolul natiunii iudaice. "Vegheti deci, adauga El, ca sa fiti socotiti vrednici... sa stati inaintea Fiului Omului"
Aceste doua capitole din Luca, 17 si 21, ca si Matei 24 si Marcu 13, se refera la iudei.
Am putea adauga si Luca 19, unde robii chemati, si vrajmasii care au respins pe omul de neam ales, sunt foarte clar slujitorii lui Hristos si natiunea iudaica (a se vedea v.12,13,27).
Ioan 14:2 ; "In casa Tatalui Meu sunt multe locuinte... Ma duc sa va pregatesc un loc; si... vin din nou".
Domnul Insusi va reveni pentru a lua Biserica, astfel ca Biserica sa fie acolo unde este El.
Fapte 1:11 ; "Acest Isus care a fost inaltat de la voi in cer,asa va veni, in felul in care L-ati vazut...".
Fapte 3:20. Iata predica apostolilor inaintea israelitilor : Pocaiti-va si Isus va reveni. Voi L-ati omorat pe Domnul vietii, L-ati tagaduit pe Cel Sfant si Drept; Dumnezeu L-a inviat. Pocaiti-va si El va reveni. Dar ei nu au vrut sa se pocaiasca. Timp de trei ani Isus a cautat in zadar rod in smochin. Din contra, viticultorii L-au omorat pe Fiul Celui care le incredintase via. Fiul lui Dumnezeu, Isus, S-a rugat pe cruce pentru iertarea lor, acolo unde glasul Sau este intotdeauna eficient, zicand: "Iarta-i, pentru ca ei nu stiu ce fac". Acum, Duhul Sfant, prin gura apostolului, raspunde la aceasta cerere a lui Isus: "Stiu ca in nestiinta ati lucrat" : pocaiti-va deci, si El va reveni; "pocaiti-va... ca sa vina timpuri de inviorare de la fata Domnului ...". Dar stim ca ei s-au impotrivit intotdeauna Duhului Sfant (Fapte 7:51).
Versetul 21. "Si sa-L trimita pe ... Isus Hristos, pe care cerul trebuie, in adevar, sa-L primeasca, pana la timpuri de restabilire a tuturor lucrurilor, despre care a vorbit Dumnezeu prin gura sfintilor Sai profeti din vechime".
Iata marele scop al tuturor planurilor lui Dumnezeu.
Dupa cum am vazut in taina voiei Sale, prin care Dumnezeu va aduna toate lucrurile in Hristos, vedem aici ca El a vorbit (*) prin gura tuturor sfintilor Sai profeti. Cum ar trebuie sa se implineasca toate aceste lucruri? Prin coborarea Duhului Sfant? Nu, pentru ca El a spus ca atunci cand Il va trimite pe Isus. Fara indoiala, eu cred ca Duhul Sfant va fi revarsat, si va fi in special peste iudei; dar, in pasajul citat, evenimentul va avea loc prin prezenta lui Isus. Cerul este scos din calcul aici. Nu poate fi revelatie mai clara ca lucrurile despre care au vorbit profetii ca isi vor avea implinirea prin trimiterea lui Isus. Nu stiu cum se poate evita taria si simplitatea acestei declaratii.
(*) Adica este vorba aici de partea pamanteasca.
Vedem caderea, falimentul omului, vedem chiar ca intreaga creatie este supusa stricaciunii. Mireasa doreste manifestarea Mirelui. Nu Duhul Sfant va restabili toate lucrurile, nici nu este El mostenitor a toate; acesta este Isus. Atunci cand Isus va apare in glorie, lumea Il va vedea, in timp ce ea nu poate sa-L vada pe Duhul Sfant.
Orice genunchi se va pleca in Numele lui Isus.
Lucrarea Duhului Sfant nu este de a restabili toate lucrurile aici pe pamant, ci de a-L vesti pe Isus care va veni. Inca odata, Duhul Sfant era in Petru atunci cand a zis "pe care cerul trebuie, in adevar, sa-L primeasca"; sa-L primeasca pe cine? nu pe Duhul Sfant, El era deja; si partea noastra este de a crede.
Acum trec la epistole, astfel ca si prin ele, realizam ca venirea Mantuitorului era asteptarea vie si constanta a Bisericii.
Vedem in Romani 8:19-22, ca intreaga creatie suspina pana la momentul acestei veniri, care este marcat in mod clar, daca se compara Ioan 14:1-3, si Col.3:1,4.
1 Cor.1:7 : "Astfel incat nu va lipseste nici un dar al harului, asteptand descoperirea Domnului nostru Isus Hristos".
Efes.1:10, despre care deja am vorbit. Deoarece, la judecata finala, cerurile si pamantul vor fi trecut, iar inainte de acest momnent Dumnezeu va aduna in Hristos toate lucrurile.
Filip. 3:20,21 : "Pentru ca cetatenia noastra este in ceruri de unde Il si asteptam ca Mantuitor pe Domnul Isus Hristos, care va transforma trupul smereniei noastre in asemanare cu trupul gloriei Sale ..."
Col.3. "Cand se va arata Hristos, care este viata noastra, atunci veti fi aratati si voi, impreuna cu El in glorie".
Cele doua epistole catre Tesaloniceni trateaza in intregime acest subiect.
1 Tes. Totul este acolo in vederea venirii lui Hristos; tot ceea ce zice Pavel despre bucuria si despre lucrarea sa se raporteaza la aceasta.
In primul rand, chiar convertirea se raporteaza la acest adevar (1:10).
Credinciosii din Tesalonic, care au fost modele pentru cei din Macedonia si Ahaia, si la care credinta era atat de raspandita ca nu era nevoie sa se spuna ceva, s-au intors "de la idoli la Dumnezeu, ca sa slujiti unui Dumnezeu viu si adevarat si sa asteptati din ceruri pe Fiul Sau, pe care L-a inviat dintre cei morti, pe Isus, care ne scapa de mania care vine". Este remarcabil ca aceasta adunare, una din cele mai infloritoare din cele carora apostolul le-a scris, este exact cea pe care Domnul a ales-o pentru a-i revela cu multe detalii imprejurarile venirii Sale. "Taina Domnului este pentru cei care se tem de El".
Iata deci credinta tesalonicenilor; se vorbea pretutindeni despre credinta lor, si anume, ca Il asteptau pe Isus din cer. Ei nu ziceau nicidecum: Va trece mii de ani inainte ca Domnul sa vina.
2:19 : "Pentru ca cine ne este speranta... Nu sunteti chiar voi, inaintea Domnului nostru Isus, la venirea Sa?".
3:13 : "Ca sa va intareasca inimile, ca sa fie fara vina in sfintenie, inaintea lui Dumnezeu si Tatal nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toti sfintii Sai". Aceasta era ideea care stapanea gandurile si afectiunile apostolului.
4:13. Este remarcabil ca singura mangaiere pe care apostolul o da la cei care inconjurau patul de moarte al unui credincios, este intoarcerea sa impreuna cu Isus si intalnirea lor impreuna. Se zice: "Oh! nu va intristati, el este acum in glorie, il veti urma in curand". Nu, aceasta nu era in gandirea apostolului; dimpotriva, mangaierea pe care el o da la cei care asista la ultimile momente ale unui credincios, este : Nu va intristati, Dumnezeu il va aduce inapoi. Trebuie sa se produca o schimbare profunda in sentimentele obisnuite ale crestinilor, deoarece singura mangaiere pe care o ofera apostolul este privita astazi ca o nebunie. Credinciosii din Tesalonic erau atat de patrunsi de gandul intoarcerii lui Hristos, incat ei nu-si imaginau ca ar putea sa moara inaintea acestui eveniment; si, atunci cand unul dintre ei pleca, prietenii sai se intristau gandind ca el nu va fi prezent in acel moment. Dar, Pavel ii asigura spunandu-le ca "impreuna cu el, Dumnezeu ii va aduce si pe cei care au adormit in Isus". Putem intelege, prin acest exemplu, cat de mult a parasit Biserica aceasta nadejde care ocupa duhul primilor credinciosi; cat de mult ne-am indepartat de gandurile apostolice, pe care le-am inlocuit cu ideea unei stari intermediare de fericire ( sufletul fiind despartit de trup), o stare adevarata fara indoilala si superioara noua pe pamant, dar confuza, si care este de asemenea o stare de asteptare. Isus Insusi asteapta, si sfintii adormiti asteapta. Nu doresc sa micsorez adevarul cu privire la aceasta stare intermediara de fericire; iata cum vorbeste apostolul (2 Cor.5:4) : "Pentru ca, in adevar, noi, care suntem in cort, gemem impovarati, pentru ca nu dorim sa fim dezbracati, ci imbracati, pentru ca ceea ce este muritor sa fie inghitit de viata... Suntem increzatori deci totdeauna, etc.". Adica: daca trupul muritor nu este inghitit de viata (nu este schimbat), increderea pe care o am nu va inceta prin moarte; am primit deja viata lui Hristos in sufletul meu, si ea nu poate sa inceteze. Se poate ca eu sa mor, dar viata din sufletul meu nu poate fi atinsa : eu am deja viata lui Hristos; daca eu mor, voi fi impreuna cu El.
Inca o mentiune asupra 1 Tes.4:15-17 : "Noi, cei vii, care ramanem pana la venirea Domnului, nu o vom lua nicidecum inaintea celor care au adormit; pentru ca Domnul Insusi, cu un strigat, cu glasul arhanghelului si cu trambita lui Dumnezeu, va cobori din cer; si intai vor invia cei morti in Hristos; apoi noi cei vii, care ramanem, vom fi rapiti in nori impreuna cu ei, pentru a-L intampina pe Domnul in vazduh: si astfel vom fi intodeuna impreuna cu Domnul"
Daca apostolul ar fi asteptat un mileniu al Duhului Sfant, inaintea venirii lui Isus, cum ar fi putut sa zica: Noi care vom trai inca la venirea lui Hristos? El traia o asteptare permanenta a venirii lui Hristos, al carei moment nu-l stia, dar avea motive sa astepte. S-a inselat el cu privire la aceasta? Nu, nicidecum; el nu facea decat sa astepte; si aceasta asteptare avea ceva bun in ea, il pastra intr-o detasare totala fata de lume. Daca astepta dintr-o zi in alta venirea Domnului, ce avea sa se intample cu acele planuri pe care le-a facut pentru familia sa, pentru casa sa, pentru a flata mandria vietii, pentru imbogatire? Este in natura nadejdii pe care o avem sa formeze caracterul nostru, si, cand Domnul va veni, Pavel se va bucura de roadele asteptarii sale. Nadejdea care-l anima producea frumoasele sale roade; cu referire la aceasta nadejde el zice: "si intreg duhul vostru si sufletul si trupul sa fie pastrate fara vina la venirea Domnului nostru Isus Hristos" (1 Tes.5:23).
1 Tes. 5:2-4. Observati ca aceasta zi nu trebuie sa surprinda pe cei credinciosi ca un hot .
2 Tes. 1:9,10; 2:3-12. In locul unei lumi binecuvantate de un mileniu fara prezenta lui Isus, veti vedea pe omul pacatului tot mai rau, pana cand va fi nimicit prin aparitia venirii lui Hristos. Pentru mine este foarte clar ca acest mileniu al Duhului este doar o inselatorie, pentru ca taina faradelegii, care a inceput din timpul apostolului Pavel, va continua pana cand va fi aratat omul pacatului, care va fi nimicit prin aparitia venirii lui Hristos Insusi, prin suflarea gurii Sale. Ori, in aceasta stare de lucruri, unde va fi loc pentru un astfel de mileniu?
1 Tim. 6:14-16 : Pazeste "porunca fara pata, fara vina, pana la aratarea Domnului nostru Ius Hristos; pe care, la timpul ei, o va arata fericitul si singurul Stapanitor, Imparatul imparatilor si Domnul domnilor, El care singur are nemurirea, locuind intr-o lumina de care nu te poti apropia, pe care nici un om nu L-a vazut, nici nu-L poate vedea; Lui fie onoare si putere eterna! Amin".
2 Tim. 4:1 : "Te indemn inaintea lui Dumnezeu si a lui Hristos Isus, care ii va judeca pe cei vii si pe cei morti, si pentru aratarea Sa si pentru Imparatia Sa".
Tit 2:11-13. Harul care s-a aratat, ne invata mai intai felul de a trai; si, in al doilea rand, asteptarea gloriei. Aparitia harului este deja prezenta; el ne invata sa asteptam aparitia glorioasa.
Evrei 9:28 : "Asa si Hristosul, dupa ce S-a adus o singura data jertfa, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, fara pacat (nu in vederea pacatului, ca la prima venire ; n.t.), pentru mantuirea celor care Il asteapta". Ca Mare Preot, atunci cand va incheia lucrarea de mijlocire, va iesi din Locul prea sfant. Vedeti de asemenea Lev. 9:22-24.
Iacov 5:9 : "Iata, Judecatorul sta inaintea usii".
2 Petru 1:16-21 : "Pentru ca v-am facut cunoscut puterea si venirea Domnului nostru Isus Hristos nu urmand basme iscusit alcatuite, ci fiind martori oculari ai maretiei Sale. Pentru ca El a primit de la Dumnezeu Tatal onoare si glorie, cand un astfel de glas I-a fost adresat prin gloria minunata: "Acesta este Fiul Meu Preaiubit, in care Eu Imi gasesc placerea"; si noi am auzit acest glas rostit din cer, fiind impreuna cu El pe muntele cel sfant. Si noi avem mai tare cuvantul profetic, la care bine faceti ca luati aminte (ca la o lumina stralucind intr-un loc intunecos), pana se va ivi ziua si va rasari steaua de dimineata in inimile voastre, stiind intai aceasta, ca nici o profetie a Scripturii nu se interpreteaza singura, pentru ca profetia n-a fost niciodata adusa prin vointa omului; ci oamenii sfinti ai lui Dumnezeu au vorbit (*) sub puterea Duhului Sfant".
(*) Acest pasaj explica de asemenea Matei 16:23. Vedeti si 17:1; Marcu 9:1,2; Luca 9:27,28.
Transfigurarea era deci ca un model, un esantion al venirii lui Isus in glorie.
1 Ioan 3:2-3 : "Stim ca, daca Se va arata El, vom fi asemenea Lui, pentru ca-L vom vedea cum este". Noi nu vom fi asemenea Lui decat atunci cand va apare, nu mai inainte. "Si oricine are speranta aceasta in El se curateste". Stiind ca, atunci cand Isus va apare, voi fi asemenea Lui, trebuie sa fiu atat cat este posibil, inca de acum, la fel ca Isus. Vedeti eficacitatea puterii acestui adevar al intoarcerii lui Hristos, si ce efect practic decurge din aceasta asteptare. Aceasta nadejde este pentru noi masura sfinteniei, deoarece ea este motivul.
De asemenea, cei care sunt in cer (Apoc.5:10) spun in cantecul lor: "Vor imparati pe pamant", si acesta este acolo limbajul credinciosilor care sunt deja sus in jurul tronului. Ei zic: Vor imparati, si nu: Imparatesc; ei insisi sunt intr-o stare de asteptare, ca si Isus Hristos Insusi: asteptand ce a mai ramas de implinit, ca vrajmasii Sai sa fie facuti asternut al picioarelor Sale.
Sa cercetam parabola neghinei si a bobului de grau (Matei 13). Neghina, adica raul pe care Satan l-a facut acolo unde graul a fost semanat, trebuie sa creasca pana la seceris, care este sfarsitul acestei economii (dispensatii). Raul care a patruns prin erezii, doctrine si religii false, tot acest rau trebuie sa continue sa creasca si sa ajunga la coacere; aceasta neghina trebuie sa creasca, sa se inmulteasca in ogorul Domnului pana la seceris. Iata o descoperire pozitiva, care contrazice categoric ideea unui mileniu prin Duhul Sfant fara intoarcerea Domnului.
Acum, am vazut ca de venire lui Hristos se lega toate gandurile, toate motivele de mangaiere si de bucurie, si de sfintire a Bisericii, si chiar pe patul de moarte, cel care paraseste trupul, Hristos il va aduce inapoi. De asemenea, am vazut in trecere, pe de-o parte, ca aceasta venire a Mantuitorului va fi mijlocul de restabilire a tuturor lucrurilor, si, pe de alta parte, ca raul trebuie sa creasca in ogorul Domnului pana la seceris.
Fie ca Domnul sa aplice aceste adevaruri la inimile noastre, scumpi prieteni, pe de-o parte, de a ne detasa de lucrurile din aceasta lume, si, pe de alta parte, pentru a ne atasa de venire Sa, a Lui Insusi in Persoana, astfel ca sa ne curatim, dupa cum El este curat. Cu siguranta, nu este nimic mai practic decat aceste adevaruri, nimic mai potrivit de a ne detasa de o lume care trebuie sa fie judecata, intarind in acelasi timp comuniunea cu Cel care va veni pentru judecata. Nu, nu este nimic care ar putea sa ne arate mai bine ce inseamna curatirea noastra, si a o provoca in noi, nimic asemanator care ar putea sa ne mangaie, sa ne insufleteasca si sa ne identifice cu Cel care a suferit pentru noi, astfel ca noi care suferim vom imparati impreuna cu El, impreuna-mostenitori in glorie. Desigur, daca L-am astepta pe Domnul zi de zi, ar fi o renuntare care nu se vede catusi de putin printre crestinii de astazi. Fie ca niciunul sa nu zica: "Stapanul meu intarzie sa vina!"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu