Translate

miercuri, 6 iulie 2016




                                             

                                             IMPARATIA LUI DUMNEZEU


           Seauve Gérard


          Imparatia lui Dumnezeu

          Cuvantul imparatie evoca o autoritate, o putere in guvernare. El desemneaza un domeniu unde se exercita puterea guvernamentala a lui Dumnezeu. Imparatia este caracterizata de autoritatea lui Dumnezeu stabilita si recunoscuta oficial pe pamant, si prin mari binecuvantari.
          Dumnezeu a asezat autoritatea Sa in mainile Fiului Omului dupa Psalmul 8:6 : "L-ai facut sa stapaneasca peste lucrarile mainilor Tale; ai pus toate sub picioarele lui" - si dupa taina voiei Sale din Efeseni 1:10, "pe care Si-a propus-o in Sine Insusi, pentru administrarea implinirii timpurilor, ca sa adune din nou, impreuna, toate in Hristos, cele din ceruri si cele de pe pamant"

          "Multumind Tatalui, care ne-a invrednicit sa avem parte de mostenirea sfintilor in lumina, care ne-a eliberat din stapanirea intunericului si ne-a stramutat in Imparatia Fiului dragostei Sale, in care avem rascumpararea, iertarea pacatelor" (Col. 1:12-14). Autoritatea si guvernarea lui Dumnezeu se exercita fata de ai Sai in dragoste. Credinciosul se supune de buna voie lui Dumnezeu si Domnului, in ascultarea dragostei sau in dragostea ascultarii.


          1 - Imparatia vizibila (in exterior)

          "Si in zilele acelea a venit Ioan Botezatorul, predicand in pustiul Iudeii si spunand: Pocaiti-va, pentru ca s-a apropiat Imparatia cerurilor... Pregatiti calea Domnului, neteziti-I cararile" (Mat. 3:1-3).
          "Si Isus strabatea toata Galileea, invatandu-i in sinagogile lor si predicand Evanghelia Imparatiei" (Mat. 4:23).
          "Isus a trimis pe cei doisprezece ucenici ai Sai sa vesteasca Imparatia lui Dumnezeu;
          "Isus a primit multimile, si le vorbea despre Imparatia lui Dumnezeu" (Luca 9:2, 11).

          Daca Isus Mesia ar fi fost primit, El ar fi instaurat Imparatia sub autoritatea Sa divina, stapanind peste toate natiunile si raspandind peste Israel binecuvantarile promise. Ca urmare a respingerii Sale, instaurarea in glorie a Imparatiei a fost amanata pentru mai tarziu, si ea nu va avea loc decat dupa "venirea Fiului Omului" (Mat. 24:27), cand orice ochi Il va vedea (Apoc. 1:7).  Atunci va incepe "ziua Domnului" (1 Tes. 5:2-3).
          Acum Hristos inviat "S-a asezat la dreapta Maririi in cele inalte", asteptand momentul cand Dumnezeu va pune "pe vrajmasii Sai ca asternut al picioarelor Sale" (Ev. 1:3,13). Atunci Se va ridica de pe tronul Tatalui, Se va aseza pe propriul Sau tron (Apoc. 3:21), va elibera pe cei credinciosi care L-au asteptat, si va judeca natiunile cu un "toiag de fier" (Ps. 110:5-6) ; Apoc. 19:15), "Si el va domni de la o mare la alta mare si de la rau pana la marginile pamantului" (Ps. 72:8-11).
          Domnul incurajeaza pe ucenicii Sai, dandu-le la trei dintre ei sa guste mai dinainte din aceasta binecuvantare viitoare: "Dar va spun, in adevar, sunt unii dintre cei care stau aici care nicidecum nu vor gusta moartea pana nu vor vedea Imparatia lui Dumnezeu" (Luca 9:27). Ucenici au parte astfel de o anticipare a acestei Imparatii viitoare, la care noi nu am ajuns inca si pe care lumea nu o va cunoaste decat in virtutea judecatilor.


          2 - Imparatia invizibila, morala

          Iudeii neprimindu-L pe Isus ca Mesia, Imparatia lui Dumnezeu pe pamant nu putea sa fie instaurata. Trebuia ca Fiul Omului sa sufere mult, sa fie omorat si sa invieze. Imparatia nu poate incepe decat avand ca fundament suferintele ispasitoare ale lui Hristos.
          O noua stare de lucruri este atunci introdusa, pe care Vechiul Testament nu a revelat-o. Imparatia este asezata sub o forma tainica si tranzitorie, Imparatul fiind in cer iar ucenicii Sai pe pamant. Drepturile Imparatului nu sunt recunoscute decat de cei care L-au primit prin credinta, si ei insisi sunt straini pe pamant. Iudeii au pierdut pentru un timp privilegiile lor speciale, si mantuirea este oferita la toti iudeii si natiunilor.
Este o Imparatie unde slujitorii Imparatului respins recunosc autoritatea Sa, dar au de suferit acum rusinea si respingerea, asemenea Lui altadata. Este o Imparatie asezata pe pamant dar ale carei principii sunt ceresti, a carei guvernare este in cer. Credinta Il contempla inca de astazi pe Domnul Isus incununat cu glorie si onoare, stiind ca in curand universul Ii va fi supus. Pentru credinta totul este sigur, totul este garantat prin Leul din Iuda, care va birui, prin Mielul injunghiat care este asezat pe tronul Tatalui Sau - dar nu inca pe propriul Sau tron (Apoc. 3:21).
          Imparatia lui Dumnezeu este un domeniu in care totul trebuie sa fie in acord cu Acela care este dragoste si lumina. Caracterele acestei Imparatii sunt adevarul si dragostea; doua virtuti esentiale ale imparatiei Sale trebuie sa fie pastrate: curatia si harul Sau.


          3 - Caracterele celor care apartin Imparatiei lui Dumnezeu - Cum se intra acolo?

          "Imparatia lui Dumnezeu nu este mancare si bautura, ci dreptate si pace si bucurie in Duhul Sfant" (Rom. 14:17).
          "Imparatia lui Dumnezeu nu este in cuvant, ci in putere" (1 Cor. 4:20).
          Cele doua versete ne arata ca Imparatia lui Dumnezeu trebuie sa fie inteleasa in sens moral si spiritual.
          Hristos este intaiul-nascut dintre morti, inceputul creatiei lui Dumnezeu (Apoc. 3:14b). Dumnezeu lucreaza pe pamant prin Duhul Sfant pentru a intemeia un popor nou, scos dintr-o lume care se indreapta spre judecata. O familie cereasca nascuta ("Tatal Meu si Tatal vostru", Ioan 20:17) prin predicarea Evangheliei care descopera dreptatea lui Dumnezeu si proclama harul Sau fata de toti oamenii: "Harul lui Dumnezeu, care aduce mantuire, s-a aratat tuturor oamenilor" (Tit 2:11). Acesta este timpul binecuvantat al harului, timpul chemarii Adunarii lui Dumnezeu, mireasa lui Hristos. Nadejdea devine cereasca pentru binecuvantarile ceresti.
          Doar credinta poate vedea Imparatia lui Dumnezeu in sensul ei moral, spiritual, actual, dupa cum Domnul i-a spus lui Nicodim:
          "Adevarat, adevarat iti spun: Daca cineva nu este nascut din nou, nu poate vedea Imparatia lui Dumnezeu.
          "Adevarat, adevarat iti spun: daca cineva nu este nascut din apa si din Duh, nu poate intra in Imparatia lui Dumnezeu" (Ioan 3:3, 5).

          Pentru a intra in Imparatia lui Dumnezeu este necesara nasterea din nou. Prin ea avem viata divina pe care trebuie s-o aratam si s-o traim. Astfel purtam caracterele sfinteniei si harului care trebuie sa fie vazute in Imparatia lui Dumnezeu, daca umblam in dragoste si ca niste copii ai luminii. In asteptarea intoarcerii Domnului, trebuie sa traim "intr-un chip vrednic de Dumnezeu, care ne-a chemat la Imparatia si gloria Sa" (2 Tes. 2:12).
          Parabolele Imparatiei din Matei 13 si Luca 6:20-49 ne arata ca pentru a fi ucenicii Sai, trebuie sa-L urmam pe drumul renuntarii. Dupa cum am fost mantuiti prin cruce, la fel trebuie sa umblam purtand crucea Sa, dand la o parte tot ceea ce vine din om, din carne, sau din lume. In Luca 14:25-35 Domnul cere a se renunta la afectiunile naturale daca ele incalca drepturile Sale (v. 26), a renunta la sine insusi si la placerile sale (sfarsitul v. 26 si 27), a renunta la interesele pamantesti (v. 33).
          In Imparatia lui Dumnezeu, Hristos are locul de intaietate. Recunoastem in vietile noastre drepturile Imparatului lepadat, si in consecinta suntem de asemenea si noi lepadati si in suferinta.


          4 - Imparatia lui Dumnezeu; Biserica sau Adunarea

          De la Cincizecime toti cei care cred si au viata divina fie iudei fie natiuni, alcatuiesc Adunarea lui Dumnezeu, fiind in acelasi timp ucenici ai Imparatiei. Biserica si Imparatia sunt doua lucruri diferite ( vezi pct.6), dar toti cei care fac parte din Biserica apartin Imparatiei. Astfel, caracterele morale care trebuie purtate de ucenicii Imparatiei trebuie sa fie vazute in noi, credinciosii crestini care avem viata din Dumnezeu (Efes. 4:17-19 ; 5:3-18).
          Adunarea isi are locul in Imparatie, fara ca sa fie totusi confundata cu aceasta. Crestinii sunt ucenicii (sau slujitorii) lui Hristos in Imparatie, dar ei nu sunt subiectele Imparatului.
          Imparatia vorbeste de autoritate, Adunarea vorbeste de afectiune, de unitatea intima cu Hristos.
          Biserica sau Adunarea nu este supusa Imparatului (care ramane Cap), ci ea este unita cu El. Adunarea este sotia Imparatului (Efes. 5:24-30), sotia Mielului (Apoc. 21:2,9 ; 22:17).
          Biserica sau Adunarea este de asemenea Trupul (spiritual) al lui Hristos (Efes. 1:23 ; 4:12,16 ; Col. 1:18, 24 ; 2:19...).
          Ea este asemuita cu o comoara ascunsa intr-un ogor, cu o perla de mare pret, si cu pestii cei buni care erau pusi in vase (Mat. 13:44-48). Lucrarea omului nu o poate nici intina nici corupe. Hristos a spus: "Voi zidi Adunarea Mea si portile Locuintei mortilor nu o vor invinge" (Mat. 16:18).


          5 - Cum se vesteste Imparatia lui Dumnezeu ?

          "Veti primi putere, cand va veni Duhul Sfant peste voi, si veti fi martorii Mei atat in Ierusalim, cat si in toata Iudeea si Samaria si pana la marginea pamantului" (Fapte 1:8).
          Puterea Duhului Sfant, sursa puterii noastre, nu a fost diminuata, si misiunea de a fi martori ramane totdeauna aceeasi ca la inceput. Dumnezeu ne va da intelepciune ca sa vorbim la momentul potrivit si ne va conduce prin Duhul Sau: nu poate fi marturie dupa gandul lui Dumnezeu fara puterea Duhului (Fapte 1:4, 5, 8).


5.1   In ce consta aceasta marturie ?

          - "Filip le vestea Evanghelia despre Imparatia lui Dumnezeu si Numele lui Isus Hristos" (Fapte 8:12).
          - "Apostolul Pavel le spune batranilor din Efes ca el a umblat printre ei "predicand Imparatia lui Dumnezeu", si spunandu-le ca "n-am ascuns nimic din ce va era de folos" insistand asupra "pocaintei fata de Dumnezeu si credinta in Domnul nostru Isus Hristos", vestindu-le "Evanghelia harului lui Dumnezeu... Caci nu m-am ferit sa va vestesc tot planul lui Dumnezeu" (Fapte 20:20 ,21, 24, 25, 27).
          - Pavel predica "Imparatia lui Dumnezeu, si invata pe oameni... cele privitoare la Domnul Isus Hristos" (Fapte 28:31). 


5.2   Predicarea Imparatiei este inainte de toate predicarea lui Hristos

          Imparatia este centrata pe Hristos: "Tatal nici nu judeca pe nimeni, ci toata judecata a dat-o Fiului, pentru ca toti sa cinsteasca pe Fiul cum cinstesc pe Tatal" (Ioan 5:22, 23). "Isus S-a apropiat de ei, a vorbit cu ei, si le-a zis: Toata puterea Mi-a fost data in cer si pe pamant. Duceti-va si faceti ucenici din toate neamurile" (Mat. 28:18,19).

          Predicarea Imparatiei lui Dumnezeu inseamna vestirea a ceea ce Dumnezeu Si-a propus cu privire la pamant si la cer, a carei implinire se intemeiaza pe Hristos, Persoana Sa, si lucrarea Sa ispasitoare de la cruce : "caci a binevoit sa ne descopere taina voiei Sale, dupa planul pe care-l alcatuise in Sine Insusi, ca sa-l aduca la indeplinire la plinirea vremilor, spre a-Si uni iaras intr-unul in Hristos, toate lucrurile: cele din ceruri, si cele de pe pamant" (Efes. 1:9,10).
          Astazi, predicarea Imparatiei lui Dumnezeu inseamna proclamarea drepturilor lui Hristos, ca Domn al tuturor (Fapte 10:36), si ca Mantuitor care S-a dat pentru toti (1 Tim. 2:6).
          Lumea intreaga este sfera acestei predicari (tarina din Mat.13:38). Este important ca drepturile lui Hristos sa fie asezate in inimi si in constiinte; astfel ca cei credinciosi sunt chemati sa umble intr-un mod potrivit pentru a-I fi placuti Lui. 


5.3   Marturia despre Imparatia lui Dumnezeu se refera la "cele privitoare la Domnul Isus Hristos" :

          - Hristos Fiul etern al lui Dumnezeu, Dumnezeu Insusi din toata eternitatea, (Ioan 1:1,2 ; Col. 1:15-17 ; ...), "Hristosul, care este mai presus de toate, Dumnezeu binecuvantat pentru totdeauna! Amin" (Rom. 9:5).

          - Hristos devenit om fara a inceta sa fie Dumnezeu, este taina intruparii (Ioan 1:14 ; 2 Cor. 5:9 ; Filip. 2:6-8 ; Col. 1:19...).

          - Hristos mort pentru greselile noastre, si inviat pentru indreptatirea noastra (Rom. 4:25), "Este un singur Mijlocitor intre Dumnezeu si oameni: Omul Hristos Isus, care S-a dat pe Sine Insusi pret de rascumparare pentru toti" (1 Tim. 2:5,6).

          - Hristos inaltat in glorie, asezat la dreapta Tatalui: un Om glorificat in cer (Ev. 1:3:8 ; 8:1...).
          - Hristos intemeiind Biserica prin botezul Duhului Sfant in Fapte 2:33, Biserica, trup al lui Hristos in care noi suntem madulare (Efes. 1:23 ; 1 Cor. 12:27), Biserica, sotia lui Hristos (Apoc. 21:2,9b).

          - Dumnezeu ofera in Hristos si prin Hristos mantuirea in har, oferita tuturor (Tit 2:11), dar primita de cei care cred (Rom. 3:22). Aceasta este Evanghelia harului lui Dumnezeu (Fapte 20:24b).

          - Hristos proclama prin martorii Sai pe intregul pamant Evanghelia lui Hristos (Rom. 15:19 ; 1 Cor. 9:12 ; 2 Cor. 2:12 ; 9:13 ; Gal. 1:7 ; Filip. 1:27), sau Evanghelia Domnului nostru Isus Hristos (2 Tes. 1:8).                                                                                                           Isus a zis: "Eu le dau viata eterna; si nicidecum nu vor pieri niciodata si nimeni nu le va smulge din mana Mea" (Ioan 10:28).
          "Dumnezeu ne-a dat viata eterna si aceasta viata este in Fiul Sau... El este adevaratul Dumnezeu si viata eterna" (1 Ioan 5:11,20).
          Sa folosim fiecare zi care ne-a mai ramas ca sa dam marturie despre Acela care ne-a iubit atat de mult si care S-a dat pentru noi. "Un martor adevarat scapa sufletele" (Prov. 14:25).

          - Hristos Se ingrijeste de ai Sai care sunt pe pamant, de slabiciunile si neputintele noastre (Ev. 2:18 ; 4:15).

          - Hristos va veni El Insusi pentru a-i lua pe ai Sai.
          "Daca Ma voi duce si va voi pregati un loc, vin din nou si va voi lua la Mine Insusmi, ca acolo unde sunt Eu, sa fiti si voi" (Ioan 14:3).
          "Domnul Insusi..., va cobori din cer; si intai vor invia cei morti in Hristos; apoi noi cei vii, care ramanem, vom fi rapiti in nori impreuna cu ei, pentru a-L intampina pe Domnul in vazduh: si astfel vom fi intotdeauna impreuna cu Domnul. Astfel incurajati-va unii pe altii cu aceste cuvinte" (1 Tes. 4:16-18).
          Atunci vor inceta caracterele si binecuvantarile Imparatiei asa cum o vedem aici.
          Timpul harului va lua sfarsit, timpul actual in care "harul domneste prin dreptate spre viata eterna, prin Isus Hristos, Domnul nostru" (Rom. 5:21); usa din Matei 25:10b va fi inchisa. Evanghelia harului lui Dumnezeu (Fapte 20:24b) va inceta; vor incepe judecatile din Apocalipsa 6 la 20.
          Atunci va fi vestita Evanghelia Imparatiei pamantesti: "Si am vazut un alt inger zburand in mijlocul cerului, avand o Evanghelie eterna de vestit celor care locuiesc pe pamant si oricarei natiuni si semintii si limbi si popor, spunand cu glas tare: Temeti-va de Dumnezeu si dati-I glorie, pentru ca a venit ceasul judecatii Lui; si inchinati-va Celui care a facut cerul si pamantul si marea si izvoarele apelor" (Apoc. 14:6,7).

          - Dupa aceste judecati si necazul cel mare, Hristos va instaura Imparatia Sa de dreptate si de pace pentru o perioada de o mie de ani. Mileniul va fi instaurat cu alte caracteristici, alte manifestari ale Imparatiei lui Dumnezeu. Dreptatea va domni (Is. 32:1 ; Ier. 23:5).
          "Ii va judeca pe cei saraci cu dreptate, si va hotari cu nepartinire pentru cei blanzi ai pamantului, si va lovi pamantul cu nuiaua gurii Lui, si-l va ucide pe cel rau cu suflarea buzelor Sale. Si dreptatea va fi braul rarunchilor Sai, iar credinciosia, braul coapselor Sale" (Is. 11:4,5). Adresandu-Se Fiului Omului (v. 2), credinciosii spun: "Tronul Tau, Dumnezeule, este in vecii vecilor; sceptrul imparatiei Tale este un sceptru de dreptate" (Ps. 45:6).

          - Hristos va judeca pe cei vii si pe cei morti.
          "Cand va veni Fiul Omului in gloria Sa, si toti ingerii cu El, atunci va sedea pe tronul gloriei Sale; si toate natiunile vor fi adunate inaintea Lui si le va desparti pe unele de altele, asa cum desparte pastorul oile de capre" (Mat. 25:31,31).
          "Si am vazut un mare tron alb, si pe Cel care sedea pe el... Si am vazut pe cei morti, mari si mici, stand inaintea tronului... Si mortii au fost judecati dupa cele scrise in carti, potrivit faptelor lor" (Apoc. 20:11,12).

          Hristos va da Imparatia lui Dumnezeu Tatal; atunci vor fi intemeiate ceruri noi si un pamant nou.
          "Atunci va fi sfarsitul, cand El va da Imparatia Celui care este Dumnezeu si Tata, cand va fi desfiintat orice stapanire si orice autoritate si putere" (1 Cor. 15:24).
          "Si am vazut un cer nou si un pamant nou, pentru ca cerul dintai si pamantul dintai trecusera; si marea nu mai era" (Apoc. 21:1).


          6   Imparatia lui Dumnezeu incredintata responsabilitatii omului

          Adunarea este in afara de sfera de influenta a omului. Ea este expresia interioara a Imparatiei, cunoscuta doar prin credinta, de natura divina prin lucrarea harului aici pe pamant.
          Nu este la fel cu Imparatia care este incredintata responsabilitatii omului - ca de altfel si casa lui Dumnezeu. Administrarea Imparatiei a fost incredintata slujitorilor (sau ucenicilor) in absenta Imparatului, si de fiecare data cand i s-a incredintat ceva omul a falimentat.
          1 Corinteni 3:8-17 ne arata ceea ce omul a introdus in casa lui Dumnezeu care este "zidirea lui Dumnezeu" : lemn, fan, trestie.
          In Imparatia religioasa se intra prin botez, unde autoritatea lui Hristos este recunoscuta - in exterior, cu adevarat sau nu - , ne spunem crestini, practicam credinta (sau marturisirea) crestina (in contradictie cu Islamul sau Budismul), unde este "un singur Domn, o singura credinta, un singur botez" (Efes. 4:5).

          Matei 13:24-33 descrie evolutia Imparatiei lui Dumnezeu in absenta actuala a Imparatului (ascuns in cer), sub responsabilitatea oamenilor, evolutie contrara voiei si autoritatii lui Dumnezeu.


6.1   Neghina

          "Cel care seamana samanta buna este Fiul Omului; si ogorul este lumea; si samanta buna, acestia sunt fiii Imparatiei; iar neghina sunt fiii celui rau; si vrajmasul care a semanat-o este diavolul" (Mat.13:37,38). Satan a amestecat in crestinatate marturisirea fara viata, formala si lipsita de continut, cu samanta buna. In prezent graul si neghina cresc impreuna. Trierea va fi facuta la venirea Domnului : "Fiul Omului va trimite pe ingerii Sai si ei vor aduna din Imparatia Sa toate prilejurile de poticnire si pe cei care practica nelegiuirea si ii vor arunca in cuptorul de foc; acolo va fi plansul si scrasnirea dintilor. Atunci cei drepti vor straluci ca soarele in Imparatia Tatalui lor. Cine are urechi sa auda" (Mat.13:41-43)


6.2   Copacul cel mare

          In loc sa ramana la sentimentul slabiciunii sale si in dependenta de Dumnezeu, crestinatatea a devenit o mare putere pamanteasca - ceea ce reprezinta in Scriptura un copac mare (Ez.17:23,24 ; Dan.4:10-12). In loc sa caute protectia in Dumnezeu, ea insasi a devenit protectoare. Ea adaposteste pasarile, adica oameni care gasesc in ea tot ceea ce inimile lor goale doresc. Pasarile sunt adesea imaginea unei puteri satanice (Apoc.18:2) sau instrumentele sale omenesti (Ier.5:27). Istoria Bisericii responsabile a dovedit ca a fost asa de atatea ori, atunci cand crestinatatea a devenit atotputernica si ca puterea civila este la dispozitia ei; ea a hranit cu bunurile sale pe cei care s-au adapostit in ramurile ei.


6.3   Aluatul

          Aluatul este emblema falsei doctrine, introduse in Imparatie de la inceput. Acesta a patruns in toata plamadeala, corupand invatatura divina de-o astfel de maniera, incat a facut din crestinism o religie, care le permite oamenilor sa traiasca fara sa se ingrijoreze de adevarul care ii judeca neincetat.
          Apostolul Pavel spunea deja: "dintre voi insiva se vor ridica oameni vorbind lucruri stricate, ca sa-i atraga pe ucenici dupa ei" (Fapte 20:30).
          "Oamenilor le place sa aiba o religie care li se potriveste, si marele efort al crestinatatii de astazi este de a face lucrurile lui Dumnezeu accesibile si placute omului natural" (W.T.P. Wolston).


          7   Concluzie

          "De aceea, preaiubitilor, asteptand acestea, straduiti-va sa fiti gasiti de El in pace, fara pata si fara vina. Si considerati indelunga-rabdare a Domnului nostru mantuire... Voi deci, preaiubitilor, cunoscand mai dinainte aceste lucruri, paziti-va ca nu cumva, fiind abatuti de ratacirea celor nelegiuiti, sa cadeti din statornicia voastra, ci cresteti in har si in cunostinta Domnului si Mantuitorului nostru Isus Hristos. A Lui fie gloria si acum si in ziua eternitatii! Amin" (2 Pet. 3:14-18). 

     
        

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze