1 Timotei 2
Expunere verset cu verset
- II -
Bremicker E.A
2 Timotei 2:1 - a face inainte de toate
"Indemn deci, intai de toate, sa se faca cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii" (1 Tim. 2:1).
2.1 Un indemn important
Acest verset ne arata clar importanta primordiala a rugaciunii, in special a rugaciunii publice. Pavel indeamna "inainte de toate". Aceasta semnifica "in primul rand". Este o chestiune de prim rang, si aceasta arata importanta deosebita a acestui indemn. Aceasta importanta nu este proprie doar rugaciunii pentru toti oamenii, ci este situatia generala pentru rugaciune. Ca principiu, rugaciunea este un element esential al vietii crestine. Ea este respiratia sufletului, si una din primele trasaturi ale unei vieti spirituale. Atunci cand Saul din Tars a venit la credinta in Domnul Isus, s-a putut spune despre el: "iata, el se roaga" (Fapte 9:11). In epistolele sale, Pavel ii indeamna cu regularitate pe cei credinciosi la rugaciune. Rugaciunea are o importanta exceptionala.
Cuvantul de a indemna din acest v. 1, nu semnifica aici, asa cum se intampla in alta parte, caracterul unei mustrari, ci acela al unei incurajari. Pavel foloseste un cuvant care poate fi tradus prin "mangaiere" sau "incurajare". Are sensul de a-i motiva pe credinciosi sa urmeze recomandarea din acest verset. In acelasi timp este un apel puternic pentru atingerea constiintei. Nu este al lucru mai important decat rugaciunea. Cuvintele "sa se faca" corespund unui verb la timpul prezent, ceea ce arata clar ca este vorba de ceva care ar trebui sa fie normal. Iata ce ar trebui sa fie rugaciunea.
2.2 Pentru toti oamenii [toate fiintele omenesti]
Concret este vorba de rugaciunea publica pentru "toti oamenii" [ toate fiintele omenesti]. Trebuie sa invatam sa avem in vedere nu doar nevoile noastre si cele ale poporului lui Dumnezeu, ci de asemenea si cele ale tuturor oamenilor. Aici domeniul de aplicare al rugaciunii este universal. Toti oamenii sunt inclusi aici, indiferent de rasa, de nationalitate, de originea sau sexul lor. Dumnezeu nu vrea ca rugaciunile noastre sa fie restranse. Harul lui Dumnezeu care s-a aratat in persoana Domnului Isus nu poate fi limitat doar la anumite persoane. El are in vedere toate natiunile. Nu trebuie sa uitam ca Dumnezeu Se preocupa de toti oamenii. In Geneza 28 gasim prima indicatie despre casa lui Dumnezeu. Iacov era la Betel, si vede in vis o scara ridicata pana la cer. Cand s-a trezit, i-a fost teama, si si-a zis ca in acest loc este casa lui Dumnezeu. El a adaugat apoi un cuvant caracteristic: "Aceasta nu este altceva decat casa lui Dumnezeu si aceasta este poarta cerurilor!" (Gen. 28:17). El gandea despre casa lui Dumnezeu ca este poarta cerurilor. Acesta este gandul care sta inaintea noastra aici, Dumnezeu doreste sa atraga pe toti oamenii la Sine.
Intelegerea aceasta era deosebit de dificila pentru crestinii de origine iudaica. Pentru ei, "necircumcisii", adica cei dintre natiuni, erau vrajmasii lui Dumnezeu. Noi nu mai avem aceasta problema astazi. Totusi, o izolare rau inteleasa poate sa conduca astazi la a uita in practica, marea insemnatate a Evangheliei lui Dumnezeu. Ea este "puterea lui Dumnezeu spre mantuire, pentru oricine crede" (Rom. 1:16). Aceasta corespunde voiei lui Dumneze si caracaterului casei Sale de a se ruga pentru "toti oamenii".
Rugaciunea pentru toti oamenii [fiintele ceresti] nu inseamna pur si simplu a include in rugaciunile noastre formula "ne rugam pentru toti oamenii", ci este vorba de a o face concret. Nu trebuie sa excludem nicio categorie de oameni [fiinte omenesti] din rugaciunile noastre. Nu trebuie sa ne rugam doar pentru barbati, ci de asemenea si pentru femei. Nu trebuie sa ne rugam numai pentru credinciosi, ci de asemenea si pentru necredinciosi. Parinti si copii, tineri si batrani, casatoriti si necasatoriti, toti trebuie sa fie inclusi rugaciunile noastre. Pavel insusi era un model in aceasta privinta. El amintea totdeauna noilor destinatari ai epistolelor sale cum era el un om al rugaciunii, si nu doar aceasta: el se ruga pentru altii cu bucurie (Filip. 1:4).
"Pentru toti oamenii" [toate fiintele omenesti], aceasta inseamna literal "cu privire la toti oamenii", sau "in favoarea tuturor oamenilor". Aceasta nu inseamna ca noi ne rugam "in locul' tuturor oamenilor. Textul original foloseste cuvinte diferite pentru prepozitia "pentru". Aici este vorba ca rugaciunea are in vedere pe toti oamenii. Acest aspect universal "toti oamenii" trebuie retinut permanent inaintea noastra. In Efeseni 6:18, Pavel vorbeste de rugaciunea "pentru toti sfintii", dar aceasta nu este in contradictie cu versetul nostru de aici. Epistola catre Efeseni arata gandul lui Dumnezeu cu privire la Hristos si la Adunarea Sa. Acolo, rugaciunea "pentru toti sfintii" (cei care alcatuiesc Adunarea) este potrivita. In prima epistola catre Timotei, este vorba de Dumnezeu Mantuitor si despre casa lui Dumnezeu. Atunci rugaciunea "pentru toti oamenii" este cea corespunzatoare.
2.3 Cereri, rugaciuni, mijlociri si multumiri
Pavel foloseste patru cuvinte diferite pentru rugaciune:
2.3.1 Cereri
Cererea este o rugaciune urgenta; ea priveste nevoi, necazuri speciale. Este un apel urgent la Dumnezeu intr-o situatie concreta de necaz. Ea nu este facuta doar personal, ci de asemenea si colectiv. Poate sa aiba loc intr-o adunare locala. De asemenea poate sa fie cazul cand ne strangem in mod simplu ca frati si surori pentru a aduce prin rugaciune Domnului o situatie speciala de intristare. Poate fi vorba de nevoi speciale printre cei credinciosi si in afara lor, sau referitor la slujiri speciale. Cererea este deci un apel catre Domnul pentru nevoi sau necazuri speciale. Este un fel de rugaciune puternica.
2.3.2 Rugaciuni
Rugaciunea inseamna in general faptul ca oamenii [fiintele omenesti] vorbesc cu Dumnezeu. "A se ruga" semnifica a se apropia de Dumnezeu cu cereri si a I le expune. Rugaciunile si cererile sunt strans legate. In Efeseni 6:18, apostolul vorbeste de "tot felul de rugaciuni si cereri prin Duhul" (trad. Cornilescu, n.t.). In Filip. 4:6 credinciosii sunt indemnati sa faca cunoscut lui Dumnezeu ingrijorarile lor "prin rugaciuni si cereri". Le pot face de asemenea atat personal cat si colectiv. Tot ce apasa pe inimile noastre, putem aduce inaintea lui Dumnezeu.
2.3.3 Mijlociri
Mijlocirea nu este in primul rand o rugaciune pentru altii, asa cum lasa de inteles originea acestui cuvan in anumite limbi. Mijlocirea consta mai degraba in contacte libere cu Dumnezeu. Literal se poate traduce "a avea o intalnire cu cineva", sau "a avea o discutie intima". Harul lui Dumnezeu este cel care ne-a facut potriviti pentru aceasta. Noi vorbim in mod cu totul natural cu Dumnezeu, pentru noi insine si pentru altii. Pentru a o face nu este o maniera speciala de a ne exprima. Totusi, aceasta trebuie sa fie facuta cu demnitate, consideratie si respect [sau: teama sfanta]. Petru vorbeste despre faptul ca noi chemam ca Tata pe Cel care judeca fara a tine seama de persoane (1 Pet. 1:17). In mijlocire gasim cele doua aspecte: pe de-o parte increderea, iar de cealalta parte teama sfanta. Aceasta nu schimba cu nimic faptul ca, in mijlocire, nu ne gandim doar la noi, ci de asemenea si la altii. Cerem pentru altii. Deseori ne concentram mai mult pe propriile interese, lasand in urma nevoile altora.
2.3.4 Multumiri
Multumirea este recunostinta adresata lui Dumnezeu. Este atitudinea interioara a credinciosului care are incredere ca Tatal sau ceresc ca ii va da tot ceea ce are nevoie. Multumirea nu trebuie sa lipseasca din nicio rugaciune. Multi oameni nu sunt recunoscatori. Crestinul, din contra, trebuie sa fie caracterizat prin faptul ca el este recunoscator, si trebuie sa exprime aceasta in rugaciune. Un examen al vietii noastre de rugaciune va arata probabil ca deseori cerem mult mai mult decat multumim. De multe ori nici macar nu multumim, sau poate cateodata, atunci cand Dumnezeu ne-a raspuns. Dar putem multumi de asemenea mai mult decat cerem.
2.3.5 Continutul rugaciunilor, obiectul cererilor
Ceea ce avem de cerut in mod concret, ramane deschis in aceste versete. Pavel nu vorbeste de continutul propriu zis al rugaciunii. Daca este vorba despre cereri, rugaciuni sau mijlociri, acesta nu este dificil, este adevarat. Ce este multumirea? Poate se pune intrbarea cum sa se multumeasca fata de toti oamenii. Raspunsul este ca Dumnezeu face sa vina darurile Sale bune peste toti oamenii. Este un Dumnezeu Mantuitor bun, care da creaturilor Sale tot ceea ce ele au nevoie pentru a trai. De binefacerile Sale profita toti oamenii. In predica de pe munte, Domnul Isus arata ca "El face sa rasara soarele Sau peste cei rai si peste cei buni si trimite ploaie peste cei drepti si peste cei nedrepti" (Mat. 5:45). Acest har fata de toti oamenii este un subiect de multumire la adresa Dumnezeului nostru.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu