temelia si adevarul

                                                                     1 Timotei 2
                                    Expunere verset cu verset
                                                - III -

          Bremicker E.A


     3     1 Timotei 2:2 - pentru imparati si pentru cei in pozitii inalte

          " ... pentru imparati si pentru toti cei care sunt in pozitii inalte, ca sa ducem o viata pasnica si linistita, in toata evlavia si demnitatea" (1 Tim. 2:2).


     3.1    Pentru imparati si pentru toti cei care sunt in pozitii inalte

          Dupa cum am vazut in aceste versete, nu este vorba in special de ceea ce noi cerem. ci mai de graba cum cerem, pentru cine si pentru ce noi cerem. Pe langa toti oamenii din v. 1, in v. 2 se mentioneaza o categorie cu totul speciala pentru care trebuie sa ne rugam. Este vorba despre imparati si toti cei care sunt in pozitii inalte. Apoi este spus de ce sa ne rugam pentru ei. Aceasta ne este aratat in cuvintele "ca sa".

          Imparatii si oamenii in pozitii inalte sunt dati de Dumnezeu si asezati de El in functii politice. "Imparatii" sunt toti cei care stapanesc sau guverneaza in mod suveran. Aceasta nu-l avea in vedere doar pe imparatul Nero, de exemplu, care domnea la Roma in acel timp, ci avea in vedere mai degraba pe guvernatorii si stapanitorii popoarelor si natiunilor. "Pozitii inalte", se refera la cei care sunt intr-o pozitie inalta, sau care exercita o functie inalta. Este vorba de oameni care exercita autoritate, si prin aceasta sunt mai presus de ceilalti prin rangul lor. Contextul arata foarte clar ca este vorba in primul rand de autoritati politice. Se refera la persoane care formeaza guvernul unui popor, si deci sunt autoritati randuite de Dumnezeu pana astazi. Ei au o influenta asupra multor lucruri care se desfasoara pe pamant, deoarece Dumnezeu le-a incredintat aceasta guvernare.

          Astazi Dumnezeu nu mai guverneaza direct, ci El actioneaza in providenta Sa, prin persoane pe care le-a asezat pentru aceasta. Dupa rapirea Adunarii la cer, guvernarea pamantului nu va mai fi randuita de Dumnezeu, ci inspirata direct de Satan. Acesta va fi un timp groznic. In Imparatia de o mie de ani care va urma, Dumnezeu va guverna direct in persoana Fiului Sau. - Dar pana astazi guvernarile sunt randuite de Dumnezeu. Dumnezeu le-a dat ca institutii si autoritati, astfel ca sa existe o anumita stabilitate aici jos pe pamant. Guvernarea isi are originea dupa potop. Este descrisa in cartea Geneza (Gen. 9:6).

          Dumnezeu este Cel care a dat aceasta organizare puternica pe pamant. In ce le priveste, ele sunt responsabile inaintea lui Dumnezeu pentru faptele si atitudinile lor. Dar aceasta latura nu este atinsa aici. In ce ne priveste, noi ne supunem autoritatii lor, si ne rugam pentru ele. Diferite pasaje din epistole ne arata ca trebuie sa ne supunem autoritatilor (Rom. 13:1 si urmatoarele ; Tit 3:1 ; 1 Pet. 2:13). Aici in 1 Timotei 2, gandul de a ne ruga pentru ele figureaza pe primul plan.

          Ne rugam concret pentru barbati si femei pe care Dumnezeu le-a asezat intr-o astfel de pozitie. Nu este spus aici ca trebuie sa ne rugam pentru autoritatea in sine, adica pentru principiul de guvernare dat de Dumnezeu, sau pentru o anumita forma de guvernare. Este vorba despre persoane care ocupa pozitii politice de conducere. Pavel nu a cerut nicaieri sa se roage pentru ca dictatura existenta in acel tip sa fie indepartata, ci el indemna la rugaciune pentru dictatori. Pana in ziua de azi rugaciunea pentru acesti oameni include de asemenea pe reprezentantii poporului alesi in mod democratic ca si pe cei care stapanesc prin forta in aceasta lume. Dumnezeu spune ca ceea ce fac ei nu este intodeauna bun. Ei sunt responsabili inaintea Lui. Dar aceasta nu este treaba noastra. Noi recunoastem autoritatea asa cum a dat-o Dumnezeu. Dar ne rugam pentru barbati si femei care constituie autoritatea. Este clar ca este mai usor pentru noi astazi decat in timpul cand guvernarea era in mainile unui om crud care ura pe crestini.

          Rugaciunea pentru acesti oameni este cu atat mai necesara astazi, pentru ca, in primul rand, simtim ca marea parte dintre responsabilii politici din timpul nostru, nu cauta decat foarte putin, sau chiar deloc, gandul lui Dumnezeu, si chiar in parte se opun in mod direct Lui. Este caracteristica generatiei strambe si perverse in care traim. (Filip. 2:15). In al doilea rand, recunoastem in mod clar cum oameni care sunt la putere sunt tot mai incurcati, si de multe ori nu mai stiu cum sa rezolve problemele care se ivesc.

          Pe de alta partea, a ne ruga pentru cei care sunt in pozitii inalte, ne va pazi sa vorbim despre ei intr-un mod nepotrivit. Petru scrie "temeti-va de Dumnezeu; dati cinste imparatului!" (1 Pet. 2:17). Aceasta este valabil si astazi, intr-un sens figurativ. A ne ruga pentru ei nu ne va duce sa ne amestecam in politica acestei lumi. Nu este treaba noastra. Ceea ce trebuie sa facem noi ne este spus aici in termeni simpli si clari. Ne rugam pentru oamenii care exercita functii politice, si prin aceasta ne exprimam in acelasi timp demnitatea pozitiei crestine in aceasta lume.

          Conducatorii politici din aceasta lume au nevoie de rugaciunile credinciosilor. Aceasta nu este ca noi am avea nevoie de interventiile "mai marilor" din aceata lume. Este exact opusul. Noi nu avem nevoie de favoarea guvernantilor nostri, ci ei sunt cei care au nevoie de noi, de rugaciunile noastre pentru ei. Atunci cand patriarhul Iacov statea inaintea lui Faraon, nu Faraon a fost cel care l-a binecuvantat pe Iacov, ci Iacov a fost cel care l-a binecuvantat pe cel mai puternic monarh din timpul sau (Gen. 47:10). Evrei 7:7 ne spune ca "fara indoiala, ca cel mai mic este binecuvantat de cel mai mare". In acest caz, "cel mai mare" era Iacov. Demnitatea unui crestin care se roaga pentru puterile politice este mai mare decat demnitatea acestor barbati si femei.

          Proverbe 21:1 ne spune ca inima imparatului este ca niste izvoare de apa, si ca mana Domnului le indreapta incotro vrea. Aceasta arata clar ca autoritatile sunt in mana Domnului nostru. Ele nu pot sa faca ce vor. Prin rugaciunea pentru autoritati noi avem acces la Cel care indreapta puterile in directia in care vrea El. Influenta noastra asupra actiunilor acestor persoane nu rezulta din implicarea noastra politica, ci din rugaciunile noastre pentru ei. Implicarea activa in politica acestei lumi nu trebuie sa fie niciodata misiunea noastra.

     3.2    O viata pasnica si linistita

          Nu ne este spus nimic aici despre continutul rugaciunii. Nu este vorba in mod direct despre mantuirea acestor persoane, desi aceasta trebuie sa fie cu siguranta in rugaciunile noastre. Pavel arata consecintele rugaciunilor noastre pentru acesti oameni. Pe de o parte ii recunoastem si-i onoram; pe de alta parte rugaciunile noastre au urmari concrete. Rugaciunea noastra contribuie la faptul ca, prin harul lui Dumnezu, ei ajung sa ia decizii care conduc la faptul ca noi sa putem avea o viata pasnica si linistita, si aceasta in toata evlavia si demnitatea. In acest mod, de asemenea, Evanghelia poate inainta si raspandi mult mai repede pe pamant. Oamenii politici pot abuza cu usurinta de puterea lor, facand foarte dificila o viata crestina "normala".

          Nu se poate duce o viata pasnica si linistita decat comportandu-ne intr-un mod loial fata de autoritati si rugandu-ne pentru ele, si nu razvratindu-ne impotriva lor. Viata pasnica si linistita nu este scopul principal al rugaciunii. Adevaratul scop al rugaciunii, sunt toti oamenii. Ceea ce avem aici, sunt consecintele rugaciunii.

          Fiecare om isi traieste viata lui atat cat este pe pamant. In Tit 3:3, Pavel aminteste viata noastra anterioara in termeni asemanatori: Ne-am dus aceasta viata "in rautate si in invidie, vrednici de a fi urati si urandu-ne unii pe altii". Acum viata noastra trebuie sa aiba cu totul alte caractere. Este adevarat ca nu trebuie sa intelegem gresit viata "pasnica si linistita". O viata pasnica este o viata lipsita de tulburari exterioare. O viata linistita este o viata in pace. Aceasta presupune absenta tulburarilor din interior si exterior. Desigur, aceasta nu vrea sa insemne ca noi, ca crestini, avem de dus o viata usoara si lipsita de activitate. Aceasta este mai mult decat  a fi asezati in imprejurari exterioare si interioare, care ne permit sa ne traim credinta si de a raspandi Evanghelia fara piedici. Imprejurarile exterioare, cum sunt razboie, revolte, revolutii care pot fi o piedica pentru raspandirea Evangheliei. In aceasta privinta, nu poate fi decat in interesul nostru ca guvernarile sa fie puternice si stabile.

          O viata pasnica si linistita ne face de asemenea sa ne gandim la altceva. Nu este vorba ca noi crestinii, sa raspandim Evanghelia in lume de o maniera zgomotoasa. Noi nu ne comportam ca negustorii din piata, ci noi ne comportam de o maniera pasnica si calma. Domnul Isus Insusi ne-a invatat. Profetul Isaia zice despre El: "nu va striga, nu-Si va ridica glasul" (Is. 42:2). De asemenea, in acest sens, trebuie sa traim si noi, mergand pe drumul nostru in pace.

     3.3   In toata evlavia si demnitatea (sobrietate demna)

          Viata pasnica si linistita a crestinului, cu siguranta nu inseamna ca nu vede nimic in exterior. Din contra. Pe de o parte aceasta viata este insotita de evlavie, si pe de alta parte de demnitate. Prin aceasta suntem recunoscuti. Aceste doua caracteristici intrinseci sunt legate prin cuvantul "toata". Ambele trebuie sa se gaseasca intr-o masura deplina in viata crestinului.

          Evlavia este un termen folosit mai des in 1 Timotei decat in alte epistole (2:2 ; 3:16 ; 4:7,8 ; 6:3,5,6,11). Dar, acest cuvant este adesea inteles gresit. Evlavia nu are nimic a face cu faptul de a fi multumit si fericit in Dumnezeu (aceasta interpretare este legata de etimologia cuvantului evlavie in germana). Nu este vorba despre o relatie tainica cu Dumnezeu, ci de ceva vizibil in afara. Evlavia are de a face cu modul nostru de viata si cu purtarea noastra. Evlavia este o reala consideratie si un adevarat respect fata de Dumnezeu. Este orientarea vizibila a crestinului spre Dumnezeu, care face sa se vada ca Dumnezeu este onorat in tot ceea ce facem. Cineva a formulat aceasta de o maniera mai clara: "viata de evlavie inseamna in primul rand a trai cu Dumnezeu, si in al doilea rand a trai pentru Dumnezeu". A trai in evlavie inseamna ca noi traim aici jos, pe pamant, pentru placerea si bucuria lui Dumnezeu. Un mod de viata evlavios nu ramane ascuns inaintea oamenilor. Ei trebuie sa vada prin noi care este voia lui Dumnezeu. Modelul unei astfel de vieti este Domnul Isus Insusi. De la El se invata ce este adevarata evlavie. Versetul 16 din cap. 3 ne arata ca taina evlaviei nu este numeni altcineva decat Hristos Insusi: Dumnezeu manifestat in carne.

          Demnitatea sau o sobrietate demna consta in a avea respect si consideratie. Aceasta este demnitatea unei vieti in care gandirea interioara este in acord cu actiunile exterioare. Aceasta nu impiedica sa fim crestini bucurosi. In paralel ne straduim sa ne purtam de o maniera potrivita cu pozitia noastra. De asemenea, prin aceasta maniera Numele lui Dumnezeu este glorificat.