1 Timotei 2
Expunere verset cu verset
- IV -
Bremicker E.A
4 1 Timotei 2:3 - bun si primit inaintea lui Dumnezeu
"Lucrul acesta este bun si primit inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru..." (1 Tim. 2:3).
4.1 Dumnezeu Mantuitor
Afirmatia din acest verset face referire la v. 1. Rugaciunea pentru toti oamenii este buna si primita inaintea lui Dumnezeu, Mantuitorul nostru.
Expresia "Dumnezeu Mantuitor" nu apare decat in epistolele catre Timotei si Tit. Mantuitor inseamna nu doar Cel care mantuie, ci de asemenea si Pastrator (Cel care are grija, care se ingrijeste). Este Dumnezeul care cuprinde pe toti fiii oamenilor in bunatatea si in dragostea Sa pentru oameni; Se preocupa de ei si ii iubeste (Tit 3:4). Faptul ca Dumnezeu este "Mantuitor" nu este tipic crestin. In profetia lui Isaia, intalnim de sase ori ca Dumnezeu este Mantuitor. Dimpotriva, ceea ce este tipic crestin, este ca Dumnezeu Mantuitor Se preocupa de toti oamenii, vrand sa-i mantuiasca si sa-i aduca la cunostinta adevarului. Interesul Sau nu se limiteaza doar la poporul pamantesc Israel, ci se manifesta fata de toti oamenii. Vom vedea aceasta putin mai departe in v. 4. Cu aceasta convingere si de pe aceasta pozitie trebuie sa ne rugam pentru toti oamenii.
Rugaciunea este buna si primita "inaintea" Lui. Literal, aceasta inseamna "fata in fata", deci inaintea ochilor Sai. Este miscator ca ni se vorbeste mereu de Dumnezeu, Mantuitorul "nostru". Sub acest caracter El S-a descoperit fata de noi. Sub acest caracter noi Il cunoastem si in care venim inaintea Lui in rugaciune.
4.2 Bun si primit
"Bun" nu se refera in acest pasaj la efectul unui lucru, ci apreciaza ceea ce, in sine, este bun, placut sau pretios. "Primit" inseamna ca un lucru este binevenit. Este ceva care merita sa fie primit. Rugaciunile noastre sunt ca niste jertfe care plac lui Dumnezeu. Ele au valoare inaintea lui Dumnezeu si El le primeste. Se bucura atunci cand noi mijlocim in acest fel pentru toti oamenii.
5 1 Timotei 2:4 - dorinta lui Dumnezeu sa mantuiasca
"Care doreste ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului" (1 Tim. 2:4).
5.1 Dorinta lui Dumnezeu (Dumnezeu doreste... 2:4)
Acest verset arata clar motivul pentru care noi trebuie sa ne rugam pentru toti oamenii (2:1). Este dorinta expresa a lui Dumnezeu ca toti oamenii sa fie mantuiti si sa vina la cunostinta adevarului. Dumnezeu nu este numai un Mantuitor in sensul de Pastrator (care poarta de grija) al tuturor oamenilor, ci El doreste ca toti oamenii sa fie salvati de pierzarea eterna. Este prima preocuparea a Sa fata de toti oamenii.
In acest pasaj, este important de remarcat ca nu este vorba aici de gandul (sfatul, n.t.) de neschimbat al lui Dumnezeu. Daca Dumnezeu are un gand, atunci se va implini cu siguranta (Is. 46:10). Daca acesta ar fi vizat aici, atunci toti oamenii vor fi efectiv mantuiti si vor veni la cunostinta adevarului. Dar multe pasaje din Biblie arata clar ca din nefericire nu acesta este cazul. In versetul nostru nu este vorba despre gandul etern al lui Dumnezeu, ci de planul Sau, de dorinta Sa. Cu privire la planul Sau, Dumnezeu are in vedere pe toti oamenii. El doreste sa-i mantuiasca pe toti oamenii. Si chiar mai mult, caci cuvantul "a dori" folosit aici, este cel care se refera la cineva care ii place sa faca ceva si care se bucura. Dumnezeu este un Dumnezeu care Se bucura sa-Si arate harul si sa mantuiasca pe oameni.
Totusi, daca vor exista oameni care vor fi intr-o zi pierduti, aceasta, cu siguranta, nu va fi pentru ca Dumnezeu a avut intentia ca ei sa se piarda. Deja in Vechiul Testament Il auzim pe Dumnezeu spunand: "Viu sunt Eu, zice Domnul Dumnezeu, n-am nicio placere in moartea celui rau; ci cel rau sa se intoarca de la calea lui si sa traiasca" (Ez. 33:11). Dumnezeu nu a predestinat pe nimeni pentru condamnare. A pretinde aceasta este o minciuna. Trebuie sa intelegem ca Dumnezeu ne-a dat, noua oamenilor, o vointa libera. Noi ne putem inchide in propria vointa si sa fim neascultatori de planul lui Dumnezeu. Doar "cine vrea" va lua apa vietii (Apoc. 22:17) - acestia sunt cei alesi de Dumnezeu. Din nefericire nimeni nu vrea. Cu toate acestea, este intentia constanta a lui Dumnezeu ca toti oamenii sa fie mantuiti. Daca ei nu sunt mantuiti, in niciun caz nu este vina lui Dumnezeu. In Ioan 5:40, Domnul spune un cuvant tulburator: "nu vreti sa veniti la Mine, ca sa aveti viata". El voia sa le dea viata, dar ei nu voiau deoarece nu-L voiau pe El. Oamenii poarta intrega responsabilitate. In Luca 13:34, Domnul Isus se foloseste de aceleasi cuvinte, atunci cand zice despre Ierusalim: "Ierusalime, Ierusalime, (cetate) care omori pe profeti si-i ucizi cu pietre pe cei trimisi la tine, de cate ori am vrut sa adun pe copiii tai cum isi aduna o gaina puii sub aripile sale, si n-ati vrut!". Aceasta parte de adevar nu este in contradictie cu adevarul despre alegere. Nu putem vorbi despre alegere celor necredinciosi. Mesajul care li se adreseaza este ca, Dumnezeu este un Dumnezeu Mantuitor care L-a dat pe Fiul Sau pentru mantuirea tuturor. Dar nu are sens de a vorbi cu cei necredinciosi de ceva ce ei nu pot sa inteleaga.
Din nou este vorba despre "toti oamenii" - nimeni nu este exclus. "Toti oamenii" inseamna "toate fiintele umane". In cap. 1 v. 15 Pavel spune ca "Hristos Isus a venit in lume ca sa-i mantuiasca pe pacatosi". Fiecare om este pacatos. Nu exista exceptii. De aceea mesajul de har se adreseaza tututror oamenilor.
Planul lui Dumnezeu este prezentat aici in doua puncte distincte, dar nu despartite. Gandul nu este ca Dumnezeu mai intai mantuieste pe cineva, si apoi, a doua etapa, el vine la cunostinta adevarului. Desigur, in principiu, este adevarat. In alte pasaje, se vede clar cum cunostinta adevarului din Cuvantul lui Dumnezeu este un proces care nu se incheie niciodata aici pe pamant. Dar in versetul nostru este un alt gand. Aici cele doua lucruri sunt simultane. Atunci cand cineva este mantuit, vine la cunostinta adevarului. Altfel spus: nu poate fi mantuit decat atunci cand recunoaste adevarul lui Dumnezeu.
5.2 Mantuirea - 2:4
Apostolul Pavel vorbeste mai intai de mantuire. Acest cuvant mantuire (salvare) inseamna ca cineva se protejeaza, se pazeste de un pericol, si ferit de pierzare si nimicire. Se poate traduce de asemenea "a vindeca" sau "a restabili".
Biblia arata diferite aspecte ale mantuirii noastre. Exista o mantuire in timp prin izbavirea de imprejurari pamantesti, si exista o mantuire eterna pentru cer. Mantuirea, aici, trebuie sa fie inteleasa de o maniera generala si globala. Sensul este de mantuire in totalitatea sa. Are in vedere duhul omului, sufletul si trupul sau. Fiecare om are nevoie de mantuire deoarece el este pierdut prin natura sa, si ca el este pe o cale de departare eterna fata de Dumnezeu. Condamnarea este cel mai mare pericol care ameninta pe fiecare om. Nimeni nu poate sa se mantuiasca singur. Trebuie ca cineva sa-l mantuiasca, si numai Dumnezeu poate s-o faca. Calea pentru a fi mantuit este credinta, si temelia este crucea de la Golgota. In acest sens global mantuirea este izbavirea omului de orice pericol, fie cele trecute, prezente sau viitoare.
- Efeseni 2:8 vorbeste despre mantuire ca de un fapt implinit, implinit in trecut, dar avand efecte in prezent: "Pentru ca prin har sunteti mantuiti, prin credinta; si aceasta nu este de la voi; este darul lui Dumnezeu".
- 1 Corinteni 1:18 vorbeste despre mantuirea din prezent: "Deoarece cavantul crucii este nebunie pentru cei care pier; dar pentru noi, care suntem mantuiti, este puterea lui Dumnezeu".
- Evrei 9:28 are in vedere mantuirea din viitor care include trupul celui credincios: "...asa si Hristosul, dupa ce S-a adus o singura data jertfa, ca sa poarte pacatele multora, Se va arata a doua oara, fara pacat, pentru mantuirea celor care Il asteapta". Astfel, "noi Il asteptam pe Domnul Isus Hristos ca Mantuitor care va transforma trupul smereniei noastre in asemanarea trupului gloriei Sale" (Filip. 3:20,21).
5.3 Cunoasterea adevarului - 2:4
Referitor la cunoasterea adevarului, trebuie sa notam ca nu exista articol, nici inaintea cuvantului "cunoastere", nici inaintea cuvantului "adevar". Nu este vorba deci nici de cunoasterea unui adevar special al credintei, nici de cunoasterea vreunui fapt deosebit al mantuirii sau adevarului pe care sa le contina credinta. Este vorba mai mult de natura sau de calitatea unui lucru. Aici este infatisat adevarul intr-un sens general. Aceasta semnifica ceea ce este adevarul. Prin natura sa, omul pierdut se afla sub puterea lui Satan, si prin aceasta in domeniul minciunii. Adevarul nu se gaseste decat inaintea lui Dumnezeu. Adevarul arata ca lucrurile se vad asa cum sunt ele in mod efectiv. Numai Dumnezeu vede lucrurile asa cum sunt ele in realitate. De aceea omul trebuie sa schimbe pozitia. Omul mantuit "paraseste" domeniul minciunii pentru a intra in domeniul adevarului. Omul trebuie sa recunoasca ca Dumnezeu este in mod absolut suveran si ca el a pacatuit impotriva Lui. Trebuie sa inteleaga ca numai Dumnezeu cunoaste calea mantuirii. Este calea, cu privire la care Pavel vorbeste despre un Mijlocitor in versetul urmator. "A cunoaste" semnifica aici "a sti", "a distinge", "a recunoaste". "Cunoasterea" adevarului inseamna deci recunoasterea atat a propriei stari cat si calea de mantuire pe care a prevazut-o Dumnezeu.
5.4 Doua laturi diferite
Remarcam din nou ca expresia "sa fie mantuiti" este pasiva. Nimeni nu poate sa se mantuiasca pe el insusi. Cu toate acestea, Dumnezeu ar vrea ca toti oamenii sa faca experienta mantuirii. Faptul in sine de a "mantui" este ceea ce Dumnezeu face. In acelasi timp omul are responsabilitatea de a primi oferta lui Dumnezeu. El are posibilitatea de a accepta sau de a refuza. A refuza este o dovada de necredinta si de neascultare. De fapt multi oameni o fac. De aceea avem un gand asemanator (desi sub o forma negativa) in 2 Tesaloniceni 2:10, unde se vorbeste despre oameni care pier pentru ca ei n-au "primit dragostea adevarului, ca sa fie mantuiti". Acesti oameni nu au acceptat adevarul cu privire la ei si cu privire la Dumnezeu.
Expresia "a veni la cunostinta adevarului" este din contra activa. Cel care nu ignora responsabilitatea sa si se lasa sa fie mantuit, va face experienta ca a trecut din domeniul minciunii in domeniul "cunoasterii adevarului". El are lumina cu privire la ceea ce este adevarat, si el vede lucrurile asa cum le vede Dumnezeu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu