Translate

vineri, 11 noiembrie 2016




                          CASATORIA - O BINECUVANTARE SAU UN BLESTEM ?

                                                                 - II -



     Bremicker E.A


     3     Invataturi din cartea Geneza

          Dupa cum am spus, vrem sa ne bazam pe Cuvantul lui Dumnezeu, si doresc mai intai sa citesc cateva versete din cartea Geneza. Aceasta carte este cartea inceputurilor. Dumnezeu ne da in aceasta parte a Bibliei invataturi fundamentale despre multe lucruri din viata, inclusiv despre casatorie. In primele capitole, se vede cum a creat Dumnezeu lumea, cum El l-a creat pe barbat si pe femeie, si cum a instituit casatoria. Casatoria este un dar al lui Dumnezeu inca din paradis. De aceea, este bine de revenit la principiile pe care Dumnezeu le-a stabilit la inceput, atunci cand a instituit casatoria.

          "Si Dumnezeu a zis: Sa facem om dupa chipul Nostru, dupa asemanarea Noastra; si ei sa stapaneasca peste pestii marii si peste pasarile cerurilor si peste vite si peste tot pamantul si peste orice taratoare care se taraste pe pamant. Si Dumnezeu l-a creat pe om dupa chipul Sau; l-a creat dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a creat. Si Dumnezeu i-a binecuvantat si Dumnezeu le-a zis: Fiti roditori si inmultiti-va si umpleti pamantul si supuneti-l; si stapaniti peste pestii marii si peste pasarile cerurilor si peste orice vietate care se misca pe pamant" (Gen. 1:26-28).
          "Si Domnul Dumnezeu l-a intocmit pe om din tarana pamantului si i-a suflat in nari suflare de viata; si omul a devenit un suflet viu" (Gen. 2:7).
          "Si Domnul Dumnezeu a zis: Nu este bine ca omul sa fie singur; ii voi face un ajutor potrivit. Si Domnul Dumnezeu intocmise din pamant toate animalele campului si toate pasarile cerurilor si le-a adus la om, ca sa vada cum le va numi. Si oricum numea omul fiecare vietate, asa ii era numele. Si omul a dat nume vitelor si pasarilor cerurilor si tuturor vietuitoarelor campului; dar pentru om nu s-a gasit niciun ajutor potrivit. Si Domnul Dumnezeu a facut sa cada un somn adanc peste om; si el a adormit. Si a luat una din coastele lui si a inchis carnea la loc. Si din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a facut [lit. "a zidit"] o femeie si a adus-o la om. Si omul a zis: Aceasta este acum os din oasele mele si carne din carnea mea! Ea se va numi femeie [isa], pentru ca a fost luata din barbat [is]. De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de sotia sa si vor fi un singur trup. Si erau amandoi goi, omul si sotia sa, si nu se rusinau" (Gen. 2:18-25).

          Vrem acum sa cautam sa extragem din aceste texte cateva principii cu privire la casatorie.


     3.1   Primul principiu : Dumnezeu este Creatorul oamenilor [fiintelor omenesti]

          Primul lucru pe care il invatam din textul nostru este faptul ca Dumnezeu este Creatorul fiintei umane. Noi am citit: "Dumnezeu a zis: Sa facem om". Acesta era planul si gandul lui Dumnezeu tri-unic de a face om [fiinta umana]. Dumnezeu a vorbit, ca sa spunem asa, in Dumnezeire: "Sa facem om". Dupa ce a creat animalele, Dumnezeu a facut, dupa cum se spune uneori, pe om ca si cununa a primei creatii.


     3.1.1    Dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu

          Noi, oamenii, am fost creati dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu. Aceasta nu este spus despre animale. "Chipul" ne aminteste de o "reprezentare". Creat dupa "chipul lui Dumnezeu" vrea deci sa spuna ca noi, oamenii, trebuie sa-L reprezentam pe Dumnezeu aici jos pe pamant. Suntem, ca sa zicem asa, reprezentantii lui Dumnezeu aici jos pe pamant. De aceea Adam a dat nume animalelor. Dar, in al doilea rand, am fost creati dupa "asemanarea lui Dumnezeu". Acesta este un gand din care reiese ca noi, oamenii, am fost creati in inocenta. Noi am devenit pacatosi prin cadere, dar am fost creati in inocenta.


     3.1.2    Creati si intocmiti

          Daca citim cu exactitate, vom constata ca Dumnezeu foloseste cel putin doi termeni pentru a arata in ce maniera a fost facut omul. Primul termen este ca Dumnezeu l-a creat pe om. Celalalt termen este ca Dumnezeu l-a intocmit. Capitolul 2 v. 7 zice "Domnul Dumnezeu l-a intocmit pe om" si cap. 1 v. 27 spune "Dumnezeu l-a creat pe om". In cazul femeii, din nou este spus ca Dumnezeu a zidit (Gen. 2:22, sensul literal; JND a tradus "intocmit" si indica "zidit" in nota), dar pentru a fi scurti, sa ramanem la primi doi termeni:

               - Faptul ca Dumnezeu ne-a creat, pe noi oamenii [fiintele umane], arata ceva despre atotputernicia creatoare a lui Dumnezeu. Dumnezeu a chemat totul la existenta din nimic. El a creat omul din tarana pamantului. Aceasta este atotputernicia minunata a Creatorului! Nimeni altul decat El nu putea s-o faca. "Pentru ca El a spus si a fost; El a poruncit si aceea a luat fiinta" (Ps. 33:9).
               - Dar Dumnezeu nu doar a creat, de asemenea El a intocmit. Mi se pare ca faptul de a intocmi exprima mai degraba ceva despre intelepciunea Dumnezeului Creator. Dumnezeu ne-a facut in intelepciunea Sa, pe noi fiintele umane. El a gandit ceva in Sine Insusi atunci cand a facut femeia intr-un anume fel, si pe om intr-un alt fel. "Cat de multe sunt lucrarile Tale, Doamne! Toate le-ai facut cu intelepciune. Pamantul este plin de bogatiile Tale" (Ps. 104:24).


     3.1.3    Creatie sau evolutie

          Este esential pentru viata impreuna a barbatului si femeii ca noi sa stim ca suntem iesiti din mana lui Dumnezeu. Aici apare un contrast enorm in legatura cu opinia generala din aceasta lume. Noi stim ca lumea vede in general aceasta total diferit. Se crede in teoria evolutiei, desi stiintific nu a fost dovedita, si nici nu se poate dovedi. Ea este, si ramane o teorie, incat orice crestin care crede in Biblie nu poate decat sa o respinga categoric.
          Pentru inceput, vom vedea cat de mult se opune gandirea lumii fata de gandirea lui Dumnezeu. Cea mai mare parte din oamenii lumii aceteia nu cred intr-un Dumnezeu Creator. Ei prefera sa creda in evolutie. Putem fi aproape siguri ca, daca cineva crede in evolutie, atunci el nu va avea nicio idee clara despre viata comuna a barbatului si femeii. Poate ca in multe maniere de a se comporta vor fi inca influentati de traditie (crestina), dar daca vor abandona si pe aceasta, atunci nu vor mai avea nimic care sa ii retina.
          A tine cu tarie ca barbatul si femeia au iesit din mana lui Dumnezeu, este prima conditie, primul fundament pentru ca lucrurile sa mearga bine in casatorie. Credinta in Dumnezeu Creator ne da inteligenta gandurilor Creatorului nostru in ce priveste casatoria. Credinta in evolutie nu poate duce decat la confuzie.


     3.2    Al doilea principiu : Barbatul si femeia au fost creati diferit

          Al doilea punct pe care as vrea sa-l prezint este la fel de elementar pentru o viata comuna armonioasa a barbatului si a femeii in casatorie. Dumnezeu nu este numai Creatorul nostru, dar El ne-a creat diferit, barbat si femeie.


     3.2.1    Barbat si femeie

          Am citit destul de clar: "l-a creat dupa chipul lui Dumnezeu; parte barbateasca si parte femeiasca i-a creat". Nota din subsolul pagini, ne da explicatia urmatoare: noi suntem dupa sexul nostru barbat sau femeie. Este bine sa stim aceasta. Dumnezeu a creat diferit barbatul si femeia. Noi nu suntem identici! Dumnezeu a creat doua sexe, sexul masculin si sexul feminin. Asa a vrut Dumnezeu. Ca si Creator, El este singurul care poate dispune de aceste diferente dintre barbat si femeie. Nu ne-a incredintat noua aceasta autoritate, si aceasta nu sta in puterea noastra de a decide asupra diferentelor dintre sexe, nici de a dispune. Aceasta nu apartine decat Creatorului nostru. In intelepciunea Sa a gasit ca este bine sa creeze pe barbat si pe femeie.


     3.2.2    O diferenta de natura

          Sexele sunt diferite. Un barbat nu este o femeie, si nu poate deveni. Femeia nu este un barbat, si ea ramane totdeauna femeie. Orice alt lucru este impotriva naturii. In mod natural, noi suntem in primul rand diferiti in exterior. Aceasta isi are importanta sa, dar nu acesta este punctul principal aici. Ceea ce are importanta in mod special, este faptul ca noi suntem diferiti prin natura. Barbatul si femeia nu sunt in mod absolut de aceiasi natura. Creatorul nostru nu a vrut ca ei sa fie de aceeasi natura. Barbatul si femeia au in totul aceiasi valoare. Aceasta trebuie sa fie in mod deosebit subliniat : barbatul si femeia au aceeasi valoare inaintea lui Dumnezeu, dar ei nu sunt de aceeasi natura. Noi suntem altfel. Un barbat functioneaza - acesta este modul in care vreau sa ma exprim - altfel decat o femeie. O femeie functioneaza altfel decat un barbat. In vocabularul de astazi, se poate zice ca Dumnezeu  a dat o logica diferita barbatilor si femeilor. Noi nu actionam in acelasi fel. Suntem diferiti, si este important s-o stim si s-o acceptam. Datorita faptului ca suntem diferiti in natura noastra, suntem diferiti in misiunile noastre si in domeniile de responsabilitate ale noastre. Sa nu tragem concluzii false : aceasta nu are nimic a face cu discriminarea. Doresc sa insist inca odata foarte clar la ce am spus mai sus: barbatul si femeia sunt de aceeasi valoare, dar nu de aceeasi natura.
          Atunci cand Dumnezeu a facut-o pe Eva, El nu a "zidit-o" [facut] din piciorul lui Adam. De ce nu? Adam nu trebuia sa-si calce in picioare femeia. Dar Dumnezeu nu a facut-o din capul lui Adam. El nu a vrut ca femeia sa stapaneasca peste barbat. Nu, Dumnezeu a fact-o pe Eva din coasta lui Adam. Coasta, sau alaturat, indica apropierea de inima. Nu ar trebuie sa se nasca gandul ca ar fi o diferenta de valoare. Nu, aceasta nu este o diferenta de valoare. Barbatul si femeia pot sa se intalneasca de la egal la egal intr-o dragoste reciproca. O casatorie este un parteneriat, - folosesc acest termen pentru o singura data (*), - si chiar "cot la cot", sau "umar la umar". Rezulta ca nu exista niciun motiv de a privi pe celalalt de sus, sau de a gandi ca ar fi mai sus decat celalalt. Si invers, nu exista niciun motiv de a avea un complex de inferioritate pe motiv ca ar avea o valoare mai mica decat celalalt.

          (*) Nota : Biblia nu foloseste termenul de "parteneriat". Daca intelegem corect acest termen, el zice bine ceea ce vrea sa spuna. In acest sens, parteneriatul nu este o viata in comun a barbatului si femeii in afara casatoriei, ci este "umar la umar", este "cot la cot" al unui cuplu casatorit "in Domnul". Daca se defineste parteneriatul in acest fel, atunci acest termen ar putea fi folosit foarte bine.

          Casatoria este o minunata unitate de duf, suflet si trup. Niciuna din aceste unitati nu suplinesc pe cealalta. Cu toate acestea, in ce priveste natura, suntem diferiti. Barbatul a fost intocmit din tarana pamantului. Acesta poate fi motivul pentru care multi barbati gandesc prin natura lor de o maniera mai rationala. Femeile, dimpotriva, iesite din coasta lui Adam, actioneaza de o maniera generala mai emotionala. In viata comuna de casatorie, trebuie sa stim ca suntem diferiti. Daca nu, cum am putea sa intelegem noi barbatii ca, in anumite situatii, sotiile noastre actioneaza cu totul altfel decat am face-o noi! Cum ar putea femeia sa inteleaga de ce sotul ei actioneaza cu totul altfel decat ea. Iata lucruri care ar trebui pur si simplu sa se adapteze daca se traieste impreuna in casatorie. Iata, pentru noi barbatii, o lectie importanta inainte de toate, si pe care uneori, este foarte adevarat, ne ia mult timp sa o invatam. Poate chiar o viata intreaga.


     3.2.3    O diferenta in domeniile de atributii

          Din faptul ca exista diferente de natura, rezulta de asemenea o diferenta de domeniu de atributii. Vom reveni mai tarziu putin mai in detaliu. Dar as dori sa arat ceva aici. Dumnezeu a dat barbatului o responsabilitate cu totul deosebita: aceasta este functia de conducere. El trebuie sa conduca. Are datoria de a asigura stabilitatea si linistea caminului sau. In niciun pasaj al Bibliei nu este spus barbatului ca trebuie sa stapaneasca peste femeie. Pasajele din Efeseni5 si Coloseni 3 unde citim ca sotul este capul, nu pot fi folosite niciodata in scopuri egoiste, sau pentru a scoate in evidenta puterea barbatului. Aceasta ar fi o rastalmacire a Cuvantului lui Dumnezeu. Nu este misiunea barbatului sa stapaneasca peste femeie. Daca in Geneza 3:16 este zis : "dorinta ta va fi spre sotul tau si el va stapani peste tine", aceasta nu este o somatie a lui Dumnezeu adresata sotului, ci o consecinta a caderii. Dumnezeu nu a vrut aceasta stapanire la inceput, si pe drept intr-un camin crestin, aceasta consecinta a caderii poate fi ridicata.
          Sotul are functia de conducere. El poarta responsabilitatea, si el conduce cuplul. Dar el nu trebuie sa stapaneasca peste sotia sa. Este ceva cu totul diferit de supunerea sotiei fata de sotul ei. Aceasta este foarte bine prezentata in Noul Testament. Vom vedea in a treia seara ce implica aceasta - dar in niciun caz femeia nu trebuie sa fie la ordinele sotului.
          Dar femeia, am citit, este data ca un ajutor pentru sot. Aceasta poate parea la prima vedere ca exprima o inferioritate. Un "ajutor" nu pare sa aiba multa valoare, nu-i asa? - Stiti cine se numea un ajutor in Vechiul Testament? Dumnezeu Insusi (de ex. Ps. 46:1 ). Ma adresez acum direct inimilor voastre: ceea ce a facut Dumnezeu Insusi este de mica valoare? Un ajutor este el de mica valoare - atunci cand Dumnezeu Insusi l-a facut? Nu, bineinteles ca nu. A fi un ajutor este ceva minunat. Nimic nu innobileaza mai mult o fiinta umana decat a fi un ajutor pentru altii, pentr a le sluji. Cine a slujit cum a facut-o Domnul Isus? Exista o noblete deosebita pentru a sluji. Domnul Isus o va face cu adevarat toata eternitatea (Luca 12:37).
          In concluzie, nu este vorba ca femeia sa fie asuprita in pozitia si in misiunea sa ca ajutor, sau ca ea ar reprezenta ceva inferior. Dumnezeu nu a intentionat ca femeia sa fie data ca servitoare lui Adam. Nu a dat-o ca bona. Nu, i-a dat o femeie pe care el trebuia s-o iubeasca. Si asa este si astazi. O sotie intr-un camin crestin nu este acolo in primul rand pentru a spala, a face curat, a gati si a creste copiii. O astfel de gandire nu este acceptata in nicio maniera de Biblie. Aceste lucruri apartin indiscutabil domeniului de atributii al femeii, dar a le limita doar la acestea ar fi dezastruos. Dumnezeu nu a vrut asa. Daca aceasta ar fi fost intentia lui Dumnezeu, El nu ar fi avut nevoie sa ne dea o femeie, noua barbatilor. Aceasta ar fi putut sa o rezolve altfel. Nu, femeia trebuie sa fie, de asemenea, un ajutor sotului ei de o maniera spirituala, ea trebuie sa aiba inteligenta spirituala, ea trebuie sa-si iubeasca sotul.
          Ne amintim de femeia din Sunem, 2 Imp. 4. Aceasta Sunamita avea inteligenta gandurilor lui Dumnezeu, si ea il depasea mult pe sotul sau in acest domeniu. Ea a luat initiativa atunci cand a fost vorba sa pregateasca o camera pentru omul lui Dumnezeu. Dar ea nu a facut-o fara stirea sotului ei; ea a inceput mai intai sa discute cu el. Iata cum actioneaza o femeie spirituala care vrea sa fie un ajutor potrivit pentru sotul ei.
          Sa tinem cu tarie la aceasta. Sotul este capul cuplului. Femeia este sufletul. Daca realizam aceasta, aceasta va conduce la o viata spirituala buna impreuna. Apoi sotul apare mai mult in afara, in timp ce femeia este mai activa in interior. Asa era cu Avraam si Sara. Avraam era asezat la intrarea cortului si supraveghe evenimentele din afara. Sara era activa in cort, si acolo era domeniul atributiilor sale.


     3.2.4    O consecinta importanta

          Datorita faptului ca Dumnezeu ne-a creat diferit, rezulta o consecinta practica importanta pentru barbat si femeie. Trebuie sa ne acceptam asa cum ne-a creat Dumnezeu. Noi, sotii, trebuie sa fim barbati si sa intelegem responsabilitatile pe care Dumnezeu ni le da. Daca o facem, va fi fericire in casatorie. Voi, surorilor, trebuie sa va intelegeti sarcinile voastre. Trebuie sa acceptati ca voi sunteti femei. Prin aceasta va veti gasi implinirea voastra. Este frumos sa fii un barbat, este frumos sa fii o femeie. Cat de plictisitor ar fi fost, omeneste vorbind, pe acest pamant, daca nu ar fi existat aceasta diferenta.
         



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

aze